Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul

Leopardi – în constela]ie cu Eminescu –, obrazul ei întip\rea înc\ o fericetransfigurare.Îns\ în jurul surprizelor pe care ni le rezerv\ intimitatea creatoare aacestui atelier, roind de f\g\duin]e altruiste, comunicarea prezentat\ dedoamna Elena Docs\nescu inaugureaz\ o etap\ obligându-ne la noi [iriguroase cuprinderi. Un prim examen, aliind pricepere filologic\, scrupulr\bd\tor [i afectuos devotament, i-a îng\duit s\ detecteze materia unorinteresante volume, sînt Manuscrise pentru viitor, c\rora se cuvine s\ lecroim o soart\ adecvat\. Funda]ia acum constituit\, Credin]\ [i Crea]ie,pentru a instaura un dialog mai amplu cu tineretul [i a difuza în chip salutarvalorile de patrimoniu spiritual legate de maica Benedicta, se cade s\ lesus]in\. Harnici gestionari ai inefabilului, Radu [i Rodica Marinescuvor avea un rol de seam\ în aceast\ privin]\.Maria de Mangop, cu al ei surîsde melancolie transcendent`În fine, la Putna, m\nunchiul omagiilor noastre n-ar fi fost pîn\ lacap\t coerent f\r\ o expresiv\ inser]ie de opere ale artelor vizuale,c\rora doamna Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga [tia s\ le arate o simpatieneconven]ional\, capabil\ s\ arunce pun]i de lucid\ compenetra]ie întredomenii. Muzeul Mîn\stirii Putna, p\str\tor al unor piese de r\scrucedin arta medieval\, ca broderia înf\]i[înd-o pe Maria de Mangop,reperul unei plenitudini somptuoase pe cît de austere, s-a v\dit permeabil,în aceast\ circumstan]\, pentru infuzia de frumuse]e nou\ pe care i-oputeau aduce opere contemporane: alese astfel încît s\ între]in\ unraport gr\itor, cuviincios [i totodat\ vital, cu zestrea cea mai strict calificat\,ajuns\ pîn\ la noi din dep\rt\rile veacurilor. Opere de Gh. D. Anghel –un portret pe care i-l schi]ase sculptorul –, Henri H. Catargi, Ion AlinGheorghiu, care-i apar]inuser\ doamnei Zoe, ca [i un magnific Praporde Horia Bernea, aproape vecin cu ea la V\ratec, str\juiau acumintrarea în Muzeu. C\tre Maria de Mangop, cu al ei surîs de melancolietranscendent\, care-l f\cuse pe italianul Cesare Alzati s\ îngenunchieze,zguduit de atîta enigmatic\ elocven]\, în pu]in\tatea parcimonioas\ a uneistiliz\ri hieratice, expozi]ia îndrepta o replic\ realizat\ de Sultana Maitec,un obraz straniu opalin, pe un fond de aur compact, în tradi]ia Bizan]ului...Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga – Efigie de Gh. D. AnghelLîng\ alte picturi de cucernic\ eleva]ie, datorate grupului „Prolog“ – PaulGherasim, la care semnele sfinte r\sar din r\coarea unui soi de j\rateccosmic, Horea Pa[tina, îndr\znind simboluri eucharistice într-o pulbereindicibil\ de lumin\, Constantin Flondor, dînd tîrcoale unui grandiosconcept de plant\ primordial\, Mihai Sîrbulescu, din seria Clopotelor sale,robust saturate, Bogdan Vl\du]\, iubind Roma în fascina]ia ei sepulcral\.Iar când deschideam Colocviul, strîngeam la piept, emblematic, o inim\purpurie, aprig ghintuit\ în metal, f\r\ menajamente, de regretatul IonNicodim. Ca o îmbr\c\minte de Evangheliar, dens\ [i totodat\ pledîndpentru sfiala reculeas\ de care întoarcerea spre sacru are urgent\ nevoie,un bronz de Silvia Radu st\tea în axul expunerii. Urcu[ul se f\cea subcascadele unor pînze construite vertical, de Viorel M\rginean, p\unicare suscitau, cu un fast bine reglat, conota]ii simbolic sacrificiale, dinspreRavenna.Dar, sprijini]i de ospitaliera primire a gazdelor noastre, în frunte cup\rintele stare], arhimandritul Melchisedec, nu ne l\sam impresiile s\ sedisperseze la întîmplare. Omagiul plural pe care-l înf\ptuiam la Putnanu era o sum\ dezinvolt\, în care s\ se exhibe, alegr\, diversitatea. Respectuosfa]\ de spiritul locului, îngîndurat în oricît\ pur\ decantare de culori,buchetul acestei ofrande artistice se voia afin, în adîncime, cu vrednicaausteritate înconjurînd-o pe maica Benedicta: cu tensiunea vectorial\care-i marcase invincibil cugetul [i existen]a.l e c t u r iResuscitarea fiziologieia e[uatDe specii [i forme literare care, alt\dat\, f\ceau carier\ [i erau la mare pre],dar care, din varii motive, au p\r\sit masa de lucru a scriitorilor, devenindun soi de piese de muzeu sau fosile vii, nu te po]i apropia decât cu interes.