Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România 4 i u l i e 2 0 0 8 ( A ...

Sistematizate suplimentar [i rescrise degajat, f\r\pedanterii mai degrab\ ilizibile, descoperirile desorginte germanist\ ale Ilinei Gregori ar putea intraf\r\ nici o piedic\ în circuitul ideilor esen]iale...N MOD NEA{TEPTAT, dou\ dinÎcele mai consistente – poate chiar,neconcesiv, cele mai consistente –volume de critic\ literar\ ap\ruteîn intervalul acestei jum\t\]i de aneditorial se refer\ exclusiv la figurapublic\ a poetului Eminescu.Îmbucur\toare – dar [i demn\ demulte precau]ii – potrivire! Simplainterpretare de text, atât de drag\tuturor [colilor de analiz\ ale ultimelordecenii, s-a dovedit, cu fiecare carteap\rut\ în colec]iile omagialeantedecembriste, falimentar\. Sutede tomuri scrise cu dedica]ie semul]umeau s\ rearanjeze acelea[ipiese ale aceluia[i puzzle versificat,în vreme ce mii de prezumtivi cititori se mul]umeau[i ei s\ le p\streze în bibliotec\, pentru timpuri filiale,de olimpiad\. În termeni ce ]in de domeniul semanticii,informa]ia real\ pus\ în joc era, sistematic, nul\.La fel, deducem, gradul de interes. Cu un asemeneainepuizabil stoc în spate, comentatorilor serio[i nule r\mânea decât s\ evite, circumspec]i, subiectul.E motivul sincer pentru care atât studiul lui IulianCostache – Eminescu. Negocierea unei imagini –, cât[i cel, proasp\t publicat, al Ilinei Gregori – [tim noicine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze – surprind,înainte de orice altceva, ca inten]ie. Bineîn]eles, ar fimeschin s\ m\ limitez la chestiuni rudimentare deatitudine critic\ [i s\ admir, conjunctural, princompara]ie. Nu pentru ce se afl\ – perisabil – în jurullor, ci pentru ceea ce sunt – în cel mai puternic dintreîn]elesuri – ele, ambele c\r]i î[i merit\ cu prisosin]\lectura. {i, împ\r]ite echitabil, îndeajuns de numeroaseleobiec]ii.Foarte bine documentat, mai ales în privin]a uneiinaccesibile por]iuni de bibliografie german\, studiulIlinei Gregori î[i delimiteaz\ ini]ial un teritoriu laprima vedere – c\linescian\, fire[te – steril, pecare-l va explora îns\ complet, chiar cu pre]ul revenirilorsuccesive. Anii berlinezi ai lui Eminescu se dovedescaici, gândi]i dinspre capitala prusac\, cu mult mairodnici. Întâi pentru c\ de[i aflat\ într-o perioad\de criz\ teoretic\, de[i pierduse deopotriv\ studen]i,profesori [i prestigiu, Universitatea Friedrich Wilhelmera înc\ redutabil\ sub aspectul cercet\rii [tiin]ifice.Trimis de Maiorescu s\-[i definitiveze studiile necesareocup\rii unei catedre de filozofie la Ia[i, Eminescufrecventeaz\ o sumedenie de cursuri conexe, pe carele consider\, îns\, indispensabile unei forma]iiacademice. De la anatomie la astronomie, de laantropologie la fiziologie, toate îi apar urgente pentruconsolidarea cuno[tin]elor de metafizic\ [i despretoate î[i informeaz\ mentorul junimist.Cu o excep]ie, accentuat\ potrivit de Ilina Gregori:egiptologia. Acestui domeniu au apar]inut cursurilela care Eminescu a asistat cu cel mai mare zel, la care[i-a luat noti]e elaborate, capabile – afl\m din volumulap\rut la Editura Art – s\ comprime, stenografic,un întreg tratat asupra hieroglifelor. Sl\biciuninem\rturisite în biografia poetului, orele cu pricinaerau ]inute de eminentul profesor Carl Richard Lepsiusîn muzeul egiptean pe care acest al doilea Champollionîl înfiin]ase în Berlin. De aici, de pild\, prilejulunor