Nr.7 - Armata Åi societatea. - FundaÅ£ia "MareÅal Alexandru Averescu"
Nr.7 - Armata Åi societatea. - FundaÅ£ia "MareÅal Alexandru Averescu"
Nr.7 - Armata Åi societatea. - FundaÅ£ia "MareÅal Alexandru Averescu"
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
Magazin al Fundaţiei “Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu”Străjer în caleafurtunilorCadran militar buzoianAnul IV, nr. 7, mai 2010<strong>Armata</strong> şi <strong>societatea</strong>www.fundatia-averescu.ro
------------------ Străjer în calea furtunilorS U M A R- LIDERUL -General maior dr. Visarion Neagoe, Patriotism şi eroism (3)Adresa:Buzău, str. Unirii nr. 138Tel. 0338.117.937www.fundatia-averescu.roDirector : gl. mr. dr. Visarion NeagoeCOLECTIVUL DE REDACŢIERedactor-şef:Cdor. Costel AvrămescuRedactor-şef adjunct:mr. Romeo FeraruSecretar de redacţie:col. (r.) Constantin DinuRedactori:- col. (r.) Mihai Goia- preot militar <strong>Alexandru</strong> Tudose- Emil Niculescu- Viorel FrîncuDepartament economie:lt. col. (r.) Gherghina OprişanDifuzare:m.m. Iulian CadulencuTipar: Vega Prod SRL, BuzăuISSN: 1843-4045Responsabilitatea pentru conţinutulmaterialelor publicate aparţineexclusiv autorilor, conform art. 205-206 Cod penal. Reproducerea textelorşi fotografiilor este permisă numaiîn condiţiile prevăzute de lege.Manuscrisele nu se înapoiază.Revista pune la dispoziţia celorinteresaţi spaţii de publicitate.Numărul curent al revistei se găseştepe site-ul fundaţiei, în format pdf.- AGENDA FUNDAŢIEI -<strong>Armata</strong> şi <strong>societatea</strong> (4)Maior Romeo Feraru, Finala concursului de istorie „1 Decembrie,Ziua Naţională a României" (10)Momente dedicate Sărbătorilor de Iarnă - În preajma bradului de Crăciun (12)- EVENIMENT -Ziua Eroilor (13)Preot militar <strong>Alexandru</strong> Tudose, Înălţarea Domnului (13)- TEATRELE DE OPERAŢII -Colonel dr. Costel Olteanu, Afganistan, o nouă provocare (15)Locotenent Iuliana Fondoş, Impresii din Kosovo (25)- ISTORIE, CULTURĂ -Colonel (r.) Constantin Dinu, Comandanţii Armatei a 2-a: Generalul de corp dearmată Arthur Văitoianu (27)Prof. univ. dr. Constantin I. Stan, Decembrie 1916: Generalul <strong>Alexandru</strong>Averescu şi bătălia Râmnicului (31)Viorel Frîncu, George Pâslaru, reporter de război pe Frontul de Est (39)Emil Niculescu, La cea de a 160-a aniversare: Gazetarul Eminescu desprebuzoieni contemporani (44)Locotenent colonel Liviu Corciu, Momente de glorie în Războiul pentruÎntregirea Naţională - Regimentul 48 Infanterie Buzău (54)Colonel dr. Mircea Tănase, Aripi şi arme pentru trupele aeropurtate în timpulcelui de-al Doilea Război Mondial (60)Memoria veteranilor - Sergent Mihai P. Niculescu: Însemnări despre frontul dinCrimeea (65)Raftul cu cărţi (70)- TEORIE MILITARĂ -General maior prof. univ. dr. Visarion Neagoe, Participarea la misiunimultinaţionale: beneficii pentru <strong>Armata</strong> României (75)Comandor Costel Avrămescu, Avanscena şi culisele Procesului de la Haga (77)Colonel (r) dr. Mihai Goia, Interferenţe armată - <strong>societatea</strong> civilă (85)- AREALUL BUZOIAN -Un nume adunat pe-o carte: D. Serbescu-Lopătari - Din legendele Penteleului:Drăgaica (89)Invitaţie la drumeţie (92)- MOZAIC BUZOIAN -Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere,filiala Buzău: O forţă care contribuie la bunul mers al treburilor obşteşti în judeţ (93)Conferinţa anuală a filialei Asociaţiei “Cultul Eroilor” (94)O nouă promoţie de ofiţeri la Boboc (97)Ministrul Gabriel Oprea, în vizită în garnizoana Buzău (98)Ziua Veteranilor de Război (100)Ziua NATO (101)Comandor (r) Ion Romanescu, De ziua eroilor - rebus (101)Revista se difuzează la structurile militare din judeţul Buzău, la asociaţiile şi fundaţiilemilitare locale, precum şi la instituţiile civile interesate de conţinutul său.- 2 -
LIDERULPatriotism şi eroismPatriotismul este un termen extrem de complexprin accepţiunile pe care le poate cuprinde, în funcţiede contextul unui anumit moment cronologic, asociatfiind, îndeobşte cu dragostea de ţară, cu devoţiuneafaţă de prosperitatea ţării/comunităţii naţionale. Existăşi vederi ce-l socotesc perimat, contraproductiv, asimilabilnaţionalismului, radicalismului de dreapta saustânga.Tendinţa de a confisca „patriotismul”, spre a-l livra„audienţei” ca valoare politică supremă, e vizibilă, uneori,prin eforturile propagandei de a-l prelucrapolisemic, mai ales în momentele de criză, când secer sacrificii economice. Aceasta în condiţiile în careapariţia ideilor de patrie şi patriotism au fost inextricabillegate de interesul naţional. Indiferent de etapa istoricăpe care a parcurs-o, patriotismul s-a definit cafiind capacitatea individului de a identifica interesulnaţional şi de a-l urma în toate acţiunile sale. El poatefuncţiona ca o variabilă istorică, în funcţie de stadiulde dezvoltare al unei naţiuni, la care se adaugăprovocările modernităţii: integrarea europeană, încazul poziţiei noastre geostrategice, globalizarea economică;erodarea valorică a patriotismului ar deriva şidin faptul că până şi noţiunea de suveranitate estepusă în discuţie în Dreptul Internaţional.Pentru militarii de carieră, fiinţând într-un mediu puternicdominat de miturile organizaţionale, sentimentulpatriotic se defineşte cel mai bine prin loialitatea faţăde corp, cum rezultă din cercetări sociologice înbranşă.Se ivesc noi unghiuri de vedere – patriotismul fiindlegat de noi valori, cum sunt cele ale democraţiei şieconomiei de piaţă. Afirmarea apartenţei la o anumităcomunitate are, în prezent, şi o dimensiune economică.Fiecare se simte mult mai ataşat de ţara sa, dacăaceasta prosperă economic, îi asigură un standard deviaţă demn şi are un grad de dezvoltare care să-i permităsă joace în arena internaţională un rol care să reflectepropriile sale interese şi proiecţii, în relaţie cudatele etnopsihologice. Au intervenit noi nuanţe.Mentalitatea eroică românească avea particularităţilesale deosebitoare, constând în lipsa gustuluipentru aventură, absenţa laturii gratuite – puraipostaziere a eroului. Autohtoni de o impresionantăvechime în Europa, „întemeierile” noastre constând nuîn cuceriri, ci în „descălecări” sau „vânători magice”,eroismul naţional a fost, cu sintagma lui N. Steinhart,„eroism defensiv”. Alterarea, inflaţionarea noţiunii deeroism s-a produs în epoca „de aur”, când se vorbeade războiul întregului popor, de eroismul cotidian, deoraşele ce trebuiau să fie „cetăţi de muncă luptă şiapărare”.În condiţiile profesionalizării armatei, a reveniriisentimentului din vechile cărţi populare, „Alexandria”,că nu bat cei mulţi războaiele, ci vitejii cei buni, dar şiale unei precauţii, pe care numai o anume logistică, şiea determinată economic, o poate asigura (Un soldatbun îşi păzeşte bine viaţa, fiindcă numai acela caretrăieşte poate să lupte - Ludwig Renn); viteazul de pevremea voievozilor, şi el, se voia dotat cu tehnică performantă,europeană: Un cal cum îmi place mie/ Şiarme de Veneţie, iar, când pleca de acasă, dupăcanonul obişnuit în “estetica oralităţii” (Adrian Fochi),pătruns şi în doinele de cătănie şi război, reclama:Dă-mi haine de primeneală,/ Parale de cheltuială.Marta Bibescu, prinţesă plimbată prin cancelariileeuropene interbelice, găsea de cuviinţă să consemneze:Când nu eşti mai înarmat decât celălalt, nu secheamă că eşti înarmat.Din vechime, vitejia, eroismul îşi aveau cinstea cuvenită,intrată în legende; pe feciorii Vrâncioaiei i-a luatŞtefan cel Mare, cum spune istoria, s-a dus, a-nvinsrăzboaie cu dânşii. Pe urmă i-a-nzăstrat Ştefan celMare ca drept mulţămire cu şapte munţi ai Vrancei, pefiecare feşior cu câte-un munte. Ceva din această cutumăstrămoşească a rămas şi în regulamentul ce însoţeacea mai importantă decoraţie de război, instituităîn toamna sângerosului an 1916, Ordinul „MihaiViteazul”; bravii care îl dobândeau, primeau, dupărăzboiul întregirii, un lot de 15 hectare, ce le rămâneaurmaşilor şi urmaşilor lor.Într-o situaţie nominală a pierderilor ArmateiRomâniei în misiunile internaţionale, în perioada 1991-2009, întâlnim nume precedate de grad – sublocotenent(p. m.) şi urmate de precizarea: a fost decorat cuOrdinul „Steaua României” în grad de Cavaler pentrumilitari, cu însemn de război. Prescurtarea decentă dinparanteză se traduce: post-mortem. Grad care, desigur,ca şi împărăţia cerurilor, nu se moşteneşte. Doarse merită. Prin recul, este de aşteptat ca statutul militarilorîn viaţă şi în exerciţiu să reflecte condiţia lor specială,de propozabili, virtuali, în caz de necesitate, eroi.General maior dr. Visarion Neagoe,preşedintele Fundaţiei „Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu”- 3 -
AGENDA FUNDAŢIEI<strong>Armata</strong> şiAula “Basil Iorgulescu” a Bibliotecii Judeţeane“Vasile Voiculescu” a găzduit, marţi 20 aprilie, seria deactivităţi culturale, intitulată, “<strong>Armata</strong> şi <strong>societatea</strong>” subegida Fundaţiei “Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu”.Evenimentul a cuprins dezbaterea “<strong>Armata</strong> şisocie-tatea”, care a avut ca teme de discuţie, “Militariiîn cultura şi ştiinţa naţională”, “<strong>Armata</strong> în <strong>societatea</strong>contemporană” şi “Personalităţile militare buzoiene înviaţa publică”, o expoziţie de pictură şi prezentări decarte.Valentin Tănase, directorul Studioului de Arte Plasticeal Armatei a vernisat expoziţia ”Efigii istorice”.Lucrările artistului reprezintă figuri marcante ale istorieinaţionale, Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Iancu deHunedoara, Ştefan cel Mare, Ion Vodă cel Viteaz,Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, TudorVladimirescu,<strong>Alexandru</strong> Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand I,precum şi momente din istoria naţională.În cadrul dezbaterilor, care l-au avut ca moderatorpe general maior dr. Visarion Neagoe, preşedinteleFundaţiei “Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu”, au avut intervenţii:generalul (r) Niculae Spiroiu, generalul locotenent(r) dr. Florian Pinţă, Sorin Burlacu, locotenentcolonelul dr. Florin Şperlea, Adrian Pandea, colonelul (r)- 4 -
AGENDA FUNDAŢIEI<strong>societatea</strong>Liviu Vişan, sociologul Gheorghe Petcu, precum şicolonelul (r) Mihai Goia, Emil Niculescu, preotul profesorMihai Milea, Relu Stoica şi colonelul (r) Dumitru Nagîţ.Prof. univ. dr. Gheorghe Nicolescu a prezentatseria de lucrări “Calvarul prizonierilor români în PrimulRăzboi Mondial. Mărturii documentare” şi “Ataşaţii militaritransmit… 1930 – 1940″, volumul V, ultimeleapariţii editate de Fundaţia “General Ştefan Guşă”.A urmat lansarea ultimei cărţi a colonelului dr.Mircea Tănase, “Eroii învinşi ai revoluţiei”. Lucrareadescrie implicarea autorului în două din evenimentelecare au marcat finalul anului 1989: ultima participare lao campanie agricolă pe frontul agriculturii socialiste şiangrenarea în Revoluţia din Decembrie 1989, alăturide plutonul de paraşutişti pe care îl comanda, în misiuneade apărare a unei laturi a Aeroportului Otopeni.Toate cele trei momente ale activităţii au fost apreciatede publicul prezent: personalităţi ale vieţii publicebuzoiene, elevi, tineri, militari activi şi în rezervă,manifestarea, în ansamblul ei, fiind un succes, iar Fundaţia“Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu”, prin organizareaacestui eveniment a demonstrat, încă o dată, căreprezintă interfaţa dintre militarii buzoieni şi <strong>societatea</strong>civilă.- 5 -
AGENDA FUNDAŢIEIGeneralul (r) Niculae Spiroiu, fost ministru alApărării Naţionale: ''Este fascinant să vezi, cumnişte lucruri care au fost, cu milenii în urmă, la începuturilecivilizaţiei, ale societăţii umane, străbatpână astăzi, datorită faptului că unele instituţii au unanumit conservatorism, o anumită stabilitate. Larădăcina, la fundamentul, temelia civilizaţiei societăţiiau stat două instituţii: armata - războinicii şi religia ...care, după 1989, şi-au dat din nou mâna sub semnulcontinuităţii.”Valentin Tănase, directorul Studiouluide Arte Plastice al Armatei:”M-am simţit aici ca într-obiserică a neamului cu sfinţii neamuluinostru pe pereţi. Cred căavem nevoie de un astfel de templual eroilor, pentru că este datorianoastră să arătăm lumii întregi cinesunt cu adevărat români”.Relu Stoica: “…astăzi, tineretul nostru este informatde media, şi nu din cauza mediei, numai cu modelenegative, majoritatea cel puţin. Rar când scapă înpresă un model pozitiv care să fie urmat de tineri.Din această cauză, se induce ideea că totul esteimoral, că totul se degradează, când în realitateacest popor, şi nu numai poporul nostru, are la bazănişte lucruri fundamentale. (...) Biserica şi armata,reprezentanţii lor, sunt legaţi sufleteşte şi trupeşte deacest popor: vin din el şi se întorc în el. Din aceastăcauză, eu sunt pentru a comunica tinerilor că amavut, avem şi vom avea oameni deosebiţi.”- 6 -
AGENDA FUNDAŢIEIGeneral maior dr. Visarion Neagoe, preşedinteleFundaţiei “Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu”: “Prin acţiuniledesfăşurate de Fundaţia “Mareşal <strong>Alexandru</strong>Averescu” dorim, şi cred că reuşim, să realizăm interfaţadintre armată şi <strong>societatea</strong> civilă din Buzău, şi nunumai. La Buzău există o tradiţie a relaţiilor dintre militarişi civili realizată print-o legătură deosebită aunităţilor militare cu instituţiile statului, cu cele de culturăsau cu organizaţiile neguvernamentale. (...) Am organizatdiferite activităţi ale căror principali “actori“ aufost tinerii. Am organizat concursuri sportive, de şah şifotbal în sală, precum şi un concurs foarte disputat deistorie, la care au participat elevi din liceele judeţuluiBuzău. “Col. (r.) Liviu Vişan,preşedintele SocietăţiiScriitorilor Militari:“Tendinţa este dea privi în trecut, atuncicând vorbim de realizărileculturale ale armatei,dar şi viitoruleste unul promiţător.Fundaţia “Mareşal<strong>Alexandru</strong> Averescu”este cel mai bun exemplude implicare a armateiîn viaţa culturalăcivilă.”Adrian Pandea, directorul Editurii Militare: “Oricinepriveşte armata română în <strong>societatea</strong> de astăzi nupoate să nu observe progresul ei şi recunoştinţa decare se bucură pentru participarea la misiuni internaţionale.<strong>Armata</strong> română a suferit un proces de transformarea poziţiei sale în societate, începând cudepolitizarea, democratizarea, vorbind practic derefacerea drumului invers, pe care a fost forţată să-lfacă după 1945. Pentru cunoaşterea acestor realităţi,înarmaţi-vă cu cărţi !”- 7 -
AGENDA FUNDAŢIEIEmil Niculescu, Cercul Militar Buzău: “Zona de curburăşi răscruce între cele trei ţări române, cu trecătorişi trasee pentru transhumanţă, comerţ şi cărţi româneşti,Buzăul, cu tiparniţă din vremea lui Brâncoveanu, a fostcâmpul unui vârtej lingvistic din care şi-au tras paginilenume pregnante ale literaturii române, de la cei din> V. Voiculescu şi Constantin T.Stoika până la mai apropiaţii magi ai cuvintelor IonCaraion şi contemporanul Ion Gheorghe.”Colonel (r) dr. MihaiGoia: “Tema > a beneficiatde un interes deosebit şinu doar din partea sociologilor.Din întreaga varietatea subiectelor armatăsocietate,am putea spunecă se constată o aglomerarea interesului asuprarelaţiilor civil-militare.”Preotul Mihai Milea: „Biserica reuneşte în sine <strong>Armata</strong>şi Societatea. Face această legătură fiinţială.Biserica este poporul cel mai bine credincios a luiDumnezeu. Biserica cea vie. Biserica are o relaţiefoarte apropiată cu armata. Sunt două instituţii demare credibilitate în societate, ca atare, toate sondajele,din 1990 şi până astăzi, situează biserica şiarmata în topul instituţiilor cu cea mai mare credibilitate,în care poporul, adică <strong>societatea</strong>, îşi punemare nădejde...”- 8 -
AGENDA FUNDAŢIEIGl. lt. dr. (r.) Florian Pinţă: „... Aduc în discuţie respectulfaţă de ceea ce înseamnă statutul social almilitarilor, în <strong>societatea</strong> contemporană; după opiniamea, trebuie să fie cel puţin, din punct de vedere alrelaţionării cu celelalte statute sociale, pe picior deegalitate, în aşa fel încât să nu fim obligaţi, asistândla tot felul de discuţii, în viaţa politică, în viaţa socială,să stăm să ne întrebăm: cine este mai presus şi cinenu? De ce este nevoie, ca, apelând la unitarism, săajungem la egalitarism ?....”Gheorghe Petcu, sociolog:„Aş vrea să amintesccâteva personalităţi militarecare au avut legătură cujudeţul Buzău. (...) ofiţerulVasile Cârlova este primulpoet român modern născutla Buzău. (...) <strong>Alexandru</strong>Candiano Popescu, născutla Lipia, avocat, ziarist şigeneral al armatei române(...) amiralul Murgescu, custudii în străinătate şi care afost primul amiral, comandantal Marinei MilitareRomâne.”Lt. col. dr. Florin Şperlea, istoric militar: “În a douajumătate a secolului al XIX-lea, elita militară este profundracordată la fenomenul militar general european,urmărind, fie pe câmpul de luptă, fie în amfiteatrelepepinierelor de cadre ale armatelor marilor puteri europene,evoluţia armamentului, a tacticilor de luptă şi astrategiei militare.Prezenţa militarilor în cercurile literar-ştiinţifice eraceva obişnuit. Unii militari de carieră au păşit, recunoscuţi,în rândurile nemuritorilor, ca membri ai AcademieiRomâne, alţii s-au aflat, o vreme, chiar înfruntea breslei scriitorilor români. Unii dintre fiii militarilorcare luptaseră în Războiul de Independenţă sau înPrimul Război Mondial vor fi scriitorii, economiştii şipoliticienii de prestigiu ai României Mari.”- 9 -
AGENDA FUNDAŢIEIFinala concursului de istorie„1 Decembrie - Ziua Naţională a României"----------------------------------------------- Maior Romeo Feraru, Comandamentul Operaţional ÎntrunitFundaţia „Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu" aorganizat, cu sprijinul Consiliului Judeţean Buzău şi încolaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean,concursul de istorie „1 Decembrie - Ziua Naţională aRomâniei".După desfăşurarea primei etape, la 25 octombrie,la care au participat echipe din 11 colegii, licee şigrupuri şcolare din judeţul Buzău, s-au calificat înfinală cinci dintre acestea: Colegiul Naţional „B.P.Haşdeu", Colegiul Naţional „<strong>Alexandru</strong> Vlahuţă" dinRâmnicu Sărat, Seminarul Teologic Ortodox „ChesarieEpiscopul", Liceul Teoretic „Radu Vlădescu" dinPătârlagele şi Colegiul Naţional „Mihai Eminescu".După amânarea datei de desfăşurare, datoratecarantinei instituite la unul dintre colegiile participante,sâmbătă, 12 decembrie, a avut loc etapa finală, înSala de conferinţe „General Ştefan Guşă" aComandamentului Operaţional Întrunit.După parcurgerea celor trei probe: chestionar,eseu şi răspuns oral, juriul format din istoricii militari:maior dr. ist. Florin Şperlea, căpitan comandor dr. ist.Marius Nicoară şi profesor Sorin Turturică, a avut omisiune dificilă în stabilirea clasamentului final.Învingătoare a fost desemnată echipa SeminaruluiTeologic Ortodox „Chesarie Episcopul", fiind urmatăde cea a Colegiului Naţional „B.P. Haşdeu".Organizatorii au acordat două premii III, echipeiLiceului Teoretic „Radu Vlădescu" din Pătârlagele şicelei a Colegiului Naţional „<strong>Alexandru</strong> Vlahuţă" dinRâmnicu Sărat, premiul IV fiind acordat ColegiuluiNaţional „Mihai Eminescu". Concurenţii au primitpremii în valoare totală de 2400 de lei, cărţi de istorieşi numărul 6 al revistei Fundaţiei "Mareşal <strong>Alexandru</strong>Averescu", „Străjer în calea furtunilor".- 10 -
AGENDA FUNDAŢIEIÎn pauzele dintre probele concursului, concurenţiiau asistat la două expuneri. Profesorul universitarConstantin I. Stan, de la Universitatea „Dunărea deJos" din Galaţi, a prezentat cartea, „Dr. ConstantinAngelescu, omul politic, diplomatul şi ctitorul de şcoliromâneşti (1869-1948)", iar Viorel Frîncu, de laBiblioteca Judeţeană „Vasile Voiculescu", a prezentatcartea „Istoria presei buzoiene şi râmnicene în date".A doua expunere a fost susţinută de invitatulspecial al organizatorilor, generalul (r) Niculae Spiroiu,şi a cuprins o trecere în revistă a semnificaţieiRevoluţiei din 1989. Elevii pasionaţi de istorie, cu toatecă nu erau născuţi în acele timpuri, au adresatîntrebări inteligente şi surprinzătoare în acelaşi timp,primind răspunsuri pe măsură.Prin organizarea acestui concurs, Fundaţia„Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu" şi-a propus săstimuleze elevii pentru studiul şi cunoaşterea istorieinaţionale şi să dezvolte spiritul de emulaţie, de echipăşi de competiţie între instituţiile preuniversitare deînvăţământ din judeţul Buzău.Apreciem, în aceeaşi măsură, atât pregătirea, câtşi dăruirea elevilor şi profesorilor din echipeleparticipante la această întrecere, motiv pentru care nepropunem ca şi anul acesta să mai desfăşurămactivităţi de acest gen.CLASAMENTPREMIUL I - Seminarul Teologic Ortodox„Chesarie Episcopul" - Buzău. Elevi: IonaşcuCostică Bogdan, Lupu Alin şi Baciu Teodor.Profesori: Coman Constantin şi Moraru Nicolae.PREMIUL II - Colegiul Naţional „B.P. HAŞDEU" -Buzău. Elevi: Scutaru Ioana, Gavriliuc Mădălina şiDobref Oana. Profesor : Chiriac Cristina.PREMIUL III - Liceul Teoretic „RADUVLĂDESCU" - Pătârlagele. Elevi: Dedu Iulian Ionuţ,Negoiţă Alina Maria Dana şi Şerban Mihăiţă.Profesor: Mircioiu Viorica.PREMIUL III - Colegiul Naţional „AL.VLAHUŢĂ" - Râmnicu Sărat. Elevii: AntonescuRaluca, Feraru Norela şi Stanciu Ionuţ.Profesor: Tatu Emilena.- 11 -
AGENDA FUNDAŢIEIMomente dedicate Sărbătorilor de IarnăÎn preajma bradului de CrăciunFundaţia „Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu” aorganizat, cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă, în SalaMare a Consiliului Judeţean Buzău, un spectacolartistic, sponsorizat de S.C. BETA S.A., la care şi-audat concursul cunoscuţi artişti buzoieni, dar şi cel maiiubit personaj al acestei perioade din an, Moş Crăciun.Atmosfera din sală a fost una specială, undesunetul clopoţelului din colindele tradiţionale s-aîntrepătruns cu voia bună din cântecele populare.Rând pe rând, au urcat pe scenă: Fanfara Militară,Grupul „Sânzienele”, interpreta de muzică uşoarăAngela Manole, Grupul „Ars Magna” al Liceului de Artă„Margareta Sterian”, copiii <strong>Alexandru</strong> Petcu şi TeodoraBârsan, grupul de dans sportiv „Alegretto”, grupurile„Muguri” şi „Nemuritorii”.La sfârşitul spectacolului, Moş Crăciun a împărţitdaruri, mai întâi, invitaţilor speciali, copii de laComplexul de servicii comunitare nr. 2 „SfântulStelian” şi veterani de război, apoi, copiilor membrilorfundaţiei şi ai angajaţilor S.C. BETA S.A.De asemenea, Fundaţia „Mareşal <strong>Alexandru</strong>Averescu” a oferit, în Ajunul Crăciunului, cadouricopiilor de la Complexul de servicii comunitare nr. 2„Sfântul Stelian”, care au pregătit şi prezentat unprogram de colinde, şi copiilor cu nevoi speciale de laCentrul nr. 8 Buzău.- 12 -
EVENIMENTZiua EroilorDupă Tratatul de la Versailles,prin Decretul-lege nr. 1693 din 4mai 1920, s-a stabilit ca ZiuaEroilor să fie sărbătorită cu prilejulÎnălţării Domnului Iisus Hristos.România a devenit cu acest prilejprimul stat care i-a asimilat pe eroiistrăini celor naţionali. Această datăa fost decretată sărbătoare naţionalăa poporului român, iar un rolimportant l-a avut Societatea"Mormintele Eroilor Căzuţi înRăzboi" (înfiinţată în 1919) şi transformatăulterior, în 1927, în Societatea"Cultul Eroilor". Datorităacestei organizaţii, aflată sub înaltulpatronaj al Reginei Maria, înanul 1923 s-a inaugurat şi MormântulOstaşului Necunoscut, amplasatîn Parcul Carol.Societatea "Cultul Eroilor" care,de la 1 august 1940, s-a numit"Aşezământul Naţional ReginaMaria", a avut o activitate prodigioasă.Pornind de la sentimentulpatriotic şi civic de cinstire a actelorde eroism naţional, manifestat prinoficializarea Zilei Eroilor, în anii interbelicis-au construit numeroasemonumente şi plăci comemorativeîn aproape toate localităţile ţării.Conjuncturile istorice au făcutca situaţia să se schimbe. Prin Decretulnr. 71/1948, din raţiunipolitice lesne de inţeles, ZiuaEroilor a fost stabilită pe data de 9mai, abrogându-se astfel toateprevederile anterioare. Decretul nr.117/1975 privind regimul mormintelorşi operelor comemorative amenţinut reglementarea careprevedea ca data de 9 mai să fieconsiderată Ziua Eroilor, sărbătorindu-seîn acelaşi timp Ziua "Independenţeide Stat a României şia “Victoriei asupra Fascismului".Începând cu 1990, conducereaMinisterului Apărării Naţionale adeclanşat o amplă acţiune reparatoriede reintroducere în armată avaloroaselor tradiţii militare româneşti.Tot din acest an, Ziua Eroilornu s-a mai sărbătorit la 9 mai, ci deZiua Înălţării Domnului.În anul 1995 a fost adoptatăLegea nr. 48 privind proclamareaZilei Eroilor, iar prin Legea nr.379/2003 privind regimul mormintelorşi operelor comemorative derăzboi se realizează o mai amplăcuprindere a tuturor manifestărilorşi preocupărilor specifice promovăriicultului eroilor la români.Articolul 39 al acestei legi prevede,aşa cum era şi firesc, sărbătorireaZilei Eroilor cu prilejul Înălţării DomnuluiIisus Hristos.Înălţarea Domnului----------------------------------------------- Preot militar <strong>Alexandru</strong> TudoseDespre evenimentul Înălţării Domnului cu trupul lacer vorbesc cei doi evanghelişti, Marcu şi Luca.Evanghelistul Luca, care fost medic şi pictor deicoane, relatează astfel acest fenomen minunat: El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinileşi i-a binecuvântat. Pe când îi binecuvânta, S-adespărţit de ei şi S-a Înălţat la cer. Iar ei,închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cubucurie mare. Şi erau tot timpul în Biserică,lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.Luca 24, 50-53.Peregrinarea Domnului pe pământ încă 40 de zilenaşte întrebarea: De ce a mai rămas în aceastăperioadă de timp? N-ar fi fost cazul să se înalţe chiarîn ziua învierii Sale? Iată de ce:În cele patruzeci de zile, Domnul Iisus Hristos afăcut, într-un fel, cu ucenicii Săi, recapitularea întregiiSale învăţături în lumina Învierii. Era la sfârşitul- 13 -
EVENIMENTmisiunii Sale pământeşti... Lăsase apostolilor oînvăţătură precisă despre Dumnezeu, despre nemurireasufletului, despre Judecata de Apoi, despre ometc. Dar abia acum devenea înţeleasă şi completă.În al doilea rând, făcuse totul ca să-şi dovedeascăprin fapte învăţătura Sa. Care învăţătură? Aceeadespre minuni. Lăsase dovezi indubitabile apostolilor,dar şi celor care îl contestau. „Dacă nu credeţi încuvintele Mele, credeţi în faptele Mele, credeţi înceea ce vedeţi. Aţi văzut că am vindecat orbi dinnaştere, am redat mersul persoanelor imobilizateşi auz surzilor”.Iau mai trebuit aceste patruzeci de zile pentru casă-şi facă, după înţelesul nostru Testamentul, carea fost sintetizat spre trei direcţii: „Mergând învăţaţitoate neamurile.” Apoi „botezaţi-i în numele SfinteiTreimi,” şi „iertaţi păcatele celor care vor să-şi schimbeviaţa prin credinţa în Hristos.”Pentru a înţelege mai bine fenomenul ÎnălţăriiDomnului ce trupul la cer, voi prezenta punctul devedere teologic al Bisericii. Trupul înviat e un trupduhov-nicesc; are calităţi pe care nu le are trupulfiresc sau fizic. Trupul înviat este fără greutate:uşor, luminos, proslăvit, ceresc, strălucitor,nestricăcios, îngeresc, puternic (1 Corinteni 15,43-50 şi 55) se mişcă cu rapiditatea gândului dintrunloc în altul, poate fi văzut şi nevăzut (Luca 24).Aşadar Mântuitorul Hristos s-a înălţat la cer cu trupomenesc, spiritualizat, transfigurat. Ştiinţa ademonstrat că materia, în cele din urmă, este o masăde energie. Astfel, Mântuitorul Iisus Hristos după cebiruise celelalte legi ale materiei (deplasarea pe apă,schimbarea la faţă, învierea) de data aceasta a biruitlegea gravitaţiei. Doar El era Legiuitorul legilormateriei.În urma desfăşurării evenimentului Înălţării şi apromisiunii că peste câteve zile vor primi putereaDuhului Sfânt, apostolii s-au deşteptat la realitateşi au înteles câmpul misionar pe care îl aveau în faţă.Înălţarea la cer şi intrarea în componenţa SfinteiTreimi a Domnului nostru Iisus Hristos cu trup omenescspiritualizat, ne face să înţelegem mai bine valoareape care o are trupul în lumina învăţăturii luiDumnezeu. De aici extragem un mesaj creştin, acelade a nu lăsa trupul injectat cu patimi, ci de a-l pregătipentru a deveni „templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6, 19).Am găsit într-o carte o maximă a lui Propertius:„Când la fruntea înaltelor statui nu poţi ajunge, leaşterni coroane la picioare.” Evident, aici este gestulsincer de închinare a celor vii în faţa eroilor, prinonoare, respect şi admiraţie.Dar cine este eroul? Conform DEX-ului, eroul esteo persoană care se distinge prin vitejie şi prin curajexcepţional în războaie, prin abnegaţie deosebită înalte împrejurări grele ori în muncă. Ex: „Erou al MunciiSocialiste”- cea mai înaltă distincţie din R.S.R.,persoană care a primit această distincţie; ostaş căzutpe câmpul de luptă.Personajul principal al unei opere literare. Personajprincipal al unei întâmplări fericite şi care datorităacelei împrejurări atrage atenţia oamenilor, a preseietc. asupra sa.Obiceiul comemorării o dată pe an a celor plecaţidin lume s-a practicat în Biserică încă din timpulpersecuţiilor. La mormintele martirilor se adunaucreştinii şi povesteau întâmplări eroice şi minunidespre acei martiri, se întăreau astfel în credinţă şi învirtuţile în care au trăit şi au murit sfânţii mărturisitori.Moartea unui martir creştin era considerată „diesnatalis”. Nimeni nu plângea pe martir. De obiceiîncheiau cu promisiunea şi speranţa că se vor vedeacurând: „Deie Domnul Dumnezeu ca şi la anul să neîntâlnim...”Deci, acest remember anual s-a împământenit şiîn cazul „soldaţilor eroi români din toate timpurile şi dintoate locurile”, devenind Cultul Eroilor.Dispariţia unui camarad erou produce întristareîntr-o unitate militară, familie, comunitate şi chiar întroţară întreagă. Duiliu Zamfirescu scria într-o epistolala 19 ani: „Îmi aduc aminte de parastasul de laBiserica Sf. Ioan din Focşani, când sora maioruluiŞonţu a intrat nebună în templu, când mamalocotenentului Botescu plângea ghemuită într-ostrană, când ţărance văduve ne plângeau pe la uşă.”Adevăraţii beneficiari ai sacrificiului suprem ai unuierou sunt cei care rămân în viaţă. Deşi numai suntprintre noi, memoria trebuie să primească măcarodată pe an un refresh şi să fim recunoscători pentrucă „Eroul nu moare niciodată. Chiar prăbuşirea îi esteprilej de a fi” R.M. Rilke.Şi nu te-nalţi spre slăvi până nu cazi/ Cu frunteagrea în pulberea amară,/Iar dacă-nvii în zâmbetul deazi/ E c-ai murit în lacrima amară./ Radu Gyr.- 14 -
