Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 4 i u l i e 2 0 0 8 ( A ...

m e r i d i a n eOsip MANDEL{TAM(1891-1938)Cad jos din tavan licurici scânteio[i,Mu[te se târ\sc pe cear[aful lipicios,{i, în plutoane, m\r[\luiesc regimenteDe p\s\ri cu picior-lung prin defileu aburos.egiptean,{i pe l\mâioasa Nev\ în fo[netul sec al bancnotei deosut\Niciodat\, niciodat\ vreo ]inganc\ nu mi-a dansat dealean.România literar\ nr. 26 / 4 iulie 200826N|SCUT la Var[ovia, mort în GULAG, lâng\Vladivostok. Poet, prozator, traduc\tor,eseist. Cu intermiten]e, a audiat prelegeriuniversitare la Paris (1909–1910),Heidelberg (1911–1917), iar la universitateapetersburghez\ frecventeaz\ un cursde filologie roman\, f\r\ îns\ a-l ducela bun sfâr[it. Primele versuri le scrie în1906, iar debutul s\u în pres\ dateaz\ din 1910.Editeaz\ volumele de versuri „Piatra“ (1913), Tristia(1922), pe cel de memorii Vuietul timpului (1925).În 1930 scrie A patra proz\, necru]\toare critic\ laadresa regimului bol[evic, iar în 1933 – o invectiv\epigramatic\ la adresa lui Stalin. Peste un an estearestat [i exilat în Uralul de Nord, apoi la Voronej(pân\ în 1937), unde scrie celebrele Caiete de laVoronej, ap\rute postum în 1966. În mai 1938este arestat din nou, murind curând într-o starede prostra]ie, asem\n\toare demen]ei.* * *Nu-i spune nim\nui sub soareCe-ai v\zut – uit\ chiar acum –Pas\re, fric\, închisoare{i înc\ altceva – floare ori scrum.Sau, de cum vei deschide guraLa început de zi subsolar\,Te-ar putea apuca, în[f\caTremur m\runt de cetin\-amar\.Î]i vei aminti vespea de la vil\,De penarul din copil\rie, [ters,Sau de afinele din p\durea fertil\Pe care niciciodat\ nu le-ai cules.* * *Pe v\lurarea apei hârtiei poli]iene[tiNoaptea se îndop\ cu ghigor]i [i al]i pe[ti –Stele tr\iesc, p\s\ruici de cancelarie,Scriu [i tot scriu mici rapoarte, o mie.Oricât ar vrea ele s\ clipeasc\-ntr-o doar\,Pot s\-[i prezinte cererea a repetata oar\,{i la sc\p\r\ri, scriitur\ [i putrezireReînnoiesc mereu permisul de crâcnire.* * *Pisic\ s\lbatic\ – limb\ armean\ –M\ chinuie [i urechea îmi zgârie.Barem în pat coco[at s\ m\ întind:O, febr\, friguri, o, chinuri o mie!19301930Cinovnicu-i stra[nic – mutr\ de saltea,Nu g\se[ti un altul mai jalnic, caraghios,Delegat – mama ta, naiba s\ te ia! –La nici o cale pe armeneascul plai muntos.De te-ai duce învârtindu-te, se mai spune,S\ putreze[ti, în veci fie-]i numele afurisit, –B\trân con]opist, ce-ai furat bani cât încape,Fost gardist, ce ]a-i [ters obrazul p\lmuit.De prive[te-n u[a-ntredeschis\ ceva cunoscut –Ba! – ]ipi cât te ]ine bojocul, – batjocur\, zbire!Mult mai avem s\ tot umbl\m, pân-la co[ciug,Ca f\tucile satului dup\ ciuperci la p\dure?...Fost-am noi oameni, dar ajuns-am omule]i,{i ne sunt menite – confom c\ror categorii? –Doar mi[eleasca, fatala junghietur\ în piept{i un ciorchine din ale Erzerumului* vii.LENINGRAD1930Revenii