Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 4 i u l i e 2 0 0 8 ( A ...

i s t o r i e l i t e r a r \Nicolae B\lcescu- portret de Gh. Tattarescufie c`ndva recunoscut\, a[a cum fusese cea a lui TudorVladimirescu. Se pare c\ premoni]ia ac]ioneaz\ laoamenii `nzestra]i cu spirit monahal mai acut dec`tla ceilal]i muritori.Identificarea Patriei cu Divinitatea dob`nde[te `ncon[tiin]a autorului asemenea eviden]\, `nc`t identificareaistoriei României cu un fel de Biblie, cu un fel de„carte sf`nt\“, decurge `n chip natural. Nu ne maimir\m c\ principala sa scriere istoric\, Românii suptMihai-Voievod Viteazul, `ncepe cu cuvintele: „Deschidsf`nta carte a neamului nostru unde se afl\ `nscrise...“C`t prive[te defini]ia, statutul [i `ntinderea acesteipatrii visate, B\lcescu – spre deosebire de mul]icontemporani ai s\i – n-a avut vreo `ndoial\: România(a[a o va numi mereu) e ]ara compus\ din cele treiprovincii istorice, coinciz`nd cu hotarele vechii Dacii.~n mintea lui B\lcescu, condi]ia european\ aacestei ]\ri pare un dat natural, analizele pe care elle `nchin\ situa]iei de la noi pleac\ `ntotdeauna dela situa]ia din principalele ]\ri europene (Fran]a,Prusia, Anglia), socotind c\ problemele României sepot rezolva doar `n context european.Atrac]ia pentru istorie a fost la B\lcescu precoce[i total\. A visat s\ fie istoric `nc\ de pe b\ncile [colii[i a lucrat intens `n acest scop, `nv\]`nd limbi str\ine,citindu-i pe marii istorici ai Antichit\]ii, descifr`ndcronicile române[ti. Primele sale studii pleac\ de laideea instaur\rii unui nou `nceput `n istoriografiaromân\:„O istorie adev\rat na]ional\ ne lipse[te. Eazace `nc\ supt praful hronicilor [i documentelorcontimpurane. Nimeni p`n\ acum nu s-a `ncercats-o dezgroape“ (Puterea armat\ [i arta militar\...).Predecesorii s\i, Florian Aron [i M. Kog\lniceanu,sunt pomeni]i doar `n treac\t: pare evident c\ furtunosulistoric debutant concepea istoria na]ional\ dup\ cutotul alt model dec`t cel de p`n\ atunci. Mai decisdec`t Kog\lniceanu, B\lcescu se `ndreapt\, teoretic,spre Michelet [i spre romantici cre[tini, pun`nd lacontribu]ie viziunea acestora asupra istoriei (vezimodul `n care prive[te el apari]ia propriet\]ii private,prin „colonizare“ sau prin „concuist\“, `n Desprestarea so]ial\...). Mai mult: la curent cu economiapolitic\ englez\, el reia viziunea acesteia asupraregimului propriet\]ii [i transfer\, `n chip original,ideea de plusvaloare `n lumea agrar\. Drepturile]\ranilor asupra p\m`ntului vor fi revendicate tocmai`n virtutea „prisosului de valoare“, cum spune el,`nsu[it de proprietarii mo[iilor, secole la r`nd.„A[adar, daca voi, ca proprietari, ave]i un dreptasupra p\m`nturilor voastre, noi, ca vechi lucr\tori,avem s\ pre]uim munca noastr\ [i a p\rin]ilor no[tri,care nu ne-a fost pl\tit\; avem dar [i ca [i voi un dreptasupra p\m`nturilor voastre, acel prisos de valoarecare este numai rodul muncei noastre, care nupoate fi atribuit dec`t numai bra]elor noastre [i bra]elorFragment dintr-o scrisoare trimis\ luiAlecu G. Golescu, `ncheiat\ cu vorbele„Salutare [i fr\]ie, N. B\lcescu“.p\rin]ilor no[tri“ (Despre `mpropriet\rirea ]\ranilor).Dac\ teoreticianul B\lcescu pare a fi la curent cunoua viziune asupra istoriei din epoca lui, misticulB\lcescu subordoneaz\ explica]iile de natur\ material\unei explica]ii divine. Remarcabilul elogiu `nchinatmicii propriet\]i rurale [i clasei medii `n formare `l`ntreprinde