TEATRELE DE OPERAŢIIAfganistan, o nouă provocare-------------------------------------- Colonel dr. Costel Olteanu, Comandamentul Operaţional ÎntrunitINTRODUCERERealitatea actuală, în care se evidenţiază zorii uneinoi societăţi, în paralel cu existenţa celorlalte trei (ceaîn curs de industrializare-modernizare, industrială şipostindustrială 1 , postmodernistă 2 sau informaţională),are ca element fundamental schimbarea ponderiiunor actori statali şi non-statali pe arena internaţionalăîn competiţia pentru realizarea unui nouechilibru. În cadrul acestui tablou, sunt tot mai vizibile:extinderea Alianţei Nord - Atlantice şi a UniuniiEuropene spre Est; eforturile din ce în ce maipromiţătoare ale UE spre statutul de actor mondial,uneori la rivalitate cu SUA; efortul tot mai consistentşi evident al Federaţiei Ruse de a-şi recăpătainfluenţa politico-militară şi accentuarea aspiraţieialtora (China, India, Japonia etc. 3 ) la rangul desuperputere politico-economică şi militară;menţinerea SUA în postura de hiperputere(economică, tehnologică, politică şi militară), - pe operioadă de circa 50 de ani, după estimarea unora 4 ;progresele notabile înregistrate de globalizare;amplificarea revoluţiilor în domeniile tehnologiilorinformaţiei cu implicaţii în domeniul echipamentelormilitare tot mai puternice şi mai inteligente etc. Toateaceste elemente ne determină să apreciem ca justăasemănarea sistemului internaţional actual cu o„masă de biliard” 5 pe care evenimentele dintr-o partea lumii se repercutează asupra celeilalte şi, implicit,asupra unuia sau mai multor actori internaţionali, cuimplicaţii mai mult sau mai puţin ample, cu gradediferite de profunzime şi gravitate.Este evident că aceste prefaceri nu vor fi liniare şiliniştite, fapt pentru care, deşi schimbarea fizionomieiriscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţiinaţionale determină scăderea până aproape deanulare a posibilităţii unui război nuclear şi chiar aunuia generalizat, posibilitatea unui conflict militar saua unor acţiuni militare în care să fie implicatăRomânia nu este exclusă. Aceasta se bazează, înprincipal, pe îndatoririle, dar şi drepturile ce revinRomâniei din statutul de membră a ONU, OSCE, aNATO şi UE. 6 Prin urmare, Forţele Armate române,în totalitate sau pe structuri de diferite valori, vorparticipa la acţiuni militare multinaţionale, de alianţăsau coaliţie, în cadrul unui război/conflict armat sau încele incluse în categoria „altele decât războiul”, înbaza misiunilor ce-i revin.- 15 -
TEATRELE DE OPERAŢIIOrganizaţia teroristă Al-Qaeda, aflată la adăpost înteritoriile talibane, a planificat şi a condus acteleteroriste din 11 septembrie 2001 împotriva unorobiective de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.Claritatea scopurilor şi nivelul înţelegerii asupraUn membru al poliţiei religioase talibane bătând o femeietadjică în Kabul, pe 26 august 2001.obiectivelor misiunii în Afganistan a oscilat în cei 7 anitrecuţi. Scopul iniţial şi obiectivele misiunii înAfganistan au fost clare şi au avut un larg acord. Erao misiune contrateroristă şi de securitate. Cu un largsprijin internaţional, SUA a început campania militarăîn octombrie 2001 ca răspuns la atacurile din 11septembrie. Obiectivele operaţiei Enduring Freedom– Afganistan (AEF-A) era să-l captureze sau să-l ucidăpe Osama Bin Laden, distrugerea organizaţiei sale,Al-Qaeda şi a regimului taliban care a furnizat adăpostsigur pentru Al – Qaeda.În inima Afganistanului există un spaţiu gol, o absenţă izbitoare, unde cândvastrăjuiau cei doi colosali Buda din Bamian. În martie 2001, talibanii au lansatrachete spre statui zile în şir, fără întrerupere, apoi au pus explozibil în interiorul lorşi l-au detonat.- 19 -Consiliul de securitate al Naţiunilor Unite, după datade 11 septembrie, a recunoscut dreptul individual şicolectiv la apărare şi a chemat toate statele membresă coopereze în Afganistan „să aducă în faţa justiţieipe cei care au organizat şi finanţat aceste atacuriteroriste”, atacuri ce reprezintă o ameninţare la adresapăcii şi securităţii globale. În acelaşi timp, guvernelestatelor membre NATO au invocat cauza apărăriicolective, considerând atacul împotriva SUA ca unatac împotriva tuturor membrilor NATO. În câtevasăptămâni, pe 01.10.2001, se declanşează operaţia„Enduring Freedom”, ofensiva forţelor internaţionale şiafgane, conduse de SUA, în Afganistan împotrivaorganizaţiei al-Qaeda. Ca urmare a acestei acţiuni,regimul taliban a intrat în colaps, în noiembrie 2001.Insurgenţii s-au retras în partea de est şi sud aAfganistanului, precum şi în zona de graniţă cuPakistanul. Pe 5.12.2001, la summit-ul de la Bonn,majoritatea facţiunilor afgane au fost de acord cuformarea unui guvern provizoriu. Elementul principalal înţelegerii a fost crearea unei forţe internaţionale desecuritate sub mandat ONU în Afganistan. CS al ONUa autorizat misiunea ISAF (International SecurityAssistance Force - Forţa Internaţională de Asistenţăşi Securitate - figura nr.7) pentru a sprijini AutoritateaInterimară afgană în menţinerea securităţii în Kabul şiîn zona imediat apropiată (Rezoluţia CS al ONU 1386din 2001). Pe 20.12.2001, coaliţia antiteroristă ainstaurat un nou guvern la KABUL, regimul talibanfiind înlocuit cu un regim interimar. Misiunea ISAFdevine practică pe 02.01.2002, fiind condusă deMarea Britanie. În 2003, sub autoritatea NaţiunilorUnite, NATO îşi asumă comanda ISAF.Respectând cele convenite în2001, pe timpul Conferinţei statelormembre NATO de la Bonn,Germania, pe 09.10.2004, HamidKarzai a devenit primul preşedinteales în mod democratic, alAfganistanului, pentru o perioadăde 5 ani. Pe 18.09.2005, are locprocesul electoral pentru alegerileparlamentare, iar pe 20.04.06, suntinvestiţi membrii noului guvern alpreşedintelui ales. (Acesta varecâştiga scrutinul, în toamnaanului 2009, în faţacontracandidatului său, dr. AbdullahAbdullah, fost ministru de externe).Până la începutul anului 2006,NATO intenţiona extinderea zoneide responsabilitate pe întregteritoriul afgan, acest obiectivvizând atât misiunea ISAF, subconducere NATO, cât şi ,,EnduringFreedom”, sub conducere
TEATRELE DE OPERAŢIIComandamentele regionale ale ISAF (după “Afganistan – Changing the Frame,Changing the Game”, de Yll Bajraktarişi Peter Roady , Harvard Kennedy School, martie 2009)americană, intenţie materializată, începând cu august2006, prin intrarea sub comandă NATO a forţelorarmate canadiene, britanice şi olandeze dislocate peteritoriul afgan.După implicarea majoră a statelor NATO în sudulAfganistanului (septembrie 2006), până în prezent,deteriorarea situaţiei de securitate a continuat gradualascendent.Din februarie 2002, în baza Hotărârii ParlamentuluiRomâniei, armata română participă cu trupe la celedouă misiuni de pe teritoriul Afganistanului. Astfel, încadrul operaţiei “Enuring Freedom”, condusă deStatele Unite ale Americii, România participă cu unbatalion de infanterie (405 militari) în Kandahar, iar încadrul ISAF cu 51 militari (un pluton Poliţie Militară încadrul Brigăzii Multinaţionale din Kabul, o aeronavă C-130 cu 14 militari şi 12 ofiţeri de stat major încomandamentele multinaţionale).Din 2002 şi până în prezent, se disting doi factori: 1.prezenţa militară internaţională în Afganistan esteautorizată de către Consiliul de Securitate al NaţiunilorUnite pentru apărarea şi impunerea ordiniiinternaţionale. În acest mod, prezenţa ISAF înAfganistan diferă de ultima invazie şi ocupaţie străinăa Afganistanului; 2. prezenţa ISAF este la cererea şicu aprobarea instituţiilor afgane, democratic alese.În opinia noastră, Afganistanul se află, astăzi, întrunmoment de răscruce. Eforturile comunităţiiinternaţionale de stabilizare şi reconstrucţie a uneisocietăţi desfigurate de decenii de conflict au aspectulunei misiuni aproape imposibile. Deşi în ultimii ani,progresul făcut este evident, totuşi tarele trecutuluiameninţă prezentul şi viitorul Afganistanului. Absenţaunui stat şi a unor instituţii autentice, inexistenţa unei- 20 -economii funcţionale, primitivismulinfrastructurii, revenirea talibanilor -toate acestea ameninţă efortulcomunităţii internaţionale de atransforma pentru prima datăAfganistanul într-o poveste desucces.În acest context, evaluareacondiţiilor se poate face pe treidimensiuni interconectate:securitate, guvernare şi dezvoltare.Securitatea asigură dezvoltarea, oguvernare stabilă intensificăsecuritatea; dezvoltarea creeazăoportunităţi şi multiple câştiguri, decreştere a securităţii şi a eficacităţiiguvernării. Este un ciclu de cauzăşi efect, securitatea fiind condiţianecesară unei bune guvernări şi aunei dezvoltări durabile.1.3 SecuritateaSituaţia de securitate se menţine tensionată.Grupările insurgente continuă să execute atacuriasupra Forţelor Coaliţiei Multinaţionale (FC, FMN) şiForţele de Securitate Afgane (FSA).Inamicul este reprezentat de mişcarea insurgentă(forţele militante de opoziţie – FMO). Această mişcareeste caracterizată de existenţa unui număr mare degrupări, care acţionează asimetric pe teritoriul ţării.Aceste grupări, în ordinea importanţei lor ca implicareşi amploare a activităţii, sunt: mişcarea talibană(TB);Hezb-e Islami/Gulbuddin (HIG); Al-Qaida (AQ); altegrupări şi organizaţii extremiste care operează peteritoriul Afghanistanului (IMU - Mişcarea Islamică dinUzbekistan, IMB - Mişcarea Islamică din Baluchistan,Mişcarea Islamică din Turkmenistan); lorzii războiului,reprezentaţi de membri ai guvernului sau airezistenţei; reţeaua de narco-traficanţi; infractorii.În ciuda diversităţii aparente a diferitelor grupăriinsurgente din Afganistan, la nivel de individ saugrupuri mici de luptători, ţinând cont de capabilităţile şimotivaţia fiecăruia, afinităţi sau ideologie, se poateface o împărţire pe următoarele niveluri generale:- nivelul 1 sau „nucleul dur”, include şi luptătoriiextremişti străini. Reprezintă cea mai periculoasăcategorie şi cuprinde membrii devotaţi cauzei TB, HIG,Al-Qaida, precum şi luptători străini (de regulă, arabi -egipteni, saudiţi, tunisieni, algerieni, sudanezi etc. -precum şi din fostele republici sovietice - uzbeci,tadjici, kirghizi sau ceceni - sau chiar cetăţeni dinvestul extrem al Chinei - etnia uigher), mai bine instruiţişi cu experienţa câmpului de luptă acumulată în alteconflicte, în special din Orientul Mijlociu şi Africa. Suntorganizaţi în grupuri mobile permanente, constituitedin 200 – 400 de luptători permanenţi, în fiecare
TEATRELE DE OPERAŢIIprovincie din Afganistan. Au consilieri străini şi,adesea, sunt instruiţi şi ajutaţi din exterior. Suntconduşi de comandanţi în vârstă şi sunt recrutaţi dintaberele de refugiaţi din Pakistan. Acţionează pe seriide 4 - 6 luni, mişcându-se foarte rapid cu întregul grup,dintr-o zonă în alta, refugiindu-se, apoi, în zonelesigure din Afganistan sau Pakistan;- rangul 2, ilegaliştii din sate. Sunt organizaţi şiacţionează în grupuri mici, constituite din membrii a 2-3 familii, într-o vale. În această categorie intră „lorzi airăzboiului” de rang mic, foşti oficiali guvernamentaliînlăturaţi de la putere, oficialităţi ex-talibane. Au grijăde ascunzătorile de armament, spionează instituţiileadministraţiei de stat în teritoriu şi forţele de coaliţie,intimidează populaţia care lucrează cu guvernul afgan,recrutează luptători din gherila locală pentru grupurilepermanente şi îndeplinesc funcţiile guvernului talibanîn zonă.- rangul 3, gherila locală. Este constituită din ţăranilocali. Acţionează împotriva regimului „cu jumătate denormă”, în cea mai mare parte a timpului, şi „cu normăcompletă”, când grupurile permanente sunt în zona lor.Îndeplinesc misiuni de cercetaşi, furnizează sprijin cufoc şi ajută şefii grupurilor permanente, cândacţionează în zonă o perioadă mai mare de timp. Încele mai multe cazuri au în dotare armele personale,de regulă AK-47 sau carabine, în diverse stadii defuncţionare. Adesea, aceste arme prezintă decoraţiuniexterioare personalizate, cum ar fi mărgele, bandăadezivă, pamblici, piele etc. Sunt îmbrăcaţi cu hainetradiţionale afgane şi foarte rar, cu totul izolat, pot aveaţinută militară şi echipament tactic.- rangul 4, oportuniştii. În această categorie pot intraşi elemente aparţinând crimei organizate, inclusivnarco - traficanţii. Ei sunt finanţaţi direct de grupuri deinterese sau se alătură mişcării insurgente în vederearecâştigării influenţei într-o anumită arie. În cele maimulte cazuri, nu diferă prea mult de miliţiile tribale,singura diferenţă fiind motivaţia şi urmărirea scopuluipersonal.Se poate aprecia că actualul conflict din Afganistan,care a durat deja mai mult decât al Doilea RăzboiMondial, este departe de a se termina, atâta timp câtinsurgenţii, tot mai bine organizaţi şi înarmaţi, atacăchiar unitatea NATO.Deşi, uneori, ISAF raportează succese în strategiaadoptată, anume „clear, hold and build”, carepresupune zone unde populaţia este în siguranţă, iarreconstrucţia şi dezvoltarea sunt sub control,rezultatele eforturilor comunităţii internaţionale de asprijini statul afgan nu se ridică la nivelul aşteptărilor,demonstrându-se adevărul afirmaţiei cunoscutuluipolitolog american Francis Fukuyama 24 că„perspectivele de a instaura un stat modern (şi cu atâtmai puţin o democraţie) par destul de şubrede”.Situaţia de după alegerile legislative libere, care aufost, totuşi, un succes, demonstrează că partidul politicrămâne o necunoscută într-o societate dominată delideri tribali. La peste opt ani de la război, instituţiilestatului sunt incapabile să răspundă unor nevoiprimare ale populaţiei cum ar fi securitatea şi ordineapublică.Situaţia din Afganistan este sumbră, acesta riscândsă devină un stat propice propagării extremismuluiislamist, dacă NATO nu reuşeşte să îi învingă petalibani. Dificultăţile Forţei Internaţionale de Asistenţăpentru Securitate sub comanda NATO, până înprezent „incapabilă să rezolve problemele”Afganistanului, suscită o „îngrijorare din ce în ce maimare” în regiune.Un eşec al NATO ar avea ca efect încurajarea„extremismului islamist (nu doar în Afganistan)”,producerea „unui stat «eşuat» într-o zonă deimportanţă strategică” capabil să ofere „un refugiupentru organizaţiile teroriste şi comerţul cu droguri”,cu atât mai mult cu cât guvernul afgan „nu îşi impuneîncă autoritatea asupra unei mari părţi a ţării”. Chiardacă „operaţiunile comune ale forţelor afgane şi ISAFau permis ameliorarea securităţii în anumite zone 25 ”,ISAF suferă de o lipsă de resurse în oameni şiechipamente. Forţa NATO este paralizată de„condiţiile” puse de mai multe guverne occidentalepentru utilizarea soldaţilor lor. Prin urmare, se impune„o schimbare de direcţie importantă” a strategieistatelor occidentale implicate, pentru a evita un„dezastru umanitar” 26 .Starea securităţii s-a deteriorat în sudul şi estulAfganistanului, incluzând şi provincia ZABUL undeforţele româneşti acţionează din august 2006. Înultimul an, insurgenţii s-au regrupat, au crescutnumărul de atacuri armate şi sinucigaşe. Aceştiacontinuă să beneficieze de un sprijin din interiorulPakistanului, de unde sunt finanţaţi, înarmaţi şi întăriţicu noi recruţi. Situaţia politică instabilă din Pakistanfavorizează activitatea insurgenţilor la graniţa celordouă state.Folosirea tehnicilor asimetrice de către insurgenţiîmpotriva ISAF şi a forţelor militare afgane a crescut înultima perioadă. Dispozitivele explozive improvizate,atentatele sinucigaşe, răpirile şi alte atacuri împotrivacivililor şi a militarilor au un pronunţat caracter deterorizare. Insurgenţii sunt conştienţi că niciodată nuvor învinge prin astfel de metode, obiectivul lor fiindde a scădea încrederea populaţiei în puterea ISAF şia forţelor guvernamentale de a le asigura securitatea.În opinia noastră, se conturează tot mai clar faptul căinsurgenţii, folosind aceleaşi metode, şi-au schimbatobiectivul central - scăderea încrederii populaţiei înputerea ISAF şi a forţelor guvernamentale de a leasigura securitatea - s-a modificat substanţial, avânddouă centre de greutate - să „destabilizeze şi să ucidă<strong>societatea</strong> afgană”, respectiv „să destabilizeze- 21 -
TEATRELE DE OPERAŢIIOccidentul”. „Este esenţial ca nu numai NATO, ciîntreaga comunitatea internaţională să se angajezedeplin în Afganistan 27 ”. Prin urmare, şi România, camembră a NATO şi a comunităţii internaţionale, careşi-a declarat şi materializat acordul de participarenemijlocită la rezolvarea acestei situaţii, este necesarsă continue şi să-şi dezvolte contribuţia.Punctual, situaţia de securitate, la nivel general, subaspectul forţelor de opoziţie, se prezintă astfel: situaţiade securitate din Afganistan s-a deteriorat şi semenţine tensionată deoarece a crescut frecvenţaatacurilor de mică amploare împotriva forţelor decoaliţie (FC/ISAF), militarilor Armatei Naţionale Afgane(ANA) şi autorităţilor afgane guvernamentale,populaţiei afgane procoaliţie şi infrastructuriiadministrative; numărul atentatelor sinucigaşe executede tineri pakistanezi sau cetăţeni afgani refugiaţi înPakistan a crescut considerabil, după cum şi atacurilecu proiectile reactive, maşini-capcană şi DEI, ca şirăpirile de persoane; amplificarea surselor de violenţăprin includerea confruntările inter-tribale şi cartelurilede droguri, traficul de droguri constituind una dinprincipalele surse de finanţare a insurgenţei afgane;regiunile din estul (din cauza permeabilităţii graniţeiafgano-pakistaneze, care facilitează pătrunderea/retragereaforţelor talibane şi a elementelor aparţinândgrupării HIG) şi sudul ţării vor rămâne cele mai activeîn confruntarea FMO cu FC şi FSA şi autorităţileguvernamentale, cu o posibilă extindere în partea denord a Afganistanului; zona Kabul se va menţineinstabilă, iar capitala afgană va rămâne o ţintăprioritară a elementelor FMO pentru executarea deatacuri, inclusiv sinucigaşe, asupra facilităţilorISAF/FSA şi ale Guvernului afgan.Retragerea talibanilor şi membrilor Al-Qaeda îninteriorul Pakistanului, în urma relativ facilei victorii acoaliţiei de voinţă, a evidenţiat diferenţe mari în ceeace priveşte percepţia scopului şi obiectivelor misiuniidin Afganistan de către actorii internaţionali implicaţi.Dacă pentru SUA, scopul principal a rămascontraterorismul şi securitatea, pentru ONU erastabilizarea şi reconstrucţia, iar pentru NATO, săfurnizeze asistenţa de securitate, prin misiunea ISAF,astfel încât guvernul Afganistanului să poată funcţionape cont propriu, viziunea şi, respectiv, explicareaacestora propriei populaţii în termeni diferiţi a generatdescurajarea sprijinului public acordat efortuluinecesar şi a determinat reţinerea ţărilor de a pune ladispoziţie resurse suficiente pentru misiune, afectândîndeplinirea misiunii şi guvernarea Afganistanului.Lipsa coeziunii a facilitat deteriorarea situaţiei desecuritate care, la rândul ei, a amplificat problemele. Întimp ce situaţia de securitate devenea tot mai rea, nutoate ţările participante în cadrul misiunii ISAF şi-auadaptat atitudinea pentru a răspunde noii realităţi.Unele ţări au considerat misiunea ca un efort umanitarîn care folosirea forţei era strict interzisă 28 . Mulţicontributori ISAF au accentuat importanţa dezvoltării,neglijând importanţa unei securităţi susţinute înîntreaga ţară.Un pas important l-au făcut ţările NATO, în cadrulsummit-ului, din aprilie 2008, de la Bucureşti, când,misiunea ISAF, sub conducerea gl. David McKiernana fost reformulată. Planul campaniei întrunite (JCP)descrie misiunea ISAF în termenii contrainsurgenţei(COIN), fapt ce reprezintă un pas important în evoluţiaîndeplinirii misiunii.Dacă, iniţial, majoritatea afganilor s-au bucurat sau,cel puţin, au tolerat prezenţa militară internaţională înţara lor, deoarece nu-i mai doreau pe talibani, pestetimp, afganii au început să aibă o altă atitudine.Creşterea activităţii insurgente şi, implicit angajareaforţelor NATO în lupta cu acestea, a determinatmărirea numărului victimelor colaterale şi, din aceastăcauză, creşterea neîncrederii afganilor în eficienţaforţelor de securitate internaţionale, mai ales căprogresul concret realizat în stabilizare şi reconstrucţienu a fost atât de evident. Între 2006 şi 2008, afganiişi-au înteţit acuzele pentru violenţa suportată cătreforţele internaţionale de securitate şi guvernul afganşi mai puţin către insurgenţi, în general şi talibani, înspecial.Această situaţie a determinat o atentă analiză lanivel ISAF, concluzionându-se necesitatea recunoaşteriigreşelilor făcute şi emiterii unei directive tacticecare să impună luarea unor măsuri destinatemicşorării victimelor civile cât mai mult posibil. Astfel,ISAF a adoptat o nouă modalitate de abordare arelaţiei cu victimele civile rezultate în urmaincidentelor, care include investigarea împreună cureprezentanţi ai guvernului afgan, recunoaştereaincidentului şi acceptarea responsabilităţii, precum şiplata unor despăgubiri către rudele victimelor.Aspectele kinetice şi non-kinetice ale misiunii trebuiesă fie îmbinate şi coordonate cu mai multă atenţie înviitor. Cu toate acestea, mulţi afgani nu dorescreîntoarcerea talibanilor la putere. Doar 4% dintreafgani fiind favorabili talibanilor, în timp ce 82% sprijinăforma de guvernământ actuală. 29O mai bună coordonare a comunicării strategiceîntre actorii intenţionali în Afganistan în cooperare cuguvernul afgan poate ajuta la obţinerea şi susţinereaunui mai mare sprijin popular.Comunitatea internaţională credea că simplaeliberare de talibani şi membrii organizaţiei Al-Qaeda,sau afiliaţi acesteia, va da posibilitatea instituţiilor desecuritate locale de a crea un mediu sigur desecuritate. Dar resursele iniţiale puse la dispoziţie s-audovedit a fi insuficiente, demonstrându-se o evidentădiscrepanţă între scopul propus - securitateaAfganistanului - şi nivelul iniţial al efortului comunităţiiinternaţionale.- 22 -
TEATRELE DE OPERAŢIIMulte forţe s-au adăugat de-a lungul timpului, dar,actualmente, nu s-a ajuns, încă, la nivelul necesar.ISAF a crescut dimensiunile, progresiv, în bazacerinţelor identificate, de la 19.600, în 2006, 30 laaproximativ 43.000 militari, în februarie 2008, 56.000,în februarie 2009 31 , aproximativ 90.000 de militari, la 5martie, conform datelor oficiale. Trupele suplimentareanunţate în ultimele luni, respectiv 30.000 de militariamericani şi aproximativ 10.000 din alte ţări, care vorsosi anul acesta, vor ridica numărul total al efectivelordin Afganistan la aproximativ 150.000. 32 Aceastaînseamnă mai multe forţe în mai multe zone în caremai înainte era o prezenţă de securitate regulatepuţine sau nu erau.Limitările generate de efectivele insuficienteexistente sunt încă grevate de faptul că unele forţeacţionează cu interdicţii (caveats), ori nu sunt la felangajate în lupta cu insurgenţii. „Forţele SUA,Australiei, Marii Britanii, Canadei, Danemarcei,Olandei şi României sunt angajate mai direct în luptăîn sudul şi estul Afganistanului în timp ce alţi membriNATO, cum sunt Italia şi Germania, rezistă presiuniide a acţiona în afara provinciilor relativ mai sigure dinnord.” 33Note:1Apud, Daniel Bell, The Coming of Post-Industrial Society, aVenture in Social Forecasting, Harmondswort, Penguin, 1973 înVasile Păun, Anca Monica Popa, O provocare strategică: războiulinformaţional, Editura UTI, Bucureşti, 2002, p.152Apud, Mark Poster, The Mode of Information: Poststructuralismand Social Context, Cambridge, Polity Press, 1990, în VasilePăun, Anca Monica Popa, op. cit. p. 163Samuel P Huntigton, Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordiniimondiale, Editura ANTET PRESS, 1999, p. 1294Pierre M. Gallois, Soarta Rusiei depinde de Orient, în revistaLumea, nr. 12/20055Apud, Raymond Aron, în Vasile Păun, Anca Monica Popa, op.cit., p. 236ONU, OSCE şi UE au adus contribuţii deosebite la securitateaşi stabilitatea euroatlantică. Consiliul de Securitate al ONU are încontinuare o răspundere recunoscută şi invocată în menţinereapăcii şi securităţii internaţionale, deţinând şi în anii următori unrol important în edificarea securităţii şi stabilităţii. OSCE,reprezentând cea mai cuprinzătoare instituţie regională desecuritate din Europa, care include totodată Canada şi S.U.A.,joacă un rol esenţial în promovarea păcii şi stabilităţii, în întărireasecurităţii prin cooperare şi în promovarea democraţiei şidrepturilor omului în întreaga emisferă nordică a planetei. UE aadoptat decizii importante şi a dat un nou impuls eforturilor salede întărire a securităţii şi dimensiunii de apărare. Dezvoltareaunei politici externe şi de securitate comune include definireaprogresivă a unei politici comune de apărare. Asemenea politică,preconizată de Tratatul de la Amsterdam, urmează să fiecompatibilă cu politica de securitate comună şi de apărareinstituită prin Tratatul de la Washington.(n.a.)7MEDIAFAX, BUCUREŞTI, 2 martie 2010 - În data de 21ianuarie, în cadrul şedinţei CSAŢ, s-a decis suplimentarea forţelordin Afganistan cu 600 de militari, astfel încât numărul total almilitarilor români din această ţară va ajunge, în 2010, la 1798.8Colectiv, „Istoria lumii în date”, Editura EnciclopedicăRomână, Bucureşti, 1972, p.85 – Sec. 5. Eftaliţii (hunii albi)- 23 -cuceresc teritoriul Afganistanului.9Ibidem – 563-567. Sfârşitul dominaţiei eftaliţilor pe teritoriulAfganistanului în urma atacurilor turanice şi sasanide.10Ibidem – 707. Arabii cuceresc oraşul Balch din nordulAfganistanului. Sec. 9. Kabul şi Kandahar sunt cucerite de arabi;începe procesul de islamizare.11Ibidem – 821. Familia Tahiri primeşte guvernarea ereditară aChorasanului, pe care o păstrează până la 873.12Ibidem – 867 – 901. Dinastia Saffarizilor ocupă o parte dinAfganistan şi-i alungă pe tahirizi din Chorasan.13Ibidem – 892-907. ...apogeul statului samanid (capitala laBuhara); statul Saffarizilor este distrus, iar teritoriile sale suntîncorporate stăpânirilor samanide.14Ibidem – 962. Întemeierea dinastiei Ghasnavizilor de cătreAlptegin, un sclav de origine turcă, în Ghasna (Afganistan).15Op.cit., p.148 – 1148-1206. Afganistanul trece sub stăpânireaGhurizilor.16Op.cit., p.146 – 1218-1221. Mongolii cuceresc Transoxaniaşi ocupă Buhara (1219) şi Samarkand (1220).17Op.cit., p. 147 – 1380-1387. Timur cucereşte Afganistanul.18Passim, op.cit, pp. 148-149. Babun Zahiredin (1483-1503),descendent din Timur – Lenk, întemeietorul dinastiei MarilorMoguli (1526-1761/1857), cucereşte Kabulul (1504) şi pătrundeîn India (1519). În secolele 16-17, Afganistanul de vest se aflăsub stăpânirea dinastiei persane a Sefevizilor, iar cel de est, subautoritatea Marilor Moguli.19Op.cit., p. 199.20Passim, Camil Mureşan, „Imperiul Britanic”, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1967, pp. 178-181.21Passim, op.cit., pp. 284-286.22Passim, op.cit., pp. 389-390.23Apud, Mihai V. Zodian, India, o putere a secolului XXI, înrevista Lumea Militară, an II, nr. 3(4)/2005, p.18.24Apud, Fukuyama F., „Construcţia statelor. ordinea mondialăîn secolul XXI” în Ghighilicea N., „De câţi paşi e nevoie pentrucrearea unui stat?”, ziarul „Adevărul”, 14 martie 2008, p.15.25Apud, International Institute for Strategic Studies (IISS),„Military Balance 2008”, Londra, 05.02.2008, în News In,06.02.2008.26Apud, Organizaţia neguvernamentală britanică Oxfam, înNews In, 06.02.2008.27Jaap de Hoop Scheffer, secretarul general al NATO,21.02.2008, declaraţie de presă, după o reuniune cu preşedinteleHamid Karzai, Kabul.28Apud, Catherine Dale, “War in Afghanistan: Strategy, MilitaryOperations, and Issues for Congress,” CRS Report for Congress7-5700 (23 January 2009): 11 în „Afghanistan:Changing theFrame,Changing the Game”, de Yll Bajraktari şi Peter Roady,Harvard Kennedy School, martie 2009, p.18.29Conform sondajului BBC/ARD/ABC în „Afghanistan Report2009”, editat de NATO’s Public Diplomacy Division, Brussels –Belgium, Website: www.nato.int, p. 1730Col. T. Petrache, „Examenul cel mai dificil al NATO”, în„Observatorul militar” nr. 11/17-23 martie 2010, p. 1531„Afghanistan Report 2009”, p. 17, editat de NATO’s PublicDiplomacy Division, Brussels – Belgium, Website: www.nato.int,Email: distribution@hq.nato.int p. 173216 martie 2010 / 19:59:44, mihai.draghici@mediafax.ro33Apud, Mark Heinrich, “NATO forces should drop Afghan‘caveats’-commander,” Reuters 2 July 2008.http://www.reuters.com/article/latestCrisis/idUSL0272699 (24January 2009), în „Afghanistan: Changing the Frame, Changingthe Game”, de Yll Bajraktari şi Peter Roady, Harvard KennedySchool, martie 2009, p.18.
TEATRELE DE OPERAŢIIAfganistanComandantul Comandamentului OperaţionalÎntrunit, în AfganistanÎn perioada 22.12.2009 - 08.01.2010, comandantulComandamentului Operaţional Întrunit "Mareşal<strong>Alexandru</strong> Averescu", generalul maior Visarion Neagoe,a petrecut sărbătorile de iarnă cu militarii românidislocaţi în teatrul de operaţii Afganistan, dislocaţi înKabul, Kandahar şi provincia Zabul.În timpul activităţilor desfăşurate în Qalat, generalulNeagoe s-a deplasat la Grupul de luptă românoamerican,condus de locotenent colonelul Iuri Tănase,la Echipa de consiliere şi legătură de garnizoană, condusăde locotenent-colonelul Viorel Orţan, şi la Echipade consiliere şi legătură de batalion, condusă de locotenentcolonelul Dorin Toma, unde a fost informatdespre situaţia de securitate, misiunile executate demilitarii români şi problemele cu care aceştia se confruntăîn teatrul de operaţii.În cadrul Grupului de luptă româno-american, el aefectuat misiuni în comun cu militarii Batalionului 280Manevră în toate bazele de foc înaintate unde suntdislocaţi militari români. La trecerea dintre ani, a fostalături de militarii din baza Lagman, care au păşit înnoul an cu speranţa ca, la final, să poată raporta "Misiuneîndeplinită!".Generalul Neagoe le-a mulţumit militarilor pentrumodul exemplar în care au executat misiunile împreunăcu partenerii americani, le-a urat succes, misiuneuşoară în continuare şi tradiţionalul "La mulţi ani!".Un punct distinct în program a fost întâlnirea cu lideriilocali, respectiv cu guvernatorul provinciei Zabul,Mohammed Ashraf Nasseri, şi cu comandantulBrigăzii 2 ANA, generalul maior Jamalludin Sayed Mohammed.În discuţiile cu aceştia, au fost abordate aspecteale evoluţiei situaţiei de securitate din aria derespon-sabilitate şi ale modului în care se realizeazăcooperarea cu batalionul de manevră român dislocatîn zonă. Guvernatorul provinciei a apreciat relaţiilespeciale cu militarii români, a evidenţiat buna cooperarecu personalul batalionului şi a mulţumit pentrucontribuţia semnificativă pe care o are la realizareastabilităţii şi securităţii în provincia Zabul.O nouă misiune în AfganistanCeremonia de plecare în teatrulde operaţii din Afganistan a EchipeiOperaţionale de Consiliere şi Legătură(OMLT) tip batalion nr. 2, aavut loc joi, 11 martie, la sediulBatalionului 151 Infanterie "LupiiNegri", din Iaşi.- 24 -Cu acest prilej, s-a dat citire ordinuluide operaţii, s-a efectuatapelul solemn, s-a oficiat o slujbăreligioasă, activitatea încheindu-secu defilarea detaşamentului.La eveniment au participat,generalul maior dr. Visarion Neagoe,comandantul ComandamentuluiOperaţional Întrunit "Mareşal<strong>Alexandru</strong> Averescu", generalul debrigadă Cornel Pinete, comandantulComponentei Operaţionale Terestreşi generalul de brigadă IonUngureanu, comandantul Brigăzii15 Mecanizată "Podu Înalt", precumşi familiile militarilor.În cuvântul său, generalul Neagoele-a urat militarilor succes în indeplinireamisiunilor pe care le vorexecuta, să dea dovadă de profesionalismulce caracterizează <strong>Armata</strong>României: "Misiunea nu va fiuşoară, dar cu pregătirea pe care oaveţi, moralul dumneavoastră, precumşi experienţa dobândită îndiferite teatre de operaţii de peglob, vă face să performaţi şi săreuşiţi. Să vă întoarceţi sănătoşiacasă şi cu conştiinţa datoriei împlinite,pentru <strong>Armata</strong> României şipentru România!".
