8România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 2007p o e z i eR`t`ciriLunec. Lunec. Lunec.Noaptea-i de cântec [i sânge.Nimeni. Nici luna împuns\ de nori.Nici umbra verde a copacilor.Nici zeul mare al casei.O, a<strong>cu</strong>m el alearg\prin pulberea razelor [i cânt\,[i râde [i plânge!Nimeni. Doar un suspinîmbrâncind lucrurile în sine.{i eu r\sucindu-m\ în timp ce lunec,de parc\ a[ visa în somn urât.Sau poate cineva – re<strong>cu</strong>les din negrulnop]ii – se dep\[e[te, îmbolditde zeul fugar. {i râde [i plânge,suspin\ [i cânt\ prin mine.C`dereCad. Din ce în ce mai repede, cad.M\ r\sucesc dinspre tre<strong>cu</strong>t.Totul nu-i decât magm\sau poate ceva mai pu]in decâto respirare a <strong>cu</strong>iva f\r\ nume.Copii ai abisului,ne smulgem din noic\tre un lucru nedefinit– matc\ a viului.Cre[tem spre altceva,ca un râu de munte nemaiv\zut,ca o fl\mând\ mireasm\mu[când, iar [i iar, din tine,ca începutul nop]ii irumptdin cel mai tiranic zeu,din carnea naiv\ a rozelorsau poate din se<strong>cu</strong>nda aceea neagr\,aidoma unui fund de abis abia p\r\sitcând totul pare str\in [i sfâr[itsau nici atât, sau nici atât,[i-al\turi nu-i nimeni.NegrulNegrul, negrul, negrulî]i s<strong>cu</strong>lpteaz\ mâinile, duhul.Seara zvâcne[te în brazi,pulseaz\ în iarba pietrelor,r\sturnând în ceruribrazdele grele [i lutul.Negrul, negrul se-abatedinspre-ncinsele dup\-amiezi.Cânt\ aspru, ca din p\mânt,cosa[ii; aerul [fichiuie.De <strong>sub</strong> pleoapa cosmic\, noapteacade gr\mezi, gr\mezi!Mai e un pic [i negrulte-ajunge din urm\. Iat\,î]i scald\ în smoala-i de aer gleznaîn dulci suprafe]e turnat\[i te odihne[te [i-n sfâr[it te învinge:înc\, [i înc\ o dat\!Aer negruAer negru, <strong>cu</strong>m r\stornidinspre melodii înalteFoto: Andrei PotlogAura Christia[tri însemna]i [i noripr\bu[i]i în pagini albe.Sângero[i sunt sorii azi,sfârtec\ se<strong>cu</strong>nde reci.Mânji de aer <strong>cu</strong> mor]i viise amestec\ în veci.Îngân\ se<strong>cu</strong>nde lunacare nu-i de-aici, vai, nu!Arborii tresar în somn;fugi în visul lor [i tu.Dormi. Adormi. As<strong>cu</strong>nde-te.Zaci încol\cit. Alene,aer negru, aer negrufulger\ din bol]i viclene...Peisaj de augustAh, nouri negri pe cerul viclean.Aerul mu[c\ z\bala calului.Arborii-mi zdrelesc privirea,mâinile, coamele anului.Nori se-mbulzesc pe bol]i însemnate.Ah, diminea]\ zdren]uind a[tept\ri!Cerul se-nclin\, p\s\ri adulmec\crestele nev\zutelor ]\ri.Albini se învârt în cer<strong>cu</strong>ri profane.{i-i atâta-ntuneric, încât în duhte arunci, ca delfinii speria]iîn asprul v\zduh!Brusc cineva face lumin\.Lini[tea toarce, înceat\ felin\.Caii s\lbatici din bolta viclean\turma de nori la p\s<strong>cu</strong>t o mân\.Peisaj montanO, sunete rostogolitede la o creast\ la alta,melodie desprins\din alte lumi cândva,cine v\ urm\re[te –a fost smuls din stânc\<strong>cu</strong> daltade un maestru nev\zutal timpuluivenit de altundeva!Sunete lovind timpanul,dându-se de-a berbelea<strong>cu</strong>lpe creste, mângâind v\zduhultare al mun]ilor; melodioase tunetestrunind hotare ´n trecere pe-aici,p\s\rile aerului v\ ducdeparte [i clatin\la r\d\cini anul, stârnind în cercnesigure planete.Statui de aer, sunete!Iat`-ne!O, jubila]ie a sim]urilor!Zi ajuns\ pe-o <strong>cu</strong>lme iute,contemplat\-n uria[a trecere,apoi adus\ în fa]\, a[a <strong>cu</strong>m ]iiun strugure copt în palme,minunându-te de formelearomat-<strong>cu</strong>rate ale boabelor.Cât de departe sunte]icând frigul smulgemari h\lci din noi,pân\ r\mâne o urm\ extaziat\cât bolta cerului,pân\ r\mâne o vie pat\cât pleoapa cosmic\,pân\ se-mpr\[tie o pulbere galben\peste îndr\gosti]i, peste oameni.Iar noi – zei tineri, p\gâni, severi –ne ridic\m strigând:„Iat\-ne! Iat\-ne! Lua]i-ne, sfere,voi, arbori [i p\s\ri! Lua]i-ne, mun]ilor,[i tu, lun\ bezmetic\, lian\ neinventat\,[i tu, planet\ triunghiular\,istm solemn, v\zut deodat\,amintire înalt\,tot mai <strong>cu</strong>rat\!Iat\-ne! Iat\-ne! Iat\-ne!!“O, jubila]ie a sim]urilor.Se<strong>cu</strong>nd\ de aur, din moartemari h\lci mu[când!PlutireO, cine noaptea se-n\l]adin otrava magmei mele,t\ind codri de v\zduh,ape, bezne, cer<strong>cu</strong>ri grele?Mu[ca din idealul orizontstrivit cât ai clipi-ntre pleoape,de parc\-ar fi mânat tunândpega[ii cruzi s\ [i-i adape.Se ridica, în z\ri r\sfrânt,l\sând în urm\ pulbere de zâne[i r\sturna a[trii din somn[i zei – în vise de cadâne.Plutea [i <strong>cu</strong> un gest v\rsamarea de lini[te în ]intirim,urnind din veghe negre pietre,în umbra lor mai vii s\ fim.Divin plutea din vremuri crude,încât [i-a<strong>cu</strong>m ies din privirearmii de fluturi nev\zu]i,f\pturi de abur c\tre fire.Totul e vuiet, clocot, vis,plutire, spaim\, tremur, bezn\,duh însemnat de mu[c\tura<strong>cu</strong>iva suav irupt din glezn\! •
Dasc\l de filozofie fiind la Universitatea Denis Diderot din Paris, autorulî[i propune s\ r\spund\ unor dileme, unor nemul]umiri formulatede studen]i [i de mai tinerii s\i colaboratori – lor nu le place ce seîntâmpl\ <strong>cu</strong> gândirea contemporan\.l i t e r a t u r `Scrisoare din ParisR`fuial` \n toat` regulaObiectul durei polemici desf\[urate deDominique Lecourt în Les piètrespenseurs (Flammarion, 1999) este indicatchiar de atributul din titlul virulenteilucr\ri, un atribut deloc m\gulitor…Ace[ti „piètres“, neferici]i, derizoriiînlo<strong>cu</strong>itori de filozofi nu se bu<strong>cu</strong>r\ înochii autorului de nicio îndurare:„S-ar zice c\ societatea noastr\ nu maire<strong>cu</strong>noa[te drept gânditori decât câ]iva morali[ti ridica]i însl\vi. Adoptând asupra lumii punctul de vedere al spectatorului,ace[tia se mul]umesc, în cel mai bun caz, s\ comentezeactualitatea, asta când nu se mul]umesc s\ pun\ în scen\propriile lor st\ri suflete[ti. Indignarea, compasiunea,admonestarea, constituie registrul lor de preferin]\.