B\lcescu tocmai `n numele principiilorcre[tine; `n textul din care am citat mai sus, scris `nchiar zilele fierbin]i ale Revolu]iei, `n august-septembrie1848, istoricul nu ezit\ s\ se transforme `n purt\torde cuv`nt al tuturor ]\ranilor români care au existat[i au suferit, din noaptea timpurilor [i p`n\ `n anul1848, c`nd se punea problema `mpropriet\ririi lor.Adopt`nd formula perora]iei, a adres\rii directe,B\lcescu vorbe[te ca un profet care interpreteaz\voin]a divin\:„Iat\ limbagiul ce ]\ranii [i revolu]ia ar fi pututs\ ]ie proprietarilor [i, vorbind astfel, revolu]ia ar fifost dreapt\, s-ar fi ridicat la `n\l]imea cerului, ar fi]inut un limbagiu pe care chiar Dumnezeu cel nesf`r[itbun, cel nesf`r[it drept, ar fi ]inut “ (Despre `mpropriet\rirea]\ranilor).~nrudirea de substan]\ dintre B\lcescu [i istoriografiafrancez\ a Restaura]iei rezid\ nu doar `n ideile teoretice`mprumutate de istoricul român, ci mai ales `n vizarea,prin istorie, a literaturii – [i asta `nc\ de la primelesale studii. Aplecarea lui B\lcescu spre efectul poten]ialliterar al nara]iunii istorice s-a ar\tat `nc\ de la schi]elecompuse, `n 1845, pentru Magazin istoric..., portreteale unor personalit\]i din istoria noastr\ (Miron Costin,Ioan Cantacuzino, Constantin Cantacuzino). Dinm\rturiile documentare despre cei portretiza]i, autorulnostru a ales, cu m`n\ sigur\, cele mai „literare“episoade [i documente, relevante prin `nc\rc\tura lorstilistic\. B\lcescu a `nv\]at, de la `nceput, s\ decupezeliteratura din documentul non-literar. S\ observ\mc\ paginile selectate de el din Miron Costin, deexemplu, aveau s\ se impun\ cu for]\ canonic\, s\fie reluate cu con[tiinciozitate de anali[tii ulterioriai operei cronicarului moldovean.~n monografia consacrat\ lui Mihai Viteazul,autorul se apropie cel mai mult de literatur\. Percepereadomnitorului muntean de la finele secolului alXVI-lea drept un erou mai degrab\ literar, construireabiografiei lui dup\ o schem\ aproape romanesc\,mijloacele stilistice variate puse `n joc – totul a f\cutca Românii supt Mihai-Voievod Viteazul s\ fieconsiderat\ drept prob\ a `mbin\rii istoriei cu literatura.C`nd este `ns\ vorba de precizarea modeluluiliterar ori istoric aflat la baza scrierii, lucrurile parmai pu]in clare. Anali[tii monografiei au invocatmijloacele retorismului romantic, vestigiile evidenteale oratoriei clasice, fraza [i paragraful cu subtilealter\ri ale timpurilor verbale („basorelieful gramatical“),stereotipia figurativ\, mai ales `n cazul epitetelor.Definirea specificului stilistic al acestei insolite operea r\mas `ns\, p`n\ acum, incert\, iar pomenireaunui nume-surs\ a fost mereu ocolit\. De[i se bazeaz\pe o impun\toare bibliografie de sorginte mai alesfrancez\ [i italian\, cartea despre Mihai Viteazulnu seam\n\ cu cele ale marilor istorici francezicontemporani, nici m\car cu Michelet, maestrulgenera]iei.Modelul nara]iunii istorice a lui B\lcescu este,cred, mult mai vechi [i ne duce la originile istoriografieieuropene. Dintre to]i marii istorici ai Antichit\]ii,stilul lui B\lcescu `[i g\se[te cele mai ad`nci afinit\]icu acela al lui Tacitus: acela[i uimitor talent de portretistcare populeaz\ nara]iunea cu zeci de figuri variate [ipitore[ti, surprinse, fiecare, sub semnul unei tr\s\turidominante; acelea[i discursuri apocrife puse `ngura personajelor principale, gata s\-[i exercite talentuloratoric `n ajunul b\t\liilor ori al