Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 4 i u l i e 2 0 0 8 ( A ...

Dac\ a[ fi în postura de angajator, mi-a[întreba interlocutorii în special despree[ecuri. Mi se par în toate privin]ele maidemne de interes.a c t u a l i t a t e aÎN VIA}A profesional\ a fiec\ruia dintre noi seafl\ destule „ziduri p\r\site [i neispr\vite” pestecare d\m, în genere, când c\ut\m, asemenealui Manole, locul potrivit pentru o construc]ienou\. Întrucât via]a mea nu face excep]ie, levoi recapitula aici pe cele mai importante.Primul domeniu în care am e[uat a fost criticaliterar\. Sim]ul meu critic s-a format [apte ani la rând,în cenaclul de mar]i, Junimea, condus de Ov. S.Crohm\lniceanu. Dup\ partea destinat\ lecturii aîntâlnirilor noastre s\pt\mânale, urmau discu]iile.Încetul cu încetul s-a creat obi[nuin]a ca începutuls\-l fac eu [i s\ lansez cea dintâi p\rere. Trebuia,vrând-nevrând, s\ am reac]ii rapide [i eficiente, s\fiu atent\, s\ încerc s\ în]eleg [i, mai ales, s\ daujudecata de valoare, f\r\ ajutorul unor opinii preexistente.Era riscant: cei care au experien]a cenaclurilor[tiu c\ adesea prima opinie are mari [anse s\ fier\sturnat\, c\ vorbitorul se poate face de ru[ine, prinneaten]ie, prin superficialitate sau prin inadecvare.Cei mai pruden]i a[teptau m\car dou\-trei p\reriînainte s\ vorbeasc\. Criticul Florin Manolescu,prezent la unele întâlniri de mar]i, mi-a spus la unmoment dat c\ a[ fi potrivit\ pentru cronica deîntâmpinare. Îmi amintesc c\ m-am mirat, pentruc\ pe vremea aceea m\ credeam poet\, dar, cum înstuden]ie asemenea aprecieri f\cute în treac\t, au unefect imprevizibil, m-am sim]it flatat\ [i nu mi-atrebuit mult s\ cred c\ lucrurile stau întocmai. Astfelc\ atunci când, dup\ 1990, am început s\ scriu recenziiîn revista Contrapunct, nu m-am întrebat dac\ suntîn rol, iar în 1993, când dl. Nicolae Manolescu,directorul revistei România literar\, mi-a oferitcronica, eram deja, îmi închipuiam eu, un critic format.Mi-au trebuit înc\ trei ani de scris s\pt\mânalla revista pe care o pre]uiam cel mai mult ca s\-midau seama c\ a [ti dac\ o carte e bun\ sau rea euna, iar a o spune cum trebuie – concis, tran[ant, darnu „de sus”, curajos, dar nu violent – e cu totul altceva.Dup\ ace[ti trei ani, dup\ circa 150 de cronici, mi-adevenit clar c\ nu m\ simt bine în pielea unui criticde întâmpinare. Îmi lipsea cu totul darul de a spunec\ o carte e proast\. Când ceea ce citeam era jalnic,preferam s\ renun] la cronic\, iar dac\ totu[i scriam,o f\ceam cu m\nu[i. Probabil c\ în trei ani se potnum\ra pe degetele de la o mân\ c\r]ile pe care leam„f\cut praf” (eu îmi amintesc de dou\). Exerci]iulde putere îmi era str\in. A[adar m\ dovedeam a fi,în scris, numai jum\tate de critic, jum\tatea careg\se[te calit\]i. Defectele le ]ineam pentru mine [ipoate ar fi trebuit s\ ]in, ca Sainte-Beuve, o cronic\secret\ a „otr\vurilor mele”. M-am hot\rât într-o zis\ m\ retrag, în ciuda încuraj\rilor de pe margine,[i, îndr\znesc s\ spun, bine am f\cut.Debutul în publicistic\, tot la revista Contrapunct(unde am scris între 1990 [i 1992) reprezint\ o amintireluminoas\. Era prima dat\ când puteam s\ scriu exactce gândeam, f\r\ cenzur\, s\ public [i s\ participastfel la via]a cet\]ii. Mi-am rev\zut de aceea cuinteres articolele. Ast\zi, cu pu]ine excep]ii, m\ facs\ ro[esc de ru[ine: alt e[ec. Exist\, fire[te, o explica]ie:format\ la [coala estetismului pur, într-o vreme încare presa oficial\ era într-un limbaj de lemnc\ruia trebuia s\ i te opui, în care accesul la revisteleinterbelice era interzis sau se ob]inea cu mare greutate,îmi lipsea pur [i simplu tonul potrivit, acel tonliber în care au crescut tinerii publici[ti de azi. M\compl\ceam, în schimb, în nenum\rate jocuri textualiste,aveam o ciudat\ predilec]ie pentru paranteze [iocoli[uri, despicam firul de p\r în patru f\r\ s\ m\gândesc la cititor. Ideile bune [i formul\rile bune,câte erau, se pierdeau astfel în peisaj. Aveam preamulte de spus [i nu [tiam s\ selectez. Coaja ludic\ascundea miezul. Cu câteva excep]ii, nu-mi placemai deloc cum scriam atunci [i m\ bucur, m\car,c\ n-am încremenit stilistic