“Dasc\l de filozofie fiind la Universitatea Denis Diderotdin Paris, autorul î[i propune s\ r\spund\ unor dileme,unor nemul]umiri formulate de studen]i [i de mai tinerii s\icolaboratori – lor nu le place ce se întâmpl\ <strong>cu</strong> gândireacontemporan\.O stare de „malaise“, împ\rt\[it\ de mai mul]i tineripasiona]i de filozofie, mai ales odat\ <strong>cu</strong> celebrareaputernic orchestrat\ în multi-media a evenimentelor din Mai’68. Ei vin la el [i-l întreab\ <strong>cu</strong> insisten]\, parc\ f\cându-lvinovat de ceva:„Ce-a]i f\<strong>cu</strong>t din voi de vreo treizeci de ani încoace? Cea]if\<strong>cu</strong>t pentru noi? Acest spectacol permanent oferit de unii[i de al]ii, <strong>cu</strong> ce rimeaz\? Este oare suficient ca el s\ f<strong>iei</strong>mputat noii puteri mediatice, jo<strong>cu</strong>lui unor re]ele de influen]\,ale copinajului instituit [i ale corup]<strong>iei</strong> c\]\r\toare?“{i: „Oare de ce nicio gândire <strong>cu</strong> adev\rat nou\ nu aparela orizont? Trebuie oare s\ renun]\m la orice în]elegere aunei lumi c\reia îi deplor\m mizeria [i meschin\ria [i violen]a?“Autorul în]elege nemul]umirile tân\rului anturaj, el însu[inu e deloc str\in de ele, am putea spune c\ la fel gânde[te– [i înc\ de mult\ vreme. „Încerc în paginile de fa]\, pe câtîmi st\ <strong>cu</strong> putin]\, s\ r\spund unor întreb\ri ce angajeaz\viitorul (…), s\ des<strong>cu</strong>rc firele unei istorii care a condus atâ]iaintelectuali francezi s\ nu-[i mai ofere alt\ ambi]ie decâtaccesul la statutul social de «lideri de opinie», <strong>cu</strong>m se zicepe pia]\.“Trimiterile [i aluziile la filozofii mediatici <strong>cu</strong> p\reri întoate domeniile actualit\]ii, tot mediatice, în fine la fo[tii „noifilozofi“ ce nu mai sunt tineri [i nici noi – mi[un\ în carte.Câteva sintezeMai are timpul r\bdare?, volumul de publicistic\al lui Liviu Papadima, ap\rut la editura CurteaVeche, are un mare avantaj. Viziunea sa asupraliteraturii române e obiectiv\ (atitudine rar\ laun literat), în orice caz, lipsit\ de parti-pris-uri.E drept c\ autorul nu se aventureaz\ niciodat\pân\ în actualitate, interesul s\u nevizând produc]ialiterar\ din zilele noastre. Despre aceasta nu se pronun]\,în schimb, articolele sale despre perioadele mai vechi reu[escs\ le confere câtorva scriitori de mult clasiciza]i un aer viu,s\-i smulg\ din insectarul studiilor literare [i s\-i surprind\în dinamica întregii literaturi. Iat\ care sunt scopurile volumului,formulate chiar de autor: „Într-o perioad\ agitat\ de inerente«b\t\lii canonice», «revizuiri», lupte «genera]ioniste» sauîntre «modele <strong>cu</strong>lturale» con<strong>cu</strong>rente, întrebarea pe caremi-am pus-o adesea, al c\rei ecou r\zbate în rândurile acestuivolum, a fost: Mai are timpul r\bdare? Sau, altfel formulat:Unde ne-a fost tre<strong>cu</strong>tul? Unde ne e prezentul? Cum s\ rea[ez\mliteratura în timp, f\r\ a re<strong>cu</strong>rge nici la foarfeci [i ghilotine,nici la pasta de lipit [i corsetul de ghips?“ (p. 6)În prima sec]iune a c\r]ii, Texte, scriitori, lecturi, Liviu„Trebuie repar<strong>cu</strong>rs drumul care i-a v\zut trecând de larespingerea mae[trilor gândirii, stigmatiza]i de unul dintreei ca fondatori ai totalitarismului – la abandonul oric\reigândiri inventive.