scrieri parc\ lipsite de referin]\ imediat\, cumsunt Avatarii faraonului Tlà sau o epistol\ amoroas\uzând de o proiec]ie a cuplului direct pe malul Nilului.Filtrul între aceste acumul\ri certe [i proza adeseoriincongruent\ pe care o scrie minu]iosul student arfi situat în exerci]iile nocturne – m\rturisite pe jum\tateîn manuscrise – în care, aproape suprarealist, detaliilelivre[ti asimilate peste zi erau supuse unor formidabiledenatur\ri. Ne-am putea, astfel, explica, de ce – deexemplu – coloritul prozastic al Egiptului eminesciannu convinge decât, cel mult, prin poezie.Sunt multe asemenea elucid\ri pe care, printr-oexcelent\ posesie a datelor, Ilina Gregori le pune înserviciul, de veche tradi]ie, al interpret\rii. Dinbiografie, cam ca la Balzac, se alunec\ în contextulmai amplu al vie]ii citadine. De aici, prin bizare calculepsihanalitice, se ajunge la foarte subtile aproxima]iiEminescus\ ne judece !Ilina Gregori, {tim noi cine a fost Eminescu?Fapte, enigme, ipoteze, Editura Art, Bucure[ti,2008, 336 pag.vizând ultimii – [i atât de controversa]ii – ani ai luiEminescu. Dac\ algoritmul acestei c\r]i cu numepatetic mi se pare, pas cu pas, func]ional, totu[iîntârzierile consecutive la care el se preteaz\ nu suntîntotdeauna pe gustul meu. Dintr-o combina]ie depuritate informa]ional\ [i de ingeniozitate speculativ\rezult\, greu de spus cum, o expresivitate neconcludent\.De[i, [tim lec]ia, voluntar\!Câteva dintre premisele recitirii unei nuvele caS\rmanul Dionis sunt oricând de re]inut. Concluziile,nu mai pu]in. M\car pentru utilitatea lor latent\,confirmat\ de capitolele ulterioare. În schimb scrupuloasaanaliz\ de natur\ structuralist\ care face leg\tura întreuna [i cealalt\ e în m\sur\ s\ creeze suspiciuni. Felulîn care clamata influen]\ dinspre nuvelistica fantastic\a lui Théophile Gautier (în spe]\ Avatar) [i Avatariifaraonului Tlà (s\ nu uit\m, titlul îi apar]ine lui G.C\linescu) e spulberat\ lanseaz\ simultan o seriede întreb\ri bine ]intite. Cum ar fi aceea privitoare laeterna confuzie dintre varianta popularizat\ ametempsihozei [i concep]ia foarte pragmatic\ alocuitorilor piramidelor. Între India pe în]elesul tuturor[i Egiptul t\inuit de to]i nu exist\ prea multe ruteideatice. Realitatea istoric\ a conduc\torului Tla –de fapt Tlas – deriv\ [i ea dintr-o eroare de lec]iune,încet\]enit\ îns\ în Berlinul studiilor lui Eminescu.Recent, numele acestui lider f\r\ identitate din dinastiac o m e n t a r i i c r i t i c ea doua, a fost descifrat corect, drept Uneg sau Wadjnes.Sistematizate suplimentar [i rescrise degajat, f\r\pedanterii mai degrab\ ilizibile, descoperirile desorginte germanist\ ale Ilinei Gregori ar putea intraf\r\ nici o piedic\ în circuitul ideilor esen]iale pentruorice demers critic tangent la autorul central al canonuluiautohton. Altminteri, ele risc\ s\ se conserve doar înmemoria – oricum fragil\ [i oricum aglomerat\ – acâtorva ini]ia]i noroco[i. Pentru care fragmentelescrise aiuritor vor conta, la urma urmelor, maipu]in decât liniile reale de for]\ ale c\r]ii. Cum s\ne raport\m, stilistic, la un astfel de epilog împiedicat,care nu onoreaz\ o carte cursiv\ în planul întins alargument\rii: „Dac\, întrebându-ne cine a fost Eminescu,a[tept\m un r\spuns perfect – o formul\ identitar\ casistem de enun]uri univoce riguros închis, aidomaunei defini]ii –, c\dem în eroarea mamei idolatre.Preten]ia de a intra în posesia unui asemenea Adev\rdispre]uie[te [ansa «ce ni s-a dat»: atingerea cu Cel\laltîntr-o «clip\» înc\lzit\ de bun\tate [i mil\. Ea devineo «pedeaps\», aidoma aceleia cu care ursita r\spundela ambi]ia f\r\ m\sur\ a unei min]i slabe de femeie.