acolo.E[ecuriprofesionaleE{ECUL cel mai surprinz\tor pentru minea fost cel poetic. Cum am spus, m\ credeamn\scut\ pentru poezie, scriam poeme de la8 ani. Prin clasa a IX-a izbutisem o glos\,publicat\ cu versuri cenzurate [i ecouîmbucur\tor, în revista liceului. Cenzurase datora unor formul\ri prea pesimiste. Primul meuvolum, alc\tuit înainte de anul schimb\rii, a ap\rutîn ianuarie 1991 (de[i pe carte scrie 1990). Amvrut s\ cred c\ lipsa de interes fa]\ de debutul meuse datoreaz\ istoriei, care era atât de departe de poezieîn acele luni tulburi, pasionale, mustind de noutate.Dup\ un timp mi-am dat seama c\, vorba luiPreda, poezia mea nu f\cea „gaur\ în cer”. Dragosteafa]\ de poezie nu însemna neap\rat c\ sunt poet\.Am renun]at s\ fiu, f\r\ drame. Ast\zi îi simt aproapeatât pe critici, cât [i pe poe]i, dar le mai încalc teritoriiledoar ocazional, în situa]ii excep]ionale. O cronic\atunci când o carte mare îmi d\ ghes, un poem la10 ani, când o tr\ire mare m\ plaseaz\ iar înmiezul poetic al existen]ei.În ce prive[te examenele, pân\ [i aici am reu[itun e[ec, dac\ mi se permite formularea. M\ ispiteade mult ideea intertextualit\]ii practicat\ la ColegiulNoua Europ\. A[a c\, invitat\ s\-mi depun proiectulpentru o burs\, am f\cut-o f\r\ s\ stau pe gânduri.{i, mai ales, f\r\ s\ m\ interesez ce înseamn\ unasemenea demers pe care îl abordam pentru primaoar\. Am fost respins\, pe bun\ dreptate. Cu ochiide acum, îmi dau seama c\ nici eu nu mi-a[ fi datburs\ pentru ceea ce propuneam în foile acelea, dealtfel destul de muncite. În anul urm\tor am revenit,de data asta cu un lucru care s\ nu dea nim\nuisentimentul c\ arunc\ banii, [i am trecut examenul.M-AM MIRAT întotdeauna c\ în CV-urinu exist\ [i o rubric\ de e[ecuri. E ca [icum pe firul vie]ii profesionale succeseles-ar în[ira ca perlele, netulburate denici o gre[eal\. N-am avut ocazia s\ participla vreun interviu de angajare (nici m\carîn calitate de candidat), dar, dac\ a[ fi în postura deangajator, mi-a[ întreba interlocutorii în special despree[ecuri. Mi se par în toate privin]ele mai demne deinteres.Dac\ neizbânzile pe care le-am amintit aicisunt, cum spuneam, „cele mai importante” estedin cauz\ c\ am profitat de pe urma lor, uneori maimult decât a[ fi putut s-o fac de pe urma unui rezultatbun. N-ai cum s\ prevezi, în via]\, în ce fel seîntorc lucrurile, în ce m\sur\ te opre[te din mers ovictorie sau cum te ajut\ o înfrângere. Dragostea meapentru poezie [i-a g\sit, pân\ la urm\, calea ceadreapt\, [i anume în traducerea de poeme. De[i rolule mult mai modest, mi-l asum cu tot orgoliul. Dac\a[ fi avut un timbru propriu mai puternic, n-a[ fi pututrenun]a la el, în actul empatic, de sacrificiu, al traducerii.Iar antologia de poeme de dragoste De ce te iubesc.Pardoxurile iubirii în poezia lumii (Humanitas, 2006)e tot o form\ de a m\ bucura de poezie f\r\ s\ dorescroluri principale în teritoriul ei. De pe urma e[eculuiunui proiect neviabil la NEC (ar fi r\mas probabilo simpl\ „contribu]ie” în anuar) a ie[it, în anul urm\tor,edi]ia critic\ a C\l\torului heruvimic de AngelusSilesius. Este, f\r\ doar [i poate, cea mai dificil\traducere pe care am f\cut-o vreodat\, mai ales dincauza p\r]ii ei filozofice. În fine, dac\ din carieramea de critic literar n-a ie[it nimic, în schimb exerci]iulcritic s-a întors c\tre tot ceea ce scriu. Jum\tateanecru]\toare pe care refuzam s-o las s\ vorbeasc\în cronici e foarte activ\ când m\ cite[te pe mine.În plus, nu sup\r\ pe nimeni.Îns\ câ[tigul e[ecurilor e cu mult mai mare:]ine de alegerea drumului în literatur\. Succesul încritic\ sau în poezie m-ar fi ]inut artificial pe orbitecare nu erau ale mele. Pân\ la urm\, poate prea târziu,tot ar fi trebuit s\ constat c\ m\ aflu pe un drum gre[it.M\n\stirile vie]ii nu se fac dintr-o dat\. Cl\de[tiziua, iar noaptea – intervalul metamorfozelor primejdioase– tot ce-ai cl\dit se d\râm\. Depinde ce faci cu „zidulneispr\vit” din profesia ta, atunci când o iei de lacap\t. Cu siguran]\ c\ resturile lui pot fi de folos lao nou\ cl\dire. •Prelucr\ri fotografice de Ioana Pârvulescu5România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008