TEATRELE DE OPERAŢIIImpresii din Kosovo---------------------------------------------- Locotenent Iuliana Fondoş, Detaşamentul ROFND XXBalcaniÎn urmă cu două luni aşteptam cu emoţii săajungem în teatrul de operaţii. Acum, deja ne-am familiarizatcu tot ceea ce avem de făcut aici, în Kosovo.Au trecut 60 de zile şi nu a fost uşor, pentru căprovocările sunt mari. Situaţia de securitate esteaparent calmă, dar li-niştea în această provincieatârnă de un fir de aţă. Nu trebuie să uităm că, totuşi,Kosovo este un teatru de operaţii. Militarii KFORmenţin stabilitatea în zonă.Militarii români îşi desfăşoară activitatea în campVillagio. Baza italiană este poziţionată la poalele unuimunte şi are toate facilităţile necesare. Aici, activităţilezilnice decurg la fel, indiferent dacă este luni sau duminică.Fiecare dintre noi ştie foarte bine ce are defăcut. Dimineaţa, după servirea mesei, toată lumeaparticipă la cel mai solemn moment, ridicareadrapelelor şi intonarea imnurilor de stat. Toţi neadunăm în formaţie, pe platoul bazei şi cântăm imnulde stat, moment ce ne face să fim mândri că reprezentămRomânia într-un mediu militar multinaţional. Nusuntem mulţi, dar ne străduim să facem cinste naţiuniinoastre prin devotamentul şi responsabilitatea cucare ne îndeplinim misiunile.După intonarea imnului, fiecare militar îşi desfăşoarăprogramul de activităţi conform planificării: misiuni,odihnă sau recreere. La sala de sport întâlneştiatât bărbaţi, cât şi femei. Fiecare armată are femei încontingente. Le întâlneşti la tot pasul. Sunt soldaţi careconduc maşini de luptă, execută patrulări, dar şi subofiţeriîn funcţii de comandanţi de grupă. Întâlneştichiar şi comandanţi de plutoane. Peste tot eleîncearcă să demonstreze că pot ţine pasul cu colegiilor. De ziua lor, 8 martie, toate femeile au fost felicitateşi au primit cuvinte de încurajare, laude şi chiarcadouri.La începutul lunii aprilie am primit Lumina Sfântăşi am sărbătorit Paştele alături de colegii noştri dincelelalte contingente. Bineînţeles, nu au lipsittradiţionalele ouă roşii, cozonac şi friptura de miel,toate pregătite cu multă migală de bucătarul nostru. Înacest timp misiunile şi-au continuat ritmul planificat,până în prezent detaşamentul paraşutiştilor buzoienicumulând un număr de 300 de misiuni.Am preluat cu maximă responsabilitate o parte dinmisiunile colegilor noştri italieni şi sloveni în cazurileimpuse de situaţia operativă. Misiunile detaşamentuluisunt diversificate şi constau în executarea de patrulede prezenţă, auto şi pe jos, posturi de observare,misiuni de force protection, contribuind astfel lamenţinerea unui mediu stabil de securitate în provincie.De multe ori am fost remarcaţi de colegii noştri decoaliţie pentru profesionalismul şi responsabilitatea cucare ne îndeplinim misiunile.Cu ocazia Zilei Forţelor Terestre şi Zilei Infanterieam transmis urările noastre de sănătate şi realizăriprofesionale atât colegilor din teatrul de operaţii Afganistan,cât şi colegilor din ţară.Militarii detaşamentului ROFND XX sunt sănătoşişi au moralul ridicat. Prin grija Ministerului ApărăriiNaţionale, paraşutiştii buzoieni beneficiază de legăturăsocială permanentă cu familiile lor, prin internet,făcând, astfel, ca „distanţa” dintre noi să fie mai mică.- 25 -
TEATRELE DE OPERAŢIICeremonia militară deplecare în Afganistana echipei OMLT 4Ceremonia de plecare în teatrulde operaţii Afganistan a EchipeiOperaţionale de Consiliere şi Legătură(OMLT) - tip garnizoană nr. 4s-a desfăşurat joi, 8 aprilie, lasediul Brigăzii 8 Artilerie Mixtă"<strong>Alexandru</strong> Ioan Cuza" din Focşani.La activitate au fost prezenţi,alături de rudele militarilor carepleacă în misiune, personalulbrigăzii, comandantul ComandamentuluiOperaţional întrunit, generalulmaior Visarion Neagoe, şireprezentanţi ai autorităţilor publicelocale.Generalul maior Visarion Neagoea prezentat mesajul ministruluiapărării naţionale, domnul GabrielOprea, care a transmis militariloraprecierea sa pentru profesionalismul,curajul şi devotamentul lor:"ştiu că v-aţi pregătit foarte mult şiaţi trecut testele dificile ale perioadeide selecţie şi instruire, pentrua prelua de la colegii careacţionează acolo în prezent, o misiunedificilă, într-un teatru de operaţiice reclamă calităţi deosebitede luptător".Ministrul apărării naţionale aurat echipei succes în misiunea încredinţatăşi şi-a exprimat convingereacă, la capătul celor şase lunide consiliere şi instruire, efortulechipei va creşte nivelul depregătire a militarilor ArmateiNaţionale Afgane din garnizoanaQalat, în beneficiul îndeplinirii misiunilortuturor forţelor careacţionează în regiune.OMLT 4 a preluat ştafetaLuni, 19 aprilie 2010, în FOB Apache, lângă districtulQalat, provincia Zabul, a avut loc ceremonialul de rotire aOMLT 3 cu OMLT 4. Din partea Comandamentului OperaţionalÎntrunit a participat locotenent colonelul Radu Voicu.Echipa operaţională de consiliere şi legătură tip garnizoană,formată din 20 de militari, are rolul de a mentorizastatul major şi militarii garnizoanei Qalat în scopul facilitariiprocesului de instruire şi dotare a acestora, până laatingerea nivelului de operativitate necesar pentru preluareaintegrală a sarcinilor şi misiunilor specifice, în scopulasigurării integrităţii şi securităţii naţionale.În discursul său, locotenent-colonelul Decebal Dîrdală,comandantul echipei operaţionale de consiliere şi legăturătip garnizoană, rotaţia 4, a asigurat partenerul ANA că, înlunile ce vor urma, noua echipă română de mentori va fialături de ei atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în misiunile pecare le vor desfăşura în comun.Chiar dacă diferenţele culturale şi religioase fac misiuneade mentorizare mai dificilă, scopul comun, acela dea sprijini populaţia civilă afgană, creând un climat de stabilitateşi securitate, duce către o relaţie specială întrementor şi discipol.Dintre domeniile în care specialiştii echipei OMLT 4 îşivor desfăşura activitatea de mentorizare amintim: personal,operaţii, logistică, comunicaţii şi informatică, medicalş.a.m.d.Misiunile care se vor desfăşura de către echipa de consiliereîmpreună cu partenerul ANA în aria de responsabilitatea garnizoanei Qalat vor avea ca obiective creştereaîncrederii populaţiei civile în instituţiile statului, prin executareade patrule de prezenţă, acţiuni umanitare şi misiunide asistenţă medicală.- 26 -
ISTORIE, CULTURĂComandanţii Armatei a 2-aGeneralul de corp de armatăArthur Văitoianu----------------------------------------------- Colonel (r.) Constantin DinuFiul unui german, Weithoffer, fostşef de staţie telegrafică la Adjud şiIsmail în timpul domnitorului Unirii,<strong>Alexandru</strong> Ioan Cuza, ArthurVăitoianu a îmbrăţişat, de laînceput, cariera militară. A urcattreptele ierarhiei militare(sublocotenent – 1884, locotenent– 1887, căpitan – 1891, maior –1897, locotenent-colonel – 1904,colonel – 1908, general de brigadă– 1915, general de divizie – 1917)până la cea de general de corp dearmată (1918) şi a fost profesor laŞcoala Superioară de Război dincapitala României.Personalitatemarcantă a vieţii miliare şi de stat,Arthur Văi toianu s-a născut la 14aprilie 1864, în Ismail, în aceaparte de Basa rabie, revenită latrupul ţării, după raptul Rusiei de la1812, prin tratatul de pace de dupărăzboiul Crimeei (1856) şi, din nou,înstrăinată, reintrând sub putereavulturului bicefal ţarist, prinsubterfugiile Tratatului de pace dela Berlin (1878).Imbrăţişând de tânăr carieraarmelor, urmează cursurile Şcoliide Ofiţeri de Artilerie şi Geniu dinBucureşti (1882-1884), devenindsublocotenent, în arma geniu, apoiurmează Şcoala de A plicaţie deArtilerie şi Geniu (1886). Primii aniai carierei sale îi pe trece lacomanda unor subunităţi aleprofilului de armă, pe lângăcorpurile 2 şi 4 armată (1887), apoica ofiţer comandant în regimentele1 şi 2 geniu (1891, 1901),dăruindu-se întrutotul oştirii. Pânăla declanşarea marii conflagraţii,ofiţerul Văitoianu a ocu pat funcţii înînvăţământul militar (instructor laŞcoala Fiilor de Mi litari din Iaşi -1897) şi administraţia militară (înMinisterul de Răz boi - 1907),comandant al Brigăzii 11 Infanterie- 1911. Decretarea mobilizăriigenerale şi intrarea în luptă aRomâniei de partea forţelorAntantei îl vor găsi pe AnthurVăitoranu la coman da Diviziei 10Infanterie, purtând gradul degeneral de brigadă. 1În Operaţiunea „Flămânda”,concepută de generalul <strong>Alexandru</strong>Averescu, pentru forţarea Dunării,- 27 -generalul de brigadă ArthurVăitoianu , comandantul Diviziei 10infanterie, este cooptat în frunteaunei comisii, ce avea misiunea săîntocmească programul lucrărilorpregătitoare şi să urmăreascăexecuţia acestora, astfel încâtoperaţia forţării fluviului să serealizeze în cele mai bune condiţii. 2După tentativa nereuşită deforţare a Dunării şi de a crea uncap de pod în spatele Armatei a 3 -a bulgare în Dobrogea (OperaţiaFIămnânda), este transferat peValea Prahovei (septembrie 1916),revenin du-i misiunea de a apărasectorul dintre cota 1130 şi VamaStrunga. Bătălia din această zonă,desfăşurată timp de 43 de zile,desfăşurată împotriva unuiadversar superior în armament şitehnică, în condiţii grele de teren şimeteorologice, au zădărnicit planulinamicului de a pătrunde la nord deCarpaţi prin trecătoarea Predeal,impunând agresorilor, prin vitejie şiacerbă rezistenţă, un ritm mediu deînaintare de 235-255 metri în 24 deore, adică, per totalul confruntării,un câştig în teren de 10-15 km. 3Aflat în fruntea „GrupuluiPredeal” (Diviziile 10 şi 21 Infan -terie din <strong>Armata</strong> a 2-a), dânddovadă necontenit de iniţiativă,price pere şi curaj, reuşeşte să semenţină pe frontul cuprins întrePichetul Susaiul şi Vama Strunga,în pofida repetatelor asalturi
ISTORIE, CULTURĂexecutate de Corpul 39 german derezervă, comandat de generalulStaabs. În urma valului de asalturişi a disfuncţionaliltăţilor create denerespectarea contractelorasumate de forţele aliate, serepliazâ odată cu întreaga ArmatăRomână, luptând pe aliniamentesuccesive pe valea Timişului, laRâşnov, Predeal (30 septembrie /13 octombrie - 10/23 octombrie1916), sud Azuga şi în cele dinurmă pe poziţiile cuprinse întreUnghia Mare - Valea Cerbului -cota 1420 (11/24 octombrie - 11/24noiembrie 1916). Forţele germaneşi austro-ungare au fost oprite peValea Prahovei, neputândstrăpunge apărarea arma teiromâne pe direcţia generalăBucureşti.În încercarea de a opri înaintareaforţelor Puterilor Centrale seîncearcă lucrări de fortificaţii înestul Munteniei şi sudul Moldovei(acestea având în vedere şiprotejarea căii ferate Buzău -Brăila, importantă pentruaprovizionarea armatelor româneşi ruse), generalul Al. Averescu aîncredinţat comanda trupelor aflatepe văile Buzăului şi Nişcovuluigeneralului Arthur Văitoianu, carea alcătuit, sub comanda coloneluluiStan Constantinescu, o ariergardăcompusă din regimentele 3vânători, şi 28 infanterie „RaduNegru”, întărită cu o serie de bateriide artilerie. Ea luptă cu inamicul laPârscov, Predeşti, Vispeşti şiCislău (la 28 noiembrie/11decembrie 1916). 4O ultimă mare rezistenţă vaconstitui-o bătălia de la RâmnicuSărat (67/19 decembrie-14/27decembrie 1916), unde, îndispozitivul de apărare al forţelorromâno-ruse, avea dispozitiv şiGrupul „Râmnic”, comandat degeneralul Arthur Văitoianu, de lamuntele Furul până la Racoviţeni(10 km. distanţă de RâmnicuSărat). 5 (…)Timp de patru zile s-audesfăşurat lupte câncene laextrema dreaptă a Grupului„Râmnic” (în fâşia Diviziei 3infanterie), unde au atacat forţe dinCorpul alpin bavarez. După orezistenţă îndârjită, care a cerutmari sacrificii, trupele române aufost silite să se retragă.(…) Însectorul central al frontului, trupeleruse, cedând terenul, au evacuat,Regele Ferdinand şi generalii Averescu şi Văitoianu analizând situaţia frontului la Grozăveşti.- 28 -
ISTORIE, CULTURĂîn ziua de 14/27 decembrie,localitatea Râmnicu Sărat,determinând retragerea generalăîn direcţiile Focşani şi Brăila şi,odată cu aceasta, încheierea„bătăliei de la Râmnic”. Paradoxal,prin Înaltul Decret 199, din 15martie 1917, generalului de divizieAnton Denikin, viitor comandantalb gardist în războiul civil dinRusia, i se conferă Ordinul “MihaiViteazul” clasa III, Pentrudestoinicia cu care a condusapărarea poziţiilor la sud deRâmnic în zilele de 9-18 decembrie1916 reuşind să opreascăînaintarea inamicului. 6Au urmat înfruntări, pe altealiniamente, în condiţiile în caregeneralul Erich von Falkenhayn,comandantul Armatei 9 germană,urmărea forţarea văii Siretului şiocuparea Focşanilor, confruntăriintrate în istoria militară subdenumirea generică „bătălia de laFocşani şi Siret”, desfăşurată lasfărşitul lui decembrie (începândcu 22 decembrie, stil vechi). Penoul aliniament, <strong>Armata</strong> a 2-aromână cuprindea şi Grupul„Râmnic” (comandant: generalArthur Văitoianu) care apărasectorul Milcov (diviziile 12, 3, 7 şi6 infanterie) şi Grupul Mannerheim(viitorul mareşal finlandez,adversarul sovieticilor din al doilearăzboi mondial, n.m.), care apărasectorul Vrancei (Soveja, Năruja,Zăbala) cu 5 mari unităţi (Divizia 1infanterie, Brigada 7 mixtă, 2 diviziicavalerie ruse – 12 şi Tuzemna – şiBrigada 5 călăraşi). 7 Până pe 31decembrie 1916/13 ianuarie 1917,în urma unor lupte îndârjite, undetrupele române au avut pierderi ceau urcat până la 15% din efectiveleangajate, se va stabiliza frontul dela porţile Moldovei.GeneralulVăitoianu va participa, în iarna şipri măvara lui 1917 , la opera derefacere a oştirii române, fiindavansat totodată la gradul degeneral de divizie.În timpul bătăliei de la Mărăşti(24 iulie - 1 august 1917), aflat lacomanda Corpului 2 Armată (28decembrie 1916 - 1 august 1917)şi folosind cu pricepere diviziile 3 şi6, în fâşia cuprinsă între cota 643 -Valea Suşiţei, constituite ca forţăde manevră dispusă la aripastângă a Armatei a 2-a, generalulVăitoianu reuşeşte, începând cu 11iulie 1917, să silească inamicul(Grupul Ruiz) să se retragă pealiniamentul cota 805 - ValeaLepşei, confluenţa Lepşei cuPutna.La Oituz (26 iulie / 8 august -9/22 august 1917), Corpul 2armată, de sub comandageneralului de divizie ArthurVăitoianu, cu diviziile 12(comandant: general de brigadăTraian Moşoiu), 1 (comandant:general de brigadă DumitruStratilescu) şi 3 infanterie(comandant: general de brigadă<strong>Alexandru</strong> Mărgineanu), ocupafâşia cuprinsă între inclusiv SboinaNeagră şi Satul Valea Sării, underealiza joncţiunea cu trupele dinflancul drept al Corpului 8 din<strong>Armata</strong> 4 rusă. 8 A primit fron talasalturile diviziilor 70 honvezi, 117şi 225 infanterie în sectorul Vf.Cireşoaia, Valea Slănicului, DealulCaşin, Răchitaşul Mic, reuşind săreocupe terenul pierdut de <strong>Armata</strong>a 2-a pe înălţimile ce dominauVăile Oituzului si Slănicului. Înluptele de la Cireşoaia şi Coşna,Batalionul de Vânători de Munte aatacat companiile de honvezi dinDivizia 70 infanterie austro-ungară,capturând 400 de prizonieri. Când,la 30 octombrie/12 noiembrie 1917,Batalionul de Vânători de Munte afost transformat în regiment, subcomanda prinţului moştenitor Carol(viitorul rege), generalul ArthurVăitoianu, comandantul Corpului 4armată, prin Ordinul de zi nr. 9, dinnoiembrie 1917, adesându-sevânătorilor, arăta: În scurtul timp încare Batalionul de vânători demunte s-a găsit pe front subordinele mele, a dat dovadă debravură şi dispreţ faţă de moarte,atât în tranşee, cât şi în atac (…);cinste trupei, ofiţerilor şicomandantului. 9Prin Ordinul de zi nr. 256 din 6februarie 1918, preia comanda- 29 -Armatei a 2 -a, pe care o va deţinepână la începutul lunii mai 1918,când se trece la demobillzare.Odată cu demobilizarea armatei,generalul Văitoianu se despărţeade vitejii ostaşi ai munţilor,cerându-le : Du ceţi cu voi inima şisufletul meu. Ori unde veţi fi,reamintiţi-vă de acela care v-a iubitca un adevărat părinte şi de carevă despărţiţi astăzi, lăsându-l plinde mândrie, dar şi cu durerea însuflet, durere împărtăşită şi de voi.După terminarea războiului, încondiţii grele şi lipsuri de tot felul, aîndeplinit diferite funcţii înadministraţia de stat, printre care:ministru ad interim al Justiţiei(l918), ministru de Război şi deInter ne (1918, 1922-1923),preşedinte al Consiliului de Miniştri(1919), mi nistru secretar de stat laDepartamentul Comunicaţiilor(1923-1926), ministru de stat(februarie-martie 1939). Întrealtele, în funcţia de ministru derăzboi, generalul de corp dearmată Arthur Văitoianu, înainteazăregelui Ferdinand un raport în carecerea: Introducerea în armată astilului calendaristic gregorian adevenit o necesitate impetuoasăpentru evitarea erorilor şiconfuziilor, atât în reglarearaporturilor de serviciu cuautorităţile militare ale PuterilorAliate, cu care cooperăm, cât şi înrelaţiile cu populaţiile dinTransilvania, Bucovina şi celelalteprovincii locuite de români, unde selucrează, cum se ştie, numai custilul nou, afară de Basarabia. 10Drept urmare, prin Înaltul DecretNr. 341, din 24 ianuarie 1919,regele hotărăşte: Art. I – Cuîncepere de la 1/14 februarie 1919se introduce în armată stilulcalendaristic gregorian pentru oricecorespondenţă cu autorităţilemilitare sau civile.Ca o dovadă a prestigiului decare se bucura, amintim că, în1935, Marele Stat Major, ServiciulIstoric, propunea MinisteruluiApărării Naţionale să trimităMuzeului „Marelui Război” dinParis un număr de 59 de fotografii,
ISTORIE, CULTURĂîntre care figurau cele ale M.S.Regele Ferdinand I, M.S. ReginaMaria, A.S.R. Principele Carol,Generalul Averescu <strong>Alexandru</strong>, ,General Prezan Constantin,General Grigorescu Eremia,Generalul Văitoianu Arthur,General Cristescu Constantin,General Mărdărescu Gheorghe. 11Acelaşi serviciu, propunea, pe 7decembrie 1938, trimiterea cătreMuzeul Militar din Varşovia, alăturide uniforme militare, ordine şidecoraţii de război române, acelaşiset de fotografii ale generalilor,ofertă ce se, făcea, în 1940,Muzeului Militar din Praga, în 1941,Muzeului din Atena, în 1942,Muzeului „Zeughaus” („Arsenal”,n.m.) din Berlin şi Muzeului dinIstambul, în 1943, Muzeului dinSofia şi din Lisabona. 12 Semn că,şi după ciuntirile succesive aleRomâniei Mari (prin Diktatul de laViena şi Pactul Ribentrop-Molotov),cei care luptaseră pentru înfăptuireaei, aveau profil de efigie.După o prestigioasă activitatepusă în slujba armatei şi a statuluiromân (pe rând, ministru deInterne, Justiţie, de Război (24 X1918 - 29 XI 1918), de Interne,Externe, Comunicaţii (1923-1926),consilier de Coroană), 13 generalulde corp de armată Arthur Văitoianuse stingea din viaţă, la o datăincertă (1956, după alte surse,1957) prea bătrân, probabil, pentrua mai deveni deţinut politic subregimul „democrat popular”.Pentru corectarea unor date biograficecontroversate, adăugăm.Fratele său mai mic, generalul<strong>Alexandru</strong> Văitoianu (1866-1939),colonel, din 1914, şi subşef alMarelui Stat Major, a scris monografia„Gimnaziul de fii de militari”(Craiova, 1908) şi „Zece zile înRusia” (Bucureşti, 1910). A căzutprizonier în război şi a fost deportatîn lagărul german de la Stralsund;acolo, după depoziţia căpita-nuluiM. Bădescu, a avut o atitudinedemnă şi plină de compasiune faţăde camarazi: DOMNUL COLO-NEL VĂITOIANU Este singuruldomn ofiţer superiorcare a văzut justlucrurile în lagăr şi carea înţeles pe ofiţeri întoate suferinţele şinevoile lor.(…) Estesingurul domn ofiţersuperior care a avuttotdeauna cea maidemnă atitudine şiasupra căruia n-aexistat decât admiraţiedin partea noastră. 14 S-a stins din viaţă la 9aprilie 1939, dată pecare autorii volumului„Scut pentru ţară” auatribuit-o, ca moment altrecerii în cele veşnice,lui Arthur Văitoianu.Note:1. Dimitrie Rusu, Nicolae Livinţ, Didi Miler şi Eugen Mavriş, Scut pentruţară. 1916-1996. Opt decenii de la înfiinţarea Armatei a 2-a române,Editura „Porto Franco”, 1996, p.179.2. România în anii primului război mondial, Vol.1, Editura Militară 1987,p.367.3. Ibidem, p. 400.4. Constantin I. Stan, Buzăul şi Rm. Sărat în anii ocupaţiei germane.1916-1918, Buzău, Editura „Editgraph”, 2008, p. 45.5. Istoria militară a poporului român, Vol.5, Editura Militară, 1988, p.495.7. Eugen Ichim, Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, Editura„Modelism şi Jertfa”, 2000.8. Istoria militară… Vol.5, p.614.9. Gheorghe Suman şi Vasile Pricop, Istoria vânătorilor de munte dinarmata română, Editura Militară, 1998, p. 59.10. Cel mai scurt an al secolului XX, în: Calendarul tradiţiilor militare2010, anul I, nr.1, 2009, p.13.11. Andrei Nicolescu, Lenuţa Nicolescu, Ion Pătroiu, Alesandru Duţu şi<strong>Alexandru</strong> Oşca, Ataşaţii militari transmit…(1930-1940), Vol.5, Lugoj,Editura „Nagard”, 2009, p.271-273.12. Ibidem, p.447;450; 451;452.13. Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Materialromânesc. Oameni şi înfăptuiri, ediţie anastatică, Editura „Saeculum I.O.şi Vestala”,1999, p.879.14. Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu şi Andrei Nicolescu,Calvarul prizonierilor români din Primul Război Mondial, Vol.2, EdituraUniversităţii din Piteşti, 2006, p.131.- 30 -
ISTORIE, CULTURĂDecembrie 1916Generalul <strong>Alexandru</strong> Averescuşi bătălia Râmnicului-------------------------------------- Prof. univ. dr. Constantin I. StanLa 14/27 decembrie 1916, frontul a fost spart deprusaci. “Germanii - potrivit lui C. Kiriţescu - intrarăîn Râmnicu Sărat”. Pentru buzoieni şi râmniceniîncepea o perioadă tristă, plină de dramefizice şi morale, greutăţi, privaţiuni şi lipsuri.Inamicul concentrase pe frontul român importanteunităţi militare: 34 divizii de infanterie, 3 divizii alpine,6 divizii şi două brigăzi de cavalerie, împreună cu obrigadă de ciclişti.La sfârşitul lunii noiembrie 1916, pe frontul românogerman,la est de localitatea Cricov până la Albeşti-Paleologul se găseau în dispozitiv Divizia 3 cavalerieşi Divizia 2, aparţinând grupului Krafft. De asemenea,în liniile germane se afla Corpul Alpin bavarez. LaUrziceni se găsea Divizia 1 bavareză sprijinită deDivizia 217 Infanterie. Tot aici a fost adusă Divizia 1cavalerie, sosită de pe frontul Oituzului, dar şi Divizia1 bulgară alături de Divizia 26 infanterie turcă. Însectorul Armatei a 2 - a române atacă şi grupulgeneralului Krafft. La dreapta lui se găseau trupelegeneralului Kuhne. Pe râul Ialomiţa acţiona un altcorp de armată, al generalului Kosch. 1 Superioritateainamicului era covârşitoare.În aceste condiţii, situaţia Armatei a 2 - a română,condusă de generalul <strong>Alexandru</strong> Averescu, eradificilă. Pe 27 noiembrie 1916, Marele CartierGeneral român a emis ordinul de operaţii nr. 2223,potrivit căruia unităţile române erau direcţionate cătreest, “în scopul de a ocupa poziţiile întărite la sud deRâmnicu Sărat”. Corpul II Armată român trebuia săse retragă sub acoperirea Diviziei 20 infanterie rusă.Diviziile 22 şi 23 infanterie vor ajunge la Buzău, iarDivizia 13 infanterie română va lua poziţie în satulMăteşti pe stânga râului Buzău, având în prelungirela stânga Divizia 5 rusă şi Divizia 16 rusă, care vaconstitui ariergarda.- 31 -
ISTORIE, CULTURĂCorpului II <strong>Armata</strong> română i s-a încredinţat misiuneade a se retrage de pe văile Buzăului şi Nişcovului sprecomuna Haimanale (azi I.L.Caragiale) din judeţulPrahova. 2Trupele ruso-române aveau obligaţia să se repliezepe linia întărită Râmnicu Sărat - Viziru.În dimineaţa zilei de 29 noiembrie, generalul<strong>Alexandru</strong> Averescu a primit telegrama cifrată nr. 3681din partea Marelui Cartier General, potrivit căreiaretragerea forţelor ruso-române trebuia oprită. Eleurmau să reziste pe aliniamentele întărite menţionatemai sus. Astfel, Comandamenul militar rus s-a oferitsă apere sectorul Racoviţeni, inclusiv Viziru, iarregimentelor române le revenea sectorul cuprinzândMuntele Furu. În linia întâi urmau să fie două divizii,iar a treia trebuia să se afle în rezervă în localitateaPlagineşti. Cele 3 divizii urmau să aparţină Armatei a2-a române. 3Marele cartier rămase pe linia de fortificaţii FuruMare – Racoviţeni – Rm. Sărat – Viziru. Încă din 11noiembrie 1916, generalul Văleanu a primit ordinul nr.2243, cu misiunea de a începe lucrările de fortificaţii înzona Băile, pe malul stâng al Siretului între Nămoloasaşi Gura Putnei; 4 i s-a dat, totodată, dispoziţia săexecute fortificaţii pe linia Panciu – Odobeşti vest –Uriceşti vest – Rm. Sărat – Nisipurile – Viziru.Lucrările urmau să înceapă imediat, cu ajutorulmuncitorilor mobilizaţi şi prin intermediul mijloacelorOstaşii români participă la lucrările de fortificaţie.- 32 -puse la dispoziţie de comandamentul general aletapelor.La data de 24 noiembrie, Marele Cartier General aordonat să se execute fortificaţii pe şoseaua Buzău,Rm.Sărat, Putreda Mare şi calea ferată. 5În ziua de 27 noiembrie 1916, generalul DumitruColescu, din partea Marelui Cartier General, şigeneralul rus Gubotin, reprezentând comandamentulţarist, au controlat stadiul lucrărilor. Cei doi auconstatat că s-au săpat şanţuri de trăgători cudispozitive parţiale de sârmă ghimpată de 1,60 m.Această linie nu era încă legată cu fortificaţiile dejaexistente în Văile Putnei şi Zăbalei. Generalii D.Colescu şi Gubolin au întocmit referatul nr.3635 pecare l-au înaintat superiorilor în care arătau căfortificaţiile erau simple. Sârma ghimpată nu fuseseaşezată peste tot. Din motivele amintite, o rezistenţăde lungă durată nu ar fi avut sorţi de izbândă. Deaceea, cei doi generali au indicat accelerarealucrărilor, mai ales la liniile II şi III de şanţuri, şi întărireaobstacolelor. 6În aceste condiţii, Comandantul Armatei a 2-a aordonat generalului Arthur Văitoianu că ,,după ceDiviziile a 3-a şi a 6-a se vor retrage până vor trecepoziţiile ocupate de diviziile a 12 a şi a 16 a, veţi lăsacomanda grupului generalului Arghirescu şi veţi mergela Rîmnicu Sărat. Acolo veţi cere de la generalulVăleanu relaţiuni asupra poziţiilor ce are de ocupat<strong>Armata</strong> a 2-a, vă veţi orienta cât seva putea mai complet pentru ca înziua de 1 decembrie să puteţiraporta la trupele diviziilor a 3-a şi a6-a. De mâine seară, chiar veţi luadispoziţiuni pentru a se trimite pedirecţiile periculoase detaşamentedin diviziile trimise acolo.” 7 Ofensivaproiectată de <strong>Armata</strong> de Nord şiarmata a 9-a rusă, care urma să fieîncepută pe o arie foarte largă, dela Vatra Dornei până în zonaBuzăului, potrivit generaluluiAverescu, nu a mai avut loc,ordonându-se organizarea apărării. 8Inamicul avansa vertiginos.Localităţile mai importante de pevalea Buzăului cădeau una dupăalta. În zilele de 29 - 30 noiembrie1916 au fost ocupate de forţeleaustro-germane comunele Bozioru,Trestia, Pârscov, Cislău, Unguriu,Nişcov, Valea Caprei. Grupulgeneralului Arghirescu a primit ordinsă plece la Rm. Sărat pe 1decembrie; cartierul Armatei a 2-aromână se afla deja în oraşul
ISTORIE, CULTURĂFocşani. Divizia 2 infanterie română se va opri laRacoviţeni, iar Divizia 6 română a poposit în localitateaVadu Soreşti. Comandamentul Corpului III Armatăromân a fost mutat la Gugeşti, în spatele oraşului Rm.Sărat. 9În noile împrejurări, M.C.G. a emis, pe 1 decembrie1916, ordinul de operaţii nr. 26 cestipula ’’pentru acoperirea liniei ceîntăreşte la sud de Rm. Sărat –Viziru, se ordonă următoarele:Trupele ruseşti vor ocupa frontulîncepând de la Dealul Câmpului,inclusiv cota 417, vest de pădureaRacoviţeni - Vadu Soreşti –Cuculeasa – Costieni – Şocariciu –Bălăceanu – Galbeni – Slobozia -Lacul Sărat – Lăscăţeanca - Viziru.Diviziile române 3-6-12 formândGrupul Râmnic vor ocupa frontul dela Dealul Câmpuri (exclusiv PutredaMare – Mărgăriteşti – Şindriliţa -Furu Mare) unde se va facelegătura cu Brigada VII Mixtă(colonel Sturdza).Linia de despărţire între trupeleruseşti şi grupul Râmnic vor fişoseaua naţională Buzău -Râmnicu Sărat până la kilometrul 20 - Racoviţeni -Greabănu – Topliceni – Jideni - calea ferată RâmnicuSărat - Focşani de la Cantonul 20 la Cantonul 30.Această linie aparţine trupelor ruseşti.Divizia 7 română va întări detaşamentul coloneluluiSturdza, care ocupă sectorul Vrancei de la Clăbuculla Furu Mare.Divizia 1/17 va întări Divizia a 15-a şi va ocupasectorul Vrancei şi Oituzului. Tupele care ocupauacest sector vor alcătui Grupul Vrancei şi Oituzului,sub Comanda generalului Cristescu.Grupul Râmnicului împreună cu Grupul Vrancei şiOituzului vor forma <strong>Armata</strong> a 2-a sub comandageneralului de divizie <strong>Alexandru</strong> Averescu.” 10În cursul nopţii de 1-2 decembrie 1916 s-a încercatretragerea trupelor ruseşti la sud de Râmnicu Sărat.Divizia 15 rusă a intrat în contact cu inamicul, la ora12:30, iar diviziile 12 şi 16 române au primit ordinul deretragere către Râmnicu Sărat, cu o oră mai târziu. Eleîncep deplasarea odată cu <strong>Armata</strong> 1 cazaci.Retratgerea Diviziei 3 române s-a făcut cu destulădificultate din cauza terenului desfundat şi, de aceea,ajunge în localitatea Valea Salciei abia în noaptea de2 decembrie.Tot acum, Divizia 6 română a ocupat poziţii deapărare la sud de comuna Racoviţeni, până în ValeaSalciei. Unităţile române au fost primite cu foc de cătreinamic, care le-a urmărit permanent. Trupele PuterilorGeneralul de brigadă A. Văitoianu,comandantul Corpului 2 Armată înbătălia de la Mărăşti.- 33 -Centrale ocupaseră deja satul Murgeşti, pătrunzânddinspre localitatea Hârbocea. Germanii dispuneau dedouă corpuri de armată, bine echipate, cu un moralridicat. M.C.G a întărit Grupul Râmnic, prin ordinul nr.3748, luând Divizia 1/17 infanterie de la <strong>Armata</strong> 1 şidându-i misiunea să ocupe satul Băbeni. La rândulsău, Detaşamentul coloneluluiSturdza a primit ca întăriri Divizia 7şi elemente aparţinând Diviziei 14rusă, aflată la Târgu Ocna. 11Generalul Averescu îşiorganizează astfel trupele: Divizia 3infanterie a fost aşezată de laMuntele Furu până la Valea Salciei,iar Divizia 6 infanterie ocupapoziţiile între Valea Salciei şiRacoviţeni. Divizia 12 infanterieromână urma să meargă laPlagineşti, în rezerva armatei, întimp ce Divizia 16 îşi va continuadrumul spre oraşul Tecuci.<strong>Armata</strong> 1, aflată acum subcomanda generalului Stratilescu, aprimit ordinul să se retragă alăturide grupul generalului Istrate şi înacord cu <strong>Armata</strong> rusă de la Dunăre.Divizia 3 infanterie intră încompunerea Corpului 3 Armată român, comandat degeneralul Arthur Văitoianu, şi avea puncte desupraveghere la nord-est de Bisoca, printre Bisoca şidealul Cireşu, pe vârful Petră la cota 1304 – pe FuruMare, la cota 1417, unde făcea legătura cuDetaşamentul colonelului Sturdza. Cartierul corpului afost stabilit în oraşul Rm. Sărat, iar cele ale Diviziei 6,la Băbeni, respectiv Dumitreştii de Sus pentru Divizia3 infanterie. 12Comandamentul român a împărţit frontul în treisectoare principale, conduse de generalul Averescu.1. sectorul Oituzului, care se întindea de la MunteleŞandru până la Clăbucul, şi mai primea încă o divizie.Se avea în vedere faptul că aici inamicul concentraimportante forţe.2. sectorul Vrancei cuprindea zona de la Clăbuculpână la Furu Mare şi era apărat de Detaşamentulcolonelului Sturdza.3. sectorul Râmnicului se situa între Furu Mare şiRacoviţeni. El avea 45 de km., fiind localizat într-oregiune muntoasă şi de dealuri. Aici se găseau diviziile3 şi 4 infanterie şi Divizia 1/17 infanterie, sosită de la<strong>Armata</strong> generalului C. Prezan. 13Alături de unităţile române se aflau puternice unităţiruse. Acestea aveau obligaţia să ţină în loc forţeleprusace. Corpul 8 armată rus, comandat de generalulDenikin, primise misiunea să reziste pe Văile Buzăuluişi Călmăţuiului, dar acest lucru nu se întâmplă căci
