Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 4 i u l i e 2 0 0 8 ( A ...

Valoarea fiec\rei lucr\ri în parte nici nu maiconteaz\ în acest context, pentru c\, împreun\,ele fac mult mai mult în plan moral decît ar fi dea[teptat, poate, în plan estetic.a r t eTiziano Vecellio da Cadore(1485-1576), Ecce HomoAnonim (sf. sec. XV),Portret de b\rbat cu craniuFrans van Mieris I (1635-1681),B\rbat cu pipa la fereastr\Rosalba Carriera (1675-1757),Portret de femeiePatrimoniu recuperat,la aniversar\PE LA SFÎR{ITUL deceniului [apte,unul sau mai mul]i îndr\gosti]i p\tima[de art\, nu se [tie nici pîn\ acumclar, furau, din Muzeul Brukenthal dinSibiu, opt lucr\ri de pictur\. Au trecutde atunci patruzeci de ani b\tu]i pemuchie, mili]ia epocii s-a alertatcorespunz\tor, Interpolul a prins [i elde veste, dar lucr\rile s-au pierdut prinsubteranele lumii interlope, iar ho]iis-au evaporat [i ei cu mult\ abnega]ie,a[a cum le st\ bine unor ho]i care n-aup\r\sit locul faptei tocmai cu mînagoal\. Ba dimpotriv\, pentru c\ lucr\rilefurate nu erau chiar de ignorat: Moartea Cleopatrei deAnton van Dyck, Ecce Homo, de a c\rui paternitate estesuspectat Tizian, B\rbat cu craniu, atribuit MaestruluiLegendei Sfîntului Augustin, B\rbat cu pipa la fereastr\,semnat de Frans van Mieris cel B\trîn, Portret de femeierealizat de Rosalba Carriera (cu semnul întreb\rii), Portretde b\rbat de Jorg Brew, B\rbat cu hain\ de blan\, apar]inîndunui anonim german, [i Portret de b\rbat de CristophAmberger. Pe c\i întortocheate, demne de naturalapredispozi]ie pentru aventur\ pe care o au toate lucr\rilevaloroase de art\, în anul l998 Serviciul Vamal al StatelorUnite descoper\, cu ajutorul temeinic al Institutului Regalpentru Studii de Istoria Artei din Haga, patru dintrelucr\rile furate cu trei decenii în urm\: Ecce Homo,Portret de femeie, Portret de b\rbat cu pipa la fereastr\[i Portret de b\rbat cu craniu. Dup\ expunerea lor înatriumul B\ncii Mondiale, în cadrul unei expozi]ii maiample, sînt d\ruite, spre repatriere, pre[edintelui de atunci,Emil Constantinescu, aflat în prima sa vizit\ oficial\în Statele Unite ale Americii. Acum zece ani, pe 22 iuliel998, lucr\rile sînt preluate la Aeroportul Otopeni dec\tre reprezentan]ii Muzeului Brukenthal [i ai MuzeuluiNa]ional de Art\, deopotriv\ ca obiecte pre]ioase în sine[i ca dovad\ sigur\ c\ Pre[edintele nu s-a întors de peatît de rîvnitul p\mînt american chiar cu mîna goal\.{i aici se sfîr[ea, cel pu]in în acel moment, povesteapoli]isto-diplomatico-politic\ a celor patru lucr\ri pentrua începe o alta, aceea a reintegr\rii în familia lor de laBrukenthal unde le a[tepta o via]\ muzeografic\ nou\,riguroas\ [i plictisitoare. Pîn\ atunci, îns\, ele au f\cutun scurt popas bucure[tean, într-o expozi]ie oarecumneobi[nuit\ [i în care aveau un regim de exclusivitate.Deschis\ la Muzeul Na]ional de Art\, în spa]iul intim[i cochet al S\lii ceaiului, aceast\ expozi]ie se chema,bineîn]eles, Patru picturi recuperate, expozi]ie ce nuputea fi altceva decît un amestec de ac]iune muzeografic\propriu-zis\, de ac]iune a hazardului pur [i de valorificarecultural-simbolic\ a unui fapt de senza]ie în care patetismulresponsabilit\]ii fa]\ de patrimoniu se întîlnea cu volupt\]ilerare ale norocului gazet\resc. Dac\ dimensiunea muzeografic\a acestei expozi]ii se rezuma doar la faptul c\ ea a fostorganizat\ într-un muzeu, [i nu în unul oarecare, supunîndusetuturor rigorilor derivate de aici, dimensiune asuprac\reia nu are nici un rost s\ mai insist\m, percep]iaceleilalte, ca produs al hazardului, are nevoie decîteva preciz\ri. Avînd în vedere c\ cele patru lucr\riexpuse nu au nici o leg\tur\ între ele, cu excep]iaîmprejur\rii exterioare c\ au fost furate [i, mai apoi,recuperate, împreun\, este în afara oric\rei îndoieli c\aceast\ expozi]ie nu ar fi avut niciodat\ loc în forma încare ea a fost atunci organizat\. A[adar, cum nu un proiectmuzeografic a stat la originea ei [i cum nici inten]iade a demonstra un fenomen istoric sau de a acredita oidee estetic\ nu o tulbura în vreun fel, expozi]ia puteafi citit\, pur [i simplu, ca rod al unei întîmpl\ri. {iindiferent cine ar fi fost curatorul ei nemijlocit, MareleCurator, dac\ i se poate spune a[a, r\mîne, în eternitate,fie ho]ul care, cu decenii în urm\, a dat un senscomun cîtorva lucr\ri care obiectiv nu aveau nici oleg\tur\, fie Serviciul