“Totala lips\, tocmai, de „inventivitate“ la cei de ast\zi, lacei ce o<strong>cu</strong>p\ scena [i au p\reri în toate privin]ele [i o fac pemorali[tii – e ceea ce, la rându-i, „stigmatizeaz\“ DominiqueLecourt. „Un bun gânditor care a p\r\sit gândirea de lacare se pretinde [i deloc nu se mai îngrije[te s\ o duc\ dincolode ea îns\[i, <strong>cu</strong>m altfel s\-l consideri decât ca un «piètrepenseur»? Erei numite a mae[trilor gândirii nimic nu i-asuccedat, dup\ mine, decât epoca acestor «piètres penseurs».“R\fuial\ în toat\ regula! Dar una care nu vrea, cel pu]ina[a afirm\, de[i cartea nu d\ chiar prea multe confirm\ri,s\ renun]e la umor…„S\ mai [i râdem pu]in. Ei (ei !) sunt atât de serio[i !“„V\ pricep, tineri, pricep perplexitatea voastr\, enervarea,chiar [i am\r\ciunea voastr\.“ Nu [tiu cât de mult este ainvoca]ilor tineri – dar <strong>cu</strong> certitudine enervarea este a celuice-[i propune s\-i priceap\ – autorul c\r]ii…Deloc drag nu-i este lui Lecourt un filozof, m\ rog, uneseist la mod\, ceva mai tân\r, anume Luc Ferry – despreal c\rui volum numit L’Homme-Dieu, am spus câte cevaîntr-o relativ recent\ Scrisoare din Paris. Cuvântul „arogant“este de citit ca atare, adic\ [i în sensul propriu [i în cel ironic.„În astfel de condi]ii, <strong>cu</strong>m s\ nu judeci oare<strong>cu</strong>m arogant\ambi]ia afi[at\ de Luc Ferry în finalul c\r]ii L’Homme-Dieu?Mereu gata s\ exalte ale noastre societ\]i «pacificate», elscrie: «În starea actual\ a lucrurilor, voin]a de a extinde asuprauniversului întreg sistemul umanist [i laic, ar avea câtevamotive de a ap\rea ca un plan de anvergur\, ca s\ nu spunemca o frumoas\ utopie.»“ Concluzia celui viguros contestat:«Fidelitatea fa]\ de drepturile omului, libertatea politic\,pacea, respectul altor <strong>cu</strong>lturi [i privirea critic\ datorat\ nou\în[ine, nu e oare idealul pe care modestul (s.n.) nostru continentl-ar putea oferi restului lumii dac\ ar servi ca surs\ de inspira]ie?»Lui Dominique Lecourt, autorul mult polemic al c\r]ii,îi revine promisul, mai înainte, incisiv umor când exclam\în finalul ultimului capitol: da, a]i citit bine „modest“. Adic\„modestul nostru continent“. Ceva de natur\ s\-l cam scoat\din fire pe n\r\va[ul autor al volumului proasp\t ivit – Lespiètres penseurs.Lucian RAICUiunie 1999Papadima înregistreaz\ parti<strong>cu</strong>larit\]ilestilistice ale unorscriitori importan]i din literaturaromân\, surprinzând lafiecare felul <strong>cu</strong>m a fost receptatde critic\. G\se[te, în îns\[istructura operelor, perspectivenoi de a-i citi pe autorii pentrucare timpul nu mai e un avantajîn apropierea fa]\ de cititori.Nu propune r\sturn\ri de canon,îndrept\rile sale vizeaz\ maiales nuan]a, caracteristicile<strong>sub</strong>tile ale crea]iilor.Liviu Papadima, Mai aretimpul r\bdare?: Studii [ieseuri de istorie [i critic\literar\, Curtea VechePublishing, Bu<strong>cu</strong>re[ti,2007, 312 p.Creang\ e un mare scriitor [i pentru c\ st\pânea „artadesp\r]irii“: „[...] Creang\ scrie splendide pagini desprecopil\rie [i de-ale copil\r<strong>iei</strong> pentru încântarea adul]ilor;a[terne pe hârtie «]\r\nii» potrivite mai <strong>cu</strong> seam\ pentrugustul pricep\tor al celor <strong>cu</strong>ltiva]i. Reîntoarcerea lui este unapiezi[\. S-a spus adesea c\ literatura ar fi o form\ a iubirii.Nu mai pu]in arta <strong>cu</strong>vântului