în ora[ul meu, pân-la lacrimi cunoscut, întoate,Pân\ la nervuri, pân\ la ale copilului „maimu]e“umflate.Te-ai întors aici, a[adar înghite cât mai mult [irepedeUntura de pe[te din fluviale felinare leningr\dene.Afl\ urgent ziulica de decembrie, în care din nouGre]os strop de dohot e mestecat în g\lbenu[ de ou.Petersburg! Eu înc\ nu vreau, nu vreau s\ mor;Tu ai toate numerele mele de telefon nelini[titor.Petersburg! Eu mai am înc\ multe, multe adreseLa care voi g\si ale mor]ilor glasuri stinse, funeste.Eu tr\iesc pe o scar\ neagr\, [i în tâmpl\, de ori omie,M\ love[te, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul desoneie,{i noaptea-ntreg\ a[tept oaspe]i scumpi s\ vin\ pec\r\ru[\,Noapte-ntreag\ mi[când din c\tu[ele l\n]i[orului dela u[\.1930* * *Cu lumea imperial\ n-am fost legat decât doarcopil\re[te,M\ temeam de scoici, la gardi[ti priveam pe subsprâncene,Încât nu-i sunt dator nici cu un strop din sufletu-mi,fire[te,Oricât m-a[ chinui s\ seam\n cu str\ine [i gravespecimene.Cu prosteasc\ importan]\, sup\rat, în c\ciul\ decastor, ud\,Eu nu am stat sub al b\ncii petersburgheze porticPresim]ind viitoarele cazne, de la urletul faptei derevolt\,Fugeam spre nereidele mele, nereide, de la NeagraMare,{i de la divele epocii, de la europene-n ]inut\dezinvolt\ –Ce de-a jen\, durere am mai tras, ce de-a obid\chinuitoare!Deci, de ce [i pân\ ast\zi \st ora[ îmi mai apas\dominatorGânduri [i sentimente, în baza unui drept de demult,abolit?De la incendii [i geruri el devine mai obraznic,impilator –Tot mai vanitos, mai blestemat, mai g\unos, maiîntinerit!Oare nu de aceea c\, pe-o ilustrat\ din copil\rie, amv\zutCum arat\ Lady Godiva**, coama-i ro[cat\ în vânt,fierbinte,Mai repet, ca pentru sine, surdinizat, tot mai stins,revolut:– Lady Godiva, adio... Eu, Godiva, mai ]in, mai ]inminte?...1931* * *{i noaptea asta, ajut\-mi, Doamne, s\ r\mân viu,C\ci m\ tem pentru via]\, pentru roaba ta anume...De tr\ie[ti în Petersburg – parc\-ai dormi-ntr-unsicriu.1931* * *Genele-nghimp\. În piept – lacrim\-n clocot.Presimt f\r\ fric\, va fi furtun\, vuiet [i ropot.Cineva str\in m\ tot gr\be[te orice a uita,E sufocant – dar, totu[i, pân’ la moarte s\ tr\iesc a[vrea.De pe scânduri ridicat la-ntâiul sunet ce-a r\sunat,S\lbatic [i somnoros mai privind în jur, amânat,Uite c\ puf\icu]a cânt\ un zgrunzuros refrenLa ceasul, când peste-nchisoare se-nzore[te tern.1931* * *Pentru suprema semin]ie uman\,Pentru sonora glorie din veacuri viitoare,Eu am fost lipsit de cup\ la al str\bunilor osp\],{i de veselie lipsit, [i de onoare.Pe umeri mi se arunc\ câinele-lup,Dar dup\ sânge eu nu sunt lup peste vreme:Mai bine, ca pe o c\ciul\, m\ b\ga]i în mâneca{ubei fierbin]i din stepe siberiene...Ca s\ nu v\d nici frico[i, nici noroi vâscos.Nici însângerate coaste în roate;Ca s\-mi lumineze, argintiu, noaptea vulpi polare,În ale lor primordiale frumuse]i codate.