confrunt\rilordecisive; dar, mai ales, aceea[i art\ superioar\ `ndescrierea `ncle[t\rilor de mari mase umane, art\ ceid\ cititorului impresia c\ autorul s-a aflat de fa]\la evenimentul narat, dup\ un secol de la petrecerealui – sau, `n cazul lui B\lcescu, dup\ dou\ secole [ijum\tate:„~n sf`r[it soarele veni s\ lumineze aceast\ marezi de miercuri 13/23 august, menit\ a fi briliantul celmai str\lucit al cununei gloriei române. ~nainteazorilor `nc\, Mihai-Vod\ trimise o seam\ de pedestrimecu pu[ti de se a[\z\ la intrarea p\durei. Sf`r[indu-[ipreg\tirile, Mihai `n\l]\ `mpreun\ cu osta[ii s\irug\ciuni c\tre Dumnezeu. Apoi, `ndrept`ndu-s\ c\tr\d`n[ii, le zise: s\-[i aduc\ aminte de vechea lor vitejie,c\ci ocazia de acum este frumoas\ [i de o vor pierde,anevoie o vor mai c\p\ta. Turcii, le zicea el, suntuimi]i de at`tea pierderi, cet\]ile lor din toatep\r]ile sunt coprinse; din c`te capete au avut armatelelor, numai unul a r\mas care mai `ndr\zne[te a ]inefrunte cre[tinilor, c\ cu d`nsul au a se lupta [igloria d-a-l birui va fi foarte mare. Astfel vorbi Mihai,ne`nsp\im`ntatul voievod; [i osta[ii, inima]i foarte`mpotriva turcilor, `nv\p\ia]i de aceste cuvinte, r\spund`nv`rtind `n m`ini palo[ele [i l\ncile [i, prin strig\rimari de o r\zboinic\ veselie, cer de la domnul lorca s\-i duc\ `ndat\ c\tre du[man. Atunci Mihai,plin de `ncredere `n energia armatei sale, trece podul`n capul a 8000 osta[i [i se las\ cu furie asupraosmanliilor. Turcii, spun anali[tii contimpurani, seluptau ajutora]i de mul]ime [i de num\r, românii det\rie [i `ndr\zneal\“ (Cartea a II-a).Evocarea lui Tacitus are valoare unei embleme:numero[i al]i istorici latini s-au ilustrat `n cadreleaceluia[i tipar narativ, dar Tacitus este cel care l-adus la str\lucire, la `nceputul erei noastre. RomanticulB\lcescu nu a adaptat integral schema tacitian\ - [inici n-o putea face. Interven]iile directe [i sentimentalesunt la el numeroase, cartea, `n ansamblul ei, posed\o vizibil\ structur\, pe principiul „m\ririi [i dec\derii“unui personaj ilustru. Dar consonan]a ad`nc\ cu „prozalumii“, cu modelul latin `ndep\rtat, r\m`ne la B\lcescudecisiv\. ~n celebra sa scrisoare Nicu B\lcescu, IonGhica ne spune, despre prietenul s\u, c\ „din copil\riecitise cu aten]ie, citise [i recitise pe Tacit“. ~ntr-adev\r!Tot astfel cum istoricului Jules Michelet i s-a`nchinat un capitol distinct `n oricare tratat de istoriea literaturii franceze, [i Nicolae B\lcescu a dob`ndit,`n mod natural, acela[i privilegiu. Nu at`t pentrucalit\]ile pur literare ale stilului s\u (cum e cazullui Michelet), c`t pentru modul `n care a reu[it s\transforme patriotismul `n stil de existen]\ [i, `n celedin urm\, `n stil scriptic pur [i simplu. Asemeneaconcordan]\ perfect\ `ntre ideile profesate de g`nditor[i modul `n care acesta [i-a dus existen]a mai poatefi `nt`lnit, `n romantismul nostru, doar `n cazul luiEminescu. Pe m\sur\ ce anii au trecut peste acelnoiembrie 1852, c`nd istoricul se stingea la Palermop\r\sit de to]i, mitul [i personajul literar B\lcescuaveau s\ pun\ `n umbr\ existen]a terestr\ real\ a luiNicolae B\lcescu, conferindu-i celui ce propov\duisemartirajul statutul de martir oficial al na]iunii române,cu toate consecin]ele culturale ce decurg de aici.Iar cea mai evident\ dintre ele o reprezint\ semnulhiperbolic sub care, p`n\ [i ast\zi, dup\ un secol [ijum\tate, `l contempl\m pe autor.Mihai ZAMFIRRomânia literar\ nr. 26 / 4 iulie 200817