ISTORIE, CULTURĂîncă din 1 decembrie ostaşii ţarişti se retrag pe liniagenerală Rm. Sărat - Viziru. Divizia de cazaciTerekskaia cedează satul Pleşcoi. Satul Muceşti esteşi el ocupat de inamic, 14 Aceiaşi soartă au şi cele douăbatalioane din Regimentul 133 infanterie rus, trimis însprijinul Diviziei ruse de cazaci. Nici Divizia 1 cazaci deDon nu rezistă atacului din comuna Stâlpu, în direcţiapădurii Spătaru. Germanii au ocupat satele Costeşti şiGherăseni. În noaptea de 1/14 - 2/15 decembrie 1916,Divizia 13 infanterie bavareză pătrunde în Buzău. 15Unităţile ruse se regrupează, în ziua de 3 decembrie1916, pe frontul Furu Mare – Bisoca – Niculeşti. Urmasă sosească încă o divizie de cavalerie ţaristă. Deasemenea, documentele vremii semnalează sosireaîn sectorul Rm. Sărat a diviziilor 13 şi 34 de infanterieruse. 16 Grupul generalului rus Aliev se afla în searazilei de 2 decembrie încă în retragere. În sectorulBisoca – Niculeşti trebuia să vină o divizie de cavaleriecaucaziană. În schimb, Divizia de cavalerieZaamurskaia sosise la Focşani, dar a fost dirijată pelinia Bisoca (cota 1417 – Furu Mare), făcând legăturala dreapta cu detaşamentul colonelului Sturdza şi înstânga cu Divizia 3 infanterie română. În zonă maitrebuiau să sosească alte două divizii de cavalerieruse: a 12 a, respectiv Usuriskaia. 17Această desfăşurare de forţe se explică prinîngrijorarea manifestată de posibilitatea pătrunderiiinamicului pe frontul de la Caşin şi Oituz, unităţile rusedeplasându-se destul de încet. Generalul Gurkopretindea că forţele ţariste nu pot fi trimise în numărmai mare datorită stării proaste a căilor ferate dinBasarabia şi din România. 18 Astfel, cele două diviziipromise generalului Averescu: Zaamurskaia şiUsuriskaia au sosit pe front la 4 decembrie 1916, iarDivizia Tuzemna a venit şi mai târziu. 19 Marile unităţiromâne erau într-o accentuată stare de epuizare.Regimentul 22 Dâmboviţa din Divizia 3 infanterienumăra doar 340 oameni şi trei mitraliere. Artileria maidispunea de două baterii de obuziere, alte două detunuri cal. 75 mm, precum şi o baterie de munte aflatăla dispoziţia Brigăzii 5 infanterie. 20 O situaţie similarăîntâlnim şi în Divizia 6 infanterie română.Bătălia propriu-zisă de la Râmnicu Sărat începe înzorii zilei de 3 decembrie. Cavaleria germană porneşteofensiva în direcţia Buzău - Râmnicu Sărat, la ora 4dimineaţa. Inamicul a respins, cu două divizioane,patrulele ruseşti, desfăşurându-se pe de o parte şi altaa căii ferate Râmnicu Sărat - Buzău. Cavaleriştiiprusaci erau susţinuţi de patru batalioane deinfanterie, întărite cu artilerie grea. Ei trec pe malulnordic al râului Buzău, în sectorul Scurteşti –Stănceşti, şi continuă înaintarea. Divizia 1 de cazacide la Don şarjează de două ori, însă fără succes, şise retrage de pe frontul Ziliştea-Boboc în zonaSălcioara-Ghergheasa.Inamicul declanşează, în ziua de 3 decembrie 1916,un puternic foc de artilerie în sectorul Dumitreşti.Brigăzile 2 şi 5 din Divizia 1/17 infanterie rezistăcanonadei. A doua zi, soseşte aici divizia de cazaciZaamurskaia şi va ocupa poziţiile din sectorul Sterej –Furu Mare – Bisoca. Divizia de cazaci de Don se aflăîn sectorul Bisoca – Niculeşti, iar Divizia Tereskaiacontrolează sectorul sud Niculeşti – Pipera – ValeaRaţei. Din cele două divizii ruseşti, doar diviziaZaarmuskaia dispunea de efective complete. 21 Trupeleromâno-ruse aveau în faţă unităţile de elită ale armateigermane, grupate în Corpul Alpin bavarez. Printreofiţerii acestui corp se află şi locotenentul ErwinRommel, viitorul mareşal al lui Hitler. El comandaCompania 20 a primei divizii. (În anul 1973, luiRommel i s-a a publicat lucrarea memorialisticăintitulată „Infanterie greiftan” (Infanteria atacă), undeprecizează că a luptat, mai întâi, în zona Bisoca –Dumitreşti – Pietrioanu, apoi pe cota 1001, dealulMăgura Odobeştilor). 22Forţele Puterilor Centrale înaintau pas cu pas. Pe 5decembrie, trupele inamice au fost semnalate însectorul Diviziei 1/17 infanterie în localităţileMânzăleşti – Vintilă Vodă – Niculeşti şi pe ValeaSlănicului. În aceleaşi zi, ele au pus stăpânire peînălţimile de la vest de Racoviţeni, respectiv sateleVadu Soreşti şi Fundeni. 23 Cu toate acestea, trebuiesă subliniem că unităţile Corpului 3 Armată român aureuşit să stăvilească înaintarea inamicului pe VăileHârboca şi Câlnău. Corpul ocupa un front relativ larg,începând de la cota 417, aflată la sud de satulRacoviţeni, şi până în valea Zăbalei, din zonaVrancei. 24În ziua de 7 decembrie, germanii au pus stăpânirepe satele Aldeni – Blăjani – Floreşti – Niculeşti - GuraPopii. Forţele române au trebuit să se retragă pepoziţiile de apărare anterioare. 25În sectorul Oituz – Vrancea - era linişte, dar însectorul Grupului Râmnic se continua organizareapoziţiilor. Unităţile Diviziei 21 infanterie controlaulocalităţile Jitia, Dumitreşti, Poiana Jariştei şi ocupauDealul Duiului. Ele dispuneau de piese de artileriepuţine şi cu bătaie scurtă. 26În aceeaşi zi, inamicul a înaintat spre satulMânzăleşti cu o coloană având puterea unui regiment.Forţele germane erau însă obosite, de aceea atacul afost amânat pentru data de 9 decembrie. Rolulprincipal îl aveau două grupuri. Primul, comandat degeneralul Kraft, a primit misiunea să ajungă pe ValeaRâmicului Sărat, la Dumitreşti, ocupând zona. Aldoilea grup, condus de generalul Kuhne, trebuia sămenţină frontul şi să respingă inamicul. În rezervă, segăsea Corpul de cavalerie. 27După un intens bombardament de artilerie, inamiculatacă furibund poziţia ruso-românădin văile Oituz şi Caşin.- 34 -
ISTORIE, CULTURĂLa Vintilă Vodă, un regiment de infanterie bavarezpresează avanposturile Diviziei 10 infanterie rusă,care avea sector între şosea şi calea ferată Buzău -Rm.Sărat. Pe data de 8 decembrie intră în contact cuinamicul şi Divizia 5 infanterie română, căreia i s-aualăturat resturile Diviziei 7 infanterie. 28Pe 9 decembrie are loc un puternic atac inamic laFuru-Mare, ostaşii Diviziei Zaamurskaia se retrag peplaiul Marghiloman, unde presiunea adversalului seexercită mai ales contra Brigăzii 5 infanterie română.Infanteriştii germani ocupă satul Bisoca. O situaţieasemănătoare există şi în sectorul Diviziei 7 română,Dealul Hârboca intrând sub stăpânirea unui regimentmaghiar. 29Concomitent, forţele Puterilor Centrale atacă şi peValea Oituzului, zonă strategică deosebită. Divizia 15română, comandată de generalul Eremia Grigorescu,poartă lupte grele la Hârja şi Dealul Popilor. În ValeaZăbalei, atacul duşman a fost respins, iar româniirecuceresc Dealul Poienilor şi Valea Rea. În sectorulocupat de Divizia Zaamurskaia, care controla frontulde la Jitia pănă la Vintileasca, toate atacurile inamiceau fost zadarnice.Divizia 1 infanterie română a ocupat poziţii în stângaCălmăţuiului. Între timp, Divizia 7 infanterie romănă asosit în zonă. Lupte grele s-au purtat pentru ocuparealocalităţii Buda. Participant la crăncenele bătălii dinzonă, locotenent-colonelul (r) Constantin Luca, peatunci locotenent în Regimentul 14 infanterie,consemna în amintirile sale următoarele: „Luptacontinuă furios pe front. Canonadă puternică deartilerie. Obuzele se sparg lângă sat. Urmează oscurtă perioadă de acalmie, iar apoi vin iar, bombe,grenade, mitraliere, arme. Ostaşii români au fostnevoiţi să se retragă în faţa puhoiului duşman.” Acelaşimartor ocular scrie mai departe ,,Suntem bătuţi pefront de ambele flancuri, imposibil de înaintat din valeaîn care ne găseam pentru a ataca dealul ocupat deinamic fără niciun sprijin de artilerie şi mitraliere. Dauordin de repliere pe marginea satului, lăsând pe terenmorţi şi răniţi. 30 Lupte grele se dau şi pentru localităţileBăbeni, respectiv Bălăceanu.Faţă de presiunea crescută a inamicului, generaluiAl. Averescu s-a văzut nevoit să solicite MareluiCartier General ca trei batalioane din Divizia 15,scoase de pe front, să fie dirijate în sprijinul Brigăzii 7mixte a colonelului Sturdza. Această brigadă, alăturide Divizia 12 cavalerie rusă, comandată de generalulfinlandez Gustaf Emil Mannerheim, urma să intre însubordinea Grupului Rîmnic. 31Pe 11 decembrie, inamicul îşi continuă atacurile,concentrându-le, mai ales, în sectorul Brigăzii 7 mixtăromână şi al Armatei 4 rusă. Divizia 15 română arezistat presiunii adversalului, în zona Fata Moartă -Caşin - Clăbuc. Trupele noastre apărau cu dârzenievăile Caşinului şi Lupşei, sprijinindu-se cu aripadreaptă pe Clăbuc şi cu cea stângă pe plaiul Căpuşa.Brigada 7 mixtă română a reuşit să opreascăînaintarea inamicului în dreptul cotei 1116. 32 Însprijinul ei a fost trimisă Divizia 12 cavalerie rusă,Marea unitate ţaristă a luat sub ordinile sale brigadaromână. În felul acesta, se creează Grupul comandatde generalul Gustaf Emil Mannerheim. 33 Cu toateacestea, inamicul continua înaintarea, urmărind săocupe Valea Râmnicului, după care să pună stăpânirepe satul Măgura. Unităţile ţariste au intrat în panică.S-au retras fără să informeze comantamentulromân. Astfel, forţele germane controlau acumdealurile Poienilor şi Jitiei şi cota 510. 34Linia de fortificaţii Rm.Sărat – Viziru, edificată înpripă, şi-a dovedit, din păcate ineficienţa. Inamicul s-a infiltrat, începând cu 11 decembrie, în regiuneaRacoviţeni – Clocitele - Fundeni, până la Bălăceanu.Divizia 11 bavareză se afla, deja, în zona Vişani -Făurari. Divizia 1 infanterie bulgară a pus stăpânire pesectorul Batogu.În ziua următoare, 12 decembrie, ofensivainamicului a crescut în intensitate. <strong>Armata</strong> a 2 - aromână dispunea doar de 47.265 oameni valizi,constituiţi în 84 de batalioane, care mai aveau îndotare 149 mitraliere şi 234 tunuri de diverse calibre.Divizia 15 română intrase în componenţa Armatei 9rusă. 35Unităţile române erau epuizate. Efectivele lor auscăzut considerabil, datorită pierderilor suferite înoameni şi materiale, dar, mai ales, ca urmare lipsei derezervă; acestea erau puţine şi, din motivele amintite,Marele Cartier General Român s-a văzut nevoit săgrupeze căte două divizii pentru a le măricombativitatea: 13 cu 23, 1 cu 17, 2 cu 3 infanterie.Evidenţiind situaţia dificilă existentă în cadrul Diviziei13/23 infanterie, istoricul Constantin Kiriţescu arăta căera formată din resturile diviziilor care fusese măcinatezi de zi pe Valea Oltului, timp de două luni, efectivelefiind derizorii, iar capacitatea de luptă aproape nulă. 36Cu toate acestea, generalul Averescu a cerut trupelorsă reziste cu orice preţ; el a expediat unităţilor dinGrupul Rămnic directiva operativă nr. 2526, în carepreciza că aliniamentul: ,,trebuie apărat pas cu pas,cu cea mai mare îndărătnicie posibilă.” 37Forţele militare ale Puterilor Centrale erau însăfoarte puternice. Trei divizii de infanterie şi una decavalerie acţionau între localităţile Oituz şi Zăbala, iaro divizie de cavalerie se găsea în linia întâi. În sectorulJitiile – Racoviţeni, se aflau Corpul Alpin, Divizia 72infanterie germană. Pe frontul Armatei a 4-a ruseoperau, încă din 9 decembrie, Diviziile 12 şi 76infanterie. În faţa Diviziei 15 infanterie rusă şi la aripastângă a Diviziei 6 română acţionau patru mari unităţiinamice. Nemţii au introdus, din nou, pe front, Divizia89 infanterie. În faţa Diviziei 2 infanterie rusă se- 35 -
ISTORIE, CULTURĂgăseau diviziile 216 şi 306 germane. Divizia 109germană se afla în regiunea Galbenu, Divizia 115, laDragu, Divizia 11 bavareză staţionează la Vişani, iarDivizia 217 se cantonase la Filipeşti. Divizia 1 bulgarăcucerise satul Batogu. Din informaţiile deţinute deMarele Cartier General, germanii aveau în zonă şipatru divizii de cavalerie 2, 3, 6 şi 7, 38 superioritatealor fiind considerabilă.Trupele ruse dispuneau, în linia întâi, de 6 divizii deinfanterie şi o brigadă de cavalerie, iar în linia a 2-a sebazau pe trei divizii de infanterie şi o jumătate dedivizie de cavalerie.În dimineaţa zilei de 13 decembrie 1916, nemţii auorganizat un atac vijelios. Un regiment rus decavalerie, care ocupa poziţiile între Râmnic şi DealulSecăturii, a părăsit liniile de luptă, lăsând astfel un golimportant între Batalionul 3 din Regimentul 3 infanterieşi Regimentul 30 infanterie. 39Profitând de această situaţie favorabilă, adversalulatacă prin breşă Dealul Măgura, supunând, mai întâi,poziţiile romîne unui intens bombardament de artilerie.Regimentul 30 infanterie se retrage înapoia cotei 854,sub protecţia Regimentului 22 infanterie, care oapăra. Bătălii grele se dau şi în apropiere deUlmuşoru, unde o întreagă companie română estenimicită, luptând la baionetă. 40Trupele ruse de cavalerie au fost şi ele respinse.Către seară, inamicul a ocupat Poiana Jariştei, cota510, de pe Valea Câlnăului. Confruntări sângeroasepoartă ostaşii Diviziei 6 infanterie, pentru cota 417,care a trecut dintr-o parte în alta de mai multe ori. 41Românii au înfruntat inamicul superior numeric, dar şica dotare, în zona Dealul Babei (cota 579), până lanord de Putreda Mare, la Murgeşti, unde începea liniade rezistenţă a Diviziei 34 rusă. Militarii ţarişti, aflaţilângă Regimentul 10 infanterie Putna, au părăsitpoziţiile de luptă, ele fiind imediat ocupate de inamic. 42Nemţii au profitat destul de rapid de lipsa decombativitate a multor divizii ruse. Ele nu luptau cuînsufleţire, deoarece cauza le era străină. Mulţi soldaţişi ofiţeri erau înrolaţi de aproape doi ani şi jumătate, iaroboseala începuse deja să-şi spună cuvântul. Situaţiacelor de acasă nu era bună, multe terenuri din Rusiaau rămas nelucrate, ca urmare a insuficienţei forţei demuncă. Comandamentul rus de la Moghilev consideracă linia de apărare trebuia să fie pe Siret. ConstantinKiriţescu arată, în lucrarea menţionată mai sus, că în3/16 decembrie 1916, Comandamentul rus dinRomânia, condus de generalul Zaharov, a expediat unraport Regelui Ferdinand, dezvăluind intenţia de a-şiretrage forţele în spatele Siretului. Acelaşi lucru erareflectat şi în ordinul de operaţii semnat de generalulZaharov unde „se indica fiecărei unităţii sectorul ceavea să-l ocupe.” 43Numeroşi contemporani au surprins, în amintirile lor,atitudinea arogantă, dispreţuitoare a militarilor ruşi.Generalul <strong>Alexandru</strong> Stoenescu, pe atunci colonel,relatează în jurnalul său această stare de spirit:„Am găsit oraşul Rm. Sărat sub acelaşi aspect caBuzăul: aglomeraţie enormă, haos, am fost cazaţi încazărmile Regimentului 9 Infanterie, de oboseală,aveam 39 grade. Repaosul de noapte mi-a redatputerile.” Ofiţerul român descria atitudinea reprobabilăa ruşilor, care „ziua mergeau înainte pe front, seîntorceau noaptea (....) şi iar petreceau ziua cu muzică(...). Fiind regiune viticolă mai toţi erau beţi, nu teputeai înţelege cu ei, fel de fel de scandaluri, noroc căs-a ordonat vărsarea vinului de la locuitori.” 44Generalul francez Victor Pétin, în 1916 colonel, şefde stat major al Misiunii ,,Berthelot” din România,arată în cartea sa de memorii, publicată la un deceniuşi jumătate după derularea evenimentelor, că germaniiîşi concentrează efortul de-a lungul axei căii ferate şia drumurilor spre Râmnic, având în faţă o singurădivizie rusească, 15, care s-a luptat onorabil. Aceastaa fost ajutată de Divizia 34 (aflată în debandadă), darretragea a fost inevitabilă, generalul Zaharovordonând retragerea şi evacuând, astfel, fără să fieobligat, magnificile poziţii pe care erau postate.Dobrogea era şi ea, în acelaşi timp, evacuată înîntregime. 45Profitând de situaţia favorabilă, forţele germanoaustro-ungareau trecut la ofensivă. Divizia 3 infanterieromână este supusă unui puternic atac din direcţiaDealul Poienile. Ostaşii ei se retrag pe poziţiile de laLanurile, inamicul ocupă satul Motrău. La rândul ei,Divizia 1 infanterie română face faţă cu greu ofensiveivrăjmaşe pe aripa dreaptă şi la centru, în sectorulCătăuţi-Spidele-Valea Salciei. 46 Atacurile inamice aufost favorizate şi de faptul că regimentele diviziei decavalerie ţaristă, care ocupau sectorul Dealul Hărjei-Modreni, au părăsit poziţiile fără luptă. Divizia 109infanterie germană, susţinută de 15 baterii de artilerie,au atacat viguros sectorul Bălăceanu, ocupat dediviziile Corpului 4 Armată Siberian. Rezistenţamilitarilor ruşi a fost foarte slabă, iar inamicul a ocupatdestul de uşor comuna Bălăceanu. 47 Situaţia deveneatot mai critică.Generalul Al. Averescu a informat, în aceste condiţii,Marele Cartier General despre situaţia extrem degravă existentă pe teren. El a expediat, pe 14decembrie 1916, telegrama cifrată nr. 2489 RegeluiFerdinand, subliniind că: „Pe tot frontul inamicul atacăcu unele rezultate favorabile lui în sectorul care aaparţinut Divizia a 15 - a, trupele ce au înlocuit-o aufost puse în debandadă. (...) Trupele Brigăzii a 7-amixte române şi ale Diviziei a 12-a de cavalerie rusăîşi menţin poziţiile în gara Putna, care trecuse de maimulte ori dintr-o mână în alta. Divizia a fost întărită cuBrigada 15 Călăraşi sosită de la Focşani şi cu trei- 36 -
ISTORIE, CULTURĂbatalioane din Divizia a 15-a. Când se va limpezisituaţia acestor divizii, voi mai lua trupe necesarepentru a îndruma o acţiune ofensivă, în scopul de arespinge pe inamic sub vechile lui poziţii.La Grupul Râmnic, prin retragerea nejustificată adiviziilor ruse, Tuzemma şi Zaamurskaia, dreapta ladivizia a 3-a a rămas în aer; am dispus a se transportachiar în noaptea aceasta întăriri la Divizia a 12-apentru a restabili frontul în această parte.Stânga Diviziei a 6-a, amestecată cu Divizia a 34-arusă, precum şi frontul Diviziei a 15-a rusă au fostatacate viguros.”Situaţia era, deci, cât se poate de critică.Comandantul Armatei a 2-a, recomandă MareluiCartier General Român „să daţi o altă destinaţiediviziilor de cavalerie ruse, care se găseau pe frontulGrupului Rm. Sărat, căci neajunsurile care se produccovârşesc foloasele aduse.” 48Lupte grele s-au dat în punctul Spidele, pe dealurileŞonticari şi Marghiloman, care au fost cucerite, dinnou, de nemţi, după ce Regimentele române 4vânători şi 27 infanterie le redobândiseră. O bătăliefoarte sângeroasă a avut loc şi la Crucea Comisoaiei.Elena Negrescu, soţia amiralului Gheorghe Negrescu,comandantul Flotei de Dunăre, aflată în refugiu laBuzău, cunoştea amănunte de la tatăl ei, care a sositde la Rm. Sărat pe 18/31 decembrie 1916. El a plecatîn grabă, cu ajutorul unei birje, din oraşul părăsit detrupe. Bătrânul medic, ajuns la vârsta de 75 de ani, i-a povestit fiicei sale că „au fost lupte îngrozitoare, maiales la Crucea Comisoaiei, unde cu răniţi şi morţi, ampierdut 20 000 de oameni.” 49Confruntările militare decisive au avut loc pe 14decembrie 1916, când unităţile germane au făcutjoncţiunea cu aripa dreaptă a grupului Gerock, dinarmata austro-ungară a arhiducelui Iosif. Divizia 3română şi Divizia Zaamurskaia s-au retras. Ruşii aupărăsit poziţiile din sectorul central al frontului,facilitând ocuparea oraşului Rm. Sărat de către nemţi.Ei au pătruns pe 14 decembrie 1916, ora 16, prin treibariere din sud. În timpul luptelor, oraşul Rm. Sărat afost bombardat de artileria şi aviaţia inamică. S-auprodus pagube la Palatul Administraţiei şi de Justiţie,Teatrul Comunal, Şcoala primară nr.3. 50Bătălia Râmnicului a fost, prin urmare, una extremde dificilă, atât pentru români cât şi pentru adversari.Însuşi generalul prusac Erick von Falkenheim,comandantul Armatei 9 germană aprecia, în cartea sade memorii, că această confruntare militară a fostfoarte grea pentru ostaşii de sub comanda sa. Înrândurile trupelor germane a apărut nu numaioboseala, generată de cei peste doi ani de război, darşi un oarecare spirit de indisciplină, căci: ,,Pe din zonaetapelor crimele şi călcările de lege erau la ordineazilei. Tragerile cu armele asupra porcilor, vitelor şipăsărilor nu mai luau sfârşit (...) Războiul de mişcarenu putea fi dus mai mult de 3 luni.” 51Trupele române au trecut printr-o perioadă dificilă.După succesele vremelnice în cadrul ofensivei dinTransilvania, au urmat înfrângerile de pe cresteleCarpaţilor, dar, după bătălia de la Neajlov – Argeş,moralul soldaţilor şi ofiţerilor a scăzut. Capitala intrasesub ocupaţia Puterilor Centrale. Eşecul bătălieiRâmnicului a transformat campania armatei românedin vara şi toamna anului 1916 într-un adevăratdezastru. Grupul Râmnic a trebuit să se retragă lanord de râul Milcov. Relevând acest lucru, generalulAl. Averescu consemna în notiţele sale de război, la15 decembrie 1916, cu nedisimulată revoltă şiamărăciune: ,,Ruşii s-au retras de la Râmnic. Noiurmăm desigur mişcarea. Este ceva de neînţeles; auaerul de a se retrage din cauza ameninţării pe dreaptaşi de fapt mişcarea noastră este în aşa fel că dreaptaîntotdeauna ultima a se retrage.” 52Un alt participant la dramaticile evenimente,generalul Radu R.Rosetti, pe atunci locotenent-colonelîn cadrul Biroului Operaţii din Marele Stat Major,susţine în noţiile din 15 decembrie 1916 că ,,Forţaîmprejurărilor face ca frontul nostru să se reducă la celalcătuit din Carpaţii Moldovei şi din Siretul de Jos, aşacum voiau ruşii încă de la început. Dacă aceşti aliaţi ainoştri aduceau de la început, nu masa de corpuri dearmată ce au fost nevoiţi să aducă ulterior, darefectivul de 200 000 de ostaşi ce am cerut pentruDobrogea şi dacă înaintau la dreapta noastră cum îşiluaseră îndatorirea, situaţiunea ar fi azi cu totul alta.” 53Unele comandamente militare ruse s-au stabilit laGalaţi. În localul Seminarului „Sfântul Apostol Andrei”,potrivit adresei nr. 401, înaintată la 28 decembrie 1916de directorul acestei instituţii la Ministerul Cultelor, seaflau, încă din 24 decembrie 1916, comandamotocicliştilor de la Corpul 4 Siberian, o secţie detelegrafie fără fir, o secţie de cazaci şi o companie depoliţie călare. 54În ordinul de operaţii nr. 27, din 15 decembrie 1916,al Marelui Stat Major, semnat de generalul ConstantinPrezan, noul şef al acestui organism şi trimis Armateia 2-a, stipula că Grupul Râmnic se va retrage cătrenord-est. <strong>Armata</strong> rusă va trebui să ocupe frontul:Tâmboieşti – Sihlea – Bogza – Slobozia. 55 Pe nouapoziţie se aflau grupurile „Râmnic” şi „Mannerheim”.Acesta din urmă se găsea în sectorul Vrancea şidispunea de cinci mari unităţi: două ruse şi treiromâne. 56 Generalul Mannerheim a fost decoratpentru faptele sale de arme cu Ordinul ,,MihaiViteazul” clasa a III-a şi a părăsit frontul românesc,deplasându-se cu Divizia 12 cavalerie rusă înBasarabia. 57<strong>Armata</strong> română s-a retras pe aliniamente succesivede apărare, până la sfârşitul lunii decembrie 1916,- 37 -
ISTORIE, CULTURĂpână pe linia Carpaţii Orientali – Siret - Dunăreamaritimă. Germanii au încercat ca retragerea trupelornoastre să se producă cu pierderi majore, dar nu aureuşit acest lucru. 58 Deşi generalul Kurt von Morgen aocupat, pe 24 decembrie 1916, Focşaniul, iar CorpulAlpin a pus stăpânire pe localitatea MăguraOdobeşti, 59 nemţii au întrerupt operaţiunile militare,mulţumindu-se cu ocuparea a circa două treimi dinteritoriul României. Iarna sosise deja şi urma să fiefoarte grea.Se încheia, atunci, o pagină tristă în istoria războiuluide întregire naţională. Deşi pornită cu elan, speranţăşi multă însufleţire, campania din toamna-iarna lui1916 nu a dus la realizarea României întregite. Pânăla înfăptuirea acestui scump ideal vor mai trece doi anide imense suferinţe şi enorme sacrificii umane şimateriale.Note:1Arhivele Militare Române, fond Marele Cartier GeneralRomân (în continuare se va cita A.M.R., fond M.C.G.R.),Biroul Operaţii, dosar . 343/1916, f.266.2Ibidem, f. 267-2743Ibidem, dosar 20/1916, f. 49; dosar 28/1916, f. 4174Ibidem, dosar, 470/1916, f. 545Ibidem, f. 44-456Ibidem, dosar 28/1916; vezi şi în Constantin I. Stan,Generalul Traian Moşoiu ostaşul şi omul politic (1868-1932),ed. a II-a, Buzău, Editura Alpha MDN, 2009, p. 807A.M.R., fond M.C.G.R., Biroul Operaţii, dosar 208/1916, f.320-3218Mareşal Al. Averescu, Notiţe zilnice din război, vol II, 1916-1918. (Războiul nostru), ediţia Eftimie Ardeleanu şi AdrianPandea, Bucureşti, Editura Militară, 1992, p. 94-959A.M.R., fond M.C.G.R., Biroul Operaţii, dosar 26/1916, f.36510Ibidem, dosar 71/1916, f. 37011Ibidem, f. 37512Ibidem, dosar 22/1916, f. 22513Ibidem, dosar 31/1916, f. 10314Ibidem, dosar 55/1916, f. 2715Arhivele Naţionale Buzău, fond Prefectura, jud. Buzău,dosar 24/1918, f. 16; Dimitrie G. Ionescu, Istoria oraşuluiBuzău din cele mai vechi timpuri până astăzi, Bucureşti, ed.Litera, 1979, p. 19716A.M.R., fond M.C.G.R., Biroul operaţii, dosar 31/1916, f.15417Ibidem, dosar 488/1916, f 17918Ibide, dosar 488/1916, f. 17919Ibidem, dosar 55/1916, f. 2720Ibidem, dosr 2/1916, f. 152. Jurnalul de operaţii al Diviziei3 infanterie21Ibidem, dosar 56/1916, f. 3622Locotenentul Erwin Rommel în marş prin Buzău, Dealul1001 Măgura Odobeşti, în Străjer în calea furtunei, I, nr. 1,august 2007, p. 5823A.M.R., fond M.C.G.R., Biroul operaţii, dosar 31/1916.Jurnalul de operaţii al Diviziei 1/17 infanterie.24Ibidem,dosar 208/1916,f.38525Ibidem26Ibidem, f. 38627Ibidem,, f. 18128Ibidem,dosar 6/1916 ,f.57, Jurnalul de operaţie al Diviziei6 Infanterie29Ibidem,dosar 31/1916, f.17330Lt. col. (r), Constantin I. Luca, Cărămizi de temelie nouă14 august 1914 – 14 noiermbrie 1919, Bucureşti, Editura Axz,2005, pp. 122-12331A.M.R., fond M..C.G.R., Biroul Operaţii, dosar 208/1916,f. 185-18632Ibidem, f. 18733Mareşal Carl Gustav Emil Mannerheim, Memorii,Bucureşti, Editura Militară, 2003, pp. 50-5134A.M.R., fond MCGR, Biroul operaţii, Dosar 208/1916, f.18935Ibidem, f. 1936.36Const. Kiriţescu, Istoria Războiului pentru întregireaRomâniei (1916-1919), vol. I, ed. II, Cucureşti, Editura CasaŞcoalelor, f.a., p.42037A.M.R., fond M.C.G.R., Biroul operaţii, Dosar 208/1916, f.41538Idem, fond Corpul III Armată Român, dosar 71/1916, f. 3639Ibidem, f. 13740Ibidem, f. 13841Ibidem,f.151. Jurnalul de operaţii al Diviziei a 6-aInfanterie română42Ibidem,f.153. Jurnalulde operaţii al Diviziei a 3-a deInfanterie română43C. Kiriţescu, op. cit., vol I, p. 46044C.I: Stan, Buzăul şi Rm. Sărat în anii ocupaţiei germane(1916-1918), Buzău, Editgraph, 2008, p. 5645General Petain, La dramme roumaine 1916-1918, Paris,Payot, 1932, p. 13746A.M.R., fond M.C.G.R., Biroul operaţii, dosar 208/1916, f.19047Ibidem, f. 1548Ibidem, dosar 118/1916, f. 33649Elena Negrescu, Jurnal de război 1916-1918, ediţie deNeculai Moghior şi Ion Dănilă, Bucureşti, Editura „Detectiv”,2006, p. 178.50Valeriu Nicolescu, Constantin Marafet, Un colţ de ŢarăRomânească. Judeţul Slan-Râmnic, Vol I, R. Sărat, EdituraRafet, 2008, pp. 296-298, anexa 11.51General Erich von Folkenhayn, Campania Armatei a 9-aîmpotriva românilor şi ruşilor în 1916-1917, Bucureşti, EdituraAlcaly, 1937, pp. 204-20952Mareşal Al. Averescu, op. cit, vol II, pp 101-10253General Radu R. Rosetti, Mărturisiri (1914-1919), ediţiede Maria Georgescu, Bucureşti, Editura Modelism, 1997, p.165.54Arhimandrit Visarion Puiu, Documente inedite 1908-1917, ediţie de Pr. Eugen Drăgoi, Galaţi, Editura EpiscopeiDunării de Jos, 2005, p. 157, doc. 12255A.M.R., fond M.C.G.R., Biroul Operaţii, dosar 28/1916f.600-601.56Petre Otu, Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu - militarul, omulpolitic, legenda, Bucureşti, Editura Militară, 2005, p.158.57Mareşal Carl Gustav Emil Mannerhein, op. cit., p. 5158C.I. Stan, Generalul Henri M. Berhelot şi România,Bucureşti, Editura Paideia, 2008, p. 3759C. Kiriţescu, op. cit., vol I, pp. 467-468.- 38 -
ISTORIE, CULTURĂGeorge Pâslaru,reporter de războipe Frontul de Est---------------- Viorel Frîncu, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu” BuzăuGeorge Gh. Pâslaru, unul dintrecei mai mari ziarişti interbelicibuzoieni, s-a născut la 30 martie /12 aprilie 1913, la Pârscov (jud.Buzău), locul de baştină alrenumitului scriitor VasileVoiculescu (1884-1963). 1 Tatăl său,Gheorghe Pâslaru, originar dincomuna Lipia (jud. Buzău), dirigintede poştă la Pârscov, îi va marcaviitorului ziarist evoluţia, prin naturaprofesiei fiind nevoit să-şi schimbe,deseori, locul de muncă. Cândacesta este numit diriginte de poştăla Mizil, fiul urmează cursurileLiceului „Tase Dumitrescu” dinlocalitate, pe care le absolvă înanul 1930, însă bacalaureatul îl vasusţine la Liceul „Hasdeu” dinBuzău, unde, între timp, tatăl săufusese promovat ca şef al OficiuluiPoştal. 2Având acces la majoritateapresei locale şi naţionale, pe caretatăl său, în calitate de director depoştă, o gestiona şi atras de mirajulprofesiei de ziarist, GeorgePâslaru, încă din clasa a IV-a deliceu, devine corespondent laCurentul, condus de PamfilŞeicaru, trimiţând scurte ştiridespre evenimentele desfăşurateîn urbea Mizilului. După absolvirealiceului, se înscrie la Academia deStudii Comerciale din Bucureşti. Înacelaşi timp, la 20 noiembrie 1933,editează şi conduce publicaţiaAlbatros, revistă a AsociaţieiStudenţilor Buzoieni „Al.Marghiloman”, asociaţie al căreipreşedinte este, şi avându-l caprim-redactor pe Ioan Chivulescu,specialist în problema doctrinelorpolitice. Chiar dacă publicaţia vaaborda o tematică diversă, cucolaborări literare valoroase venitedin partea lui Al. Philippide şi, maiales, V. Voiculescu, colectivulredacţional va imprima revistei oorientare naţionalistă, atitudineîmbrăţişată, la acea vreme, de ceamai mare parte a studenţilorromâni. Revista îşi va încetaapariţia în martie 1934, cândGeorge Pâslaru îşi va începepropria-i carieră de ziarist, cadirector şi proprietar al celui maibun, incisiv şi controversatsăptămânal interbelic buzoian,Acţiunea Buzăului (1 sept. 1934-16mai 1941), „ziar de informaţie”.Publicaţie de nuanţă ţărănistă, cuun colectiv redacţional format dincondeieri de excepţie, aceasta vaintra în lupta politică, la început,împotriva autorităţilor locale desorginte liberală, primul care va filuat în colimatorul publicaţiei fiindprimarul urbei Buzăului, StanSăraru, politician de vază al P.N.L.Serialul denigrator declanşat deGeorge Pâslaru, la 6 martie 1938,împotriva primarului, sub genericul„Stan Săraru sau Sărariada”, se vaîncheia în noiembrie 1939, printr-unarticol reparatoriu semnat de IsacH o l d e r 3 ,viitorul ginereal celuiincriminat,iar, din punctde vederejuridic, edilulşef va fiabsolvit detribunal, deorice acuzaţii, abia în decembrie1944. Totuşi, ceva mai târziu,George Pâslaru va fi cel care vaplăti cu libertatea, acuzat deacelaşi Isac Holder, pus în slujbanoului regim comunist, pentruatitudinea sa naţionalistă şiantisemită, inclusiv pentru atacurilela adresa fostului primar.Acesta nu-l uitase pe GeorgePâslaru care, făcând apologiaextremei drepte, „întocmise” şipublicase, în 1936, volumul„Cărticica legionarului valah”, înfapt o adaptare mult mai complexăa lucrării lui C. Z. Codreanu„Cărticica şefului de cuib”. Înacelaşi context, George Pâslarus-a remarcat ca un anticomunistconvins. În paginile ziaruluiAcţiunea Buzăului din 18 iulie1935, el scrie un articol intitulat, înmod semnificativ, „«Ţarina» saucomunismul?”, unde avertizează:„Ţărani buzoieni, fiţi atenţi!Comuniştii din Sărindar şi-au trimisoamenii să vă zăpăcească,minţindu-vă. Goniţi-i cu pietre!”. 4Autorul îşi întemeia articolul înurma apariţiei, la Ulmeni (jud.„Acţiunea Buzăului”, an II, 1 martie 1936- 39 -
