Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul

F e s t i v a l u l I n t e r n a ] i o n a l „ G e o r g e E n e s c u ” F e s t i v a l u l I n t e r n a ] i o n a l „ G e o r g e E n e s c u ”România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 200716Jean Jacques Nattiezla Bucure[tiActuala edi]ie a Festivalului Interna]ional „GeorgeEnescu“ include, ca de obicei, un simpozion demuzicologie care aduce o noutate semnificativ\printre invita]i, pe unul din marile nume ale muzicologieiactuale. Omagiat [i de Universitatea Na]ional\ deMuzic\ din Bucure[ti prin acordarea titlului deDoctor Honoris Causa (pe 6 septembrie), lui Jean JacquesNattiez i se lanseaz\ [i dou\ c\r]i traduse în române[te (laUniunea Compozitorilor [i Muzicologilor, pe 8 septembrie),ceea ce înseamn\ un pas uria[ pe harta alb\ a traducerilordin muzicologia actual\.Jean Jacques Nattiez a intrat în bibliografia obligatoriea muzicienilor români prin tratatul s\u de semiotic\ muzical\(Fondements d’une sémiologie de la musique, 1975), prim\[i unic\ aplica]ie muzical\ a unor importante teorii delingvistic\ structural\. Gra]ie cursurilor profesorului DinuCiocan [i apoi ale Antigonei R\dulescu, semiotica muzical\a devenit o constant\ în planurile de înv\]\mânt ale Universit\]iiNa]ionale de Muzic\ din Bucure[ti (realitate cu care nu sepot l\uda multe institute de înv\]\mânt muzical superior).S\ nu se în]eleag\ îns\ c\, dac\ J.J.Nattiez [i-a legatnumele de pionieratul în domeniul semioticii muzicale (dificilprin interdisciplinaritatea pe care o presupune), s-a [i ancoratdoar aici. Muzicianul de origine francez\, naturalizat canadian,actualmente profesor la Montréal, se mi[c\ permanent cuo curiozitate a cercet\torului autentic în multiple domeniimuzicale. Poate c\ niciun alt muzicolog al secolului XX nua navigat atât de profesionist [i redutabil în muzica contemporan\,pe de o parte (Nattiez fiind recunoscut ca expertîn crea]ia lui Pierre Boulez), în fascinante rela]ion\ri întredomeniul muzical, structuralism, lingvistic\, între muzic\[i literatur\ (vezi Proust musicien, 1984), dar [i în etnomuzicologie,pe de alt\ parte.În scrierile sale ulterioare, Nattiez nu mai este cel pe careni-l imaginam noi, tinerii care studiam înainte de 1990 cuprofesorul Dinu Ciocan semiotica la seminarele de contrapunct(evident, pe atunci semiotica muzical\ ar fi fost mult preaextravagant\ pentru a ocupa un loc în programa universitar\).Ca [i Boulez pentru colegii no[tri compozitori, Nattiezera imaginea „monstrului sacru“ în muzicologie. Apoi,contactul românilor cu lucr\rile sale s-a diminuat, [i preapu]ini mai cunosc, de pild\, continu\rile din perimetrulsemiotic (Musicologie générale et sémiologie, 1987), accentulpus pe personalitatea lui Wagner (Tétralogies: Wagner,Boulez, Chéreau, 1983 [i Wagner androgyne, 1990) saueseistica (din Le Combat de Chronos et d’Orphée, 1993).Din fericire, exist\ în limba român\ dou\ traduceri: eseulIstoria muzicologiei [i semiologia istoriografiei muzicale(Ia[i, Artes, 2005), publicat cu ocazia decern\rii titluluide Doctor Honoris Causa de c\tre Universitatea de Arte dinIa[i, precum [i volumele lansate acum: Muzica, cercetarea[i via]a. Un