Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 4 i u l i e 2 0 0 8 ( A ...

În vremuri de restri[te, odele abund\, iar criticasufer\. E un Pantheon de nevoie [i de sprijinmoral, imposibil de contemplat în piatr\ [i(trans)mutat în spiritual.c o m e n t a r i i c r i t i c eCAM PU}INI comentatori aifenomenului literar [i speciali[ti aidisciplinelor umaniste con[tientizeaz\extraordinara [ans\ a unui alt câmpde cercetare, dup\ 1989. Postura„teoretic\” dominant\ este cea av\ic\relii: literatura român\ e încriz\, tirajele au sc\zut dramatic,scriitorii au devenit marginali,societatea noastr\ î[i pierde pe zice trece reperele... Dar chiar acesteschimb\ri, vizibile [i pentru ochiul profan, arat\evolu]ia general\ de la un sistem închis, centralizat,etatizat, la unul deschis, multipolar, liberal, în careliteratura nu mai este unica op]iune. Trecerea de lacomunismul de ieri la capitalismul (fie el [i chestionabil)de azi reprezint\ nu doar o [ans\ istoric\, o turnant\pentru fostul lag\r socialist. Ea este [i un domeniuîn sine, cu totul nou, în care atâ]ia cercet\tori [i-arputea aplica [i verifica teoriile, cu metodologiile,instrumentarul [i obiectivele lor specifice. Elemente[i aspecte istorice, sociologice, psihologice, filozofice,etnice ori antropologice, culturale în sens larg oristrict artistice se degaj\ – cu condi]ia s\ vrei – dinlectura atent\ a celor dou\ epoci separate de o revolu]ie.Iar rezultatele acestui demers pot fi sistematizate [iexpuse în toat\ libertatea, plasate într-un context mailarg, est-european, [i puse eventual în leg\tur\ cuconcluziile studierii postcolonialismului. C\ci [iUniunea Sovietic\ a fost un imperiu, în pofida tezeloreliberatoare, [i ]\rile r\s\ritene au fost un fel decolonii...Ceea ce se remarc\ imediat în Iluziile literaturiiromâne este deschiderea intelectual\ a autorului c\treo istorie socio-cultural\ în plin\ prefacere. Spredeosebire de criticii care n-au a schimba o virgul\ întexte scrise cu treizeci de ani în urm\, ca [i de adep]iirevizuirilor al c\ror principiu de lucru const\ îndemitizarea clasicilor [i mitizarea „alternativ\” aautorilor de plan secund, Eugen Negrici cite[te altfel,acum, o literatur\ pe care o parcursese ([i despre carese pronun]ase) deja. Exist\ diferen]e nu numai înraport cu c\r]ile mai vechi, anterevolu]ionare, ci [ifa]\ de Literatura român\ sub comunism, proiectrecent [i înc\ nefinalizat. Apar, desigur, [i note comune,ba chiar linii de structur\ sistemic\; îns\ e importantde notat curiozitatea [i mobilitatea criticului, glisarealui continu\ c\tre un punct de observa]ie cât mai bun.Istoria literaturii române nu mai este v\zut\ [i expus\cronologic, într-o linie evolutiv\ relativ fireasc\, a[acum se întâmpl\, de regul\, în istoriografia noastr\.Avem în fa]\ o istorie a rupturilor care „desfund\izvoarele imaginarului”. Autorul identific\ dou\intervale cu o anumit\ stabilitate (1860-1914 [i,respectiv, 1919-1927) [i trei mari falii: ruperea deOrient [i de feudalism; închiderea fa]\ de Occident[i de capitalism; desprinderea de Est [i de comunism.Altfel spus, modernizarea, comunizarea [i democratizarea.Peisajul „bizar” al literaturii române sub comunism,explorat în excep]ionala sintez\, î[i arat\ acum coeren]a,într-o sistematic\ mitologic\ sui-generis. Lucrurilecare nu puteau fi întru totul explicate ini]ial(statura supradimensionat\ a unor autori, persisten]aunor cli[ee, performan]ele poeziei