ISTORIE, CULTURĂBuzău), a publicaţiei Ţarina(condusă de Mihail Dragomirescu,viitor academician), ziar stipendiatde Partidul Comunist din România,aflat în ilegalitate. 5Pe de altă parte, George Pâslarus-a dovedit şi un analist pertinent,dar incisiv, într-o panoramare asocietăţii româneşti interbelice,reflectată într-un studiu - numit deel „simplă prezentare rezumativă”,„1918-1940. România aşa cum afost” (1940), unde face o directă şiconcretă estimare a Românieigeneraţiei sale şi care, nu trebuiesă fii doctor în ştiinţele...observaţiei ca să realizezi asta, sesuprapune aproape perfect cuRomânia de azi: „Slăbiţi pe tărâmulspiritual, înşelaţi pe ogorul politic şispoliaţi în domeniul econonomic,au trăit pentru ei, dar au muncitpentru alţii.” 6Dacă ar fi să caracterizămactivitatea ziarului, am distingecâteva etape importante, care vormarca şi destinul ziaristului GeorgePâslaru:- între 1935-1937, săptămânalulare o atitudine naţionalistă,puternic antisemită şi prolegionară,cu precizarea că, deşi conduceaacest ziar, George Pâslaru, încalitate de comandant alAvangardei Buzău (o facţiunelocală a Frontului Românesc), vaedita o nouă publicaţie – FrontulRomânesc al Provinciei (martie1936 - febr. 1937), „Organsăptămânal al mişcării naţionalistecondusă de A. Vaida Voevod”, cu orăspândire în mai multe judeţe(Putna, Ploieşti, Brăila etc.), decâtcelălalt ziar – Frontul Românesc alBuzăului -, condus de DimitrieMântulescu. 7- de la 10 februarie 1938, cândeste instalat guvernul condus dePatriarhul Miron Cristea şi până întoamna anului 1940, AcţiuneaBuzăului se pliază la noile condiţiipolitice, făcându-se utilă dictaturiicarliste, accentele de naţionalismscăzând în intensitate, aproapepână la dispariţie;- între septembrie 1940 şiianuarie 1941, în timpul statuluinaţional-legionar, publicaţia va fipurtătoarea de cuvânt al Gărzii deFier, iar după înăbuşirea rebeliuniilegionare se va pune la dispoziţianoului regim de dictatură militarăinstalat de generalul IonAntonescu.Cu sabia lui Damocles (generalulIon Antonescu – n.n.) deasupracapului, pentru sprijinul, mai multsau mai puţin voalat, acordatMişcării legionare, George Pâslaruva închide publicaţia (la nr. 388, din16 mai 1941), inserând un amplureportaj, pe pagina 1, al germanuluiVon Stackenberg despre „Victoriadin Vest. Figuri ale armateigermane care au luptat pe frontuldin Franţa”. 8iAcesta dorea o reabilitare cât maiconvingătoare în faţa noilorautorităţi, decise să tragă larăspundere pe membrii şisusţinătorii Gărzii de Fier, vinovaţide declanşarea rebeliunii din 21-23ianuarie 1941.Providenţa i-a surâs lui GeorgePâslaru în momentul în care, la 22iunie 1941, şeful statului, generalulIon Antonescu, a lansat celebrachemare: „Ostaşi, vă ordon: TreceţiPrutul!”. În acest context, pentru a-“Cot la cot, umăr la umăr.” Reproducerefoto şi text din “Acţiunea Buzăului”.şi spăla păcatele trecutului,oarecum „verde” dar, credem noi,mai ales pentru a-şi probasentimentele profund naţionaliste,anticomuniste şi antisovietice,primeşte acceptul de a însoţi, încalitate de reporter de front, trupeleDiviziei 5 Infanterie Buzău, încomponenţa căreia intrauregimentele 8 Buzău, 9 RâmnicuSărat şi 7 Prahova, în luptele ce vorurma pentru eliberarea Basarabieide sub ocupaţia sovietică.De altfel, ziaristul buzoian vaparticipa, alături de trupele româneşi germane, la cele mai importante- 40 -bătălii desfăşurate pe teritoriulBasarabiei, inclusiv la luptelepentru cucerirea Odesei, aşa cumel însuşi menţionează în volumulde reportaje „Drumuri de sânge. Dela Prut la Odesa”: „Plecat pe front,cu o unitate din această Divizie, amsimţit toată pătimirea româneascăde la Mândreşti, Moruzeni,Hârtopul Mare, Zahaicana, MovilaSpânzuraţilor şi Orhei, pentru caapoi să freamăt în mijlocul marilormomente de încleştare şi luptegrele de la Cota 110, Hagi-Bey,Vigoda, Dalnic şi Odesa. Pedrumuri de sânge, ostaşii Buzăului,Râmnicului-Sărat şi Prahovei aurăzbit fără precupeţire, risipindtirania întunericului şi aducândlumina dreptăţii”.Scriind într-un registru purjurnalistic, ancorat la realitateaimediată a dramaticelor sceneepopeice la care a participat,George Pâslaru dovedeşte cuprisosinţă talentul său de adevăratreporter, în care literaturizareaevenimentelor este dibaci ocolită,marşând pe descrierea frustă darsemnifictivă a faptelor de eroismale ostaşilor români în luptele cuinamicul. Acest fapt, autorul îlrecunoaşte, în prefaţa cărţii, astfel:„Fără a da acestei cărţi aspect şipretenţii literare, mă mulţumesc a oînfăţişa tuturor, ostăşeşte, aşa cumsufletul meu a putut-o zămisli,fragmentar, în răgazul nesigur
ISTORIE, CULTURĂdintre două vifore de gloanţe sauobuze, acolo unde viaţa şi moarteamărşăluiau împreună, la fiecarepas, în fiecare clipă”. 9Semnificativ, sub aspectul stiluluijurnalistic abordat de autor,descrierea modului în care primulofiţer buzoian, slt. Gh. V. Popescu,a căzut pe frontul în Basarabia,poate fi utilizat oricând ca materialdidactic de studiu pentru reporterultrimis să redacteze din zonele deconflict armat. Iată, în acest sens,reproducem un scurt fragmentrevelator: „Grupul de recunoaştereprimeşte ordin şi pleacă. În frunteeste sublocotenentul de rezervăPopescu Virgil. Au intrat în pădureprin partea opusă satului, după ceau făcut un înconjur de aproape unkm. Toţi merg tăcuţi, răspândiţi întrăgători, cu mâna pe arme.Drumul este, însă, anevoios dincauza hăţişurilor. Din când în când,sublocotenentul se opreşte şiascultă. Apoi, face semn deînaintare. După ce trecu un luminiş,se auzi un nechezat de cal. Cusiguranţă că acolo sunt Ruşii. Numai stătură mult pe gânduri şideschiseră focul. Ruşii au răspunsimediat. Gloanţele sboară şi dintroparte şi din alta. (...) Lupta maicontinuă vreo jumătate de ceas,până ce Ruşii fură scoşi dinpădure, cu pierderi grele. Cândplutonul se adună, se făcunumărătoarea. SublocotenentulPopescu Virgil fusese rănit la braţuldrept de două gloanţe;deasemenea, încă opt ostaşiprezentau răni. Când fu adus şicaporalul Mihăiloiu, el îşi dădusede mult duhul. Gloanţele îiintraseră din cap până în picioarede parc-ar fi fost secerat. El eraprimul ostaş al Diviziei caredeschidea marea carte aeroismului în răsboiul cu bolşevicii.El era primul ce trecea îneternitate. Iar sublocotenentulPopescu Virgil era cel dintâi ofiţercare-şi dădea tributul de sânge înmarea luptă de desrobireromânească.” 10Comparativ cu volumul „Ardmalurile Nistrului” 11 , un reportajfluviu semnat de cunoscutul scriitorConstantin Virgil Gheorghiu 12 ,cartea lui George Pâslaru nu estecu nimic mai prejos, mai ales călucrarea, după cum mărturiseşteautorul, se adresează celor „rămaşiacasă – dar mai ales pentrutineretul care mâine, poate, va fichemat să reediteze aceleaşimomente de vitejie şi biruinţă, trăiteCavalerie mărşăluind spre front, în Basarabia.de generaţia noastră”, adăugând:„Am strâns în paginile ce urmeazăsupremele clipe de dăruire cătreŢară şi Cruce, ale ofiţerilor,subofiţerilor şi trupei din Divizia 5-aInfanterie cari, pe meleagurile dinBasarabia şi Ukraina, au ştiut săpună stavilă, cu viaţa lor puhoiuluibolşevic, purtând tricolorulstrămoşesc peste întinsuri deveşnicie românească”.Volumul de reportaje, pe careGeorge Pâslaru îl închină„ostaşilor, ofiţeri şi trupă, din Divizia5-a Infanterie, căzuţi pe câmpurilede luptă din Basarabia şi Ukraina,pentru reîntregirea României şidistrugerea bolşevismului”, a fostfinalizat la 16 octombrie 1941 şi avăzut lumina tiparului în decembrie,acelaşi an, la Tipografia „AcţiuneaBuzăului”, al cărui proprietar eraînsuşi autorul.Cartea a avut un imens succes înrândul cititorilor, atrăgând atenţiacelor mai înalte foruri militare şi,implicit, factorilor de răspunderedin Ministerul Propagandei. Înacest context, trecându-i-se cuvederea trecutul de jurnalist ataşatideologiei gardiste, este numit,probabil, spre sfârşitul anului 1941,începutul anului 1942, „comisar cuprobleme de propagandă şi presăîn Transnistria şi consilier tehnic pelângă Ministerul Propagandei”. 13În noua sa funcţie, îşi vadesfăşura activitatea în oraşulOdessa, în cadrul Centrului depropagandă militarăcondus delocotenentul-colonelAlex. Enescu,coordonând douăpublicaţii ce auapărut în timpula d m i n i s t r a ţ i e iromâneşti: Bugul,„Organul Serviciuluide Propagandămilitară” – primulnostru cotidian dinTransnistria, în faptun jurnal de front,apărut în intervalul12 septembrie1942 – 31 iulie1943 14 şi Odessa [GazetaOdessei], cotidian tipărit în limbileromână şi rusă, 15 primul numărfiind tipărit la 8 martie 1942.După cum cum preciza prof.Petre Ghiaţă (sublocotenentrezervist din S.M.P.) în Cuvântulînainte al nr. 20 al ziarului, prinpublicaţia Bugul se dorea„informarea promptă a ostaşilor şia funcţionarilor români asupradesfăşurărilor evenimentelor dinţară şi străinătate. Deasemenea,va înfăţişa zilnic faptele de armeale luptei eroice pe care armatanoastră o duce în răsărit pentruexistenţa românismului”. Pe de altăparte, George Pâslaru, directorlpublicaţiei, va menţiona în acelaşinumăr, că Bugul era un „stindardal virtuţilor româneşti, cu rolul de ada sens de tărie prezenţei noastreaci, după marile biruinţe pe careNeamul le scrisese cu sânge şisabie”.Prima pagină conţinea editorialuldirectorului, ştiri de pe front şi dinprincipalele capitale ale ţăriloreuropene, preluate de la agenţiile- 41 -
ISTORIE, CULTURĂde presă (în principal Bugpress),precum şi două ilustraţii aproapefără excepţie cu subiect militar.Paginile 2-3, sub titlul „De la Nistrula Bug”, insera ştiri din interiorulacestui spaţiu, preponderent cucaracter sociale şi culturale. Depildă, în pagina a 3-a a ediţiei cu nr.96/ miercuri, 14 iulie 1943, seanuţă că Escadrila „Bug” a botezatun copil român, evenimentulpetrecându-se în prezenţaguvernatorului Transnistriei, prof.Gh. Alexianu şi, printre alţii, a luiHoraţiu Ionescu, şeful ServiciuluiPresei, a tuturor piloţilor escadrileişcolii de pilotaj, naşă fiinddomnişoara directoare IrinaBurnaia, pruncul botezat Ion, dar şiIlie, în cinstea patronului aviaţiei; odată scos din cristelniţă, i s-a făcutşi botezul aerului, avionul fiindpilotat de Emil Negoiţă, decanul devârstă, multimedaliat, care avea laactivul său peste 6000 de orepetrecute în văzduh. Tot aici seredă programul cinematografelordin oraş, 11 la număr, rebotezatecu nume româneşti: Doina,România, Bucureşti, Axa, Moldova,Oltenia, Victoria, Bug, Scala, Lunaşi Basarabia. Acelaşi gen de numele aveau şi restaurantele, cel maiconvenabil preţ fiind la…Bucureşteanu’, pe strada RegeleMihai I, nr. 96, iar postul local deradio se numea Radio Moldovanca.Pagina 4, conform tipiculuivremii, era intitulată „Ultima oră”, şiinsera, aproape exclusiv, ştiri de pefronturi, preluate de la agenţia depresă Bugpress. La Tipografia„Graiul Românesc” din Odessa,unde se edita Bugul, va vedealumina tiparului şi ziarul Odessa,condus tot de către GeorgePâslaru. În numerele 21/1 aprilie1943, pag. 3, şi în nr. 27/1943 serelata despre cum se derula oşezătoare ostăşească la Odesa 16 ,la acea oră şi aproape în toateediţiile date despre viaţa culturalăşi artistică sub administraţieromânească. Nu lipseşte rubrica„Figuri de eroi” (numită şi „Eroismromânesc”), dar nici mediatizareacondamnărilor la moarte saumuncă silnică pronunţate deCurtea Marţială pentru partizaniidescoperiţi că lucrau în favoareainamicului şi cu arme asupra lor. 17În perioada cât a activat laOdessa, George Pâslaru s-acăsătorit, la 2 decembrie 1942, cuVictoria Dimitriu, actriţă, iar anulMedaliile „Pro Basarabia şi Bucovina”(„Patria recunoscătoare. 1941“)„Cruciada Împotriva Comunismului” instituităla 1 aprilie 1942.următor li s-a născut, la 3 iulie1943, o fetiţă, cea care va devenimai târziu celebra cântăreaţă,compozitoare, textieră de muzicăuşoară şi actriţă de film, MargaretaPâslaru. 18După terminarea misiunii laOdessa, George Pâslaru sereîntoarce la Bucureşti, undecumpără ziarul Capitala 19 (înopinia aceluiaşi jurnalist acuzator,Isac Holder, „cu banii obţinuţi dinjaf, în Transnistria”) şi devinecorespondent, pentru Buzău, alziarului Timpul, condus de GrigoreGafencu, veteran aviator alprimului război mondial.Noua intreprindere a ziaristuluibuzoian a fost sortită eşecului,sediul redacţiei ziarului Capitala şitipografia fiind distruse, în cursullunii mai a anului 1944, într-unul dinraidurile efectuate, asupraBucureştiului, de bombardiereamericane şi engleze.Lovitura de stat de la 23 august1944, arestarea Mareşalului IonAntonescu, conducătorul regimuluimilitar instaurat în 1941, şi intrareaRomâniei în coaliţia antihitleristă,concomitent cu pătrundereaArmatei Roşii pe teritoriul ţăriinoastre, vor precede acţiunile decomunizare, odată cu instalareaguvernului pro-comunist, la 6martie 1945, prezidat de dr. PetruGroza.Din acest moment, sedeclanşează vânătoarea împotrivaadversarilor politici, în special, anaţionaliştilor, membri şi/sausimpatizanţi ai Mişcării legionare,printre aceştia numărându-se şiziaristul buzoian George Pâslaru.La începutul anului 1945, IsacHolder, ginerele fostului primar aloraşului Buzău, liberalul StanSăraru, cel care a fost „eroul” unuiserial iniţiat de săptămânalulAcţiunea Buzăului, titra (în ziarulpro-comunist Chemarea Buzăului)articolul „Lipsea din lot”, avându-lca ţintă pe George Pâslaru,învinuit nu numai de propagandăantisemită ci şi de participare laacţiuni antisemite: „În localitate[Buzău] mergea în frunteaspărgătorilor de geamuri laprăvăliile evreieşti şi îi lovea peevrei.” 20La 24 mai 1945 a începutprocesul ziariştilor „criminali derăzboi“, „vinovaţi de dezastrul ţării“,prin care se urmărea, practic,decapitarea elitei gazetărieiromâneşti, iar G. Pâslaru era dejapus sub urmărire de Siguranţă,încă din ianuarie 1945. În opiniaredactorulului şef adjunct aloficiosului „Scânteia”, SilviuBrucan, aceştia erau „agenţicalificaţi ai Gestapoului, ziarişti cuo activitate infamantă în activul lor,[care] nu numai că se plimbă liberi,nu numai că pătează lupta eroică aArmatei Roşii şi a poporului român,dar mai mult - ceea ce este menitsă ridice revolta poporului - fac săapară gazete“.Condamnarea primului lot alcelor 14 ziarişti, la 2 iunie 1945, decătre Tribunalul Poporului, a fosturmată de alte procese dresateunor jurnalişti, acuzaţi de a fi„trădători ai intereselor populare şide stat”. George Pâslaru va fi şi elcondamnat, pentru atitudinenaţionalistă, antisemită,anticomunistă şi antisovietică, la unan şi jumătate de închisoare, cuinterdicţia unor drepturi cetăţeneşti- 42 -
ISTORIE, CULTURĂşi ridicarea dreptului de a maisemna articole de presă.Obligat să divorţeze, pentru a-şiproteja familia, George Pâslaru seva recăsători şi îşi va dedica restulvieţii muzicii. Autodidact desăvârşit,acesta se va dovedi un compozitorde talent, ceea ce îi va permite săfie primit în Uniunea Compozitorilordin România. 21A murit la 15 iulie 1961, laBucureşti, şi a fost înhumat laCimitirul „Sfânta Vineri”. 22Ca reporter de război, GeorgePâslaru se înscrie printre cei maiimportanţi ziarişti participanţi labătăliile de pe Frontul de Est, întimpul celui de-al Doilea RăzboiMondial, ignorat însă de cărţile deistorie ale presei române, încomparaţie cu cei occidentali, careCimitir militar la Dalnik.s-au bucurat de bogatebiobibliografii.Volumul „Drumuri de sânge. Dela Prut la Odesa”, interzis deregimul comunist din două motive– pentru că era documentată întoiul luptelor de eliberare aBasarabiei de sub ocupaţiasovietică şi fiindcă autorul avea oorientare profund naţionalistă -,este astăzi o sursă importantă abibliografiei istorico-militare şi arputea deveni un material didacticauxiliar util pentru studenţiifacultăţilor de jurnalism, în ceea cepriveşte studiul reportajului derăzboi, precum şi a atitudiniijurnalistului, trimis special, înzonele de conflict armat.Note1Arhiva Primăriei comunei Pârscov, fond Registrul StăriiCivile pe anul 1913.2„Reporterul”, VI, nr. 14/20 iunie 1933.3Isac Holder (Holdea), profesor, ziarist, se naşte la 28noiembrie 1898, în comuna Frumosu, jud. CâmpulungModovenesc – Bucovina. Absolvent al Facultăţii de Litere laUniversitatea din Iaşi (1923), colaborează încă din anii destudenţie la publicaţiile Opinia şi Lumea. În 1923, a conduspublicaţia Secera şi ciocanul. Din anul 1925, este numit directoral Şcolii comunităţii evreieşti din Buzău (1925-1948), undepredă limbile română şi germană. Concomitent cu funcţia deprofesor, lucrează ca ziarist la: Dimineaţa, Adevărul, Egalitatea,Curierul israielit, Lupta, Ordinea, Vocea Buzăului, ChemareaBuzăului, Frontul Plugarilor, Scânteia şi, mai târziu, esteredactor la România liberă. Face parte din comitetul deiniţiativă care, la 7 iunie 1932, a înfiinţat Asociaţia PreseiBuzoiene. În 1946, este cooptat în Uniunea Internaţională aZiariştilor. De asemenea, a fost corespondent pentru Româniala ziarele: Hamburger, Fremdenblatt, Prager Press şi Kultur desVolkes. Moare la 13 februarie 1974, la Bucureşti; apud: ViorelFrîncu, Istoria presei buzoiene şi râmnicene în date (1839-2008), Editura Editgraph, Buzău, 2009, p. 314.4Conf. univ. dr. Constantin I. Stan, Ziaristul buzoian GeorgeGh. Pâslaru – cronicar al războiului de întregire naţională[1941], în: „Opinia”, X, nr. 2649 , din 11 ianuarie 2000, p. 2.5Ţarina, cu deviza „Pentru dreptatea ţăranilor şi muncitorilorŢarina luptă fără şovăială”, anunţat ca bimensual, apare la 20iulie 1935, la Ulmeni (jud. Buzău). Director: Mihail I.Dragomirescu, om politic, prof. univ. şi istoric literar (1914-1999). Publicaţia va fi interzisă de cenzură după primul număr.Format: 44 x 32 (4 p.). Anul 50 lei. Se imprimă la Tipogr. „Dacia”Fraţii Dumitrescu, Buzău.6Dan Gîju, Reporteri de front ocultaţi, în: „Observatormilitar”, nr. 8 (24 februarie – 2 martie 2010), p. 16.7Alex. Oproescu, Presa buzoiană şi râmniceană. Dicţionarbibliografic, Vol. I (A-F), cu o prefaţă de Laurenţiu Ulici, Buzău,Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu”, 1995, p. 152-153.8Ion Costea, Presa naţionalistă şi prolegionară în judeţulBuzău (1933-1941), Editura Editgraph, Buzău, 2008, p. 92.9George Pâslaru, Drumuri de sânge. De la Prut la Odesa”,Ediţia a II-a, Editura „Muguri”, Bucureşti, 1942, p. 3.10Idem, p. 7.11Ard malurile Nistrului (1941) – volum de reportaje de pefront din timpul războiului de eliberare a Basarabiei şiBucovinei, semnat de Constantin Virgil Gheorghiu şi prefaţatde Tudor Arghezi, folosit mai târziu de Marin Preda, ca sursădocumentară, în romanul „Delirul”.12Constantin Virgil Gheorghiu, (n. 9 septembrie 1916,Războieni, în Moldova - d. 22 iunie 1992) a fost diplomat,jurnalist, romancier şi poet român din exilul postbelic.13„Chemarea Buzăului”, an I, nr. 5, din 10 ianuarie 1945.14Presa basarabeană de la începuturi până în anul 1957,Catalog, Editura Epigraf, Chişinău, 2002, la capitolul ,,Publicaţiiperiodice basarabene din străinatate”, p. 411; vezi şiRomanitatea transnistreană, Bucureşti, 1996, p. 399; SoloveiR., Din viaţa culturală a Transnistriei (1941-1943); „Revista deistorie a Moldovei”, 1998, nr. 1/2, p. 36, 42.15Idem, p. 413; vezi şi I. S. Nistor, Istoria românilor dinTransnistria, Bucureşti, 1995, p. 97.16Programul cuprindea, în genere, pe parcursul a 2-3 ore,numere de fanfară, poezii, concerte vocale, numere dejonglerie, echilibristică, humor, jazzuri, solo de instrumente etc.17Colecţia Bibliotecii Muzeului Militar Naţional din Bucureşti(BMMN; B.A.R. P III.18513).18Arhiva Primăriei oraşului Odesa, fond Starea Civilă, actde căsătorie nr. 9568/2 decembrie 1942.19Biblioteca Academiei Române, fond Catalog periodiceromâneşti, cota P IV 14.810: Capitala (1936-1944). Ca primredactori figurează Mihai Gheorghiu şi ulterior Al. Al.Leontescu, cel din urmă, probabil, pus în funcţie de GeorgePâslaru, când s-au schimbat patronii. În caseta frontispiciului,pe lângă strada Oteteleşanu 3, unde se găsea redacţia, maifigurează o informaţie, anume faptul că titlul este înscris înregistrul de publicaţii al Tribunalului Ilfov cu nr. 438/938, deşiziarul apăruse încă din 1936.20„Chemarea Buzăului”, op. cit.21Viorel Cosma, Lexiconul muzicienilor români, vol. VIII,Editura Muzicală, Bucureşti, 2008, p. 318.22Primăria Sectorului 1, fond Starea Civilă, act de decesnr. 379/15 iulie 1961.- 43 -
ISTORIE, CULTURĂLa cea de a 160-a aniversareGazetarul Eminescudespre buzoienicontemporani--------------------------------------- Emil Niculescu, Cercul Militar BuzăuDupă apariţia primei culegeri de publicisticăeminesciană, datorată lui Ion Scurtu, „Scrieri politiceşi literare” (1905), o lungă perioadă de timp exegeţiiau zăbovit, până prin deceniul cinci al secolului trecut,totuşi, mai mult asupra operei poetice a scriitorului.Între cei care au semnalat, fără excese şi fărădiminuări, importanţa publicisticii eminesciene se află„cartezianul” Şerban Cioculescu, în „RevistaFundaţiilor Regale”(1939), care avertiza asupraexistenţei unei „vocaţii paralele”: A nesocoti, dinr-undispreţ principial, această producţie majoră a spirituluiromânesc care este activitatea sa publicisticăînseamnă a trece cu vederea unul din modurile princare ni se relevă geniul eminescian.Primul studiu dedicat în exclusivitate gazetarului,intreprins de Al. Oprea, punea, între altele, în lumină oanume evoluţie paralelă a poeziei şi publicisticii luiEminescu: paradoxal, în raport cu evoluţia creaţieipoetice, care ajunge treptat – cum s-a observat – la oapolinizare a fondului dionisiac, cursul gazetăriei parea fi invers: în prima perioadă domină trăsături apolinice– este un Eminescu majestuos, patetic (dar de osiguranţă suverană), cu o ţinută polemică elevată,trăsături care se vor surpa treptat sub năvala unorreacţii pătimaşe, unei subiectivităţi exasperate. 1Vreme de nouă ani, cât este redactor la „Curierul deIaşi” şi la „Timpul”, Eminescu are un singur concediu(1878), petrecut la moşia juristului junimist NicolaeMandrea, şi acela agrementat cu traducerea unordocumente istorice, din germană, ce vor intra în primulvolum al seriei celor editate din corpus-ul Hurmuzaki.Poetul este Atlas-ul ce va ţine gazeta partiduluiconservator la o înălţime ameţitoare pentru- 44 -terestritatea presei contemporane, cu o încordareintelectuală şi polemică, ce, în timp, îi va oferi roadedin cele mai puţin îmbietoare. Prin 1882, îi scriaVeronicăi Micle: sunt unul din oamenii cei mai bineurâţi din România. (…) Naturi ca ale noastre suntmenite sau să înfrângă relele sau să piară, nu să seplece lor. 2Alte pagini aflate în manuscrisele din „lada luiMaiorescu” dau măsura tonusului pe care îl căpătaseredactorul de la „Timpul” (sucul învietor al gândirii epatima. E vorba numai ca această patimă să aibă unobiect nobil şi desigur că cel mai nobil e adevărul; 3sau observaţii şi precepte de conduită minate de unmoros scepticism: Merit şi calităţi sunt pentru lume oprovorare la duel. Deviza noastră e a nu spera nimicşi a nu ne teme de nimic. Sub semnul lui Marte şi al luiSaturn stau (mai degrabă) şi notabilităţile din ţinutulBuzăului intrate, prin „meritele” lor publice în câmpulde observaţie al gazetarului.<strong>Alexandru</strong> Candiano-Popescusub semnul lui pseudo<strong>Alexandru</strong> Candiano-Popescu (1841-1901), născutla Lipia, fiu al poliţaiului Dumitru Popescu şi, dupămoartea violentă a tatălui, trântit de un cal, adoptat deun alt poliţai, Candiano, cel de al doilea soţ al mamei,este, chiar pentru o epocă „de tranziţie”, cum a fostcea cuprinsă în intervalul istoric în care a vieţuit, ofigură cu totul insolită, ţinând cumva de struţo-cămiladin „Istoria ieroglifică “ a lui Cantemir.Ofiţer de artilerie, participă la complotul„fevruariştilor”, ce a dus la abdicarea forţată a lui Cuza.
ISTORIE, CULTURĂImixiunea partidelor în viaţa corpului militar este, îngeneral, pentru Eminescu, un abuz, desigur cel maipericulos pentru tânărul nostru stat, drept care ţine săpuncteze un principiu: Ţinem mult a releva încă unpunct, acela al calificativului de „generali de partid”.Noi, la „Timpul”, considerăm pe toţi ofiţerii ca fiind aiţării, iar nu ai partidelor şi nu poate fi crimă mai maredecât aceea ce s-a comis şi se comite încă de pretinşiiliberali, aceea de-a amesteca politica în armată,clasificând pe ofiţeri mai puţin după meritele lor decâtdupă culorile lor politice (Timpul, 29 noiembrie 1880).Lovitura de palat, de la 11 februarie 1866, aconstituit prilejul unor repetate şi iritate intervenţii încoloanele gazetei conservatoare. Sub ameninţarearevolverului, domnitorul a semnat actul de abdicare (laora 5 dimineaţa), după care, îmbrăcat în haine civile şiescortat, a fost scos din palat, trecând printre douăşiruri de soldaţi întorşi cu spatele pentru a nu-l vedeape fostul domn. 4 În articolele sale, redactorulEminescu merge de la simpla notă de dispreţ faţă deuneltele roşiilor (Până şi meritele domniei naţionale alelui Cuza, căruia ei i-au pus pistolul în piept, vor să şi leatribuie – Timpul, 6 iunie 1879), până la acuza delaşitate şi manipulare a subordonaţilor: ceea ce istorianici unui popor n-a scuzat niciodată este laşitatea Şioamenii care conduceau pe soldat la ruşine o ştiauaceasta, le era frică de soldatul de rând, le era fricăde ţăranul onest care, cu pumnul lui vârtos, i-ar fi strivitdacă ar fi ştiut unde îi duce. „Doamna a născut unprinţ” li s-a spus oamenilor şi numai greco-bulgarii cedezonorau uniforma ofiţerească ştiau ce e la mijloc(Timpul, 27 februarie 1882). Câteva luni mai târziu,denunţa faptul că ascensiunea în cariera militară a„fevruariştilor” atacă structura morală a statului,imputând guvernului: Prin aceea că numiţi în funcţiiînalte militare oameni ce, la 11 fevruarie, şi-au frântjurământul şi onoarea militară, se ameninţă dinfundament toată organizarea statului român,întemeiată şi ea pe jurământ şi pe onoare (Timpul, 14aprilie 1882). Gazetarul va detalia raţiunile conformcărora promovarea complotiştilor este imorală: Militariiîn cestiune, dacă au crezut în adevăr că participarealor la conspiraţie e necesară, trebuiau să înţeleagă căn-o puteau face decât cu sacrificiul numelui, carierei,vieţii lor morale. Dacă cineva crede că trebuie sămoară pentru o idee, să se hotărască a primi moartea,care-n casul acesta nu era fizică ci civilă. Unul singurdin acei oameni a avut destul sentiment de soldatpentru a înţelege aceasta. El a simţit că trebuie săscutească tânăra armată de priveliştea odioasă arămânerii în rândurile ei, a simţit că existenţa sa eimposibilă într-un corp constituit pe baza fidelităţii şionorii ostăşeşti; s-a ascuns, s-a izolat, s-a sinuciscetăţeneşte. Altfel spus, maurul şi-a făcut datoria,maurul poate să moară. Dacă nu, se creează o situaţie Căpitanul Al. Candiano-Popescu,autorul “revoluţiei de la Ploieşti” şi poet.imposibilă într-un corp militar: O armată în campaniese foloseşte de spioni, dar nu-i decorează, nu face dinei demnitari publici. I-o fi plătind, poate, dar îi plăteştedin fonduri nemărturisite, căci conştiinţa unui popor nusuportă remunerarea publică a trădării şi a feloniei(Timpul, 21 mai 1882). De 10 mai, era ziua regelui, seorganiza paradă militară şi se făceau înaintările îngrad.Candiano-Popescu, după instalarea lui Eminescu la„Timpul”, era nu numai „fevruarist”, ci şi doctor în dreptla Neapole, gazetar politic (director al „Perseverenţei”şi „Democraţiei”, la Ploieşti), preşedinte al succinteirepublici de la 1870, comandantul batalionului devânători, care cucerise reduta „Griviţa 1”, şi, cauzăagravantă, poet, autorul unui volum de versuri –„Cândn-aveam ce face”(1866). Amic al lui Brătianu, vadeveni personaj al gazetarului, într-un ciclu de articole,intitulat „Icoane vechi şi nouă”, unde răspunde laimputaţia liberalilor că nu ar fi patriot: când tu loveşti înei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că eşti răuromân.Într-adevăr, d. Serurie, care a scris un volum depoezii „greceşti, d. Andrunopulos, care batjocoreştearmata noastră română s-o joace la circ, d-nii C.A.- 45 -
ISTORIE, CULTURĂRosetti, Carada, Candiano, tot numai nume vechi decare foieşte textul cronicelor României, sunt singuriiromâni adevăraţi, iar noi ţăranii mari şi mici, căci, laurma urmelor tot ţărani suntem, noi băştinaşii din ţărileastea suntem străini, căci vindem ţara cui ne dă maimult pe ea (Timpul, 11 decembrie 1877). Datorităfaptului că era prieten şi coleg de redacţie cuCaragiale, dar şi a prezenţei fostului „republican” laşedinţele „Junimii”, Eminescu era documentat asupramisterurilor hazoase ale revoluţiei prahovene, pe careviitorul dramaturg o trăise pericolossamente: FereascăDumnezeu de Republică. Oricât de puţină putere aravea un monarh constituţional, totuşi are mai multădecât un prezident de republică. (…) Îndealtmintrelea,republica – foarte provizorie – de la Ploieşti, pe carereacţia a avut nepoliteţea de a o desfiinţa repederepede,punând mâna chiar pe inviolabila persoană acapului statului ploieştean, ne-a dat deja un exempluviu, oarecum istoric, al fericirilor republicane, şi n-amvoi să vedem în mare ceea în mic fusese deja atât degentil. Republicanii din Ploieşti au făcut sprafcă lacasierie, la cutia comunei şi cutiile de la răspântiilebisericilor, în mermetiseală, în tejgheaua telegrafuluişi a poştei, aşa încât, în şase ceasuri de existenţă cudesăvârşire republicană, veniturile statului republicans-au evaporat - ca roua de pe flori – pentru a vorbi caautorul colecţiei de poezii făcute când n-avea ce face.Ştim deja ce a făcut când avea ce face. Aşadar, pentrua scăpa de o ediţie in folio octav mic la Ploieşti,suntem constituţionali, ultraconstituţionali (Timpul, 22februarie 1879). Volumul lui Candiano-Popescu, înlipsa unui ecou mai consistent la apariţie, a fostreeditat în 1875, când autorul figura în corpulavocaţilor din judeţul Dolj; orgoliul auctorial depăşea(cu mult) lejeritatea boem pigmentată a titlului.Traseul ascensiunii lui Candiano-Popescu esteurmărit cu sagacitate de gazetar; avansat, la 15octombrie 1877, la gradul de locotenent-colonel, fostul„prezident” republican primeşte, la începutul anului1878, o misiune, în Rusia, el fiind decorat, pentrufaptele de arme de la sud de Dunăre, şi cu Ordinulţarist „Sf. Gheorghe”. Eminescu nu ezită săamintească antecedentele delegatului: D-l Candiano-Popescu, dintre atâţia generali şi ofiţeri care onoreazăarmata română, a fost ales pentru a purta mareluiduce Mihail cordonul Ordinului Steaua României.Eroul din noaptea de 11 fevruarie care a intrat curevolverul în camera de culcare a suveranului său,răsculătorul de la 11 august 1866 (1870, n.m.) care aproclamat pentru două ore ridicola republică de laPloieşti este dară ales pentru a înfăţişa pe lângăilustrul comandant al trupelor ruse din Asia disciplinaşi virtuţuile ostăşeşti ale armatei române. Frumoasăalegere! (…) De altminterea, ce este drept, reprezintă foartebine pe guvernul care-l trimite (Timpul, 6 ianuarie 1878).Memoriile lui Candiano-Popescu ne indică nu doar oaltă calitate, aceea de „curier secret de cabinet”, ci şio călătorie triumfală: Generalul Ignatiev făcusepropuneri guvernului român pentru retrocedareaBasarabiei. Domnitorul trimitea prin mine, un cavaleral lui „Sfântu Gheorghe”, o scrisoare ţarului,protestând asupra acestui act de spoliere. (…) De laUngheni până la Petersburg, în cinci zile de călătorie,nu am putut să plătesc un chior într-un restaurant.„Sfântul Gheorghe” plătea pentru mine în Rusia. Câtdespre misiunea sa diplomatică, Basarabia a fostcedată, emisarul decoraţiei pentru ducele Mihail, careşiavea „garnizoana” la Tiflis, relatează ambiguu: LuiKogălniceanu, care era ministru de externe, dreptraport i-am adus covoare şi arme vechi de la Tiflis(ceea ce îl convinse că am izbutit pe deplin înmisiunea mea). 5Numirea în 1879, în funcţia de prefect al poliţieiCapitalei, prin detaşarea colonelului Radu Mihai,protejatul lui Kogălniceanu, la Iaşi, este privită deredactorul gazetei conservatoare ca o asupră demăsură: A însărcina cu siguranţa Capitalei şi apersoanei măriei sale pe omul care a proclamatrăsturnarea lui şi republica de la Ploieşti, e un act lipsitde pudoare, e cinism (Timpul, 10 iunie 1879).În această postură, Candiano îl va însoţi pe Carol, laRusciuc, la o întâlnire cu principele Battenberg, undeva veghea şi păzi, aşezat pe o bancă, sub fereastracamerei, somnul majestăţii sale; tulburătorul somnuluilui Cuza, datorită (şi) acestei dovezi de fidelitate, decare Eminescu nu era în cunoştinţă, „suferă” o nouăpromovare, pe care, în „Timpul”, 5 noiembrie 1880,poetul o înregistrează cu mâhnită stupoare: „Monitoruloficial” de duminecă mai cuprinde câteva înaintări şinumiri în armată. Una dintre acestea va interesa,credem, pe concetăţenii ploieşteni în mod deosebit. D.locotenent-colonel Candiano <strong>Alexandru</strong> Popescu dinarma cavalerie este chemat să activeze în corpul destat-majoral M.S.R.; d. locotenent-colonel devineaşadar adiutant domnesc.E însă de notorietate publică că d. locotenent –colonel, odinioară căpitan de artilerie, a luat parte larăsturnarea lui Cuza Vodă în noaptea de 11 fevruarie1866.Nu discutăm modul de a privi rolul militarului faţă deşeful statului, mai ales într-o monarhie, destul căaceastă manieră de a privi, devine consecventă şi prinîmprejurarea că actualul d. locotenent-colonel a fostprezumtivul prezident al republicei Ploieştilor, careproclama răsturnarea M.S. Regele Carol I. (…)Dacă alţii ar găsi că republica e cea mai bună formăde guvernământ n-au decât să o proclame în toatăliniştea la Buzău, la Mizil, la Dorohoi.Lucrul nu numai că se iartă, se recompenseazăchiar sub Carol Îngăduitorul.- 46 -
