Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 4 i u l i e 2 0 0 8 ( A ...

m e r i d i a n ePân\ nu s-a înapoiat, l-am v\zut ap\rând îndep\rtare pe Flores zâmbind tot, rubicond,sub bra] cu nelipsita lui serviet\ de piele încare-[i transport\ partiturile.România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200828CÂND, ÎN 1995, fiind pentru prima oar\ în Brazilia,i-am cunoscut pe Jorge Amado [i Zelia Gattai laBienala C\r]ii din Rio de Janeiro, mi-au spus c\,dac\ m\ vor duce pa[ii (avioanele...) pân\ în Salvadorde Baía ( pe române[te, Bahia), s\ le dau unsemn [i s\ merg s\-i vizitez. Nu am fost traduc\toarealui Jorge Amado – altfel, multiplu tradus întrecut în toate ]\rile din Estul Europei, ca [i, evidentîn România – , dar m-a mi[cat simpatia evident\pentru ]ara mea [i spontaneitatea invita]iei. {i într-adev\r,dup\ un periplu prin câteva state ale RepubliciiFederative Brazilia – periplu facilitat de scriitorul, de ast\dat\ „al meu“, Antônio Olinto, [i editorul s\u Leonídio Balbinoda Silva – iat\-m\ [i în Salvador, considerat leag\nul „desc\lec\rii“portughezilor în viitoarea lor colonie de pe malul Atlanticului.La telefonul pe care, destul de intimidat\, l-am dat, mi-ar\spuns chiar romancierul, invitându-m\ pentru a doua zi,„la ora 4 pentru c\ la 5 va veni o delega]ie de scriitori dinPortugalia“. Adresa, Rua Alagoinhas (Rio Vermelho), 33.Strada urc\, atinge un mic platou, apoi coboar\. Amfost derutat\ de numerotarea caselor: din locul de undefusesem îndrumat\ s\ încep urcu[ul, numerele erau de 2-300,în ordine cresc\toare, [i nu vedeam în nici un chip apropiindusenum\rul 33. Mi se spusese îns\ c\ locuin]a lor avea dou\u[i de intrare gemene, ambele ornate cu bine-cunoscutelepl\ci de faian]\ (azulejos), dar care, spre deosebire de celeportugheze, reprezentau exemplare din fauna brazilian\:papagali, tucani, maimu]ici etc. Astfel c\ pân\ la urm\ amreperat casa cu num\rul 33, pierdut\ parc\ printre celelaltecu numere mult mai mari. Misterul avea s\ mi-l dezlege curândDoamna Zélia Gattai: „Lui Jorge nu i-a pl\cut num\rul pe careni-l atribuise municipalitatea, a[a c\ [i l-a ales singur!“Am fost imediat primit\ în familia lor ca o veche prieten\.Jorge mai avea doi musafiri, scriitori brazilieni îns\, caremi-au pus multe întreb\ri („Revolu]ia“ noastr\ mai era înc\destul de recent\). De[i îl [tiam vechi comunist, nu m-am sfiits\ spun ce aveam (cu to]ii, pe atunci) pe suflet. Jorgeasculta cu aten]ie, nu a p\rut deloc deranjat de considera]iilemele. Iar Zelia se comporta fa]\ de mine ca o m\mic\ grijulie,spunându-mi de la început: „Poveste[te-ne via]a ta“. M-afrapat faptul c\ Jorge era perfect la curent cu tot ce i setradusese în România, ba chiar cuno[tea [i numele ultimeitraduc\toare. Când s-a apropiat ora 5, m-am ridicat ca s\ plec(de[i începuse una din acele ploi tropicale toren]iale, dar carenu dureaz\ în general mai mult de o jum\tate de or\ la fiecarerepriz\). „Mai stai, mi-a spus Jorge. Portughezii [i-au decomandatvizita“. {i am mai stat aproximativ o or\ (în care timp a fostrândul Zeliei s\-mi „povesteasc\ via]a lor“, s\-mi