dialog imaginar, Editura Muzical\ din Bucure[ti,[i Confruntarea din Cronos [i Orfeu, Artes, Ia[i.Traseul insolit al unui cercet\tor [i artist pe cât de profund,pe atât de neconven]ional debuteaz\ la Amiens, undeJean-Jacques Nattiez a început de copil studii de pian [isolfegiu, stimulat de un mediu familial care-i cultiv\ pasiuneapentru literatur\ [i muzic\: mama pred\ latina [i greaca,tat\l este profesor de literatur\ francez\ [i critic muzical.De timpuriu, ascult\ toate transmisiunile radiofonice aleoperelor lui Wagner de la Bayreuth – ceea ce va conduceulterior la reflec]iile sale personale asupra muzicii wagneriene.La sfâr[itul anilor ’60, Nattiez opteaz\ pentru studii universitareîn litere [i lingvistic\, se include a[adar în genera]iamarcat\ de momentul revoltelor studen]e[ti din 1968 [i deatitudini marxiste. Cum semiologiei i se aude vocea dince în ce mai pregnant, Nattiez opteaz\ pentru aceast\ disciplin\[i va urma cursuri cu Georges Mounin, Jean Molino, precum[i un doctorat cu Nicolas Ruwet. Toate acestea se vor concretizaîn prima sistematizare a conceptelor [i metodelorelaborate de lingvistica structural\ în analiza muzical\, adic\în deja citata lucrare, Fundamentele unei semiotici muzicaledin 1975. Atunci când va reveni asupra ideilor semioticiimuzicale, în 1989, va fi clar\ fundamentarea demersuluis\u pe distinc]ia între strategiile de producere [i strategiilede receptare, rela]ionate de structurile muzicale propriuzise.Astfel, Nattiez inoveaz\ într-o manier\ radical\ gândireamuzicologic\, oferindu-i instrumente riguroase [i originalede analiz\ [i de interpretare.Între timp, muzicianul se stabilise în Canada, la Universitateadin Montréal, unde pred\ la Facultatea de Muzic\ din 1972.Printre multiplele sale activit\]i de aici, conduce un Grupde cercetare în semiotica muzical\ (1974-80), care a studiat,de pild\, Preludiile lui Debussy [i muzica inuit\. Iat\ c\ajungem la alt\ tematic\ de cercetare în care Nattiez a excelat.Nu prea mul]i muzicologi de forma]ie occidental\ mânuiesccu aceea[i competen]\ instrumentele etnomuzicologiei, orNattiez semneaz\ studii fundamentale [i interna]ional apreciatedespre muzica inui]ilor (popula]ie cunoscut\ în afara grani]elorCanadei sub numele de eschimo[i), muzica ainu (Japonia),a indienilor Nahuas de la Huasteca (Mexic), sau despremuzica de dans din Baganda (Uganda). Pentru noi, estesemnificativ\ admira]ia lui J.J.Nattiez fa]\ de metoda [iscrierile lui Constantin Br\iloiu, unde g\se[te tipul de gândirestructuralist\, care precede cronologic, în muzicologie, peClaude Lévi-Strauss. „Doar datorit\ faptului c\ tehnicitateamuzical\ îndep\rteaz\ cercet\torii [tiin]elor umanistenemuzicale, opera sa (a lui Br\iloiu, n.n.) n-a fost remarcat\în afara grani]elor muzicologiei. Mi-a f\cut pl\cere s\subliniez înrudirea anumitor aspecte ale gândirii sale cu celeale lui Saussure, Troubetzkoy, Jakobson [i Chomsky. Înplus, am scris acel text pentru reeditarea Colec]iei universalede muzic\ popular\ înregistrat\, pe care Br\iloiu o preg\tisepentru UNESCO în anii 1950. Consider c\ acest ansamblueste unul din momentele istoriei etnomuzicologiei a c\reievolu]ie m\ intereseaz\ foarte mult.