ISTORIE, CULTURĂParadoxal, incredibil, în confesiunile lui Candiano-Popescu, soldat credincios al liberalilor, apare că,acceptând funcţia de aghiotant regal, de dragulîndemnurilor „vizirului”, se ratează politic: Din leuajungi un fel de pudel, mai dureroasă jertfă pe pământun om nu poate face ascultând alt om. Această jertfăam făcut-o eu pentru Ion Brătianu. (…) Din acel minutcariera mea politică era decapitată. 6Nu fără satisfacţie, datorată şi ecoului european alinsolitei informaţii, Eminescu înregistrează un articolasupra chestiunii, apărut în „Gazeta generală” dinAugsburg: …se poate ca d-lui locotenent-colonelCandiano-Popescu, acum adiutant personal alprincipelui domnitor, să-I fie groază astăzi de republicacapitanului Candiano-Popescu (Timpul, 19 decembrie1880).Dar sarabanda onorurilor continua, spre exasperareascriitorului; în martie 1881, Candiano, împreunăcu generalul Cernat şi trei sergenţi medaliaţi cu„Sfântul Gheorghe”, sunt desemnaţi a participa lafuneraliile împăratului <strong>Alexandru</strong> al II-lea, căzut victimaunui atentat terorist. O notă asupra acestei delegaţiiintră şi în coloanele din „Timpul” (7 aprilie 1881): Cândcineva a fost republican la Ploieşti numai pentru că n-avea slujbă, iar în momentele în care a căpătat-o seleapădă de tot trecutul lui şi escamotează principiileadversarilor săi politici, pentru a se drapa cu ele,făcându-se a nu şti ce a fost până ieri, atunci ţaracunoaşte cu cine are a face şi nu-i mai dăruieşteîncrederea pentru nici o împrejurare.Între însemnările manuscrise ale lui Eminescu seaflă şi aceste rânduri privitoare la scara sa de valori:Ce va să zică caracter? Un om cu principii bune orirele, totuna, pe care, cunoscându-le însă, să ştii sigurşi tare că poţi prooroci cu sfinţenie că, în împrejurareacutare şi cutare, omul nostru se va purta aşa şi aşa –dar, în fine, numai aşa şi nu în alt fel. De se poartăaltfel, chiar dacă se poartă bine, totuşi nu mai e uncaracter, ci fără. În fine, omul ale cărui fapte suntdictate de principii bune ori rele, salutarii oripernicioase, e om de caracter; iar omul care lucreazăsub impresiunile momentului, fără ca prin faptele luisă ţese firul roşu al principiilor, e un om fără caracter,e un factor cu care nu poţi calcula, e un individ care nupoţi şti cum se va purta anume în împrejurarea cutaresau cutare. Din acest punct de vedere, pentrugazetarul de la „Timpul”, Candiano-Popescu a fost unfals ofiţer, în noaptea de 11 februarie, un falsrepublican, la 8 august 1870, şi era, în cele din urmă,un fals aghiotant regal. Onorurile ce se acordauacestui „pseudo”, sub coroana lui Carol I, zis„Îngăduitorul”, îl îndreptăţesc pe poet a-l socoti, şi peacesta, un pseudo-rege, adică rege constituţional,supunându-i aghiotantul la licenţe cacofonice: Maibine, zicem noi, rob sub vechile domniii drepte şi sub Al. Candiano-Popescu, deputat.legile lor creştine, cu conştiinţa că deasupra se-ntindemarele arbor al poporului şi geniului românesc, decâtla un banchet alături de gheşeftari ca Carada, cu eroica Candiano… (Timpul, 10 februarie 1882).Distincţii poeticeCu atât mai multă siderare din partea poetului în avedea că nici calităţile lirice ale prezidentului-aghiotantnu erau ignorate; ziarul „Telegraful” anunţa decorarealui Candiano-Popescu, la împlinirea a cinci ani de lacucerirea redutei „Griviţa 1”, pentru scrierile salepoetice militare (…) cu ocaziunea zilei de 30 august,când citi frumoasa poezie „Griviţa”, pe care o publicămmai la vale. 7 Abia în numărul din 18 septembrie,redactorul semnalează fericitul dar cam tardivuleveniment: D-lui colonel Candiano-Popescu i s-aconferit medalia Bene-merenti clasa I, pentru scrierilesale poetico-militare (?!). Într-adevăr că şi merita; nemirăm numai cum de nu a primit acestă medalie maiînainte. Săracă ţară…Asupra impetuozităţii polemistului Eminescu,Şerban Cioculescu nota: Potrivit dictonului ex ungueleonem, recunoaştem adeseori în elanul vindicativ alprozei sale ziaristice pe poetul elocventelor diatribe din„Scrisoarea III” şi „Doina”, chiar când nu surprindemîntrebuinţarea aceloraşi termeni. 8Candiano-Popescu s-a considerat (o viaţă întreagă)- 47 -
ISTORIE, CULTURĂun ales al muzelor, de favorul cărora, în anumiteîmprejurări, chiar a profitat; în timpul studiilor juridice laNeapole, amintea de avantajele mondene ce i leprocura o astfel de preocupare – cunoştinţa duceseide Moliterno, foarte distinsă şi cultivând literele.Făceam şi eu poezii, ceea ce m-a pus repede înbunele graţii ale amabilei principese. 9 E greu deimaginat câtă consideraţie putea primi autorulvolumului „Când n-aveam ce face” din partea poetului,între ale cărui postume se aflau şi versurile: Ştiam căsunt copilul nefericitei secte/ Ce are sete-adâncă deformele perfecte. În „poeziile militare”, recitate deaghiotantul Candiano, la palatul regal din Sinaia, în1884, figura şi textul următor, fioros prin gradul demobilizare patriotică dezvoltat: Cine astăzi se boceşte/Că mult sânge a vărsat/ Nici că simte româneşte;/ Niciromân e-adevărat./Gheare-n lume tigrul are,/Şoimu-nnori scris e-a domni,/ A oşteanului chemare,/ E-n Generalul Al. Candiano-Popescu,(ultima fotografie)primejdii a trăi. 10 Vâna patriotică a acestor versuri, cevor forma sumarul volumului „Ţara” (1891) îşi aresursa în liniştita căsnicie a lui Candiano, după cummărturiseşte: Pentru mine căsătoria a fost un leagănde poezie şi fericire. Inspirat şi încurajat de soţia meami-am lucrat poeziile cele vechi şi am făcut altele noi,inspirate de dânsa. 11„Cariera” de maturitate lirică a lui Candiano serezolvă prin colaborări la „Literatorul” (1882), lecturi la„Junimea”, ba chiar devine, el însuşi, amfitrion literar,presa epocii înregistrând, la 27 septembrie 1885,această nouă ipostază: Dl. Candiano-Popescu, careşi-a construit la Bucureşti pe aleea Eldorado o casăprea frumoasă şi aranjată cu mult gust, are de gând săfacă şi d-sa serate literare. 12Ingratitudinea umană s-a abătut asupra coloneluluiaghiotant, de unde se aştepta mai puţin, de lasuveran, căruia i-a „sugerat”, poate prea des, să-lînalţe la gradul de general; la un moment dat, printreargumente, riscă şi declaraţia: Majestatea ta, aş voimai bine să mă nasc englez sau german, căci atunci,poate, mi s-ar fi recunoscut meritele. Wolseley a luatreduta cea mare din mâinile lui Arabi Paşa prin bani,şi Englitera i-a dat titluri şi avere, şi eu am luat Griviţa,şi alţii care au fugit de pe câmpul de bătaie sunt numiţigenerali. (…) -Te-am cântat ca poet, te-am slujit casoldat. Te-am înălţat în toate chipurile. – Cine ştie, îmizise regele, dacă şi aceste cânturi ce mi le-ai adresatn-au fost făcute cu intenţia de a mă captiva şi mai mult.– Sire, profanezi inspiraţia mea. În armată nu am slujitpentru leafă ci pentru o idee, şi nu te-am cântat decâtpentru că te-am iubit. (…) Abia atunci am măsuratadâncimea prăpastiei ce ne desparte, cât îi era deuscată inima şi mi-am încins cu zăbralnic gândul şisufletul. În loc de un om cu simţăminte nobile şi cuvederi largi, am dat de un altul în care cinismul şişiretlicul vulgar domneau cum buha domneşte pestecimitir. 13 Monarhul avea raţiuni morale de a se îndoide loialitatea aghiotantului poet, iar posteritatea vaconsemna că poeziile din „Ţara” narează în versuribanale episoade ale războiului, făcând declamativ,convenţional, apologia vitejiei şi dragostei de ţară. 14Carol I îşi va fi amintit, fie şi doar fugar, cuvintele pecare le scria, la 9 august 1870: deputatu Candiano-Popescu, în capul unei bande de tulburători, a făcut laPloieşti o încercare pe cât de criminală, pe atât denesăbuită, spre a răsturna actuala ordine de lucruri.(…) A pătruns cu revolverul încărcat în birou voind săsilească pe impegaţi să telegrafieze în ţară şi înstrăinătate depeşe anunţând detronarea principelui. 15O ultimă atenţie a gazetarului Eminescu faţă deCandiano-Popescu se va înregistra cu vreo trei luniînainte de înştiinţarea că poetul e bolnav, când, luîndapărarea generalului Savel Manu, conservator,neagreat de Brătianu, enumeră militarii arondaţiliberalilor: La urma urmelor ne rămâne generalulCălinescu, Serurie, întregul stat major al gardei civice,avem armata bravilor „apărători ai independenţei”, n-- 48 -
ISTORIE, CULTURĂavem „Baioneta inteligentă”? Există un pericol atât demare ca generalul Călinescu şi vestitul locotenentcolonel,doctor în drept de la Pisa şi prezidentulRepublicei Ploieştilor să inunde această ţară cu luminacunoştinţelor lor încât d. Brătianu poate – dacă intrigilepolitice o cer – să creeze altor ofiţeri generali o situaţiecare să-I silească a se retrage (Timpul, 15 martie1883).În manuscrisele lui Eminescu există note ce îi atestăelenofobia şi, în acest caz, ilustrat de Candiano-Popescu, justificarea caracterului cu totul străin devirtuţile noastre naţionale: M(ajestatea) Sa n-acercetat niciodată cine-i Candiano. Dac-ar fi cercetat,ar fi aflat că e fiul unui grec, care căpăta bâte la spatede la subprefectul de Mizil (Tocilescu bătrânul) pentruescrocherii. 16 Cum (acum) se ştie, militarul a fost fiulpoliţaiului Dumitru Popescu, din Lipia, „grecul” (defapt, veneţianul refugiat în Candia) fiind tatăl adoptiv alprezidentului de republică. Dar, pentru redactorulEminescu, carenţele caracteriale ale viitorului generalde cavalerie, „şarjat” de atâtea ori, erau atât deevidente, încât aceasta îi apărea drept unica explicaţieplauzibilă.Cert este că ceremonia funerară a lui Candiano,petrecut din viaţă la 25 iunie 1901, a fostimpresionantă; repausatul a fost adus, însoţit de ogardă militară, la Bucureşti, şi a fost condus cătreCimitirul Bellu de către o adevărată paradă a armelor:vânători, infanterişti, artilerişti, cavalerişti, jandarmicălări urmau sicriul, aşezat pe un afet de tun, tractat deşase cai; un număr de 39 de decoraţii, grupate peşase perini, legitimau preţuirea de care seîmpărtăşise.Generalul Achile Comăneanu aduce defunctului unavântat omagiu, care îi autentifică originea buzoiană:El s-a născut la 27 ianuarie 1841 în Lipia (Buzeu) întrofamilie onorabilă, unde a fost crescut în mijlocul unormoravuri cu totul românesci şi încă din frageda sacopilărie lasă a se vedea licărirea pornirei sale firescide a fi militar. (...) Iubesce calul, - iubesce tunul, -l’mbată praful de tun până la extaz, cu amor până ladelir îşi îndeplinesce serviciul militar. (..) Tinerul oficierşi valorosul Al. Candiano nu-şi mărginea activitateanumai în ale cazarmei, ci avend sufletul de poet nuînceta a studia literatura, aşa că dublându-şi şicunoştinţele unui om cult, învăţase a mânui condeiulcu măiestrie cum mânuia şi spada pentru a puteacânta în orele lui libere tot felul de fapte ostăsesci - elera un poet militar. Căpitanul Alex Anastasiu îi dedicăo odă, în care se stipula: Te duci voios şi măgulit demunca ta în lume / Lăsând istoriei a scri cu aur al teunume (Ion Bălan, Ceremonia de înmormântare ageneralului Candiano-Popescu, În: Anuar XI, Editura“Prahovean - Ceraşu”, 2001, p. 258).Un geograf „în continentul Utopia”Gheorghe Slăniceanu (1835-1885), a fost unuldintre „generalii de partid” ai „roşiilor”, calitate care l-arecomandat, în 1876, anul în care începe “viziratul” luiI.C.Brătianu (terminat în 1888, printr-un scandal alfurniturilor militare în care erau angrenaţi fraţiiDumitrescu-Maican), să devină, colonel fiind, ministrude război (până la 9 aprilie 1877). Era prezumatuldescendent al unui boiernaş buzoian, fiindcă se trăgeafie din postelnicul N. Slăniceanu care devenea pitar în1841 (când era înălţat la rangul de căminar slugerulGheorghe Eminovici, n.m.), fie din slugerul PetracheEfstaţiu Slăniceanu din Buzău. 17Devenit, în vremea războiului independenţei, şef alStatului Major al Armatei române de operaţii, vacomanda trupele care au luat Rahova, bravurăconsemnată în ordinul de zi dat de domnitorul Carol şisalutată într-o telegramă adresată acestuia de cătremarele duce Nicolae, fratele ţarului Rusiei: Binevoiţia-mi permite a mai spune iarăşi şi cu aceastăîmprejurare, că eu am fost totdeauna fericit arecunoaşte vitejia şi solidele calităţi militare ale oştiriiromâneşti… Izbânda de la Rahova aparţine întreagăarmatei române… 18 După luarea cetăţii Vidin (ianuarie1878), va fi avansat general de brigadă şi, până în1881, va deţine funcţia de şef al Statului MajorGeneral în anii 1877; 1878-1881; 1882-1883.Aflând de promovările din armată, Eminescu sedeclară surprins şi, amuzat la modul ironic, de uneledintre acestea: D. Slăniceanu e să vie la Ministerul derăzboi. D-sa s-a distins prin scrierea unei geografiicare-ar trebui intitulată Utopia şi prin vânzareacăciulelor şi mantalelor din magaziile Ministerului derăzboi (Timpul, 27 aprilie 1880). Acuzaţia planantăasupra cunoştinţelor geografice militare, destul decontroversate, în epocă, ale ofiţerului, este reiteratăcu prilejul unei polemici pe marginea unor articole dingazeta liberală „Românul”, unde se afirma că, încă din1868, îndată ce căzu guvernul liberal de la putere,totul fu oprit pe loc. Guvernul conservator desfiinţa unregiment de cavalerie, desfiinţa un batalion de geniu,desfiinţa garda naţională. Eminescu demonta fiecaredintre acuzaţii, umplând de ridicol pe improvizaţiiexaltatori a ceea ce a fost „organizarea şi dezvoltareaarmatei sub roşii”: E adevărat că d. Brătianu, pe atunciministru de război din păcatele noastre, a numitcolonei, maiori, căpitani, locotenenţu etc., dar la astas-a redus totul. Ba d. Brătianu a dat şi ordine dedislocare, trimiţând un escadron la Giurgiu şi unul laBuzău din acest regiment de pură fantezie, care nuavea în rândurile lui nici un om şi nici un cal. Dar nu laGiurgiu şi la Buzău ar fi trebuit să-i trimită… ci în satelelui Potemkin, de-o evidenţă tot atât de reală ca şi- 49 -
ISTORIE, CULTURĂ Generalul Gheorghe Slăniceanu.regimentul d-sale, sau în unele localităţi descrise degeograful d. Slăniceanu în continentul Utopia. Nu vă eruşine să susţineţi că guvernul conservator a desfiinţatceea ce n-a existat decând lumea? Punem premiu peacel care ne va aduce un oscior sfânt dintr-un cal sauo viţă de păr a unui soldat din escadronul trimis laGiurgiu şi la Buzău. Am voi şi noi s-avem un suvenirdin acel interesant şi rar regiment care avea calitateade a rămâne nevăzut. Ce ravaje ar fi trebuit să facăasemenea trupă magică în timpul războiului cu turcii?Ar fi intrat nevăzută în Plevna şi l-ar fi ridicat pe OsmanPaşa pe nepusă-n masă (Timpul, 26 noiembrie 1880).Asocierea între satele cochete dar butaforice, pe caregeneralul Potemkin le presăra în calea înpărăteseiEcaterina a II-a, şi „uvrajele” georgafice ale generaluluiare o bază reală - în 1856, sublocotenentul Slăniceanuataşat al Institutului Geografic al Armatei Austriecepentru ridicarea hărţii Munteniei, ca şef al StatuluiMajor, avusese în subordine şi serviciul topograficmilitar şi, în fine, publicase, în 1876, o „Geografieelementară”. 19 Ceea ce atunci însemna o imputaţieadusă fostului colonel era faptul că, dintr-o eroare, înharta care descria terenul de luptă din faţa fortificaţiilorPlevnei, lipsea o anume vale, denumită, mai apoi, „asângelui”, configuraţie care, ignorată, a costat multevieţi din partea asediatorilor. Asaltului general din 30august/11 septembrie 1877, încheiat fără succesulscontat, în urma unor date topografice cam „utopice”,i-a urmat, în consecinţă, mutarea la Comanda unuidetaşament tactic cu misiunea de a anihila garnizoaneotomană din Rahova (ocupată la 8/20 septembrie 1877).Gazetarul ia atitudine faţă de afirmaţiile calomnioaseale lui C.A. Rosetti, din „Românul”, ce exalta virtuţilevitejeşti ale armatei teritoriale (dorobanţilor sau„curcanilor”, cum li s-a mai zis); redactorul de la„Timpul” dovedea o memorie prodigioasă şi oamănunţită cunoaştere a unităţilor militare dincampania 1877-1878, „reabilita” meritele armateipermanente (regulate), prin argumente în cascadă,faţă de „acel vis al demagogiei” denumit „armataliberă”; iritarea lui e amplificată de faptul că, la acuzelearuncate oştirii de către şeful reprezentaţiuniinaţionale, fără pretext, fără scuză, fără provocaţiune,ministrul de război, care era generalul GheorgheSlăniceanu, apărătorul firesc al onoarei armatei, nureacţionează pentru a apăra memoria acelor soldaţi şiofiţeri a căror oase putrezesc astăzi într-o ţară străină(Timpul, 16 mai 1881).Eminescu va sesiza (Timpul, 7 iunie 1881) afacereafurajului cailor din Dobrogea, documentând: Iată ce segăseşte chiar în dosarele Ministerului de război. La1878 furajul n-a costat decât 89 de bani de cal şi, dela 89 de bani cât a costat în 1879, acum se urcă la 1leu şi 12 bani de cal. Vina acestei liftări a preţuluifurajelor este distribuită generalului Slăniceanu, ajunsministru de război, cel care, fără a se consulta cunimeni, din propria sa autoritate, a prelungit contractulcu un furnizor (Saniel Marcus); gazetarul conchide:incorectitudinea vădită a domnului ministruSlăniceanu, ca să întrebuinţăm un eufemism, ar trebuisă atragă mai mult decât un vot de blam. Un an maitârziu, renunţă la „eufemism” şi indică într-o drasticăanaliză a abuzurilor girate de guvernarea liberală,încadrarea celor care se înavuţesc de pe urmafuncţiilor publice, anume un paragraf din codul luiVasile-Vodă Lupu, după care abuzul unei vredniciipublice pentru a face avere se pedepsea încă cucordonul Sfintei Cânepe (Timpul, 2 noiembrie 1882).Nu e mai puţin adevărat că, la vremea când erau înopoziţie, liberalii aduceau acuze asemănătoareministrului de război, generalul I. Em. Florescu, care arfi tolerat matrapazlâcurile în aprovizionarea armatei;Ion Ghica nota, în studiul „Trei ani în România” (1876):Era mai acum doi ani un biet ovrei soios şi zdrenţăroscare vindea locatarilor otelului jiletce de flanelă,caşneuri şi tutun turcesc. (…) Închipuieşte-ţi mirareamea când, mai deunăzi, îl întâlnesc pe jupân Buhor almeu într-un echipagiu strălucit, frizat şi pomădat. Mi-apovestit dificultăţile şi vicisitudinile prin care a trecutca să ajungă unde este astăzi; mi-a spus cum a- 50 -
ISTORIE, CULTURĂalergat mai multe luni cu limba scoasă după oconcesiune de furnituri pentru armată; cum făceazâmbre când vedea cum îndrăzneţii concurenţi cariluau la licitaţie pari de ulm, pene de cocoş, fasole,morcovi, cisme etc., cu treizeci şi patruzeci la sută maijos decât ar fi reuşit el să şi le procure, şi cum, cu toateacestea, o scoteau la capăt şi cum realizau beneficiiînsemnate. Mi-a povestit cum într-o zi, afându-se încârciumă cu un alt ovrei, căruia, spunându-i că îi estecompatriot şi rudă cu renumitul Strul, s-a pomenit că îlia şi-l duce de-l recomandă la un protector puternic. Adoua zi, minune! Lua prin licitaţie mai toate furniturile.De unde să-i dea în gând mai înainte că mucavauapoate înlocui cu avantagiu talpa şi tocurile de la cizmeşi că bravilor cai ai armatei române le place cudeosebire fânul muced şi orzul încolţit. 20 Istorii, laanumite intervale, repetabile.Un refuzat de muze – Radu PătărlăgeanuEminescu rămâne, poate, dator lui T. Maiorescupentru „favorul” de a fi făcut cunoştinţă cu RaduPătărlăgeanu, încă de la 1872, când criticul tipăreştestudiul „Direcţia nouă în poezia şi proza română”;pentru a spori, prin contrast, preţul unora dintrenominalizaţi (Alecsandri, Eminescu, Bodnărescu,Matilda Cugler, ofiţerul Theodeor Şerbănescu şiPetrino), mentorul „Junimii” va cita, într-o pleiadă develeitari lirici ai epocii, şi pe d. Pătărlăgeanu, care în„Orele de repaos”(Bucureşti, 1861) ne arată dorinţad-sale: „Nu-i nimic în astă lume/ Să mă facă fericit./Nici averi, nici mare nume/ Nu e ţinta ce-am dorit,/ Cidorinţa mea e toată/ Să-mi văd ţara c-a-nflorit.// Săvăd legea electorală/ Că odată s-a lărgit/ Şi comisiacentrală/ Din Focşani că s-a urnit,/ Curtea decasaţiune etc…. etc.” Pedestritatea avântată a textuluianticipa, cu ani buni, una din emoţionantele tirade alelui Caţavencu (Ca orice român, ca orice fiu al ţăriisale…), şi e completată de o mizericordioasă cerere,pe care Maiorescu nu-l scuteşte de a aminti-o: Dar cee drept, prefaţa d-lui Pătărlăgeanu dezarmează critica,rugându-ne: „Să fiţi indulgenţi aducându-vă aminte căsmerita mea muză se află încă în faşă”.În vremea când ocazionalul poet intră în reticuluilunetei eminesciene, era un liberal căruia „legeaelectorală” şi guvernul liberal îi asiguraseră o poziţiefruntaşă între notabilităţile Ploieştilor; asupra „cariereilirice” a lui Pătărlăgeanu, gazetarul se va opri osingură dată, într-un articol în care învinuia partidul deguvernământ de starea vitregită a limbii române înşcoli: Vreţi să înlocuiţi pe Alecsandri cu Ceasurile demulţumire ale lui C.A. Rosetti, pe Donici cuKolecţiunea de poezii ale lui Serurie, pe Gr.Alexandrescu cu Orele de repaos ale lui RaduPătărlăgeanu? Mai bine nu vă amestecaţi unde nu văfierbe oala…(Timpul, 17 septembrie 1881).Calitatea de om politic a celui care ratase Parnasul,revine de mai multe ori sub condeiul gazetarului;punând faţă în faţă pe „reacţionari” (conservatori) cu„progresiştii” (o generaţie de avocaţi liberali), constata:Extensiv, poate s-a câştigat cultura naţională, intensivînsă, desigur că nu. Cât de puţini tineri se disting şichiar astăzi un Kogălniceanu sau un Epureanu sedeosebesc aproape de tot tineretul nou cât cerul depământ, în vorbă, în spirit, în toată atitudinea. Am ficurioşi într-adevăr să ştim care-i acel Sefendache,Holban, Chiţu, Pătărlăgeanu e tutti quanti, care arputea suferi o comparaţie cu aceşti doi oameni –nemaivorbind de alţi bătrâni, o comparaţie cât dedepărtată măcar? Aşadar – unde e reacţia şi undereacţionarii? (Timpul, 5 ianuarie 1879).Cu un an înainte, colegul de redacţie I.L. Caragiale,în articolul „Liberalii şi conservatorii”, deplângeadegenerarea mişcării liberale, ai cărei corifei nu şi-arrecunoaşte urmaşii: Cine sunt aceşti tineri liberali –Costache Negri, N. Bălcescu, Eliad Rădulescu, Tell,Bolintineanu, V. Alecsandri, A. Russo şi alţii, toţioameni cari astăzi sunt, ori, dacă ar mai trăi, ar ficonservatori; dar e o foarte mare deosebire întreliberalii de atunci şi liberalii de acum. Alăturea deMisail, Pătărlăgeanu, Holban, P. Ghica etc., Bălcescu,Câmpineanu şi I. Rădulescu niciodată nu s-ar fi luptat(Timpul, 8 aprilie 1878).Eminescu va reveni, scriind, cam în aceeaşi notă ceaccentuează epigonismul contemporanilor, asuprapatriotismului celor „vechi”, din Adunarea ad-hoc aMoldovei, compusă din privilegiaţi, din boieri, condusăde vornici, care abrogă privilegiile, proclamă unireaRomâniei, egalitatea cetăţenească, despărţireaputerilor publice, responsabilitatea ministerială,inviolabilitatea domiciliului şi persoanei, libertateaconştiinţei ş.a.m.d. adică toată zestrea constituţionalăa Apusului, bineînţelegându-se, fără preţiosul concursal Costineştilor, Fundeştilor, Pătărlăgenilor, adică fărătagma patrioţilor roşii (Timpul, 25 iulie 1880).E posibil ca liricele „Ore de repaos” să se fi asociat,prin lipsa rigorii şi talentului, cu titlul volumului de debutal lui Candiano-Popescu, „Când n-aveam ce face”. Arfi explicaţia unei note manuscrise, unde deputatulliberal se înscrie într-o competiţie în care îi faceconcurenţă fostului poliţai al efemerei republici aPloieştiului, Stan Popescu: Apoteoza dramei a şinceputcu mult foc bengal şi cu prapuri pe uliţă, iar dinpartea binehrăniţilor Pătărlăgeni cu sugere a lakilometru. În orice caz mare efuziune de sentimentepatriotice şi de vin porfir; 21 rândurile, datate 1881, sereferă la ceremoniile dedicate încoronării lui Carol I,când foştii complotişti ai republicii podgorene îşiaminteau de vremurile lor bune.Numirea, de către Brătianu, lui V. A. Ureche la Culte- 51 -
ISTORIE, CULTURĂşi Instrucţiune Publică (1881-1882) îi provoacă luiEminescu virulente rânduri polemice: E curiosasemenea a vedea pe-un plagiator de-o rară şi demultdovedită ignoranţă administrând instrucţiunea şibiserica naţională. De aici se văzu bunăoarătrimiţându-se un Pantazi Ghica, acea chintesenţă decrapulozitate şi de neştiinţă. Să viziteze mânăstirilepentru a face dări de seamă asupra istoriei şi asupravalorii arhitectonice a monumentelor şi cu aceastas-a început misiunile ştiinţifice şi literare, continuated-alde Fundescu, Macedonski, Pătărlăgeanu ş.a.(Timpul, 28 iulie 1882). O notă a editorilor opereipublicistice a poetului precizează că adevăratul titlu alvolumului de versuri semnat de deputatul liberal era„Din orele de repaos” şi că, acelaşi, beneficiind, poate,de o „misiune ştiinţifică”, tipăreşte şi un volum deimpresii de călătorie, „Călătorii în Macedonia, Thesaliaşi la Muntele Athos” /Ploieşti, 1884). Aici reproduce şiun mare număr de proverbe, ghicitori şi poeziipopulare ale românilor din sudul Dunării. 22N. Iorga, care, de multe ori, a fost şi el un pătimaş,analizând elenofobia lui Eminescu, o găseaexagerată, observând că lângă Carada şi Serurie – fieşi el! – sta un Pătărlăgeanu, moşnean din PătărlageleBuzăului. Dar pentru înfocatul, neiertătorul polemisttoţi sunt greci, fanarioţi, bizantini, crescuţi la CafèProcope din Paris, bine nutriţi şi în timpul pribegiei şipuşi numai pe despoiere, iar azi trecându-şi vremeaîntre „romane franţuzeşti şi cabarete pribege alecafenelelor străinătăţii”. 23 Poate că da, însă, înpersoana ştearsă a parlamentarului RaduPătărlăgeanu, gazetarul vedea o serie trasă la indigo,nu o excepţie pasabilă şi pitorească în singularitateaei; cercetătorii operei sale publicistice au semnalat:Eminescu critica nu existenţa parlamentului ca entitatepolitico-juridică, ci moravurile politice şi oameniipolitici din epocă. (..) În „Curierul de Iaşi”, 17decembrie 1876: „ Într-o ţară unde sânt deputaţi…careau studiat cât se poate învăţa ân academiile dincinstitul oraş al Mizilului, alături cu alţii, care fără nicio preocupare serioasă au vizitat academiile străine şis-au întors ca să realizeze idei nouă… fără săcunoască ţara şi poporul, nu se poate aştepta decât lao cumplită superficialitate în toate domeniile…” iar în„Timpul” (13 iunie 1881): „nu ne-am mira dacă amvedea puşcăria devenind Parlament şi Parlamentul –puşcărie. 24Ca o probă a seriozităţii şi responsabilităţii cu caredeputatul şi poetul ironizat de scriitor se implica îndestinele şi deciziile majore ale ţării, producemintervenţia pe care acesta o are în înaltul for, în şedinţadin 1 iunie 1889: Am avut onoarea să propun unamendament. Iată care e scopul la care ţintea.Avocaţii statului din Bucureşti au o leafă de 700 lei pelună, cei din judeţ 500 lei lefuri lunare, pentru că dânşiipledează şi particular. Propun reducerea spezelorcare ar aduce statului 32.000 lei annual. 25 Desigur, încontinuarea „politicii caşcavalului”, cum o numeagazetarul, care era caracterizantă pentru lungaguvernare liberală (1876-1888) şi care tocmai căzuse,această decizie de gospodăroasă adaptare la vremeade criză, prin efectul ei „procustizant”, cum ar veni,împotriva „salariilor nesimţite”, poate părea salutară;să nu uităm, totuşi, cât de etic suna propunerea, atuncicând tardiva pensie de boală ce i se acordase luiEminescu era de vreo 200 de lei, iar prietenii poetului,în nobila intenţie de a-l susţine financiarmente,deschideau liste de subscripţie pe numele său.Patentata elenofobie eminesciană este, de atâteaori, fără acoperire; la „Timpul”, între protectoriigazetarului, dintre generalii „de partid”, alături de IoanEmanoil Florescu, se afla Gheorghe Manu, cu vechirădăcini greceşti. Dealtfel, nu avea nimic cu grecii dinBuzău, unii chiar îi erau simpatici, precum D.D.Racoviţă- Sfinx (1862-1892); publicist şi cronicarteatral; acesta era fiul unui profesor de la Seminarulteologic Buzău, care-şi făcuse studiile la Atena, şicare, la 24 ianuarie 1860, la aniversarea UniriiPrincipateler, petrecută de Cuza la Buzău, va rosti unpatetic cuvânt de întâmpinare. 26 În 1889, în redacţia„României Libere”, aflând că poetul va primi pensia,de la Botoşani, Sfinx îi zice în glumă: - Eminescule,am nevoie de două mii de lei. Dă-mi tu, dacă-ţi vinbanii. -Cum nu, dragă Racoviţă! Cu cea mai mareplăcere! 27 Suma, pentru vremea când leul aveaacoperire în aur, era exorbitantă şi însemna pensiascriitorului pe aproape doi ani. Seninătatea acceptăriiacestei propuneri denotă un nealterat simţ al umorului.Cum de ajunge Radu Pătărlăgeanu la o asemenea“publicitate” (fie şi negativă?); era unul dintre cei ce,pentru contemporani, contau a fi “capete de turc”,adică acei liberali ale căror nume, încărcate de toateacuzaţiile, erau rostite cu ororare sau erau prezentateca oglindă vie a regimului. Printre aceştia erau, fireşte,şi mulţi oameni de treabă, dar care, fiind fanatici aipartidului lor, făceau un mare zel atât în alegeri cât şiîn politica de toate zilele.Aceşti liberali foarte huliţi, aceste sperietori pentrutoată lumea erau: (...) Stan Popescu, RaduPătărlăgeanu, Radu Stanian, Grigorescu de laPloieşti, Candiano-Popescu şi alţii. 28Eminescu se vădea un „incomod”. Încă din juneţe, la1874, Slavici, care îl cunoştea bine, din timpulstudenţiei berlineze, îi scria lui Iacob Negruzi,secretarul „Convorbirilor literare”: Dar să cunoşti peEminescu şi vei afla un om de felul în care natura nuproduce decât în momentele sale de preocupaţiune.Parcă n-a ştiut ce face, când a făcut, şi, părându-i răumai apoi, începe a strica fapta sa. Eminescu estedintre acei puţini oameni care nu sunt meniţi a vieţui în- 52 -