arate fotografii,s\-mi ofere c\r]i, sub privirile îng\duitoare ale lui Jorge) pân\când s-a anun]at fizioterapeutul [i am plecat.Zelia Gattai, care a început s\ publice la peste 60 de ani,mai ales amintiri din copil\rie (era fiica unor mode[ti emigran]iitalieni) [i din peregrin\rile prin lume (militant\ pro-comunist\[i ea, l-a urmat pe Jorge Amado în c\l\toriile sale în URSS [iîn ]\rile satelite, cuplul stabilindu-se un timp în Cehoslovacia,fiind persone non gratae în Brazilia condus\ în acea perioad\de o junt\ militar\ de dreapta). Scrierile ei v\desc o prospe]ime,o tinere]e, o c\ldur\ uman\ [i o dragoste pentru semeni chiaratunci când îi erau ostili, [i-i dezv\luie mai ales darul de a privilumea [i oamenii cu umor, cu „gr\untele de sare“ indispensabilpentru cine, îmb\trânind, nu se „în\cre[te“. S-a stins din via]\la 91 de ani, în mai 2008, la [apte ani dup\ plecarea lui Jorge,„iubirea ei de o via]\“ tr\it\ din plin în doi, ca [i cum ar fifost unul singur. În amintirea bucuriei pe care mi-au d\ruit-oîn acea dup\-amiaz\ luminoas\ în pofida [uvoiului ce sepr\v\lea din cer, voi reda mai jos dou\ scene din volumulChão de Meninos („P\mântul copiilor“) ap\rut în 1992 [idedicat „Lui Jorge, la 80 de ani, cu dragoste“.Personajul este un renumit compozitor paraguaian,Asunción Flores, autor, printre altele, al unei piese denumiteIndia care la epoca respectiv\ se bucura de un imens succesîn Brazilia, fiind mereu transmis\ la radio. Compozitorul,prieten al lui Jorge Amado, venise la Rio de Janeiro pentrua-[i încasa ni[te drepturi aferente acestei piese. Replicile încaractere italice reproduc spusele compozitorului în spaniol\.Zelia GattaiP\m`ntul copiilorAsunción în BraziliaAvionul sosise demult, pasageriideja verifica]i treceau pe lâng\ noicu bagajele, dar Asunción nu maiap\rea, nici nu d\dea semn de via]\!Ce s-o fi întâmplat? Letelba s-a duss\ se informeze la vam\. Pân\ nus-a înapoiat, l-am v\zut ap\rând îndep\rtare pe Flores zâmbind tot,rubicond, sub bra] cu nelipsita luiserviet\ de piele în care-[i transport\partiturile. În cealalt\ mân\ ]ineaimensa vaz\ ceh\ [pe care fuseserugat s\ i-o aduc\ Zeliei dinCehoslovacia, n.tr.] de care nu sedesp\r]ise în toat\ c\l\toria, dup\cum mi-a povestit dup\ aceea,temându-se s\ nu se sparg\. Venealini[tit, cu zâmbetul deschis pefa]a rotund\, cu chelia str\lucitoare.De ce întârziase? Prostii! Detaliuf\r\ importan]\: pur [i simplu nuavea viz\ de intrare în Brazilia.Niciodat\ nu-i trecuse prin cap c\i-ar fi fost necesar\. În lipsa unuidocument legal, poseda totu[i scrisoride acreditare [i virtu]i la fel de bune,valabile pentru Brazilia, unde nimicnu e imposibil: zâmbet, glum\,simpatie [i succesul cântecelor lui.Fusese suficient s\-[i decline condi]iade compozitor iubit în Brazilia: SuntAsunción Flores, autorul Indiei. Câtdespre ditamai vaza, a lansat o glum\plin\ de haz: Un mic cadou pentruo brune]ic\ de care sunt a[teptat ... Autorul Indiei?Poli]istul a început s\ tremure, l-a chemat pe [efulv\mii ca s\-i prezinte pe „omul cu India“ [i, înscurt timp, Asunción a devenit vedet\, înconjuratde admiratori: astfel