Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 4 i u l i e 2 0 0 8 ( A ...

a c t u a l i t a t e a-„ARDE, doamne, din adâncuri/ Pleavaoaselor r\mase/ Adunat\-n patru scânduri/Putrede, [i toate roase.// {i o punelaolalt\/ Cu t\cutul din durere,/ Ca s\vezi de se mai ceart\/ Cu minciuna dint\cere.// {i te rog, `nseamn\ locul/ Undetreptele sunt puse/ Pân\ nu se stingefocul/ {i durerile nu-s duse.// Arde,doamne, câte toate/ Au r\mas neputrezite/~n cenu[a de la moarte/ S\ nu mai fie tr\ite.// Spaimalor f\-o pierdut\/ Sau de nu, o r\t\ce[te/ Poate vine [ise culc\,/ S\ vedem cine-o treze[te?// Arde, doamne,necredin]a/ A[ezat\-n vârful sc\rii/ {i arunc\-n h\uc\in]a/ De la lacrima t\cerii“. Stimate domn, citescdin timp `n timp versurile pe care mi le trimite]i cun\dejdea unui ajutor, de publicare, de scoatere la lumin\.Nu fac decât s\ pun sub privirile cititorului, [i el singuratic,neputincios [i nepriceput la facerea de bine. A citi dincând `n când câte-o rug\ciune, este [i aceasta o facerede bine. Cu tandre]e, `ntru mângâierea celui ce se crederisipit [i de nimenea cules, vremea trecându-i-se, crededumnealui, f\r\ bucuria unei c\r]ulii, pentru nepo]i.S\-l ]in\ pe mo[ul `n raftul bibliotecii [i s\-[i aminteasc\de str\daniile vie]ii lui. Credin]a domniei voastre,cum c\ cheile acestei fapte ar fi aici, la mine? G\sireaunui editor? Mai multe condeie l\murite asupra fenomenuluicare sunte]i, care s\ v\ transcrie versurile `ntocmai cumle-a]i scris, cum le-a]i rostit. S\ apuc\m ziua aceea debucurie cuviincioas\ când lumea dintr-o libr\rie timi[orean\s\ v\ `mbr\]i[eze `ndelung. Pân\ atunci, `n]elesul `n\bu[ital cuvintelor dintr-o scrisoare din iunie 2008, canicular:„Cu toat\ neputin]a dorin]elor mele, pline cu t\cutultimpului trecut [i ne-n]eles de mine. Târziul blestematm\ cheam\ se ies la lumina t\cutului din mine. Blestemulneputin]ei m\ mu[c\ din m\runtaie ca o fiear\, f\r\s\-i simt durerea. Neputin]ele mele vâslesc `n necunoscut.Slav\ ]ie neputin]\ bolnav\ de `nc\p\]ânare. Cu toat\stima.“ (Gh. Muscoi, Timi[oara) Pentru `nceput, dingrupajul trimis nou\ de curând, am ales un singur poem,Fericire II, pentru a-l supune aten]iei eventualului cititor.Câteva date de recunoa[tere. N\scut `n Pite[ti acum28 de ani, a]i urmat liceul teoretic „Ion Barbu“ din Pite[ti,sec]ia de informatic\, v-a]i `nscris anul acesta la facultateade limbi str\ine a universit\]ii Spiru Haret [i sunte]iprofesor de limba [i literatura român\ la o [coal\ cuclasele I-VIII din B\diceni, Arge[. Publica]i versurisporadic de pe la 19 ani. Iat\, `n continuare, o mostr\din ceea ce a]i scris `n ultima vreme: „b\use/ nu maivoia s\ scrie despre puritatea/ femeilor din evulmediu nu mai putea/ crea sisteme de ecua]ii pentrustuden]ii de la AS/ [i nu se mai sprijinea de u[a de ladormitor/ nu se mai arunca senzual pe canapeaua de/piele galben\/ n-o mai pictam `n ulei…/ nu-i mai loveamchipul m\sliniu cu/ priviri rotunde