[...] [tii tu cine a fost Eminescu? «[tii tu ce dar îi cei»,când vrei s\ [tii cine a fost? Eternitatea «neagr\» aideii f\r\ corp îi dore[ti. O asemenea formul\-defini]iete înstr\ineaz\ de Eminescu, de propria lui reflec]ie[i tr\ire identitar\: el n-a fost a[a când era, când credemc\-l «[tim», el nu e.” (pag. 326)Cea mai incitant\ secven]\ a c\r]ii r\mâne, lareconstituire, cea de-a treia. Hr\nindu-se dezinvoltdin cele anterioare, aceasta, axat\ pe rela]ia, conturat\la nivelul incon[tientului, dintre Eminescu [i CarolI de Hohenzollern a[az\, critic, o ordine în mistereleultimilor cinci ani din via]a poetului. Chiar atuncicând apeleaz\ la surse necreditabile, de felul celorvehiculate de istoricul N. Georgescu, Ilina Gregorise fere[te de contamin\ri. Nimic din teoriile conspira]ionistecare înv\luie, în timpul din urm\, ziua de 28 iunie1883 nu r\zbate în pagin\. Doar câteva detalii, istorice[teneglijabile, î[i fac loc în construc]ia ra]ionamentuluiimagologic propus aici. De pild\, faptul c\, în tragicadup\-amiaz\ de var\ dinaintea intern\rii în sanatoriu,Eminescu peroreaz\, la Cap[a, într-un furtunoscrescendo. Criza, de care întregul guvern pare a fivinovat\, nu-[i poate avea solu]ia – spune gazetarulde la Timpul – decât în asasinarea regelui Carol.O astfel de afirma]ie hazardat\ nu are, de bun\seam\, urm\ri practice. De nici un fel. Nici dinsprepublicistul de la revista conservatorilor, nici – desigur– dinspre conduc\torul amenin]at indirect. Simbolicîns\, consecin]ele sunt de netrecut cu vederea. Berlinulîn care Eminescu tr\ise pân\ în 1874 era fiefulcasei prusace de Hohenzollern. Pe de-o parte, mitultinere]ii celui de-al doilea n\scut dintre b\ie]ii familieitrebuie s\ fi fost înc\ activ; iar, pe de alt\ parte,studentul român, pasionat cititor de Schopenhauer– extrem de receptiv. C\, în curând, Eminescu vadeveni un fervent sus]in\tor monarhic, se explic\. Dece totu[i regele va primi, în timp, un alt rol, cu totulnefast? Demonstra]ia Ilinei Gregori e seduc\toare.Psihologic, poetul dezvoltase, pe fundamentul acesteiadmira]ii fraterne, un tip straniu de regul\ de selec]iebinar\. Ca [i în Sarmis sau în Gemenii, unul dintrefra]i urma s\ uzurpe, prin crim\, mo[tenirea regal\a celuilalt. Mai departe, deduc]ia se simplific\ iarbibliografia se limpeze[te. Cu pu]in\ vreme înainteaaccidentului din 1883, Eminescu îl atacase în scrisdestul de dur pe Carol pentru un incident minor petrecutla Ia[i. Venind vorba despre cele patru „m\rg\ritare”lips\ din coroan\ (evident, Transilvania, Bucovina,Banat [i Basarabia), regele se arat\, în chip nediplomatic,flatat. Iritarea ziaristului Eminescu e fireasc\, darsupradimensionat\. Prin ce transformare bizar\, pestecinci ani, pacientul Eminescu va vorbi despre atentatul„cu pietre de diamant” comandat de monarh împotrivasa, din pricini – vai! – de ipotetice drepturi ereditare?Citit\ f\r\ p\rtinire [i f\r\ panica vreunei conspira]iicamuflate, cartea Ilinei Gregori pune – foarteprecis – exact atâtea întreb\ri câte i-ar trebui – s\zicem – lui Iulian Costache pentru un nou volumde cazuistic\ a recept\rii. •7România literar\ nr. 26 / 4 iulie 2008