neomoderniste înanii minirevolu]iei culturale, intelectualizarea [irafinarea prozei, într-un context tot mai rigid...) suntdecodate [i mai bine justificate. Nu prin axiome [isenten]iozit\]i critice, dar prin analiza remarcabil\a distorsion\rilor [i compens\rilor mitologice.Inclusiv scriitorii din alt secol decât cel alcomunismului victorios sunt parte a acestui procesîn dou\ faze: deformare ideologic\ [i compensaremitic\. Utiliza]i ori indexa]i de regimul trecut, anexa]ila un moment dat sau interzi[i pân\ la cap\t, ei aufost recupera]i clandestin [i men]inu]i, ca ni[te bunuride pre], în caseta con[tiin]ei publice. Mai mult, aufost idealiza]i într-un mod care n-are nimic de-a facecu indica]iile oficiale, partinice –, dar nici cu lecturapropriu-zis\, f\cut\ individual, cu discern\mânt [ispirit critic. Dac\ în perioadele de relativ\ normalitateactivitatea mitogenetic\ este neînsemnat\, iar nevoiade „mistificare luminoas\” a memoriei colective emai pu]in presant\, în anii ’50, ’80, ca [i în cei aiIluziipierduteEugen Negrici, Iluziile literaturiiromâne, Editura Cartea Româneasc\,Bucure[ti, 2008, 296 p.convulsiilor [i r\zboaielor mondiale, psihismul nostrucolectiv se încarc\, proiectând aproape ira]ional, înregistrul hiperbolicului [i mitologicului, figuri na]ionaleconsiderate indispensabile. În vremuri de restri[te,odele abund\, iar critica sufer\. E un Pantheon denevoie [i de sprijin moral, imposibil de contemplatîn piatr\ [i (trans)mutat în spiritual. {i mitul luiEminescu, constituit în jurul primei conflagra]iimondiale, s-a fortificat, în opinia lui EugenNegrici, în anii comunismului, împotriva ocupantuluiextern [i intern care a încercat s\-l cenzureze [i s\-l utilizeze în lec]iile de marxism-leninism. „Suntindicii c\ mitul lui Eminescu ar fi intrat într-un treptat[i firesc proces de eroziune dac\ societatea româneasc\ar fi evoluat normal [i dac\, odat\ cu bol[evizareaculturii, în anii ’50, nu ar fi intrat în ac]iunefactorul iner]iei canonice. Psihoza fortific\rii idolilorîn vremuri de primejdie a înghe]at cursul recept\rii[i a reînc\rcat cu energie mitul pentru mul]i ani.Împreun\ cu al]i scriitori (Lucian Blaga, IonBarbu, Vasile Voiculescu etc.), poetul – care fusesepe punctul s\ fie eliminat din programele [colareimediat dup\ 1948 [i care era tolerat doar cupoezia de tematic\ social\ – a c\p\tat statutul de zeupierdut [i reg\sit. (...) S\ nu mai vorbim despreceea ce a reprezentat [i ce reprezint\ poetul pentrupopula]ia româneasc\ din afara grani]elor – undenumele Eminescu a ajuns s\ fie simbol identitar [istrig\t de îmb\rb\tare [i de lupt\.” (pp. 72-73).În viziunea lui Eugen Negrici, nici un scriitor [inici o oper\ literar\ nu pot sc\pa, în timp, devitaliz\riiartistice. Într-un subcapitol (Credin]a în perenitate [istabilitate. Mistica definitivului) pasionant caargumenta]ie [i oferind adev\rate delicii prin scriitur\,criticul înf\]i[eaz\ traseul îmb\trânirii tuturor textelor,o dat\ ce ele au intrat în procesul de dezindividualizaresocializare.Noul este nou numai în raport cu sistemulde a[tept\ri bruscat [i basculat ini]ial. Treptat, acestaasimileaz\ [i func]ionalizeaz\ noutatea, anulândcomplet factorul ei de surpriz\ [i impact. Intr\ atunciîn scen\ criticii [i istoricii literari, exege]ii care opteaz\pentru o lectur\ „în profit, o lectur\ activ\ care s\intelectualizeze, s\ culturalizeze «obiectul»”. Eianalizeaz\ un text „c\runt” (!) în chei de