ISTORIE, CULTURĂsocietate, pentru că nu-şi află semeni. Îndeobşte eleste nesuferit pentru că ştie cine este el, ştie cine suntalţii, nu-i pasă de o lume pe care trebuie să odispreţuiască şi stă ca o carte deschisă înainteatuturora. Toate sufletele alese sunt nerezervate şitocmai pentru oamenii comuni lipsa de rezerve a unuisuflet ales este nesuferită. Nu ne place să vedem căsuntem mai proşti decât alţi... Pornind de la aceastădelicată şi pertinentă obsevaţie a prozatoruluiardelean, Lucian Raicu desluşeşte, în eseul intitulat„Reflecţii asupra practicii scrisului”, mecanismul carestă la baza acestei neasemănări, resorturile care îi dauvoie, mai mult, îl obligă pe scriitor în a fi “nerezervat”,imprudent în relaţiile sale cu contemporanii, misiuneasa adevărată, profundă nepermiţându-i sofisticate,neeconomicoase şi ipocrite politeţuri : Artistul estealtfel la suprafaţă tocmai pentru că în adânc, este catoţi, având o încărcătură de legături cu tot ce este maiuman, mai universal omenesc. Ca şi cum natura a vrutsă protejeze în el această generalitate a omenescului,Note:l-a făcut tocmai de aceea să fie altfel, să iasă din seriacomună. Şi el poate părea astfel tocmai prin ceea cenumeşte Slavici „a fi o carte deschisă înaintea tuturor”,o natură „nerezervată”, mod de a fi în care uşordesluşim nu altceva decât o neobişnuită sinceritate cusine şi cu ceilalţi; energia de a fi convenţional el n-oare, pentru că o investeşte în altceva; cantitatea deenergie a sa, ca a oricăruia, fiind limitată. De unde ardispune atunci şi de puterea, (altfel folosită de el) dea fi rezervat ? 29Tirul polemic al franctirorului Mihai Eminescu,orientat către pomeniţii <strong>Alexandru</strong> Candiano-Popescu,Gheorghe Slăniceanu sau Radu Pătărlăgeanu,personaje marcante ale epocii lor (care s-a nimerit săfie şi epoca marilor clasici ai literaturii române) şi care,prin mania reprezentativităţii şi-au depăşit dimensiuneareală, are, astfel, un efect reparatoriu, de igienămorală, măcar în posteritate.1.Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu gazetarul, Editura „Minerva”, 1982, p. 16.2.Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit. Corespondenţă inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle, Editura „Polirom”,2000, p. 185.3.Mihai Eminescu, Fragmentarium, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981, p. 230.4. C. Neagu, D. Marinescu şi R. Georgescu, Fapte din umbră, Editura politică, 1975, p. 267.5. <strong>Alexandru</strong> Candiano-Popescu, Amintiri din viaţa-mi, Vol.1, Editura „Eminescu”, p. 245; 250).6.Op. cit., Vol.1, p. 280.7.Mihai Eminescu, Opere, Vol.13, Editura Academiei, 1985, p. 483.8.Şerban Cioculescu, Eminesciana, Editura „Minerva”, 1985, p. 126.9.<strong>Alexandru</strong> Candiano-Popescu, Op. cit., Vol.1, p. 138.10.Petru Vintilă, Eminescu. Roman cronologic, Editura „Cartea Românească”, 1974, p. 6211.<strong>Alexandru</strong> Candiano-Popescu, Op. cit., Vol.1, p.274.12.Petru Vintilă, Op. cit., p. 657.13.<strong>Alexandru</strong> Candiano-Popescu, Amintiri din viaţa-mi, Vol.2, Editura „Eminescu”, 1999, p. 15; 285.14.Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Editura Academiei, 1979, p.140.15.Memoriile regelui Carol I al României, Vol.2, Editura „Scripta”, 1993, p. 121.16.Mihai Eminescu, Opere, Vol. 23, Editura Academiei, 1984, p. 497.17.Mihai Sorin Rădulescu, Elita liberală românească. (1966-1900), Editura „All”, 1999, p. 99.18.Florian Tucă, Mircea Corciu şi F. Chirea, Bărbaţi ai datoriei. Mic dicţionar, Editura Militară, 1979, p. 242.19.Teofil Oroian şi Gheorghe Nicolescu, Şefii Statului Major General Român. 1859-200, Editura „Europa Nova”, 2001,p. 12;14.20.Ion Ghica, Opere, Vol.2, Editura „Minerva”, 1979, p. 304.21.Mihai Eminescu, Opere, Vol.12, Editura Academiei, 1984, p. 465.22. Mihai Eminescu, Opere, Vol.11, Editura Academiei, 1984, p. 583.23. N. Iorga, Eminescu, Editura „Junimea”, 1981, p. 272.24.C. Jornescu şi C. Petrescu, Valori etice în opera lui Eminescu, Editura „Minerva”, 1989, p. 90.25.Mihail Sevastos, Istoria oraşului Ploeşti, Editura “Cartea românească”, 1937, p. 410.26.Eduard Nicolescu şi Valeriu Nicolescu, Grecii de Buzău, Buzău, Editura „Editgraph”, 2009, p.161.27.Caietele Mihai Eminescu, Vol. 1, Editura „Eminescu”, 1972, p. 276.28.Constantin Bacalbaşa, Bucureştii de altădată, vol. 3, Editura „Albatros”, 2000, p. 235.29.Lucian Raicu, Practica scrisului şi experienţa lecturii, Editura „Cartea românească”, 1977, p. 73.- 53 -
ISTORIE, CULTURĂMomente de glorie în Războiul pentru Întregirea NaţionalăRegimentul 48 Infanterie Buzău(partea a II-a, sfârşitul campaniei anului 1916)-------------------------------------- Locotenent colonel Liviu Corciu, Comandamentul Operaţional ÎntrunitMOTTO:Luptele din acest sector sunt dintre cele mai cumplite lupte date pe întreg frontulcarpatic. Disproporția între efectivele și armamentul formidabil al adversarului și cele aleromânilor, dificultățile terenului accidentat, pe care se dădeau luptele, vremea rea - zăpadăși ger - dădeau războiului de aici un aspect de tragedie care n-a fost atins nicăieriîn altă parte a frontului carpatic.C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României,Fragment referitor la luptele purtate în Munții Argeșului, în toamna anului 1916.Nu am afirmat niciodată despre Regimentul 48 Infanterie Buzău, nici în primul articol alacestui serial, publicat în numărul precedent, și nici pe parcursul discuțiilor, unele deosebitde animate, suscitate de articolul în cauză, că ar fi fost unul din regimentele de elită alearmatei române în timpul Primului Război Mondial.Din contră, este poate cel mai aproape, dintre toate regimentele înființate atunci, înclocotul zilelor premergătoare intrării României în război, de materializarea expresiei carnede tun. A pornit la război cu doar câțiva ofițeri și subofițeri de carieră, majoritatea proveninddin rândul rezerviștilor, învățători ori funcționari, și câteva mii de soldați de toate vârstele, maitoţi provenind din mediul rural; slab instruiți, slab echipați, și mai slab dotați cu echipamentși tehnică de război. Până aici nimic deosebit, s-ar putea zice.Remarcabil, la acest regiment este faptul că, în fiecare situație limită cu care s-aconfruntat, la Roșia (Rotenberg) ori pe defileul Oltului, în munții Argeșului ori la Mărășești,în refacere, în Moldova pustiită de epidemii, ori în acțiunile militare de restabilirea ordineide drept, în sudul Basarabiei, s-a arătat demn de încrederea și speranța cu care a fostînvestit, a dovedit curaj – prin disponibilitatea la jertfă, până la uitarea de sine, tărie decaracter – prin rezistența fizică în fața tuturor greutăților și permanentelor lipsuri, dar, maiales, prin rezistența moralului în confruntările directe, întotdeauna inegale. Iar aceste înaltetrăsături sunt caracteristice elitelor.Favorizată de acalmia ce se instalase pe fronturileoccidentale și motivată de intenția de a finaliza acțiunilemilitare în România până la sosirea iernii, când <strong>Armata</strong>Română ar fi putut rezista mult mai ușor pe cresteleînzăpezite din munți, ofensiva Puterilor Centrale pefrontul din Transilvania intra, după bătălia Sibiului, într-onouă fază.Aici se cuvine a face o scurtă aducere aminte aevenimentelor ce precedaseră momentul despre care amvorbit mai sus. Regimentul 48 Infanterie Buzău a suferitpierderi grele, în chiar primul episod remarcabil din scurtasa istorie, când în fața localității Roșia din preajma Sibiuluia suferit pierderi severe, 22 de ofițeri și 1150 subofițeriși trupă, morți răniți și dispăruți 1 .- 54 -
ISTORIE, CULTURĂÎn legătură cu acest trist episod, jurnalul de operațiial Diviziei 13 Infanterie menționează: ”Regimentul 48Infanterie care trebuia să atace satul Roșia, nefiindsusținut pe flancul stâng de un batalion din Regimentul44 Infanterie(care trebuia să execute o mișcare deîntoarcere) deși pătrunsese în parte din tranșeeleinamicului din satul Nou Săsesc, a fost silit să se retragăcu mari pierderi” 2 .Ulterior, Regimentul 48 Infanterie Buzău, incompletrefăcut, în rezerva Diviziei 13, este trimis pe defileulOltului, spre Câineni, pentru a evita încercuirea întreguluiCorp 1 Armată (Grupul de Olt), prin remarcabila manevrăa Corpului Alpin Bavarez.Imaginea completă a situației frontului, după bătăliaSibiului și retragerea Corpului 1 Armată pe defileulOltului, este foarte bine redată de istoricul C.Kirițescu, înlucrarea Istoria războiului pentru întregirea României.Acesta prezintă atât situația inamicului, care, inițial seorientase cu forțele principale spre est, în intenția de arespinge unitățile Armatei a II-a române și a cuceriBrașovul, lăsând în poziție, în fața unităților Grupului deOlt, doar Corpul Alpin bavarez întărit, cu misiunea de apăstra aliniamentul câștigat și de a hărțui unitățileromânești demoralizate, cât și situația Corpului 1 Armatăromân, care reușise să se retragă cu greu prin defileulOltului, cu pierderi grele în oameni și mai ales în materialde război, înfrânt și slăbit, dar nu distrus 3 și, întărit cuFalkenhayn şi statul său major pe frontul românesc, 1916.Divizia 20 Infanterie, care-i sărise în ajutor dinspre sud,atunci când fusese în pericol de încercuire, bloca ambelemaluri ale râului Olt, pe vechea linie de graniță, în zonalocalității Câineni.După victoria de la Brașov, Falkenhayn identifică, înPitești, următorul punct de importanță strategică și celmai scurt drum spre capitala țării, spre care îndreaptă,peste Carpați, acțiunea convergentă 4 a două grupuri dearmate, Grupul Morgen, prin Câmpulung Muscel, șiGrupul Krafft, prin Curtea de Argeș.Astfel, Grupul Krafft, denumit astfel după generalulKrafft von Delmensingen, comandantul Corpului AlpinBavarez - unitate ce constituia nucleul acestei forțe, va fiîntărit considerabil cu mari unități germane și austroungare,dintre care unele odihnite, proaspăt debarcatepe front, altele specializate în lupta în teren muntos, darîn mod considerabil cu artilerie de mare calibru, bateriide calibrul 210 și 305 mm, domeniu în care germaniidețineau superioritatea absolută 5 .Pe lângă noul dispozitiv defensiv adoptat în maregrabă, o altă schimbare la Grupul Olt era și aceea acomenzii, în data de 18 septembrie/1 octombrie, MareleCartier General înlocuindu-l pe generalul Popovici, pentruezitările manifestate pe câmpul de luptă, precum șipentru incompetența în conducerea și organizareaforțelor aflate în subordine 6 , cu generalul DavidPraporgescu, un soldat de elită cu frumoase însușirisufletești și profesionale 7 .Din nefericire, după numai câteva zile, în data de 30septembrie/13 octombrie, generalul David Praporgescuva fi rănit mortal de schijele unui proiectil inamic, în timpce inspecta o poziție din linia întâi, în zona înălțimii Coți,fiind primul general român căzut la datorie în PrimulRăzboi Mondial. La comanda Grupului Olt a fost numitgeneralul Petala, fost comandant al Diviziei 9 Infanterie înDobrogea.Cât despre despre capacitatea combativă a trupelorGrupului Olt, C.Kirițescu 8 menționează că situația acesteimari unități era una aproape disperată, având unitățiamestecate, nepregătite pentru luptă, cu armamentmediocru și cu moralul scăzut.Tot istoricul C.Kirițescu descrie flancul drept aldispozitivului de apărare românesc, ce ocupa orisupraveghea înălțimile până la Valea Argeșului, ca fiindneomogen, format din elemente dezorganizate 9 alediviziilor 23 și 13, dispus pe un teren muntos deosebit dedificil, pe alocuri împădurit, și cu înălțimi, în general,peste 1500 m, străbătut de râurile Olt, Topolog și Argeș.La dificultățile terenului se adăuga și vremea nefavorabilăde toamnă, cu ploi, lapoviță și, mai ales în zonele înalte,cu ninsori abundente.Aceste caracteristici aveau să imprime luptelorangajate aici un caracter extrem de dur, mai ales că seînfrunta un adversar, care folosea numai trupespecializate și dotate corespunzător, dar mai alesînzestrate cu echipament adecvat, pentru lupta înmunți. 10Referindu-se la diferențele considerabile în înzestrareatrupelor române, comparativ cu cele ale PuterilorCentrale, pe frontul românesc în campania anului 1916,jurnalistul britanic Hamilton Fyfe, corespondentul derăzboi special al revistei britanice The Daily Mail, acreditatpe lângă <strong>Armata</strong> României, scria într-un articol apărut înmartie 1917: ”Este ca și cum i-ai ucide, să trimiți (la luptă– s.n) oameni atât de prost echipați împotriva unui inamicaprovizionat din abundență cu toate motoarele șidispozitivele tehnice necesare ducerii războiuluimodern” 11 .Dezorganizate din cauza pierderilor suferite în bătăliaSibiului și pe timpul retragerii prin defileul Oltului, 1subunitățile Regimentului 48 Infanterie Buzău se aflau- 55 -
ISTORIE, CULTURĂComandantul Deutsche Alpenkorps,generalul Krafft von Dellmensingen,pe frontul românesc - 1916.http://forum.axishistory.comcantonate, la data de23 septembrie, înlocalitatea Găojani,localitate situată peșoseaua Câineni –Boișoara, din județulVâlcea, undedesfășurau activitățide completare aefectivelor șireconstrucție as u b u n i t ă ț i l o r,ocupând avanposturipe Dl.Mormântul șiDl.Omu de Piatră.Regimentul 48Infanterie Buzăufusese retras pentrurefacere datorităstării avansate deoboseală a trupei;luptase mai mult de10 zile și nopți înlinia întâi împotriva unui inamic superior numeric, fusesecopleșit la capitolul dotare precum și la capitolul tehnic,având moralul puternic afectat datorită pierderilor înefective suferite, inclusiv în rândul ofițerilor unității, fiindînlocuit pe poziții cu Regimentul 47 Infanterie. 1Cu o zi în urmă, pe 22 septembrie, maiorul PopescuDumitru, cel ce fusese numit comandant al regimentuluiîn data de 10 septembrie, după sângeroasa bătălie dinDl. Rotenberg, fuses grav rănit în urma atacurilor șicontraatacurilor succesive purtate în zona localității Lunci,fiind înlocuit cu maiorul Alexandrescu <strong>Alexandru</strong>, al treileacomandant al unității în numai 13 zile.În degringolada retragerii, unitățile românești erauamestecate, puține fiind cele care reușiseră să seregăsească compact pe noul aliniament. Din studiuljurnalului de operații al Diviziei 13 reiese că cele douămari unități al Grupului Olt, Divizia 13 și Divizia 23făcuseră în timpul retragerii pe defileul Oltului, fără săvrea și sub presiunea continuă a inamicului, o manevră înforma literei X. Astfel, Divizia 13, care în bătălia Sibiuluiocupa aripa dreaptă a dispozitivului în zona Cașolț, se aflaacum cu unitățile dispuse pe malul drept al Oltului, înzona Câinenii Mari – Râu Vadului, în timp ce Divizia 23care ocupase flancul stâng în zona Rășinari, se afla acumcu unitățile în dispozitiv pe malul stâng al Oltului, în zonaCâinenii Mici – Boișoara. Unitățile celor două divizii eraudezorganizate, companiile și trenurile regimentareamestecate și totul trebuia repus cât mai curând înordine.Printre măsurile de reorganizare a dispozitivuluipropriu luate de generalul Praporgescu la 26 septembrie,în baza ordinului Corpului 1 Armată nr.45/25.09.1916 1 ,companiile dispersate și descompletate ale Regimentului48 Infanterie Buzău vor trece, din compunerea Diviziei13 Infanterie, în subordinea Brigăzii Combinate din Divizia23 Infanterie, cu misiunea de a păzi cu subunități de nivelun batalion sectorul de frontieră de la Vf.Palatinul până laVf.Moldoveanul, având dispuse forțele principale în zonaÎntre Râuri.Spre vest, adică spre stânga sa, dispozitivul corpuluiprincipal al Regimentului 48 Infanterie Buzău se învecinacu un batalion din Regimentul 7 Infanterie peDl.Mâzgavu, iar spre est, în dreapta sa, erau dislocateunități ale Armatei a II-a române.Restul regimentului, din care mai rămăseseaproximativ o companie, rămâne în poziție peDl.Mormântul, cu misiunea de a supraveghea ValeaOltului și comunicația Câineni - Greblești – Boișoara.În perioada 26 – 29 septembrie corpul principal alregimentului se pune în marș pe itinerariul Găojani –Sălătruc – Căpățâneni, de aici merge pe calea ferată pânăla destinație, punctul Între Râuri, iar în perioadaurmătoare, între 29 septembrie și 04 octombrie, executărecunoașteri și ocupă subsectoarele de apărare pe care leprimiseră în responsabilitate. 1Referindu-se la executarea pozițiilor defensive, atranșeelor în special, ca o caracteristică generală acampaniei anului 1916, corespondentul britanic de războipe care l-am prezentat mai sus, scria:“Soldații nu aveau nici măcar suficiente cazmalepentru săpat tranșee, iar alt gen de unelte pentruconsolidarea tranșeelor lipseau cu desăvârșire.Tranșeeleastfel lucrate erau, majoritatea, de o slabă calitatedefensivă. Am intrat în câteva atât de înguste și puținadânci încât nu erau de niciun folos, oamenii nu puteausta în picioare și nici nu puteau îngenunchea în ele. Alteleerau genul de tranșee gata să se năruie în întregime dacăun proiectil ar fi căzut în oricare parte a lor.Imaginați-vă o armată atât de prost echipată(sublinierea autorului) pusă în postura de a se lupta cugermanii care aveau tot ce le era necesar și veți puteaîncepe să înțelegeți de ce nu au fost în măsură [românii]să le reziste mai mult timp.” 1Asupra acestor poziții defensive inamicul foloseșteartilerie de calibru mare, între care și ”monstruoasele” 1mortiere de 305 mm.Dorind să profite la maximum de superioritatea sa înefective, dar mai ales în tehnică și artilerie, de faptul cătrupele sale erau echipate și specializate a lupta în terenmuntos, precum și de deprinderile tactice ale statelormajore de a manevra pe flancuri folosindu-se depermisivitatea terenului puternic frământat, generalul vonFalkenhayn decide să înceapă ofensiva nu cu efortulprincipal pe Valea Oltului, care ar fi fost prea ușor deapărat, ci cu o dublă învăluire pe flancuri, un cleșteasemănător celui din bătălia Sibiului, unul dintre ”brațele”acestuia fiind direcționat peste munți, între râurileTopolog și Argeș, chiar în sectorul defensiv în carepoziționate subunitățile din Regimentul 48 Infanterie.Vorbind despre această zonă, istoricul C.Kirițescu, odescrie ca fiind o regiune muntoasă, sălbatică, nelocuită,(...) un teren dificil, lipsit de drumuri practicabile 1 , iartrupele române din acest sector sunt descrise ca fiind- 56 -
ISTORIE, CULTURĂrare, în detașamente mici și izolate, cu legături slabe întreele, ce aveau de apărat largi spații intermediare pustiistrăbătute numai de patrule. 1Acțiunea principală a ofensivei germane se dezlănțuiepe partea stângă a Oltului, în sectorul Diviziei 23Infanterie, în data de 04 octombrie 2 , când Brigada 2alpină austro-ungară traversează M-ții Făgăraș dinspre1916 - artilerie austriacă de 305 mm pe frontul românesc dinCarpați. Sursa:www.panoramio.com/photoAvrig, prin punctul numit Scara (2313m), pătrunzând prindispozitivul Regimentului 7 Infanterie, unde esteîntâmpinat de un slab detașament român 2 , aflat peM.Mâzgavu (2143m).Operațiunea, în sine, este încă o dovadă asuperiorității instruirii și dotării cu echipament specificacțiunilor în teren muntos a inamicului, care reușește săsurprindă din nou comandamentul român prinexecutarea unei manevre deosebit de periculoase.Încercând redresarea situației, comandamentulromân trimite în întâmpinare inamicului rezerva de sector,o companie și o secție de mitraliere din Regimentul 48Infanterie, care ia contact cu acesta pe M.Clăbucet, undeare loc lupta, dar este respinsă din cauza inferiorității înefective și tehnică, fiind nevoită să se retragă laCumpăna. Tot la Cumpăna se regrupează și celelaltesubunități ale regimentului, cu excepția celei de peDl.Mormântul, reușind astfel să evite încercuirea și săreziste pe noile poziții până în data de 08 octombrie 2 ,când este retras la Oiești, în rezervă.În data de 09 octombrie regimentul primește o nouămisiune, aceea de a ocupa M.Ghițu cu o companie, cu oaltă companie Cetatea lui Țepeș Vodă, iar cea de-a treiacompanie rămâne în rezervă. Din nou, companiei de peDl.Mormântul nu i se schimbă poziția sau misiunea.Inamicul fiind respins de la Sălătruc și Arefu, R.48primește misiunea de a reocupa Cumpăna.La 13 octombrie situația era astfel:2 companii (lt.Șerdinescu și lt.Neaga în poziție la Cumpăna, o altăcompanie în localitatea Valea Rea, iar o a treia companiela Cetatea lui Țepeș Vodă. Companiei de peDl.Mormântul nu i se schimbă poziția sau misiunea.La 14 octombrie, inamicul, atacând cu forțenumeroase, înfrânge rezistența celor două companii de laCumpăna pe care le face prizoniere aproape în întregime,împreună cu comandanții lor 2 .Aici trebuie menționată impresionanta dramă a lt.Aurel Șerdinescu: ofițer activ repartizat, după absolvireaȘcolii Militare din Berlin, în cadrul Regimentului 8Infanterie din Buzău, încadrat, la începutul războiului,comandant de companie la Regimentul 48 Infanterie;este rănit de explozia unui proiectil în timp ce rezista cucompania pe care o comanda, menținând poziția de laCumpăna și va muri într-un spital militar german decampanie, având ambele picioare amputate. Numele luieste înscris pe placa frontală a Monumentului EroilorRegimentului 48 Infanterie Buzău.La 15 octombrie inamicul atacă și forțele care segăseau la Valea Rea - o companie și o secție demitraliere, întărită cu trupe de la partea sedentară aregimentului și dispensați, care reușesc să rezisteînverșunat până seara, când favorizate de întuneric sestrecoară printre pozițiile inamicului, ce reușise să leînconjoare, și se dispun în poziție la Valea cu Pești.Tot în acestă zi și compania de pe Dl.Mormântul, careluptase alătuir de trupe din regimentele 47, 72, 81, 18,fusese nevoită a se retrage cu pierderi mari pe dealurilede la sud de Titești.La 16 octombrie, batalionul condus de mr. <strong>Alexandru</strong>Dobrescu se retrage la Tunel ocupând poziție de o parteși de alta a Argeșului, este întărit cu 160 de cavaleriștidin Regimentul 6 cavalerie și încearcă un atac, pe dreaptaArgeșului, ce nu reușește. Rămâne în poziție până 02noiembrie.La 30 octombrie, mr. <strong>Alexandru</strong> Dobrescu este gravrănit, în timp ce inspecta pozițiile unității, și moare dincauza rănilor, numele lui fiind înscris la loc de cinste,primul, pe placa frontală a Monumentului EroilorRegimentului 48 Infanterie Buzău. Comanda grupului vafi luată de mr. Dumitru Popescu, care se întorsesevindecat de rana de la Câineni.În perioada 02 - 05 noiembrie, o companie și secțiade mitraliere se retrage de la Tunel la Oiești, unde intrăîn compunerea Brigăzii 28 Infanterie, ocupând poziție laPământeni, restul batalionului (2 companii de infanterie șicompania dispensaților) formează rezerva Diviziei laOiești.La 05 noiembrie, Compania 1 și secția de mitraliereluptă la Oiești, companiile 2 și 3 în rezerva Diviziei laAlbești-Brătești.La 06 noiembrie, se execută marș de la Albești-Brătești la Vernești și se ocupă poziții pe dealul de la estde Ceparii Pământeni, cu 2 companii, iar companiadispensaților trece în rezervă în localitatea Vernești.La 08 noiembrie, în urma unui atac puternic, resturileregimentului care rămăseseră la nivelul unui battalion,sunt nevoite să se retragă ocupând poziție la Herișaniunde, împreună cu o companie din Regimentul 85Infanterie, un pluton din Regimentul 47 Infanterie și unpluton din Regimentul 1 Infanterie “Dolj”, constituie un- 57 -
ISTORIE, CULTURĂgrup de luptă, sub comanda mr. Dumitru Popescu, șirămâne pe poziții până la 12 noiembrie, când seretrage pe Dl. Ghicioara.La 14 noiembrie se pune în marș pe itinerariulGhicioara – Micești – Văleni(Ciocanești), iar la 16noiembrie ocupă poziția de la Vrănești, pe șoseauaFlorica – București, peste satul Valea Boerească;seara grupul, la care se mai adăugaseră 16 tunuri,ia poziție la nord de Golești, pe șoseaua Pitești –București până la apa Argeșului, inclusiv podul CFR.La 17 noiembrie, inamicul atacă puternic peaceastă poziție grupul, care cedează, după ce dă 6contaatacuri, pentru a-și salva tunurile, retrăgândusela Văleni, iar, de aici, ocupă o poziție pe pârâulRâncăcior.Acolo se strâng toate resturile grupului,constituindu-se o companie cu un efectiv de 180 deoameni, sub comanda sublocotenentului DuicăȘtefan, companie ce s-a pus la dispozițiaRegimentului 67 Infanterie care avea misiunea de asusține retragerea coloanelor spre Găești.Susținând retragerea, astfel au luptat resturileRegimentului 48 Infanterie, de la Găești până la Costești,între 20 și 24 noiembrie, până când, în perioada 24 – 30noiembrie, s-a format Divizia 13/14 Infanterie, subcomanda colonelului Colori, compusă din 3 regimente cuefective reduse. Cel de-al doilea regiment al acesteiDivizii(R.2//D.13/14), sub comanda mr. Dumitru Popescu,era compus din efective ale Regimentului 5 Vânători, aleRegimentului 86 Infanterie și ale Regimentului 48Infanterie Buzău 2 .Divizia a intrat în luptă la 1-2 decembrie, la Groșaniunde a respins cu pierderi mari pe inamic, continuândretragerea, sub presiunea constantă a inamicului, astfelcă, în noaptea de 15/16 decembrie, regimentul segăsește în dispozitiv defensiv în zona localității Costești,de unde, din cauza cavaleriei ruse, care ocupa frontul lasud de Costești, și care s-a retras producându-se astfel ospărtură în front, a primit ordin de retragere spre Spătaruși de acolo la sud de Buzău, prin satul Ciocârlia, până însatul Boboc.La 3 decembrie a ocupat poziție între satul și garaBoboc , Buzău, spre a susține retragerea unităților dindiviziile 8 și 11, ce rămăseseră în urmă. 2Ulterior, primește ordin de marș și, în perioada 4 - 21decembrie, se deplasează peste apa Siretului, peitinerariul Fundeni - Țigănești – Burcea – Tecuci –Ghidrigeni - Bârlad – Sârbi - Mânzești – Vaslui -Golești -Poiana Cârnului - Iași (bariera Socola) - Podu Iloaiei -Tg.Frumos - Balș - Hârlău – Maxut – Deleni, localitatecare va fi și cantonamentul definitiv al Regimentului 48Infanterie pe tot cuprinsul procesului de reorganizare dintimpul iernii 1916/1917.Referindu-se la lipsurile îndurate de ostașul român peperioada campaniei anului 1916, jurnalistul englez Fyfe,scria: ”Totalitatea suferințelor Armatei Române nu o va știnimeni niciodată. Numărul morților, al răniților va fi stabilitpoate, vreodată. Dar cine, cu excepția celor care au fost- 58 -Hartă germană în care este descrisă campania din România,din toamna anului 1916.implicați, poate înțelege cât de profundă este deprimareaîn care cad soldații atunci când iau parte la o luptă careeste în mod evident inegală, când au de-a face cu uninamic al cărui armament este superior în oricedomeniu?”.Un fapt mai puțin cunoscut se cere menționat aici: dinstudiul registrelor în care sunt menționați militarii morțirăniți și dispăruții Regimentului 48 Infanterie, documentepuse la dispoziție prin amabilitatea Centrului de studii șipăstrarea arhivelor militare istorice, Pitești, am descoperitfaptul că buzoienii Regimentului 48 Infanterie au luptat încampania anului 1916, pe două fronturi.Primul dintre fronturi este cel despre care am vorbit înprimul articol și în continuarea de faţă, și anume în cadruldispozitivului Diviziei 13, ulterior 23 și din nou alDiviziei13/14, în cadrul Grupului de Olt (Corpul 1 Armată).Cel de-al doilea front, despre care, practic nu se faceprea multă vorbire, este frontul de sud unde seconstituise Grupul apărării Dunării 2 , alcătuit din Divizia 18ca forță principală, formată din 3 brigăzi, la care seadăugau o brigadă de artilerie și alte trei brigăzi decălărași. Divizia fusese formată după începerea războiuluidin batalioane de miliții și din al patrulea batalion al unorregimente din Muntenia. 2Era o practică folosită de Marele Cartier General aceeade a constitui unități noi din așa zisele batalioane de marșsau batalioane de completare ale unor regimente. Acestfapt explică și de ce Regimentului 48 Infanterie Buzău nui-au mai fost completate efectivele, reduse în urmapierderilor severe suferite.Revenind la studiul registrelor în care sunt menționațimilitarii morți răniți și dispăruții Regimentului 48Infanterie, am descoperit, în dreptul mai multor nume deofițeri, subofițeri și soldați, în dreptul localității unde aumurit sau au fost dați dispăruți, mențiunea La Prunaru,iar, în dreptul datei, 14/15 Noiembrie (stil vechi). Atâtlocalitatea cât și data coincid cu acelea ale celebrei șarje
ISTORIE, CULTURĂde cavalerie, act de curaj, jertfă și cavalerism, demn deveacurile eroice, dovedit de Regimentul 2 Roșiori.În lipsa altor izvoare, în lucrarea istoricului C. Kirițescuse menționează că detașamentul Zimnicea constituit dinBrigada 43 infanterie, 4 divizioane de artilerie și dinRegimentul 2 Roșiori 2 , a primit ordinul de a eliberașoseaua Zimnicea – București. La Prunaru s-au dat 4asalturi, în noaptea 2 de 26/27 noiembrie, iar lupta a fostfoarte violentă; din evidențele Regimentului 48 Infanteriereiese că pierderile batalionului de marș au fost de 7ofițeri și 445 subofițeri și trupă, morți, răniți și dispăruți.Și tot Hamilton Fyfe aprecia atitudinea soldațilorromâni în timpul campaniei din 1916: ”S-au comportatîn cea mai mare parte (a campaniei – s.n.) cu bravură.Au arătat rezistență(anduranță) și curaj în aceeașimăsură. Nu este vina lor că au fost învinși, ci vina este acelor de deasupra lor. Nimeni dintre cei care îi cunosc nupot nega faptul că ar fi putut face mult mai mult și maibine dacă ar fi fost pregătiți și conduși corespunzător. Nuau avut nicio șansă.” 3 , iar în alt context:”Au fost de multeori sacrificați și umiliți de gafele, incapacitatea și panicapropriilor lideri (..)”.După aproape 3 luni și jumătate de la începerearăzboiului, ce mai rămăsese din Regimentul 48 InfanterieBuzău, oameni și materiale, încheiau campania anului1916, cu un bilanț tragic sub povara cifrelor seci, anumărului impresionant al morților, răniților șidispăruților, a nenumăratelor lupte și jertfe duse, anumeroaselor lipsuri de tot felul și a timpului nefavorabil.Capitala era sub ocupație, administrația și CasaRegală refugiate la Iași, într-o Moldovă suprapopulată demilioane de refugiați, armata dezorganizată șidemoralizată, aliații ruși puși pe jafuri prin satele golitede bărbați.Cazați în bordeie săpate în pământ, la margineasatului Deleni din apropiere de Hârlău, gândindu-sepoate la ținuturile natale, aflate acum sub ocupație,ostașii Regimentului 48 Infanterie Buzău se pregăteaufără să știe, să intre în istorie și să îndatoreze generațiileviitoare, cu un act de eroism monumental, săvârșit pefrontul de la Mărășești, moment ce este cunoscut, înliteratura de specialitate sub denumirea Contraatacul dela pădurea La Răzoare”, și despre care, poate, vom aveaprilejul să relatăm într-unul din numerele viitoare alerevistei.Note:1Centrul de studii și păstrarea arhivelor militare istorice,Pitești, Operațiunile R.48 Infanterie, Fond R.48 I, Dosar11,fila 1302Jurnalul de operații al Diviziei 13 Infanterie, ServiciulIstoric al Armatei, Fond microfilme.3C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, Ed. Științifică și pedagogică, București, 1989,vol.I, pag.4224C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, Ed. Științifică și pedagogică, București, 1989,vol.I, pag.4225C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, Ed. Științifică și pedagogică, București, 1989,- 59 -vol.I, pag.4236Constantin I. Stan, Generalul Traian Moșoiu – ostașulși omul politic, Ed.ALPHA MDN, Buzău, 2009, p.60.7C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, Ed. Științifică și pedagogică, București, 1989,vol.I, pag.4228C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, Ed. Științifică și pedagogică, București, 1989,vol.I, pag.4229C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, Ed. Științifică și pedagogică, București, 1989,vol.I, pag.42210Col.(r) Victor Atanasiu, Bătălia din zona Sibiu –Câineni, Ed.Militară, București, 1982, p.179.11Hamilton Fyfe, Untold Chapters of Rumania’s TragicStory, articol publicat în The War Illustrated, 07.04.1917.12C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, Ed. Științifică și pedagogică, București, 1989,vol.I, pag.42213Centrul de studii și păstrarea arhivelor militareistorice, Pitești, Operațiunile R.48 Infanterie, Fond R.48 I,Dosar11, fila 13014Arhivele Militare Pitești, Operațiunile R.48 Infanterie,Fond R.48 I, Dosar11, fila 13015Centrul de studii și păstrarea arhivelor militareistorice, Pitești, Operațiunile R.48 Infanterie, Fond R.48 I,Dosar11, fila 13016Hamilton Fyfe, Untold Chapters of Rumania’s TragicStory, articol publicat în THE WAR ILLUSTRATED17C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, ed.a II a, vol.II, p.129.18Idem19Idem20Centrul de studii și păstrarea arhivelor militareistorice, Pitești, Operațiunile R.48 Infanterie, Fond R.48 I,Dosar11, fila 13021C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, Ed. Științifică și pedagogică, București, 1989,vol.I, pag.42622Centrul de studii și păstrarea arhivelor militareistorice, Pitești, Operațiunile R.48 Infanterie, Fond R.48 I,Dosar11, fila 13023C.Dumitrescu, Colecția de manuscrise, vol.IX B,Material documentar privind viața orașului Buzău –<strong>Armata</strong>,p.239, Arhivele Naționale ale României, Direcția JudețeanăBuzău.24Centrul de studii și păstrarea arhivelor militareistorice, Pitești, Operațiunile R.48 Infanterie, Fond R.48 I,Dosar11, fila 131.25Centrul de studii și păstrarea arhivelor militareistorice, Pitești, Operațiunile R.48 Infanterie, Fond R.48 I,Dosar11, fila 13126C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, Ed. Casei Școaelor, București, 1927, vol.II,pag.18127C.Kirițescu, Istoria războiului pentru întregireaRomâniei, Ed. Casei Școaelor, București, 1927, vol.II,pag.18228Idem, p.188.29Idem, p.18830Hamilton Fyfe, Untold Chapters of Rumania’s TragicStory, articol publicat în The War Illustrated, 07.04.1917.