“ (Nattiez, Muzica,cercetarea [i via]a. Un dialog imaginar, Bucure[ti, EdituraMuzical\, 2007, p.112)Muzicolog, semiotician, etnomuzicolog, profesor, JeanJacques Nattiez s-a implicat în numeroase alte demersuri,a primit nenum\rate distinc]ii importante pentru opera sa[tiin]ific\. Ultimul proiect grandios în care s-a l\sat angrenateste coordonarea unei „Enciclopedii pentru secolul alXXI-lea“, intitulat\ pe cât de simplu, pe atît de elocventMuzici (exist\ o variant\ italian\ [i una francez\, cea dinurm\ ap\rut\ la Actes Sud, Cité de la Musique). Diversitatea,toleran]a estetic\, deschiderea spre cele mai noi tendin]e alecercet\rii muzicale sunt tr\s\turile de baz\ ale celor patruvolume masive ap\rute deja din aceast\ colec]ie: 1. Muzicilesecolului al XX-lea, 2. {tiin]ele muzicale, 3. Istoriile muziciloreuropene, 4. Muzici [i culturi. Un al cincilea volum a ap\rutluna aceasta [i, dup\ pluralitatea manifest afi[at\ din primelepatru, se intituleaz\ Unitatea muzicii.Autorii coordona]i de Nattiez (peste 200 din 20 de]\ri) au scris eseuri [i articole personale, problematizând,nu descriind tematica propus\. Originalitatea esteevident\ [i în concep]ia de ansamblu, care vede muzicilesecolului trecut în orient\rile de avangard\ sau mai tradi]ionale,dar [i în jazz, muzica de film, rap, fenomenul walk-man,world music, neocolind leg\tura dintre pop [i sexualitatesau muzica din lag\rele de concentrare naziste, [i nici statutulsocial-economic al institu]iilor [i difuz\rii muzicilor secoluluial XX-lea. Muzicologia face obiectul unui al doileavolum, care parcurge ramurile sale esen]iale, de la muzicologiaistoric\ la etnomuzicologie, estetic\, teorie, analiz\,hermeneutic\; nu sunt ocolite noile metode de înv\]\mânt,problema edi]iilor critice [i a interpret\rii muzicii vechi, araportului dintre analiz\ [i interpretarea muzical\, în general.Titlul de „Muzici [i culturi“ înseamn\ panoramarea muzicilortradi]ionale de pe glob, în ideea reabilit\rii importan]eiistorice a acestora, dar [i detalierea rela]iei între muzici [ireligii, organizare social\, economic\. De-abia volumul alpatrulea ajunge la istoria propriu-zis\ a muzicii, dar totîntr-o manier\ inedit\, proasp\t\, de reevaluare a no]iunilortradi]ionale de muzic\ „baroc\“, „clasic\“, „romantic\“, cuun ton de povestire incitant\ a derul\rii epocilor muzicale.La toat\ aceast\ succint\ descriere – care nu face decâts\ sublinieze concep]ia lui Jean-Jacques Nattiez ca [ef dedirec]ii, de mentalit\]i – trebuie ad\ugat faptul c\, împreun\cu colegii s\i, muzicologul canadian a imprimat o anumeperspectiv\ semiotic\ acestei Enciclopedii. „La baza politiciinoastre de ansamblu – mai ales în ceea ce prive[tealegerea intrigilor specifice – se afl\ ideea c\ discursul despremuzic\ este o construc]ie simbolic\. Dac\ nu am fi avut oanumit\ sensibilitate semiologic\, f\r\ îndoial\ c\ nu ar fifost atâtea articole despre semnifica]ie în muzic\, despreretorica muzical\, raportul dintre muzic\ [i text, leg\turiledintre muzici, limbaj [i dans în muzicile tradi]ionale, nicitentative de tipologii comparate“ (p.149).Pozi]ia artistic\, mereu creatoare a lui Jean JacquesNattiez este reconfirmat\ [i de romanul s\u, Opera, publicatîn 