exacte/ b\usem/ m\plictisea acest totul e bine/ acest totul e la fel de bine/[i-am sugrumat fericirea cu sârm\ ghimpat\/ i-am r\stignitochii-ntr-o metafor\/ ca `ntr-un ritual p\gân// `ngenuncheat\de durere mi-a aruncat/ un bra] de cuvinte ca [i cumar fi/ zvârlit un set de farfurii chineze[ti/ b\usem/ [i ammai lovit o dat\ fericirea/ am `necat-o-n aghiasm\//am adunat apoi cuvintele/ fecioare cu sâni plini de lapte/gata s\ ]â[neasc\/ le-am b\gat `n buzunar ca pe semin]e/de dovleac [i le-am sim]it `mpreunându-se/ ca pietreleca zgomotul pietrelor din/ p\mânt din râuri dinlun\.../ b\usem/ mi-era sil\ de totu-i ok/ de totu-i cumtrebuie s\ fie/ mi se zb\teau prunci de cuvinte `n palm\/`n piele `n n\ri `n p\r `n pruni castani/ ap\/ [i le zgâriamombilicul cu unghiile cu aripile/ cu eul/ [i aveam sânge`n palme `n p\r/ `n mesteceni/ `n aer/ m\ plictiseam dea[a trebuie s\ fie/ [i uram fericirea pentru c\ se las\iubit\/ de mine“ (Fericirea II). Autorul las\ pe seamacititorului povara de a suporta povestea experien]elor,cu toate detaliile. {i aceasta `ntr-o vreme când r\bdarealui s-a sfâr[it demult [i, ce e mai r\u, nici nu [tie preabine ce [i cum [i-ar dori s\ fie poezia celuilalt. Senza]iac\ nu totul este ok pân\ la urm\, c\ ar mai trebui scoaseafar\ din text am\nunte [i balast. ~ndefinitiv, totul a fostdeja scris [i semnat, dar misterul se reface cu fiecaregenera]ie, care nu mai cite[te poezia celorlal]i. {i cinenu cite[te risc\ s\ repete autoanulator gre[eli, care suntsemnul prozaic al unei nep\s\ri de sine sinuciga[e.(Alexandru Ghe]ie, B\diceni-Arge[) „M\ numescPiko Munteanu Jenö (Eugen, am 25 de ani, sunt c\s\torit[i am un fiu de 8 ani. Sunt din Oradea [i v\ scriu `nsperan]a c\ poeziile mele o s\ le reg\sesc `n Românialiterar\, dar dac\ nu, atunci asta este «`ncercareamoarte n-are», [i o s\-mi mai `ncerc norocul scriinduv\[i alt\ dat\“. Foarte bine, stimate corespondent,po[ta[ul te a[teapt\ cu n\dejdea vie c\ vei scrie, `ncet,`ncet, mai bine ca ast\zi: „`ntr-o sear\ `nstelat\,/ Cândtoat\ lumea a adormit,/ {i vei r\sfoi aceste file,/ S\-]iaduci aminte de mine,/ C\ci peste ani [i ani de zile,/Dumnezeu [tie unde voi fi./ Poate c\ la umbra unui nuc,`n mormânt m\ voi odihni“. Dac\ v-a]i fi oprit aici,`ncercarea ar fi fost o roman]\, des\vâr[it\ ori ba, nuar fi avut importan]\ `n nevinov\]ia ei. I-a]i ata[at `ns\un final cu câteva gre[eli urâ]ele [i un ultim vers comod:„Cel mai frumos dar,/ Pe care Dumnezeu ne-a dat/ Este`nsu[i, ea, via]a,/ Care r\mâne de nevisat./ Praf am fost,/Din praf suntem/ Ce vom fi? Este idem.