lectur\ propriialtor domenii; [i deplaseaz\ astfel cursorul interpret\riidinspre artistic înspre psihologic, filozofic, miticreligios,istoric, [tiin]ific, etnofolcloric... Din aceast\perspectiv\ v\zând „permanen]ele” literaturii ([inu doar ale celei autohtone), acestea nu pot fi datedecât cu ghilimele, istoricizate [i resemnificateprin alte grile. Valorile expresivit\]ii ar fi îns\ echivalatecu valorile artistice de c\tre acei cititori [i critici literaripentru care capodopera r\mâne un termen tare.Se pune imediat problema: cât de c\runte suntpentru Eugen Negrici [i pentru restul lumii pieselelui Shakespeare, Don Quijote, R\zboi [i pace, Înc\utarea timpului pierdut, Demonii, [i cât de tineresunt textele scrise în plin\ contemporaneitate [i carenu reu[esc s\ supravie]uiasc\ unei singure, decisive,lecturi? Gândind semiotic, cum însu[i spune, [i punândun accent prea ap\sat pe procesul recept\rii,autorul tinde s\ subliciteze textul sprijinindu-se tocmaipe constatarea multiplicit\]ii lecturilor lui. Cu cât ooper\ este mai citit\, cu atât ea va fi mai stoars\sub raport simbolic [i expresiv. Dar genera]iilesuccesive de cititori [i abunden]a comentariilor criticepe marginea unei c\r]i indic\ exact viabilitatea eiestetic\ în epoci [i contexte diferite, în spa]ii culturalediverse pe care le-a penetrat [i în con[tiin]e individualepe care le-a marcat. Lectura multipl\ este în strâns\leg\tur\ cu oferta multipl\ a produsului simbolic.Departe de a se epuiza prin consum, capodoperele seregenereaz\ [i se redistribuie cu fiecare genera]ie.E greu de sus]inut c\ Don Quijote se dezindividualizeaz\[i se dezintegreaz\ prin socializare. Dimpotriv\,umanitatea larg\ se reg\se[te, sub un anumit unghitipologic, în Don Quijote. Se quijotizeaz\ sau respingepragmatic quijotismul.S\ l\s\m îns\ dubiile hamletiene ale criticuluiîn leg\tur\ cu cultul „capodoperelor” [i al „clasicilor”(ghilimelele relativizante îi apar]in), pentru areveni la iluziile compensatoare [i miturile structurante,identificate de el în spa]iul cultural românesc. Defiecare dat\ când prezentul nostru istoric pare r\v\[it,se activeaz\, ca ni[te uria[e ecrane pe care se proiecteaz\angoasele colective, miturile Cet\]ii asediate [i aleConspira]iei malefice, mitul Eroului, al Salvatorului,al Omului providen]ial, al Paradisului pierdut, f\r\putin]\ de întoarcere. Câteva figuri de scriitori c\roraautorul nu le acord\ prea mare credit literar (p\cat:[i Geo Bogza, [i Octavian Paler merit\ acest creditcu prisosin]\, dincolo de func]iile pe care le-au de]inut)ajung s\ fie asociate, în imaginarul popular, cu simboluriale verticalit\]ii: copacul în furtun\, farul, coloana...Îns\ nici în vremurile mai lini[tite, pozi]ia bun\ înierarhia scriitoriceasc\ nu este ob]inut\ [i men]inut\exclusiv prin valoarea artistic\. Se adaug\ întotdeaunaceva prin care unii autori beneficiaz\ de un efect opticm\ritor, în timp ce al]ii r\mân în afara spotului delumin\ al succesului literar [i social. Câ]iva ob]inpremii peste premii, sunt introdu[i în manualele[colare [i programele universitare, sunt reedita]i,tradu[i, intens comenta]i, mitiza]i, pe când al]ii...În Iluziile literaturii române, o carte extrem decurajoas\, Eugen Negrici încearc\ s\ fac\ [i o anumejusti]ie literar\, reparând diversele nedrept\]i constatateprintr-o supraimpozitare a celebrit\]ilor na]ionale. •(Va urma)România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200811