Vamal al Statelor Unite care,prin gestul recuper\rii simultane, a instituit un nou genproxim [i a introdus în destinul fiec\rei lucr\ri un tîlcsupraindividual, fie Pre[edintele însu[i care, preluîndu-leîmpreun\, ca beneficiar simbolic [i exponen]ial, a rev\rasatasupra lor atîta energie subtil\ [i atîta autoritate direct\încît, subit, tablourile au devenit elemente ale unui întreg,de atunci, inseparabil [i obiect al unei solidarit\]i aproapemistice. Oricîte paradoxuri ar fi oferit, îns\, aceast\expozi]ie, Curatorul Unic nu putea fi, totu[i, trinitar;adic\ [i Ho]ul [i Vama [i Pre[edintele. ~n definitiv,Serviciul Vamal este autorul unui simplu gest administrativ;a descoperit o pist\, a f\cut investiga]ii, a g\sit ,,andrisantul“[i a mijlocit întîlnirea. Un simplu act poli]ienesc nu poategenera consecin]e metafizice. Nici Pre[edintele, pîn\la urm\, nu a rev\rsat prea mult din substan]a [i dinpersonalitatea lui asupra celor patru tablouri. Mai întîipentru c\ el nu a fost, în aceast\ împrejurare, decît subiectulunui protocol; a primit oficial [i festiv lucr\rile, le-a pasatapoi, probabil, unui consilier, iar la Bucure[ti le-a restituitmuzeografilor, st\pînindu-[i emo]iile, a[a cum se cuvineunui pre[edinte, cu mult\ grij\. Dar nici în al doilea rîndPre[edintele nu ar fi reu[it s\ influen]eze prea mult via]aprofund\ a lucr\rilor, pentru bunul motiv c\ întrepre[edintele Constantinescu [i cele patru tablouri nu aveacum s\ existe un dialog real [i nu se putea stabili oleg\tur\ puternic\ [i adînc\. Gusturile [i interesele esteticeale Pre[edintelui mergeau în cu totul alt\ direc]ie decîtspre Rena[tere, Baroc sau Rococo. Dac\ ne aducem bineaminte, în Irlanda el dovedea o sl\biciune special\ pentruRadu Varia, drept pentru care a dus cu sine, ca dar, albumulBrâncu[i al acestuia, ap\rut în America, în timp ce autorultocmai se ocupa intens cu demolarea Coloanei... luiBrâncu[i de la Tîrgu Jiu. Nu peste mult\ vreme, EmilConstantinescu descoperea o alt\ stea a artei române[ticontemporane, pe regretatul, ast\zi, Sabin B\la[a, autorulcerurilor pe care zburau îngera[ii de la Scornice[ti [ide la Petre[ti. O lucrare a acestuia, probabil o Elen\ închip de nimfet\ alb\strie, odihne[te, poate, [i acum pela Casa Alb\, adus\ de Bill Clinton dup\ ce o primisela Bucure[ti de la acela[i Emil Constantinescu.A[adar, nici o [ans\ ca unitatea inaparent\ a celor patrutablouri s\ vin\, cumva, din aceast\ direc]ie. Atuncinu mai r\mîne decît o singur\ surs\ a leg\turii tainicedintre ele [i un singur Curator: HO}UL. Con[tient saunu, el a ales acele lucr\ri [i nu altele. Le-a scos din regimullor diurn, din sedentarismul lor previzibil [i mortifiant[i le-a croit un nou destin. Sustrase prin efrac]ie proprietarului,scufundate în tenebra unei indelungi existen]e ilicite,împinse pe drumuri oculte [i constrînse, prin subteraneleutopiilor financiare, la o via]\ anaerob\, cele patru lucr\ri[i-au schimbat sensibil [i regimul lor cultural. Agresiunea,ca [i în via]\, le-a reconstruit fizionomia moral\, a accentuatexperien]a de grup [i a atenuat semnificativ diferen]elespecifice. Prad\ aceleia[i situa]ii-limit\, presupusul Tizian[i prezumtiva Rosalba Carriera devin egali prin e[ecul[i prin victoria comun\, prin ie[irea abrupt\ din lumealor fireasc\ [i prin revenirea, la fel de nea[teptat\, înspa]iul lor anterior. Iar dac\ ele au fost expuse, mai apoi,la Muzeul de Art\, acest lucru se datoreaz\ în primulrînd aventurii pe care au tr\it-o împreun\, faptului c\,asemenea unor fiin]e vii, au reu[it s\-[i redobîndeasc\existen]a normal\ [i libertatea pierdut\. Apoi, în modspontan, ele [i-au identificat [i o ra]iune imediat\ de afi laolalt\, una istoric\ [i una geografic\: acoperind patrusecole de istoria artei (sec XV - XVIII) [i dou\ spa]iiculturale bine individualizate (cel nordic [i cel meridional),cele patru tablouri constituie, într-un fel, chiar metaforadiscret\ a artei europene în ceea ce are ea mai viguros[i mai autoritar. Valoarea fiec\rei lucr\ri în parte nici numai conteaz\ în acest context, pentru c\, împreun\, elefac mult mai mult în plan moral decît ar fi de a[teptat,poate, în plan estetic, iar faptul c\ de zece ani nu s-a maif\cut nici un comentariu în jurul acestui subiect devede[tec\ lucrurile s-au rea[ezat în matca lor fireasc\. •România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200825