“ (Piko MunteanuJenö, Oradea) „Iat\ c\ recidivez, sperând la ospitalitateacald\ [i pre]ioas\ a României literare. Poeziile facparte din volumul Lucruri Vechi, `n curs de elaborare.Din p\cate nu sunt `n stare s\ fac cele o mie [i unu degiumbu[lucuri necesare pentru a fi o scriitoare care (se)impune. E minunat c\ pentru astfel de indivizi pentrucare condeiul este organic, definitiv grefat `n con[tiin]\,exist\ supapele lirice (vitale) ale revistelor literare. Singuramea politic\ e aceea de a cere p\rerea unor personalit\]iavizate…“ Stimat\ Simona D\ncil\, bine-ai revenitpe adresa noastr\! E normal s\ recidivezi, cum spui,p\rerea noastr\ fiind aceea manifestat\ concret cu cevatimp `n urm\ când te-am publicat [i ]i-am comentatcu convingere versurile, atunci adresându-te unui concurseditorial sever [i mai ales locuri insuficiente pentru to]imerituo[ii. Aici drumul poate s\ r\mân\ pentru mult\vreme `nfundat, plus descurajarea care se las\ [i goluldin suflet care apas\. Trimite]ând acum câteva dinpoemele unui volum `n preg\tire, Conservare, Cum amplecat eu de acas\, Ai `ncredere, str\inule, `n FiulRisipitor!, Exist\ o noapte [i Te salvez `n poezie, drumulse poate [i trebuie s\ se deschid\ cu alt noroc la bord.~ntr-un num\r viitor al Post-restantului ele vor ap\rea,dense [i pline de un miez dulce-amar. Pân\ atunci, stimanoastr\ r\mâne `ntreag\ pentru poeta cu vân\ de prozatoare,[i s\ fim cu to]ii s\n\to[i! (Simona D\ncil\, Bucure[ti) •România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200830Prin anticariateOdin [iSanta ClausNU-I NICI cea mai mic\ leg\tur\ între mo[ulvesel [i rotofei, imaginea de s\rb\tori aunei firme de b\uturi r\coritoare, [i zeiifalnicei Valhale. Nici între renii împ\ia]ide pe aeroportul din Helsinki, p\strînd,înc\, în ochi sclipirea neverosimil\ a viului,[i Rudolf cel cu nasul ro[u. Dou\ pachetede semnifica]ii, disputîndu-[i aceea[igeografie. Simplificînd mult, le-am puteanumi Nordul publicitar [i Nordul literar.Între ele, schimbînd ce e de schimbat, e rela]ia dintreAmerica reclamelor, în al c\rei spirit au crescut ni[tegenera]ii, [i America din cor\bii [i din colibe, dup\ cares-au desenat h\r]ile imaginare ale altor genera]ii.Nordul lui Mo[ Cr\ciun – g\se[ti DVD-uri cu povesteaCr\ciunului, de[i e var\ nu foarte cald\, peste tot înFinlanda - , al Laponiei cu reni [i spiridu[i e îns\[ifotografia fericirii iluzorii a consumului. Mult ajustat\,nu mai seam\n\ nici cu morala, dur\ uneori, a pove[tilorcre[tine, nicidecum cu aspra mitologie scandinav\. Omitologie c\reia îi trebuie mult mai multe „efecte speciale“ca s\ fac\ o lume decît oric\rui bun creator de anima]ie.Îi trebuie zei, fii [i fra]i, regate vr\jma[e, promisiunic\lcate, vr\jitorii, mori fermecate, înfrîngeri [i nun]i,pe care s\ le-adune în ceea ce Evul mediu înv\]at ar finumit o sum\, iar cronicile noastre mai din popor oseam\. Romantismul, tînjind la vechile cînturi de gint\,pierdute pre limba lor brut\, care avea consisten]\, poate,cît toate idiomurile moderne la un loc, îns\ n-avea volum,a f\cut din aceste pove[ti risipite o epopee. Sub panalui Elias Lönnrot, s-a numit Kalevala. O întreprinderetipic romantic\, nebuneasc\, mai ales pentru unsingur om, conciliind cele dou\ mari pasiuni ale secolului:s\ descopere la întîmplare, dar s\ lase