se înrude[te <strong>cu</strong> o art\ a desp\r]irii:Crengi lipsitede-ad\posturiDraga mea copil\-doamn\Or veni zile de toamn\{i n-om [ti deloc ce-nseamn\Clipele ce-au fost în var\Cu parfum la <strong>sub</strong>suoar\Cînd l\sai crinii s\-]i moar\În cle[tare de pahar\{i ne-om canoni în posturi{i-n m\t\nii f\r\ rosturiCrengi lipsite de-ad\posturi{i ne-o fi atît de fric\-nMu[uroaie c\ se stric\Aripile de furnic\{i c\ îngerii-n ci[meleSe bag\ fulgii s\-[i speleDe dragoste [i de jele...Draga mea copil\-doamn\Or veni zile de toamn\{i n-om [ti nimic ce-nseamn\...acea tehnic\ atât de greu de înv\]at de a p\stra, <strong>sub</strong> altchip, ceea ce e supus pierderii iremediabile“ (p. 35-36).Când scrie despre Caragiale - specialitatea lui, s-ar puteaspune -, o face <strong>cu</strong> o precizie de chirurg. Se declar\ împotrivamodei „contemporaneiz\rilor“ [i se întreab\, la final, ce seafl\ dincolo de toate interpret\rile date operei lui Caragiale.În articolul Rebreanu versus Rebreanu, noteaz\ diferen]eledintre stilul nuvelelor [i cel al romanelor autorului lui Ion,observând c\ primele nu anun]au deloc crea]iile epice urm\-toare. La Camil Petres<strong>cu</strong>, autorul ]ine s\ demistifice, avertizându-[icititorii în privin]a personajelor din Patul lui Pro<strong>cu</strong>st:„Orice idee de spontaneitate confesiv\ trebuie din capullo<strong>cu</strong>lui exclus\“ (p. 153). Iar când dis<strong>cu</strong>t\ receptarea luiArghezi, observ\ just c\ nu a existat niciodat\ un momentde maxim\ receptare a operei lui.În partea a doua a c\r]ii, Istoria literar\ în dialog inter<strong>cu</strong>ltural,autorul creioneaz\ câteva tablouri dense ale teatrului românescpân\ la cel de-al Doilea R\zboi Mondial [i ale literaturiiromâne din timpuri mai vechi sau mai noi, toate pe un tonechidistant, f\<strong>cu</strong>te pentru a fi expuse pentru un public str\in,la propriu, de <strong>cu</strong>ltura român\.În Mai are timpul r\bdare?, Liviu Papadima survoleaz\aproape întreaga literatur\ român\ modern\ [i, f\r\ s\-[irefuze o anumit\ pornire didactic\, îi cartografiaz\ relieful,uneori pân\ la detalii infinitezimale, ignorate de oricare alt„ochi“ critic.Tiberiu STAMATE•România literar\ nr. 36 / 14 septembrie 20079
![Apare sub egida Uniunii Scriitorilor cu sprijinul Funda]iei Anonimul](https://img.yumpu.com/49674968/8/500x640/apare-sub-egida-uniunii-scriitorilor-cu-sprijinul-fundaiei-anonimul.jpg)
![editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL](https://img.yumpu.com/48819370/1/178x260/editat-cu-sprijinul-fundaiei-anonimul.jpg?quality=85)
![editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL](https://img.yumpu.com/46412066/1/184x260/editat-cu-sprijinul-fundaiei-anonimul.jpg?quality=85)
![editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL](https://img.yumpu.com/42366275/1/184x260/editat-cu-sprijinul-fundaiei-anonimul.jpg?quality=85)
![ap\rut\ `n Fran]a](https://img.yumpu.com/35578876/1/184x260/aprut-n-frana.jpg?quality=85)
![editat\ cu sprijinul Funda]iei ANONIMUL](https://img.yumpu.com/35421636/1/184x260/editat-cu-sprijinul-fundaiei-anonimul.jpg?quality=85)
Change language