1997. În calitatea asumat\, de romancier, [i în atitudinealudic\ ce se refuz\ categoriilor, defini]iilor prea strictacademice, Nattiez se întâlne[te cu un alt mare semiotician,Umberto Eco. [i tocmai pentru a evita elogiul banal, delocpotrivit unei personalit\]i de o asemenea anvergur\, voiîncheia cu o schi]\ de autoportret: „Se pot pune toate buc\]ilemuncii mele împreun\, ca [i piesele de lego, (...) c\utândtoate firele care leag\ semiologia, Wagner, Boulez,Proust, popula]iile Inuit [i chiar romanul. De fapt, ceea cem\ amuz\ este s\ stabilesc raporturi [i pun]i între lucruricare în aparen]\ sunt foarte diferite, între domenii pe carenu ne-am gândi s\ le apropiem“ (p.139).Valentina SANDU-DEDIUSpectacolul CarmenCu cât timpul adun\ în muzeul memoriei mele muzicalemai multe figuri memorabile, cu atât îmi este maifireasc\, în apropierea unei noi audi]ii, deta[areade informa]ia scris\: CV-ul, biografii, cronici etc.Bizar? M\ justific pentru acest comportament anarhicprin tenta]ia de a descoperi „pe cont propriu“ (cumse spune prozaic), profiluri [i maniere cu autoritate referen]ial\.Ainvoca inocen]a total\ e o prostie. Avem to]i radio, televiziuni,CD-uri, citim c\r]i, ziare [i reviste... Mai mult, posednumeroase dosare lirice, imagini sonore [i plastice: ce miar\mas din ce am v\zut [i ascultat. Cred c\ tocmai acestedosare nu trebuie r\sfoite înainte de fiecare nou\ experien]\.E bine ca „modelele“ s\ fie evitate. Ele pot crea rutinaunui spectator.José CuraA[adar Carmen de Bizet la Opera Na]ional\ în Festivalcu un nume mondial „popular“, tenorul José Cura [i cu„necunoscuta“ pentru noi Hadar Halévy. Cura (Argentina)[i Halévy (Israel) sunt amândoi originali, complementariprin intui]ie [i adaptare reciproc\ la întâlnire, consens [iînfruntare. Calibrul, anvergura lor st\, dincolo de conven]ional,tocmai pe ce trebuie s\ stea: pe diferen]\. Nu i-am v\zutniciodat\ pe scen\, pe el l-am ascultat întâmpl\tor, pe ea nu.{tiu totu[i c\ José Cura are o impresionant\ carier\, competen]emultiple (compozi]ie, dirijat); l-am urm\rit într-un „one manshow“: inteligent, sensibil, omene[te simpatic [i ata[ant.Informa]ia primit\ dup\ spectacol despre cariera interna]ional\a tinerei mezzo-soprane îmi arat\ c\ ea a început s\creasc\ vizibil din 2003, când a câ[tigat premiul la mareleconcurs de cânt de la Toulouse. A trecut pe la mai multemari [i mici teatre de oper\ din Statele Unite [i Europa, pela festivaluri unde a dat excelente probe de debut în rolurisemnificative.Celebrul tenor, creator formidabil de Othelo, Samson,Canio, Turiddu, cânt\ pe Don José economic, cu tres\ririfulger\toare de energie (act III) [i acumulare de tensiuni.Nu-l preocup\ s\ demonstreze frumuse]ea, excelen]a vocalit\]ii,ci replica, sensul, fie el obscur sau chiar obscur formulat.Construie[te o figur\ uman\ care se contureaz\ progresiv.Cumva [ters la început, acel b\iat frumos [i cumsecade careprime[te cu candoare mesajul unui s\rut de la mama (“unbaiser de ma mère“, micu]a fraz\ de care se ciocnesc to]imarii tenori de limb\ spaniol\ când au de pronun]at acel „è“francez în deschidere pe un sunet înalt!) ajunge treptat s\transforme încordarea re]inut\ într-o expansiune