c\, la un semn, por]ile Brazilieis-au deschis pentru el.Turi[tiiAsunción î[i uitase slipul în casa lui Pita Pinheiro,unde luase masa de prânz, într-o duminic\. Înaintede ora mesei fusese la plaj\ [i-[i l\sase slipul s\se usuce în casa prietenului s\u. Vrând s\ mai fac\o baie în mare, l-a invitat pe James [fratele lui JorgeAmado, n.tr.] s\ mearg\ cu el în apartamentul undeluase prânzul. F\r\ s\-[i aminteasc\ etajul, ajungândla doi, Asunción a declarat: Aici e, a coborât [i asunat la u[\. Le-a deschis un domn în vârst\. Pitae acas\?, a întrebat Flores. Am venit dup\ costumulde baie. B\trânelul n-a în]eles nici o iot\ dar,politicos, i-a poftit s\ intre. E tat\l lui Pita, l-ainformat Asunción pe James.„Tat\l lui Pita“ [i-a reluat ziarul pe care-l pusesepe mas\ înainte de a deschide u[a [i s-a a[ezat întrunbalansoar, lâng\ radio, ascultând muzic\, cuun ochi la ziar [i cu cel\lalt la vizitatori. Niciso]ia lui Pita nu-i acas\? B\trânelul a zâmbit, binecrescut.F\r\ s\ mai spun\ nimic altceva, Asuncións-a hot\rât s\-[i caute singur slipul, a intrat într-ocamer\, a deschis mai multe sertare, a r\scolit prinruf\rie, f\r\ s\ g\seasc\ ce c\uta. În al doileadormitor a repetat opera]ia, tot f\r\ rezultat. B\trânelull-a înso]it în c\ut\rile lui, în t\cere, doar observândce se petrecea. Atunci Flores s-a decis s\ a[teptepe careva din cas\, care s\ [tie unde se afla obiectulcu pricina. „Tat\l lui Pita“ s-a înapoiat la balansoar[i la aparatul de radio. În fructiera de pe mas\, oZelia Gattai [i Jorge Amado `n 1995creang\ de banane bine coapte i-a atras aten]ia luiFlores. Ce-ai zice s\ mânc\m ni[te banane, James?James nici nu voia s\ aud\ de a[a ceva, dorea numais\ plece cât mai repede, preocupat de deranjul pecare cel\lalt îl f\cuse în cas\, în c\utarea sa zadarnic\.Dar de vreme ce James nu voia s\-i ]in\ companie(Cum se poate s\ nu-]i plac\ fructele?), Asuncióna început, lini[tit, s\ devoreze bananele, unadup\ alta, pân\ ce a ajuns la sfâr[itul ramurii.B\trânelul doar privea.Zgomotul unei chei în u[\ i-a însufle]it: în finesosea Pita. Dar nu era propriu-zis Pita cel care aintrat, în fa]a lor a ap\rut un domn necunoscut,st\pânul apartamentului care era – au aflat dup\aceea – nici mai mult, nici mai pu]in decât inspectorde poli]ie. V\zând pe cei doi str\ini tol\ni]i înapartamentul lui, gr\mada de coji de banane pemas\, musculi]e zburând deasupra lor, fructieragoal\, intrigat de invadarea intimit\]ii sale, cu fa]aîncruntat\, l-a întrebat pe b\trân:- Cine-s \[tia?- Turi[ti! a r\spuns b\trânelul, surâzând.În timp ce-[i informa ginerele în leg\tur\ cuintru[ii, radioul a început s\ cânte muzica luipreferat\. A m\rit volumul, [i India a invadatînc\perea cu melodia sa nostalgic\.- India, cântecul meu! a anun]at Asunción,sculându-se în picioare, ar\tând spre aparatul deradio.A fost suficient ca s\-i salveze din încurc\tur\.S-au salvat sufletele din purgatoriu.Angajamente urgente îl a[teptau pe AsunciónFlores la Buenos Aires. ... Al\sat în urm\ o gr\mad\de prieteni care s-au ad\ugat mul]imii de admiratoriai autorului Indiei.Traducere [i prezentare deMicaela GHI}ESCU