{i atunci când, de niciunde, apar volume în care trendurile vremii sunt l\satedeoparte [i, în schimb, sunt resuscitate formule mai vechi, merit\ s\arunci m\car un ochi. A[a stau lucrurile [i cu fiziologiile, atât de gustateîn secolul 19 [i atât de distilate în ziua de azi. Vremurile în care portreteleerau de ajuns pentru a face o carte au apus. Ast\zi putem descoperi fiziologiiîn paginile unui roman sau printre versuri, dar remarc\m totodat\ [i permanentagrij\ de a le masca, un camuflaj din carereiese o obsesie a autorului. Cititorul nutrebuie cu nici un chip s\ cread\ c\ volumulmeu e doar o colec]ie de portrete umane,sunt în stare de mai mult. Amar\ prejudecat\care, iat\, este de ajuns pentru a marcasfâr[itul unei specii literare.Volumul Carlei Motrogan, Jurnalde sociolog, poate fi, în acest sens, osurpriz\ pl\cut\. Autoarea pare s\ nuse sinchiseasc\ de prejudec\]ile altorscriitori [i s\ se înc\p\]âneze s\ scrie ocarte alc\tuit\ aproape integral din fiziologii.Interesul de lectur\ prime[te un [i maiputernic impuls înc\ de la primele pagini.În portretele Carlei Motrogan nu descoperimnici prototipuri umane vechi de cândlumea, nici stereotipuri fumate, ci chipurivii ale tranzi]iei române[ti. Nota]ia autoareieste acid\, nu întotdeauna inspirat\,dar mereu fidel\ modelelor din via]areal\. Cu destule delicii, vom descoperiaici b\trâne care se înc\p\]âneaz\ s\cread\ c\ timpul a stat în loc pentru ele[i care î[i acoper\ ridurile fe]ei cu straturitot mai groase de fard, m\mici-cer[etoarecare î[i poart\ copilul (ne-inodor) prinmetrouri cerând doar de ochii lumii oCarla Motrogan, Jurnal de sociolog - cu unargument de Eugen Negrici, Ed. Paralela45, Pite[ti, 2007, 121 p.pung\ de lapte, adolescente frivole sau adolescente frigide, unele s\rind din club înclub, altele din frustrare în frustrare, parveni]i, nostalgici ai comunismului, turn\tori.Atâta vreme cât Carla Motrogan se mul]ume[te doar s\ consemneze, cartea e reu[it\.Iat\ de pild\ portretul îngera[ului ]igan. „Puradelul avea ochi alba[tri [i zâmbeafoarte încrez\tor, din bra]ele mamei sale. Sem\na cu un burete amator de lapte. Nuera prea curat; o fund\, un fel de pampon ro[u [i plin de prost-gust îi încununa capul,îns\ fe]i[oara lui respira placiditate [i în]elepciune a[a cum î[i privea bunica neguroas\,o fiin]\ barbar\ [i cam b\rbat\. Cele dou\ femei se strop[eau una la alta punându-sela punct cu câte un F\! Viguros, dar în fa]a b\ie]elului care tocmai respinsese cu unpumn blond suzeta, ele se topeau vizibil. Erau ca dou\ ghionoaie scuipate proasp\tde întuneric, domesticite de un îngera[ murdar“ (p.33).Exist\ îns\ [i tenta]ia de a l\sa fiziologia în plan secund [i de a insera o voce narativ\,lipsit\ de subtilit\]i, care s\ pun\ în pagin\ gândurile de tot felul ale autoarei. Spicuiescdintr-o pagin\ intitulat\ eseu despre homosexualitate: „Nu to]i homosexualii erauîndr\gosti]i [i numai o mic\ parte dintre ei se n\scuser\ realmente cu o atrac]iepentru acela[i sex. Cei mai mul]i dintre ei erau pur [i simplu vicio[i, sclavi ai actuluisexual care descoperiser\ un lucru simplu ca bun\ ziua: culoarul anal era un vagin infinitmai satisf\c\tor. Cum adev\rul acesta era atât de mare [i de urât, încercau s\-l compensezeprintr-un exces de estetic\. Era deja o banalitate faptul c\ homosexualii erau mari este]i[i arti[ti“ (p. 50). F\r\ a comenta prea mult afirma]iile autoarei (s\ le numim, indulgent,hazardate [i puerile), putem vedea cum dintr-o tr\s\tur\ de condei se alege praful defor]a de sugestie a literaturii, r\mânând în schimb doar nota]ii eseistice de o calitateîndoielnic\.Jurnal de sociolog este un volum care debuteaz\ promi]\tor, dar sufer\ din cauzainconsecven]ei autoarei. Derapajele nu sunt pu]ine [i fac s\ p\leasc\ reu[itele evidente.Fragmente de eseu [i buc\]i de metaliteratur\ se amestec\ cu descrieri (adeseori delicate:„din mare ie[ea un soi de cerneal\ în dantele“, „O cas\ veche, cu ferestrele dilatate,de pe vremea când, tânjind dup\ electricitate, se str\duia s\ re]in\, cu m\runtaiele ei,cât mai mult\ lumin\“). Cartea Carlei Motrogan nu va fi re]inut\ nici de istoria literar\,nici de public. R\mâne îns\ inten]ia ei l\udabil\ de a resuscita fiziologia ca specie19literar\. Cu ceva mai mult\ consecven]\, poate c\ ar fi reu[it.Dan H|ULIC| R\zvan Mihai N|STASERomânia literar\ nr. 36/ 14 septembrie 2007