exaltat\.Pe m\sur\ ce conflictul îl arunc\ în disperare. {i pe noi întrac. Don José e spaniol, e lovit în puterea lui b\rb\teasc\:aceea de a iubi etern, f\r\ s\ în]eleg\ implacabilul „entrenous tout est fini“. Abia umilin]a, violen]a contrariat\ împingevocea în elocven]\ tragic\.Ea, Carmen, nu este femeia fatal\ a amorului boemian,[oc de telenovel\. Este o mic\ vr\jitoare, echivoc\, obraznic\(ce mers leg\nat, non[alant), murmurând u[or, cochet, tandru[i cât de sexy (Seguidilla!) ce are de oferit a[a... ca unmoft [optit în cheie amenin]\toare. Sursele muzicale alefericitei lejerit\]i din actele I [i II, neobi[nuita fluiditate [ijocul abil pe ]es\tura vocal\, îi sunt inoculate de un preten]iosrepertoriu de virtuozitate (Haendel-Ariodante, GiulioCesare), Rossini (Semiramida, Italiana în Alger). Aispune c\ nu este o voce pentru Carmen. Nu e a[a. Debitulse va dovedi amplu, glasul [i feminitatea ei au întruchipatpe Dalila, pe Charlotte, pe Adalgisa. E adev\rat c\ acestpoten]ial de transformare nu se revel\ suficient în actulIII. Carmen î[i cite[te în c\r]i destinul, vorbe[te cu ea îns\[i;dar monologul c\r]ilor nu se aude suficient. Este oenclav\ vocal\ care schimb\ registrul expresiei, greu decontrolat [i de proiectat în sonoritatea lui neagr\. St\ preadeparte pe scen\?Ac]iunea diversificat\ în acest act III înglobeaz\ lungaarie liric\ a Micaelei (Nicoleta Ardelean în stilul GrandOpéra), apari]ia lui Escamillo ([tefan Ignat), lupta fizic\ [ipsihologic\ pentru a avea pe Carmen. Cuplul se frânge într-oscen\ de teatru jucat\ de mari actori supu[i partiturii.Spectacolul Carmen cu Hadar Halévy [i José Cura sedeslu[e[te, se în]elege contemplat de pe vârful actului IV.Aici ea este alt\ femeie, altfel frumoas\, de-adev\rateleaelegant\ în vestmântul ei negru, lucitor, cambrat [i multsofisticat în terase de volane. Decisiv este c\ acest vestmântîmbrac\ o voce important\, capabil\ s\ impun\ o personalitateredutabil\, mândr\, neconcesiv\. Cum ar putea aceast\femeie s\-l mai iubeasc\ pe tân\rul odinioar\ fermec\tor?José Cura parcurge, în pu]inele minute ale acestui duel finalîntreg rolul, blând, umil, gata s\ uite pân\ când, într-oclip\ de luciditate, în]elege [i ucide. Aceast\ scen\ trimitespre noi o tensiune care acoper\ ceasurile petrecute înst\ri de a[teptare încremenit\.Poate c\ am scris prea mult. Poate c\ am spus prea pu]ine.Poate se va în]elege c\ a fost o sear\ special\, inedit\,captivant\, în care m-am luptat s\ uit filele vechilor „dosare“[i m-am convertit la aceast\ interpretare carismatic\ [i aparentimperfect\. Mi-a[ fi dorit în scen\ în ultimele clipe alespectacolului, logic [i tradi]ional, mul]imea n\v\lind de lacorrida încheiat\ triumfal. A[a, cui îi mai spune Don José„Vous pouvez m’arrêter...