ceva, organizat,în urm\. Un cap\t de a]\, un început de drum. {i celedou\ mari extreme: exuberan]a [i chi]ibu[eria veaculuituturor mecanismelor. A[a se face c\, admirînd m\re]iaansamblului, [tim, în mic, exact (fals-exact) cîte versuria cules Lönnrod, cîte a adaptat, cîte a scris à lamanière de [i cîte în felul lui. La fel, strangelyenough, cum s-ar spune în vremea noastr\, dinsecolul în care ce nu se pierde, se inventeaz\ – nume,biografii, c\r]i, mo[teniri, ]\ri [i planete, viitorul [itrecutul – ne-a r\mas o dat\, 28 februarie (nu f\r\chichirezul ei...), cînd a ap\rut, în fine, Kalevala.Finlandezii, de dragul unui mit, o celebreaz\ înfiecare an. Atîta lucru, ve]i spune, noi, în forme felurite,repet\m Miori]a în fiecare zi...Fie [i numai fiindc\ urm\rirea neîncetat\ a Soareluicu Luna e altfel pe cerul nordic, mitul trebuind s\ explicealtceva decît, bun\oar\, pe bolta Mediteranei, Kalevalae o poveste diferit\. Dragul de diferen]\, care ne faces\ c\l\torim, ar trebui s\ ne întoarc\ la dou\ edi]ii deanticariat, traducerea lui Iulian Vesper, de la sfîr[itulanilor ’50, [i repovestirea lui Barbu Brezianu, de lajum\tatea deceniului opt. C\r]i de basme, mai frumoasedecît St\pînul inelelor (care i s-a recunoscut tributarKalevalei), [i avînd, în plus fa]\ de pove[tile din fondulcomun european, un miraj al numelor, aproape ireproductibile,ciud\]enii col]uroase care, altfel decît sunetele moi venitedin Indii, i-au încîntat pe romantici. Eminescu re]inecî]iva zei a c\ror bun\tate compensatorie le-ar da, poate,dreptul s\ spere la un rol de Mo[ Cr\ciun lep\dat deSanta Claus. Ni[te b\trîni chibzui]i, avînd în ochiiînc\ curio[i lini[tea m\rii cînd nu e vînt.Pacea de la cap\tul tuturor r\zboaielor ia, pare-se,la Eminescu chipul acestui Nord r\bd\tor, un ]inut deape care se retrag în matc\, locul înfrunt\rilor aspre, dar[i al unui no kombat în]elept. Un alt fals romantic, creatdin dorin]a de-a a[eza P\mîntul pe unul din poli,privindu-l apoi cum se rote[te în jurul unei nedezmin]itebusole literare. Peste ceruri sau sub ape, indiferen]i lazarv\ dar, altminteri, bine informa]i, sînt ace[ti zei pecare lumea de pescari care îi ador\ poate, foarte bine,s\-i vad\ în pielea pe[ti[orului de aur, îndeplinind dorin]ef\r\ s\ cear\ nimic în schimb, decît m\sur\. În fond,cînd cad, Ilsebill [i Dionis apucaser\ s\ spere acela[ilucru...Din cotlonul lor, care va fi fiind el, asemenea zeiai cump\t\rii pot s\ priveasc\ reci la desf\t\rile dinEgipet. O civiliza]ie care se ruineaz\ [i care lor nu leprea spune nimic, în afar\ de sapien]ialul memento mori.Dar, ironie sau simpl\, inexplicabil\ coinciden]\literar\, probabil cel mai cunoscut roman scris de unfinlandez e, la noi, Egipteanul lui Mika Waltari. Tradusmult mai tîrziu, a ap\rut la începutul unor ani care, pentruproza noastr\, deschideau o epoc\ în care atunci [i acolole-au înlocuit, cu subîn]eles, pe aici [i acum. Alt\ lume,al]i zei.Simona VASILACHE