“ .Un spectacol bun al Operei Na]ionale, care intr\ cu brioîn Festival; orchestra, grup\rile de personaje (cvintetuldin actul II) [i ca întotdeauna corul, conduse de Mario deRose. O mân\ abil\ în a între]ine continuitatea muzicalit\]iimeridionale [i franceze, impulsul celui mai determinantlaitmotiv din istoria operei, în a g\si m\sura implic\riicânt\re]ilor în lumina [i tenebrele dramei.Ada BRUMARUMesajul enescianNu exagerez considerând c\ anume colective simfonice,anume [efi de orchestr\, anume forma]ii camerale,ne-au oferit zilele trecute versiuni ce pot fi apreciatedrept t\lm\ciri de referin]\ ale operelor enesciene.Dirijorul Lawrence Foster la pupitrul OrchestreiFilarmonice „Arturo Toscanini“ a împlinit o realizaremagnific\ a Simfoniei a III-a; lucrarea se constituie într-oAnna }ifumedita]ie adânc\ privind soarta umanit\]ii în primele deceniiale secolului trecut; este o adresare f\cut\ cu compasiune,chiar cu speran]\. Este un mesaj fratern pe care muzicieniiorchestrei, dirijorul, îl în]eleg [i îl comunic\ cu nobil\în]elegere, cu responsabil\ participare. Iar aceasta în bazaunui acordaj interior ce regleaz\ marile spa]ii ale acestuiopus atât de special. Participarea corului academic alFilarmonicii bucure[tene, forma]ie condus\ de maestrulIosif Ion Prunner, a fost cu totul remarcabil\. Nu trebuieuitat, Foster este autorul primei edi]ii discografice în variant\CD a operei Oedipe conducând forma]iile Operei dinMonte-Carlo, a dirijat aceast\ lucrare la Deutsche OperBerlin, a prezentat în concerte [i a imprimat marea majoritatea crea]iilor orchestrale enesciene. Cu ani în urm\ a fostdirectorul artistic al Festivalului. Iar reintrarea sa în concerteleedi]iei de fa]\ se constituie într-o izbând\ artistic\ important\cu totul benefic\ promov\rii mesajului enescian. Impresionantartist, mare muzician se dovede[te a fi dirijorul finlandezJukka-Pekka Saraste. La pupitrul Orchestrei Filarmonicedin Oslo a recreat în chip magistral atmosfera de farmec asuitei a III-a, S\teasca. Este uimitor felul în care sugestiasonor\ a tablourilor copil\riei a dep\[it în acest caz aspectulpitoresc al momentelor, configurând lumea spiritual\ aimaginilor unei copil\rii demult pierdute. Iar aceasta înimagini sonore admirabil poten]ate de muzicienii acestuibrav colectiv simfonic sosit din peninsula scandinav\, uncolectiv simfonic de înalt\ ]inut\ artistic\ european\.Violoncelistul englez Steven Isserlis este ast\zi un numerespectat, dintre cele mai importante ale solisticii mondiale.~n compania ansamblului „Orchestre de Paris“ condus deChristoph Eschenbach ne-au redat un opus enescian timpuriu,de început de secol, dificil de pus în fapt sonor, anumeSimfonia concertant\ pentru violoncel [i orchestr\. Este ocrea]ie a c\rei în]elegere datoreaz\ enorm de mult muzicienilorinterpre]i, în acest caz lui Isserlis în mod special; iar aceastadat\ fiind fine]ea detaliilor melodice, valorificarea timbral\a acestora, rafinamentul coloristic al vibra]iei solistice,inser]ia atât de func]ional\ a acestora în contextul celmare al demersului orchestral. Tot un opus enescian detinere]e ne-au oferit [i membrii forma]iei „Zukerman chamberplayers“, celebr\ forma]ie a instrumentelor cu corzi [i arcu[purtând numele ilustrului s\u fondator. Trio-ul „Aubade“,lucrare a unei prodigioase adolescen]e, a fost posibil\ dat\fiind dinamica fantastic\ a imagina]iei în pozi]ionarea timbral\a partidelor instrumentale, dat\ fiind flexibilitatea, caracterulalert al mi[c\rii.O pl\cut\ surpriz\ privind abordarea crea]iei enescienea adus-o concertul forma]iei „Camerata Lysy“ din Elve]ia,ansamblul reprezentativ al Academiei Interna]ionale Menuhin.Este un grup de tineri instrumenti[ti, violoni[ti, violi[ti,violonceli[ti de mare valoare, tineri muzicieni ce provin dincele mai diferite col]uri ale lumii. ~i reune[te muzica. LaAcademia Menuhin, în Elve]ia, sub îndrumarea cunoscutuluiprofesor violonistul Alberto Lysy, tinerii muzicieni parcurgpre]ioase stagii de perfec]ionare, sus]in o important\ stagiunede concerte. Multe dintre acestea sunt turnee interna]ionalede mare interes. ~n debutul concertului sus]inut la AteneulRomân ne-au prezentat acest complex opus enescian careeste celebrul Octuor, o lucrare vizionar\ în ce prive[teorientarea neoclasic\ a muzicii europene în debutul de secolXX. ~n realizarea tinerilor muzicieni, lucrarea a ap\rut cafiind bine structurat\, dar mai pu]in conving\tor comunicat\în concert. Printre membrii forma]iei am avut bucuria dea-i fi reîntâlnit pe fo[tii elevi ai Liceului de Muzic\ „GeorgeEnescu“, din Bucure[ti, pe violonistul Vlad St\nculeasa,laureat al actualei edi]ii a Concursului de vioar\, pe violistulBogdan Banu. Sunt tineri care parcurg stagiile unei temeiniceeduca]ii muzicale instrumentale sus]inute la cotele înalte aleexigen]elor vie]ii muzicale interna]ionale.Alte momente, alte evenimente?Arta fugii, capodopera geniului bachian, ultimalucrare a cantorului de la Leipzig, a fost temeinic împlinit\cu participarea Orchestrei de Camer\ a Filarmonicii bucure[tene,sub conducerea dirijorului Cristian Mandeal. Concep]iainstrumental\ a lucr\rii, definitivarea acesteia, o dator\mmarelui nostru muzician care a fost regretatul dirijor ErichBergel. Tot în domeniul muzical cameral...Concertele forma]iei instrumentale „Europa Galante“au fost `n totalitate dedicate muzicii italiene baroce. Au fostetalate crea]ii ale repertoriului tradi]ional, lucr\ri prezentatecu o for]\ imagistic\, cu o imagina]ie timbral\ [i o dinamic\uimitoare, aspecte care devin captivante dar care trec farmeculmelodic al cântului violonistic pe un plan secundar.~n sfâr[it dar nu în ultimul rând este de apreciat performan]atinerei violoniste Anna }ifu, de origine român\, din Italia,laureat\ cu premiul cel mare al actualei edi]ii a concursuluide vioar\. Este o natur\ solistic\ de impresionant\ anvergur\a talentului, a[a cum ne-a demonstrat acest lucru în sus]inereaConcertului de Jan Sibelius, lucrare prezentat\ în companiaOrchestrei Simfonice „Moldova“, din Ia[i, sub baghetaîncercatului maestru, dirijorul Ilarion Ionescu Gala]i.Dumitru AVAKIANLectura luiEschenbachOreintâlnire cu „Orchestre de Paris“ este defiecare dat\ un prilej de a savura farmeculsound-ului ei, bineîn]eles dac\ nu pui întretine [i el o oarecare barier\: nu este sunetulcompact, dens, foarte solid structurat alorchestrelor germane (Celibidache s-a desp\r]itde aceast\ forma]ie dup\ o scurt\ convie]uire, motivândc\ ea nu va fi niciodat\ „acas\“ într-o simfonie de Bruckner),nu are volumul uria[ [i str\lucitor al orchestrelor ruse [i alunora americane. ~n schimb are un sunet moale, catifelat,nimic nu este aspru, fortele nu este niciodat\ brutal, scrâ[nit,ci î[i p\streaz\ rotunjimea; transparen]a celor mai compactepasaje vine din echilibrul fin dr\muit dintre compartimente,corzile au o agilitate [i o lejeritate aparte (tot Celibidacheo definea ca „o orchestr\ foarte rapid\“) [i nu este de mirarec\ sufl\torii de lemn – miezul oric\rei orchestre simfonice– sunt excep]ionali, deoarece apar]in unei [coli celebre îndomeniu.Programul pe care Christoph Eschenbach – de peste 7ani conduc\torul forma]iei – l-a ales a fost nu numai ofertantpentru public ci [i menit s\-i valorifice toate valen]ele.Mai bun\ deschidere nu se putea g\si decât Uvertura Carnavalulroman de Berlioz, pies\ de virtuozitate orchestral\,care a sunat cu o luminozitate [i exuberan]\ festiv\ dar [icu o des\vâr[it\ m\sur\ [i elegan]\.; nimic g\l\gios,nimic îngro[at în acest iure[ ritmic perfect controlat. Amavut impresia c\ tot pe componenta ritmic\ [i mai pu]inpe cea coloristic\ a pariat dirijorul în Suita Iberia de Debussy.Traducerea muzical\ a senza]iilor, percep]iilor auditive [ivizuale ale unei Spanii pe p\mântul c\reia compozitorul nua c\lcat niciodat\, îi sugereaz\ lui Eschenbach o lectur\foarte vie, concret\ nu atât în picturalitatea ei cât mai cuseam\ în dinamismul ei (ritmurile dansante, „miresmelenop]ii“ topite în armonii rafinate, zvonurile unui alai veselce se apropie [i se dep\rteaz\ etc.). ~n cealalt\ partitur\,poate cea mai faimoas\, Marea, dirijorul apeleaz\ latoat\ paleta coloristic\ a orchestrei ([i este foarte bogat\),crescând imperceptibil de la mister la lumina orbitoare afinalului printr-o transparen]\ [i o arhitectur\ superiorconcepute. Un aliaj m\iestrit între rigoare (grada]ia dinamic\),claritate (fuziunea timbrurilor picturale) [i tensiune repartizat\subtil au dat discursului suple]ea [i puterea de evocarecare l-ar fi încântat probabil pe super-rafinatul Debussy.Acela[i firesc al virtuozit\]ii asimilate l-am reg\sit [iîn versiunea Simfoniei a 9-a Din lumea nou\ de Dvorak.~n lectura lui Christoph Eschenbach s-au atenuat multreminiscen]ele slave, pitorescul folclorismului romantic,sugestiile „exotice“; a r\mas o viziune simfonic\ pur\care lumineaz\ fiecare detaliu [i-l supune unei voin]econstructive care privilegiaz\ contrastele marcate, fluctua]iileinterioare de tempo ce nu las\ s\ se instaleze automatismele.Largo-ul a sunat ca o mare nocturn\ cu accente vizionarimpresioniste, Scherzo-ul s-a debarasat de accentele preavesel dansante în stilul petrecere popular\, devenind tenace[i chiar amenin]\tor, iar Finalul, decantat, eliberat de pericolulgrandilocven]ei a sunat nobil, imnic [i em]ionant.Despre splendida interpretare dat\ de Steven Isserlis atâtde nedrept\]itei Simfonii concertante de Enescu s-a scris,a[a încât m\ voi referi doar la prezen]a solistic\ a lui PinchasZukerman în Concertul pentru vioar\ nr. 1 de MaxBruch. F\r\ îndoial\ o performan]\ a violonisticei de anvergur\:Zuckerman cucere[te prin sunetul magnific al vioriisale, prin perfec]iunea tehnic\ [i siguran]a absolut\ peinstrument, printr-un un anumit lirism elegant, dar [i printr-oanumit\ comoditate de gândire (poate doar când nueste în form\) care pun în joc reflexele sale perfect antrenatede super-star al solisticii. Dar oricum este o prezen]\ decare te po]i bucura din plin.Elena ZOTTOVICEANURomânia literar\ nr. 36 / 14 septembrie 200717