ISTORIE, CULTURĂAripi şi arme pentru trupeleaeropurtate în timpul celuide-al Doilea Război Mondial----------------------------------------------- Colonel dr. Mircea TĂNASE, Statul Major GeneralTrupele aeropurtate ale celui de-al doilea războimondial s-au bucurat de o mare atenţie din parteafactorilor responsabili şi în ceea ce priveşte dotarea lor cuarmament şi tehnică. Definite ele însele ca elemente denoutate în panoplia zeului Marte, aeropurtatele au profitatde ultimele realizări în materie de tehnică militară, dacăar fi să ne referim şi numai la aparatele de zbor. Acelaşilucru s-a întâmplat însă şi cu celelalte categorii detehnică militară din dotarea acestor trupe – armamentulindividual sau al subunităţilor, mijloace de transport,echipament. De multe ori, armamentul din dotare atrebuit să răspundă unor exigenţe pe care specificulacţiunii acestor trupe le impuneau: gabarit şi greutatereduse, pentru a putea fi acroşate pe luptătorul care eraparaşutat sau debarcat din aeronave sau a putea ficontainerizate pe platformele paraşutabile, fiabilitate şicapacitate de lovire sporite etc. Dacă în ceea ce priveştearmamentul individual, paraşutiştii au fost beneficiariiunei dotări corespunzătoare, cu arme care se aflau întopul realizărilor din domeniu şi care s-au dovedit deosebitde eficiente, nu acelaşi lucru se poate spune desprearmamentul greu antitanc sau de artilerie, ale cărui dimensiunişi greutate au constituit întotdeauna inconvenientegreu de surmontat. Desigur că au fost făcuteeforturi şi în acest sens şi s-au obţinut unele rezultatesemnificative, dar nu îndeajuns de mulţumitoare. S-areuşit într-o oarecare măsură paraşutarea unor mijloacede luptă în raioanele de acţiune ale aeropurtatelor (tancuriuşoare, piese de artilerie, jeep-uri, motociclete,biciclete etc.), dar nu de puţine ori paraşutiştii s-au văzutnevoiţi să lupte cu mâinile goale sau cu mijloace improvizateîmpotriva tancurilor inamice. De cele mai multe oriînsă, prin curaj, impetuozitate şi o imaginaţie cu adevăratproductivă, au reuşit să compenseze aceste lipsuri şi săşidovedească eficacitatea acolo unde au fost folosiţi înluptă.Am încercat, în continuare, o sumară trecere înrevistă a principalelor tipuri de avioane, planoare,paraşute şi armament pe care trupele aeropurtate le-aufolosit în cel de-al doilea război mondial, fără a aveapretenţia că am putut cuprinde întregul lor arsenal de- 60 -luptă, dată fiind multitudinea şi varietatea acestora.Lucrările de specialitate, care abordează acţiuniletrupelor aeropurtate, nu fac, cu mici excepţii, referirispeciale la domeniul înzestrării cu armament şi tehnicăde luptă a unităţilor şi marilor unităţi aeropurtate sau acelor de misiuni speciale. De un real folos ne-a fost însălucrarea Histoire des operations aeroputèes, apărută laeditura Elsevier Sequoi, Bruxelles, în 1979, care prezintădetaliat unele dintre aceste tipuri de avioane, planoare şiarme. Probabil că specialiştii în domeniu şi cei care s-auaplecat cu mai multă atenţie asupra acestui domeniu auidentificat şi alte tipuri de aeronave, paraşute şi tehnicăde luptă folosite, informaţiile şi sugestiile lor putândcontribui substanţial la îmbogăţirea conţinutului acesteilucrări.Avioane, planoare şi paraşute pentru trupeleaeropurtateBinomul paraşută-avion şi-a găsit deplina consacrareîn cadrul trupelor aeropurtate, ca vectori purtători ailuptătorilor în spaţiul de confruntare militară. Angajatădefinitiv în eforturile beligeranţilor, aviaţia trebuia sărăspundă, de această dată, unei noi provocări:transportul pe calea aerului, a unor forţe considerabile,echipate pentru a duce acţiuni de luptă în spateledispozitivului inamic. Trebuia să fie, în acelaşi timp, înmăsură să asigure acestor forţe protecţia faţă de reacţiaadversarului, deplasarea, pe cât posibil, în ascuns,identificarea zonelor de paraşutare, posibilitatea lansăriiparaşutiştilor, a materialelor şi armamentului în deplinăsiguranţă etc. Aflată însă la începuturile consacrării ei caarmă, aviaţia a avut totuşi capacitatea să se plieze rapidpe noile coordonate şi să răspundă acestor solicitări, deşinu cu prea multă uşurinţă. Chiar dacă istoricii înclină săconfere prioritate în acest domeniu sovieticilor, se parecă cei care au trecut mai repede linia de sosire în aceastăcompetiţie au fost germanii, care, printr-o clauză secretăa tratatului de la Rapallo, au avut acces la cercetările secretesovietice în domeniul militar. Astfel, după anul 1935,un Junkers Ju-52, cu 3 motoare, avion de transport alcompaniei naţionale Deutsche Lufthansa, transformat
ISTORIE, CULTURĂiniţial în bombardier, putea fi folosit cu succes la transportareaa 2.200 kg materiale, 18 oameni sau 13paraşutişti, cu o autonomie de zbor de 976 km sau, cuun supliment de carburant, de 1.300 km. Unul dintre celeAvionul Tupolev TB-3mai apreciate avioane a fost şi Heinkel He 111 Z Zwilling,cu 5 motoare Junkers Jumo 211 F-2, totalizând 5.360 CP,folosit în special pentru remorcarea planoarelor. Avea oviteză de remorcare de 220 km/h şi o autonomie de zborde 2.400 km, putând transporta o încărcătură de 28.600kg. Era echipat cu un tun de 20mm, trei mitraliere de 13mm şi patru de 7,9 mm.La rândul lor, americanii au apelat la aviaţia civilă pentrua converti un Douglas DC-3, aparat civil de transportpersoane, la nevoile de transport trupe şi tractat planoare.Avea o capacitate de transport de 3.400 kg, cu oautonomie de zbor de 2.400 km, la o viteză de 296 km/h;în plus, putea transporta 2 jeep-uri sau 28 oameni. Deşispecialiştii spun că acest aparat n-a constituit nici pe departeidealul în materie de transport pentru paraşutişti,având uşa prea strâmtă şi prea aproape de coadă, ceeace constituia un impediment pentru o lansare rapidă aacestora, a cunoscut mai multe versiuni militare. Învarianta americană Douglas C-47 Skytrain, iar ceaengleză Dakota – englezii au primit pentru operaţiaMarket-Garden 149 astfel de aparate – acesta a fost unuldintre cele mai importante aparate de transport ale celuide-al doilea război mondial, fiind construite peste 13.000astfel de aparate, număr totuşi insuficient pentru nevoileamericanilor, ale britanicilor sau altor aliaţi. Englezii auprimit numai pentru operaţia “Market-Garden” 149 astfelde aparate, dar nici una din ţările angajate în conflict nua putut spune că a avut suficiente aparate care să facăfaţă nevoilor de transport, astfel că operaţiunileaeropurtate au avut întotdeauna de suferit mai mult dinmotive care ţin de logistică decât de posibilităţile loroperative. Pentru aprovizionarea din aer a trupeloraeropurtate angajate în diferite operaţii, americanii auapelat adesea, pe lângă Douglas C-47 Skytrain, laPlanorul DFS-230avioanele de bombardament greu B-24 Liberator. Deasemenea, după avionuul de linie civil CW-20, auconstruit Curtiss C-46 Commando, cu două motoare Prat& Whitney R-2800 -51 Double Wasp, cu o viteză deParaşutist din marina japoneză.Avionul Junkers JU-52-3.m433km/h şi o autonomie de zbor de 1.931 km, care puteatransporta 50 de oameni sau 4.536 kg, Deşi n-a constituitiniţial un succes, a jucat un rol important în operaţiileamericanilor în Pacific. În Europa a fost folosit pentruprima dată în operaţia de forţare a Rinului, “Varsity”, dars-a dovedit totuşi destul de vulnerabil.Industria de război britanică a fost angajată pentruproducerea masivă a avioanelor de luptă, însă în privinţaavioanelor de transport britanicii au fost în mare măsurădependenţi de sprijinul americanilor.Sovieticii au folosit iniţial pentru lansarea paraşutiştilor- 61 -
ISTORIE, CULTURĂavioane de bombardament pe care ulterior le-au adaptatpentru nevoile trupelor aeropurtate: R-1, Antonov ANT-9,Tupolev TB-I, TB-3 (cu o capacitate de încărcare de5.800kg , o viteză de 288 km/h, autonomie de zbor de2.495 km, având ca armament trei sau patru mitraliereShKAS de 7,62mm, provenit din uriaşul, pe vremeaMitraliera MG-34aceea, Tupolev ANT-6. Părăsirea bordului acestui avionpunea totuşi mari probleme şi cerea multă îndemânareşi antrenament din partea paraşutiştilor. Cu toateacestea, sovieticii erau în măsură să paraşutezeregimente întregi şi tot ei au experimentat paraşutareade echipament greu de luptă, inclusiv tancuri. Mai târziu,după ce americanii i-au ajutat cu mai multe aparate DC-Parasutist german la Narvik, Norvegia,19403, au fabricat după acestea varianta varianta sovieticăLisunov Li-2.Italienii au folosit pentru lansarea primilor paraşutiştibombardierele biplane Caproni Ca -73.În ceea ce priveşte paraşutiştii români, aceştia auexecutat paraşutările din avioane Junkers Ju-52 şi Potez-65.Un rol deosebit de important în transportul trupeloraeropurtate şi a tehnicii de luptă l-au avut planoarele.Construite în mai multe variante, planoarele au suplinitde multe ori lipsa aparatelor de transport, prin capacitateasporită şi prin posibilitatea de a transporta atât oameni,cât şi o mare cantitate de tehnică (tancuri uşoare, piesede artilerie mijlocii, buldozere, cu echipajele şi servanţiilor etc). Desigur, şi inconvenientele erau majore:dependenţa de un aparat remorcher, vulnerabilitatea înfaţa aviaţiei şi artileriei antiaeriene inamice, nevoia unorspaţii ample pentru aterizare etc. Cu toate acestea, planoareleau constituit o alternativă destul de apreciatăpentru transportul trupelor aeropurtate, iar preocupareade a le minimaliza unele dintre servituţi confirmă acestlucru. De exemplu, pentru obţinerea unei anumite inedependenţefaţă de avioanele-remorchere, unele planoareau fost prevăzute cu motoare. Se pare că şi în acest domeniugermanii au fost deschizători de drumuri. Astfel,DFS 230, planor de asalt cu 10 locuri, putea fi armat cuo mitralieră MG-15 mobilă de 7,92mm. A fost angajatpentru prima dată în operaţie în 1940 la Eben-Emael, înBelgia, unde s-a dovedit că îi trebuia prea mult spaţiupentru aterizare şi îi lipsea armamentul care să-i asigureprotecţia după aterizare. Aceste inconveniente au fost remediatela varianta DFS-230 B, căreia i s-au ataşat oparaşută de frânare şi armamentul necesar. ME- 321Gigant putea transporta 130 de oameni sau 9.750 kg. Caarmament avea două mitraliere MG-15, de calibru7,92mm. A fost unul dintre cele mai mari aparate de zbordin timpul celui de-al doilea război mondial. Conceput în1940, a făcut primul zbor în 1941.Pentru remorcarea luierau folosite trei avioane de vânătoare BF 110 sau unavion de transport Junkers Ju-90. Ulterior a fost folositavionul He 111 Z, cu cinci motoare. ME 323 (un ME 321echipat cu şase motoare), putea transporta 100 oamenisau 18.000 kg , cu o viteză maximă de 224 km/h. un altplanor german care s-a bucurat de un oarecare succes afost Gotha Go 242;Englezii s-au bucurat de serviciile lui Airspeed Horsa,care putea transporta 25 persoane, plus 2 membri aiechipajului. Era tras de avionul Halifax sau de remorcherulde planoare Short Stirling IV şi avea o viteză dezbor în planare de 161 km/h. A intrat în serviciu în 1942şi s-au construit în total 3.655 exemplare. Waco CG-4A“Hadrian” era remorcat de Douglas C-47 Skytrain, cu o vitezăde remorcare de 241 km/h şi viteză în zbor planat de193 km/h, având o capacitate de transport de 15oameni. Au fost construite 13.909 exemplare, fiind celmai utilizat planor în cel de-al doilea război mondial, înoperaţiile din Sicilia, Europa Occidentală şi Birmania (înoperaţia “Market-Garden” au fost întrebuinţate 1.543 deastfel de planoare şi aparate de remorcare). General Air- 62 -
ISTORIE, CULTURĂHamilcar, un planor de transport personal şi tancuriuşoare, cu o viteză de remorcare de 241 km/h, puteatransporta un tanc de 7 tone sau o încărcăturăechivalentă de oameni şi materiale. A fost folosit pentruRemorcherul de planoare Stirling IV.prima dată în operaţia “Overlord”, în Normandia, în iunie1944. Varianta Mark X, prevăzută cu două motoareBristol, din care s-au construit doar 20 exemplare, aveao viteză de 233 Km /h şi o autonomie de zbor de 2.696 km.După primul război mondial, ţările occidentale,convinse mai mult sau mai puţin de viitorul trupeloraeropurtate, au fost nevoite totuşi să ia în calcul nevoiaperfecţionării paraşutelor din dotarea aviaţiei militare, caun element obligatoriu în echipamentul piloţilor. Rând perând, Germania, Franţa, Italia, Anglia, S.U.A., U.R.S.S.şi chiar Suedia au trecut la fabricarea propriilor modelede paraşute. În Germania s-au produs paraşuteleHeineche, în Franţa paraşutele Blanquire, Juquemesse,Ors, Tinnsonier, Robert, Calthrop. Anglia a produsparaşutele Taylor şi Spencer, iar S.U.A. paraşutele John,C-ie Scolt & Stevens, Sperary, Martin. În Italia a fostprodusă paraşuta Maddaluna, iar în Suedia paraşutaThörnbland. Adaptate nevoilor trupelor aeropurtate,unele dintre aceste paraşute au răspuns cerinţelor, altelenu. La începutul celei de-a doua conflagraţii mondiale, îndotarea trupelor aeropurtate se găseau paraşuta Irvin,concepută de americani încă din 1919 şi vândută sublicenţă mai multor ţări, printre care U.R.S.S. şi România,paraşuta RZ produsă în Germania, precum şi modelul Xdin dotarea trupelor britanice.Paraşutiştii români au folosit paraşute tip Irvin,produse în România sub licenţă americană încă din1937, cu 24 sau 28 de panouri. Cele cu 28 de panouri sefoloseau şi pentru paraşutarea materialelor şiarmamentului, inclusiv a tunului antitanc de 47 mm.Planorul Waco CG-4 Hadrian- 63 -Armament şi echipament din dotarea trupeloraeropurtateAcest domeniu poate constitui, el însuşi, subiectulunei lucrări separate, în abordarea căreia va fi nevoie deaportul considerabil al specialiştilor în domeniu. În cazulde faţă nu ne-am propus o abordare detaliată adomeniului respectiv, însă o scurtă trecere în revistă aprincipalelor tipuri de arme pe care trupele aeropurtatele-au folosit în operaţiile în care au fost angajate poatesprijini încercarea de a surprinde preocuparea factorilorde decizie de a dota aceste trupe cu mijloace e luptădintre cele mai performante la vremea respectivă, caresă răspundă exigenţelor oricărui luptător din forţele deelită. Deşi se pare că încă nu fusese materializat nici pedeparte dezideratul ca luptătorul paraşutist să dispunăde armament cu gabarit redus, dar cu eficacitate sporită,unele încercări au fost totuşi, şi ar trebui remarcată aicipreocuparea de a reduce dimensiunile atât alearmamentului individual, care era acroşat pe corpulluptătorului, cât şi cel de luptă împotriva mijloacelorblindate ale inamicului. Specialiştii militari s-au străduitsă găsească soluţii pentru paraşutarea în raionulacţiunilor de luptă a tancurilor uşoare, a pieselor deartilerie antitanc, a mijloacelor de locomoţie uşoare(biciclete, motociclete, jeep-uri etc.). Containerelespeciale şi sistemele de paraşute cu platformeamortizoare au rezolvat în oarecare măsură acestenevoi, dar întotdeauna paraşutiştii au resimţit lipsaarmamentului şi muniţiei, a pieselor de artilerie, mai alescă de cele mai multe ori au fost nevoiţi să lupte cu uninamic superior numericeşte, bine dotat cu mijloaceblindate şi protejat de fortificaţii eficiente. Ingeniozitatea,impetuozitatea, curajul, spiritul de sacrificiu şi dorinţaparaşutiştilor de a învinge cu orice preţ nu au fostîntotdeauna suficiente într-o încleştare în care ajutoarelepe calea aerului au venit de multe ori prea târziu. Cutoate acestea, paraşutiştii, indiferent de care parte abaricadei s-au aflat, au dovedit că sunt luptători deexcepţie şi obţin maximul de eficienţă cu mijloacele avutela dispoziţie.Germanii au folosit cu succes majoritatea tipurilor dearme individuale din dotarea trupelor de uscat – pistolulP-38 (Walther), calibru 9 mm Parabellum; pistolul PO8(Luger), calibru 9 mm Parabellum; puşca cu repetiţieKAR 98 K, calibru 7, 92 mm; automatul MP-40, calibru 9mm Parabellum; pistolul-mitralieră MP-38, calibru 9mmParabellum; puşca automată FG-42, (FallschirmjägerGewehr 42) calibru 7,92 mm, mitraliera MG-34 – dar şipuşca de asalt pentru trupele aeropurtate (din care aufost produse doar 5.000 exemplare). Împotrivamijloacelor antitanc ale inamicului au folosit cu succestunul fără recul LG-40, calibru 75 mm, cu o bătaiemaximă de până la 6.800m, tunul antitanc Pak 35/36,calibru 37mm, precum şi mortierele.Japonezii au avut în dotare armament de producţieproprie: pistoletul model 94, calibru 9mm, pistolul-mitralierămodel 100, calibru 8 mm, puşca model 2, calibru7,7mm, mitraliera model 11, calibru 6,5mm, mitralieramodel 99, calibru 7,7mm.Trupele aeropurtate aliate au beneficiat, la rândul lor,
ISTORIE, CULTURĂde cele mai performante categorii de armament dindotarea propriilor armate, ceea ce le-a făcut deosebit deeficiente în confruntarea pe câmpul de luptă.Englezii au avut în dotare revolverul Webley, calibru38 mm, revolverul Enfield nr. 2, calibru 9,65 mm, fabricatprima dată în 1927 şi intrat în dotarea armatei engleze în1932. Mai trebuie amintită puşca SMLE Mk 1, calibru7,7mm, cu repetiţie, iar la categoria armament automatputem enumera pistolul-mitralieră Sten MK-1 şi Sten Mk–V, calibru 9mm, intrat în dotare în 1941, puşcamitralierăBren MK-3, calibru 7,7mm, foarte larg folosităde toate armele terestre engleze. De o bună apreciere s-a bucurat mitraliera Vikers, calibru 7,7mm, care deşifusese introdusă în dotare în 1912, a fost în serviciu pânăîn 1960. Varianta Vikers K a echipat Jeep-urile SAS-ului.Împotriva blindatelor adverse, paraşutiştii englezi aufolosit aruncătorul de grenade antitanc (PIAT - Projecteurd’ infanterie antichar), dar de mare ajutor le-au fost, maiales în Normandia, tancurile uşoare M-22 Locust sau MKIV Tetrarch, transportate de planorul GA Hamilcar,precum şi jeep-urile Willys, aduse şi ele tot pe caleaaerului.Mitraliera japoneză model 99.Americanii au folosit cu succes un întreg arsenal dearme individuale: pistoletul Colt 1911 A, calibru 11,43mm, pistolul-mitralieră Thompson, calibru 11,43 mm,pistolul-mitralieră M3, calibru 11,43 mm, puşca automatăBrowning (BAR), calibru 7,6 mm, carabina semiautomatăM1 A1, calibru 7,6 mm, (destinată trupelor cu misiunispeciale, prevăzută cu pat rabatabil), puşca semiautomaM-1, calibru 7,6 mm. Carabina M1, calibru 7,6 mm, cares-a fabricat în peste 3.700.000 exemplare, a fost deosebitde populară, fiind în dotarea ofiţerilor şi subofiţerilor dela companii, în locul pistoletului. De asemenea, mai trebuieamintită mitraliera Browning M 1919 A6, calibru 7,6mm.La rândul lor, sovieticii au folosit cu succes câtevaarme de producţie proprie: pistolul–mitralieră PPSh-41,calibru 7,62 mm, pistolul –mitralieră PPS-43, calibru 7,62mm, cu pat rabatabil, carabina M-1938, calibru 7,62 mm.Din dotarea paraşutiştilor nu au lipsit nici armele albe,renumitele pumnale de paraşutist, grenadele de mânăofensive şi defensive, materiale de geniu pentruexecutarea distrugerilor etc. Echipamentul a trebuit sărăspundă unor cerinţe impuse de specificul acţiunilor deluptă, anotimp, zonă de acţiune, căutându-se şi găsindusesoluţii pentru a asigura protecţia pe timpul zborului şiparaşutării, acţiunii în diferite anotimpuri şi zonegeografice (deşert, regiuni îngheţate etc.). Ţinutaparaşutiştilor, armamentul şi însemnele lor distinctive(berete, căşti, insigne, ecusoane etc.), le-au conferitîntotdeauna distincţie, admiraţie şi, nu de puţine ori, chiarinvidie din partea celorlalte categorii de trupe. Le-aumeritat însă cu prisosinţă pe toate.Trupele române de paraşutişti, constituite în principiudupă modelul german, aveau în dotare armament şitehnică de provenienţă germană, dar şi din cel aflat înînzestrarea armatei române anterior intrării în coaliţiealături de Germania şi Italia. Astfel, putem menţionapistolul-mitralieră Deimler-Puch, pistoalele Beretta, Stalerşi Mausser ( calibru 9mm), pistolul automat individualWalther (în dotarea subunităţilor de misiuni speciale),puşca Z.B., puşca-mitralieră şi mitraliera Z.B. Lacategoria armament greu, paraşutişti români aveautunurile antitanc de 47 mm (care putea fi paraşutat) şiaruncătoarele Brandt de 60 şi 81 mm. Mai pot fimenţionate, la capitolul dotare, staţiile radio de tip G (cuputeri de 2W şi 15W), centralele telefonice şi telefoanelede campanie, motocicletele Solo, grenadele de mânăofensive şi defensive, pumnalele de paraşutist,materialele de geniu pentru executarea distrugerilor.Întotdeauna însă, acest arsenal a fost completat cuingeniozitatea, spiritul inventiv, curajul şi capacitateaparaşutiştilor de a găsi cele mai neaşteptate şi eficientesoluţii pe câmpul de luptă, puterea de a ieşi din situaţiifără ieşire. Toate acestea, determinate de dorinţa de aînvinge cu orice preţ, chiar şi atunci când forţele şimijloacele avute la dispoziţie nu le-au fost delocsuficiente, au făcut din paraşutişti adevăraţi luptători deelită, mândria oricărei armate moderne. Victoriile repurtatepe teatrele de operaţii ale celui de-al doilea războimondial şi ale confruntărilor care i-au urmat, chiar dacăunele dintre ele destul de amare, confirmă această apreciere.Echipamentul paraşutiştilor a trebuit să răspundă larândul său unor cerinţe impuse de specificul acţiunilor deluptă, anotimp, zonă geografică, căutându-se şi găsindusesoluţii pentru a le asigura protecţia pe timpul zboruluişi paraşutării şi acţiunii în diferite anotimpuri şi teatre deoperaţii (deşert, regiuni îngheţate, junglă etc.). Ţinuta, armamentulşi însemnele lor distinctive (berete, căşti, insigne,ecusoane etc.), le-au conferit întotdeaunadistincţie, admiraţie şi, nu de puţine ori, chiar invidie dinpartea celorlalte categorii de trupe. Le-au meritat însă cuprisosinţă pe toate.Fotografiile au fost preluate din lucrarea Histoire desopérations aéroportèes, Elsevier Sequoi, Bruxelles,1979, ediţie franceză, tradusă şi adaptată după AirborneOperations, Salamander Books Ltd., London,1978.- 64 -
ISTORIE, CULTURĂMEMORIA VETERANILORSergent Mihai P. NiculescuÎnsemnări despre frontuldin CrimeeaÎn cadrul armei Vânători de Munte se afla şi Divizionul de Vânători Călări, cu garnizoana în Dumbrăveni,(1936-1939); la începutul războiului existau trei escadroane de vânători călări, fiecare fiind încadrat cu: 2 ofiţeri,13 subofiţeri, 304 militari în termen, 355 cai şi 24 trăsuri. În 1941, vânătorii călări vor intra în compunerea Brigăzii4 Mixtă Munte, aflată sub comanda generalului de brigadă Gheorghe Manoliu. La 12 noiembrie 1941, brigada,care era pe picior de a se întoarce, pentru refacere, în ţară, este dirijată în Crimeea, iniţial numai pentru zece zile,la cererea comandamentului german. Dezvoltând ofensiva în Crimeea, spre sud, Corpul de Munte a stăbătut,în patru zile (31 octombrie - 3 noiembrie 1941) 180 km.; pe 5 noiembrie a primit ordin să apere coasta de sud apeninsulei, între Aluşta şi Feodosia, Brigăzii 4 Mixtă Munte revenindu-i sectorul Simferopol, Bitak, Aluşta. Î nianuarie 1942, ocupă poziţii pe şoseaua Starîi Krim, sub ordinele Corpului 42 Armată german. După zdrobireaforţelor sovietice din Feodosia şi a celor debarcate la Sudak, vânătorii primesc ordinul de a „pieptăna” zonamuntoasă a litoralului de partizani. La începutul anului 1942, colonelul Titus Gârbea, într-un raport, notifica: Înpăduri mişună partizanii; lupta îmbracă forma războiului indian şi de guerilă, prin capcane şi şiretlicuri, prinprocedee viclene ce ţâşnesc la fiecare pas din toate direcţiile, iar, în 21 decembrie 1942, generalul Ion Dumitrache,comandantul Diviziei 2 Munte, raporta (numai pentru unitatea sa) pierderea a 210 ofiţeri, morţi, răniţi, dispăruţişi bolnavi, a 140 de subofiţeri şi a 6517 trupă, adică 43% din efectiv( v. Gheorghe Suman şi Vasile Pricop, Istoriavânătorilor de munte în armata română, Editura Militară, 1998, p. 80; 98; 125; 121; 127; 132; Vasile Pricop,Gheorghe Suman şi Marin Zaharia, Epopeea vânătorilor de munte, Editura Militară, 1992, p. 127).- 65 -
ISTORIE, CULTURĂMihai P. Niculescu (1919-2007), născut la Pleşcoi, jud. Buzău, în familiaunui agricultor; şcoala primară, în comuna natală, unde îl are învăţător, înclasa a VII-a, pe Constantin (Vasile) Mogoş (1910-1999), cel care va publicaromanul autobiografic „Rănit de schija brandului” (1942). Încorporat,la 15 martie 1939, la Grupul Vânători Călări din Dumbrăveni; 10.02.1941, afost avansat sergent. De la 22.06.1941, până la 15. 03. 1942, când esterănit, va fi pe front; spitalizat, apoi, de la 10.05.1942, concediu medical 60de zile. Rănit „în şi din cauza serviciului militar”, în timpul serviciului degardă, la 14 09.1944. Desconcentrat la 1.03. 1945, cu invaliditate 20%. Decoratcu medalia „Serviciul Credincios” cu spade clasa a III-a (brevet 4492).Însemnările care urmează provin din unul dintre caietele sale cu caractermemorialistic, scrise, probabil, la îndemnul fostului său învăţător, cu carereluase, după pensionare, legătura. Subtitlurile şi notele aparţin redacţiei.Sergent Mihai P. Niculescu, 1942.Cămile, ger şi mere la AluştaLa intrarea în Crimeea am văzut pentru prima datăîn viaţă cămile. Probabil, prin apropiere, a fostorganizată o grădină zoologică. Intrarea în Crimeease face pe o şosea, care, în dreapta, e udată de apeleMării Negre, iar în stânga de apele Mării Azov.Au fost obstacole pentru a bloca intrarea în Crimeea,însă geniştii şi tancurile germane au trecut pesteaceste obstacole. Şoseaua asfaltată ducea laSimferopol, capitala Crimeei. Mai departe erau oraşeleStari Crim şi Carasu Bazar. Terenul era neted, ocâmpie frumoasă şi foarte roditoare. În dreapta sevedeau munţii Iaila, începând din apropiere deFeodosia (port la Marea Neagră), până la Sevastopol,pe lângă malul Mării Negre era un lanţ de munţi. Ammers pe şoseaua ce trece munţii până la satul Aluşta.O privelişte de neuitat se vedea de pe culmeamunţilor. Din marginea mării, ca un munte se vedeauapele Mării Negre, până dispăreau la orizont, dincauza rotunjirei pământului.Unitatea noastră s-a retras pe versantul dinsprecâmpia Crimeei. O casă a pădurii şi câteva case dinapropiere foloseau adăpostului pentru repausul denoapte. Se putea dormi pe un pat sistem prici, iar ceimai mulţi pe jos, până lângă uşă. Eram aşa de mulţifaţă de adăpost că, dacă te culcai pe o parte, greu temai puteai întoarce şi pe cealaltă. O grupă din plutonulnostru făcea pază la jumătatea drumului dintre bază şivârful trecătotorii. Aveam ca adăpost foile de cort.Trebuia să stăm acolo 24 ore, şi asta pe un timp când,dacă începea să bată crivăţul, într-o jumătate de orăpământul îngheţa 1 . Foc mai puteam face ziua, darnoaptea puteam fi reperaţi de inamic.Ziua treceau localnici şi, în special, femei, careveneau din câmpie şi treceau munţii la satele lor, cu20-25 kg. grâu în spate, pentru a putea face pâine lacopii. Într-o zi au venit de pe partea cealaltă amuntelui, de pe malul Mării Negre, nişte ruşi cu ocăruţă. Aveam obligaţie să vedem dacă au şi lucrurinepermise. Aveau mai multe lăzi cu mere. Am întrebatunde le duc şi ne-au spus că la comandamentulnemţesc şi că aceştia le plătesc cu bani. Am cerut săne dea şi nouă mere pe bani nemţeşti, deoarece eramîn subzistenţa lor, ne da ceva bani, dar nu aveam ceface cu ei. Ne-au dat, dar, când au ajuns lacomandantul nostru, l(t). m(aj). Pintilie Grigore, careştia şi ruseşte, a reieşit că am luat mere ce trebuiau săajungă la nemţi. A trimis un ostaş din altă grupă, să neprezentăm la D-lui, în pas alergător la unitate. Ne-amprezentat în pas de manevră şi din locul în care amfost văzuţi de comandantul care ne aştepta. Am fostînvinuiţi că am luat un lucru care trebuia să ajungă lacomandanţii noştri. Am spus că le-am plătit cu aceeaşimonedă cu care le plăteau şi comandanţii. A începutpedeapsa cea mai obişnuită: culcaţi – drepţi, repetatăîn continuare. Am executat prima, după care amrămas în picioare. Ceilalţi, în loc să se solidarizeze cumine, au executat în continuare. Am fost întrebatmotivul pentru care nu am executat ordinul. Am spuscă nu ne simţim vinovaţi, deoarece am plătit produsulşi faptul că stăm în viscol şi frig 24 ore este destulăpedeapsă pentru noi. Totodată, i-am spus că D-lui stăbine şi la căldură şi ne consumă din raţia noastră câtare nevoie. S-a înfuriat destul de tare şi mi-a luatcomanda grupei şi a dat-o caporalului OgreanuNicolae, care era codoşul lui. Momentan eram hotărâtsă merg la raport la Domnul general Manoliu, 2 săraportez cele întâmplate, dar m-am gândit că nici eln-o să-mi dea mie dreptate. Nu aveam nici o misiuneîn cadrul plutonului.Trei milioane de sticle de şampanieÎn apropiere de anul nou am primit ordin să plecămîn partea de răsărit a Crimeei, deoarece ruşii audebarcat la Feodosia, port în partea de sud la MareaNeagră. De dimineaţa până seara am mers aproape- 66 -
ISTORIE, CULTURĂMaramures, Vişeul de Jos, 1940, fruntaş.60 km., dar nu ca trupă organizată, ci în grupuri mici.Care nu mai puteau merge, rămâneau mai în urmă.Am ocupat poziţie. În faţa noastră erau trupe nemţeşti.Aveau un fel de tunuri din care obuzul, la ieşire, nufăcea zgomot ca cealaltă artilerie, ci numai la cădere,când exploda se auzea zgomotul şi noi ziceam că„trage cu măgarul”. Nu ne da voie să mergem aproapede aceste piese, pentru a le vedea, fiind secret militar.În orăşelul Staricrim am stat mai mult timp, la ofamilie de bătrâni care avea o noră cu copil mic. Maitot timpul acesta femeie făcea făină cu maşina derâşnit cafea, pentru a face pâine pentru mâncare.Morile ce au fost pe vremea ruşilor nu mai funcţionauşi bătrânii se văitau „nima hlebă (pâine), nima pşiniţa(grâu), nima nicivo (nimic)”. Gospodăriile (casele) nuerau deloc arătoase şi nici mobilă sau alte obiecte delux nu aveau. Făceau băuturi alcoolice din sfeclă,porumb şi alte cereale. Erau, în schimb, foarte voioşişi aproape în fiecare casă era un instrument muzical,cred că viaţa pentru ei era să aibă alimentaţie, băuturăşi să se veselească. Am auzit, pentru că acolo nu amfost, că pe versantul de miazăzi al munţilor se cultivăviţa de vie şi că într-o pivniţă subterană nemţii au găsittrei milioane de sticle cu şampanie.Am fost mutaţi într-un sat spre câmpie, Armutluc, dartotuşi aproape de munţi.Într-o zi eram la marginea satului. Pe un făgaşvenea un om, când s-a apropiat am văzut că era rus.Nu avea armă şi s-a predat de bunăvoie. Câteva zilea stat cu mine, i-am dat mâncare din raţia mea şicomandantul nostru l-a trimis la un eşalon caredeszăpezea drumurile. O altă întâmplare mi-a rămasîntipărită în minte. Se făceau patrule, pe echipe în jurulsatului; în viroaga unei păduri, s-au văzut ai noştri lacâţiva paşi de ruşi. Unul din echipa noastră a dus armala ochi, iar rusul din faţă a făcut acelaşi lucru şi auapăsat pe trăgaci amândoi, dar armele nu au luat focdin cauza timpului rece, trăgătorul nu a mai percutatcartuşul 3 ; şedeau unul în faţa celuilalt. Ai noştri, fiindmai mulţi, i-au luat prizonieri pe ruşi. De notat că alnostru era sas, de prin părţile Târnavelor. Un soldatdin unitatea noastră a ieşit din sat. A văzut niştemogâldeţe ce se furişau pe un izvor; i-a somat, dar nuau vrut să stea. A tras cu arma şi a lovit unul dintre ei,celălalt rus a tras şi l-a lovit pe al nostru mortal.Cum eu eram la dispoziţia comandantului de pluton,fără o misiune concretă, am fost chemat ca, împreunăcu doi soldaţi, să ducem cu un furgon rusul, pentru afi identificat de nemţi, deoarece se bănuia a fi ofiţerrus, iar pe al nostru, Căpâlnean Nicolae, pentru a fiînmormântat în cimitirul din oraşul cel mai apropiat,Staricrim sau Carasubazar, nu mai reţin care dintreele… 4 Drumul trecea peste nişte dealuri împădurite,cale de circa 8 km. şi ne era teamă să nu ne întâlnimcu ostaşi ruşi, căci, de la Feodosia, mulţi au rămas însatele din jur şi păduri. Nu s-a întâmplat nimic şi, adoua zi, am venit înapoi.Au mai urmat discuţii între mine şi comandantul depluton. Am zis că de ce se fac diferenţe între noi şidumnealor, deoarece s-au văzut atâtea cazuri cândsoldatul şi ofiţerul au căzut străpunşi de gloanţe sauobuze. Moartea nu face distincţie. Mi-a spus că aşaau indicaţii de la maimarii lor, de a păstra distanţă întresuperiori şi inferiori.AmbuscadaÎn sat era populaţie rusească şi, într-o zi, unul din ainoştri mi-a spus că în sat sunt nişte fete care ştiu săghicească. Nu credeam în aşa ceva, dar, dincuriozitate, m-am dus şi eu acolo. Mi-a spus rănim şina doma, am să fiu rănit şi o să ajung acasă. Cu o zimai înainte, comandantul plutonului m-a chemat şimi-a încredinţat comanda grupei I din pluton, pe careo avusesem. Vineri spre sâmbătă, 13-14 febr. 1942,am visat că mi s-a spart puşca; sâmbătă, 14 febr.1942, am plecat din sat, am suit pe creasta unui deal;în faţă era vale şi în partea cealaltă începeau munţii.În partea dreaptă, pe firul văii curgea un izvor, iarde-a lungul acestuia era un sat din care nu se vedeadecât câteva case.. Pe firul acestei văi se auzeu focuride armă şi, la un moment dat, am văzut trupe ce urcaupe munte. 5 Erau mult mai departe decât bătaiaarmelor noastre şi nu a fost vorba de nici un fel deintervenţie.Peste un timp, mă cheamă comandantul şi îmi ceresă merg cu grupa să văd ce este în sat. Am coborâtpanta; în partea cealaltă era un platou, cam de 1000metri pătraţi, după care terenul cobora în vale şiîncepea satul. Din partea interioară a satului veneau- 67 -
ISTORIE, CULTURĂnemţi şi tătari care dau foc caselor satului. 6 Asistam ladezastrul ce îl făceau. Un soldat sas din grupă mi-aspus: - Domnule sergent, în casa asta din margineeste o ladă cu făină; nu ar fi bine să o dăm afară, sănu ardă, că e păcat. Am intrat în casa care ardea şiVişeul de Sus, Maramureş, 1940am scos amândoi lada cu făină, din care, mai târziu,am făcut un fel de turte pe care le-am mâncat. Pefundul lăzii era un cufăraş cu lucruri mai mult femeeşti;eu am oprit un şervet de şters pe faţă, iar celelaltele-au împărţit între ei cei din grupă.Noaptea a fost foarte geroasă. Noi ne-am odihnit înnişte grajduri de la marginea satului. A doua zidimineaţa a venit un maior de la divizie, pentru acoordona operaţiunile. La grupa mea, la care a adusşi o piesă de mitralieră, am început escaladareamuntelui. Era o pădure de fagi şi stejari mari şi răzleţi.Zăpada era cam de un lat de palmă. Aveam doicercetaşi, cam la 30-40 m. înainte, pe cărarea pe carese retrăseseră ruşii cu o zi mai înainte. Urmam, cutrăgătorul la puşca mitralieră şi restul grupei. Urcasemaproximativ 500 m., când am fost primiţi cu focuri dearmă. Unul din cercetaşi, sas din Ardeal, a fost rănit lamână şi a venit, peste cap la vale. Eu am sărit îndreapta, după un copac, trăgătorul de la puşcamitralieră lângă mine, ceilalţi s-au adăpostit pe undeau putut. Din partea stângă a tras cu arma, glonţul atrecut peste mine şi a spart cilindrul la puşca mitralieră,luîndu-i pielea de pe degete, la mâna stângă,trăgătorului. Am vrut să văd de unde trag şi am ridicatcapul de la pământ. Şi, în acea secundă, glonţul atrecut prin mine, intrând prin mijlocul esofagului şi aieşit prin partea de dinafară a spetei, la mâna dreaptă.Mâna dreaptă mi-a amorţit şi nu am mai putut luapuşca. Am scos, cu mâna stângă, sacul de merindede după cap şi mi-a căzut şi căciula, pe care nu ammai luat-o. Când am întors capul să-i văd pe ai noştri,nu mai era nici unul. În acele secunde am făcutsocoteala că, dacă rămân pe loc, sunt terminat,deoarece, dacă ruşii şi partizanii veneau mai jos şi măgăseau, nu mă duceau la spital, ci mă achitau. Amales soluţia; m-am ridicat în picioare şi am coborât lavale, tot pe unde urcasem; au tras cu arma după mine,dar nici un glonţ nu m-a mai lovit. A fost greu până amscăpat într-o vale, unde gloanţele nu mai puteau săajungă, ele merg razant.În vale, i-am ajuns pe cei cu mitraliera şi, când amvrut să le spun că sânt rănit, am văzut că nu mai potarticula din cauza rănii din gât. Am putut urca puţin înpartea cealaltă, dar puterile îmi scădeau. Din parteacealaltă a muntelui a venit grupa a II-a, cu sergentulZeraulea Vasile (originar era ţigan, din Sântioana,Târnava Mică; om foarte inteligent, inimos şi deomenie). Când a auzit că sunt rănit, a venit, m-a luatpe arme şi m-a dus până la căruciorul de cărat răniţi.Ne-a dus până în vale, unde am stat toată noaptea.Plămânul drept mi s-a blocat, deoarece, pe unde atrecut, glonţul a rupt alveolele. Şi, totuşi, am avutnoroc, pentru că, dacă nu ridicam capul de la pământ,în acea secundă glonţul m-ar fi lovit în cap şi acolorămâneam pe veci.Până spre seară am stat în grajdurile de care amspus mai sus. A venit un camion care m-a dus laambulanţa de la primul oraş, Staricrim. Mi-a făcutinjecţia şi, până a doua zi dimineaţa, nu am mai simţitnimic. A doua zi am fost duşi la spitalul din Simferopol.Pe gură scuipam sânge închegat şi, o altă parte, sescurgea prin rana din spate.Peste două săptămâni, cei care aveam răni maigrele, am fost duşi la Sarobas?, de unde am fost aduşicu avionul până la Tiraspol, la spital. Doctorul NicolaeCoatu, din Buzău, era la acest spital; a întrebat cineeste din Buzău şi, când a auzit că sunt din Pleşcoi,i-a spus sergentului ce deservea să-mi dea hranăbună, însă eu nu puteam să mă hrănesc din cauzarănii din gât.În acest spital nu ne-a ţinut decât câteva zile şine-a dus la spitalul militar Galaţi. Încet, sângele s-ascurs şi am început să respir şi cu plămânul drept. Odoamnă doctor, care lucra la spital, m-a întrebat dacă- 68 -
ISTORIE, CULTURĂTroiţă ridicată de Pamfil Şeicarula Stary Krym (Almanah “Curentul”, 1943)fumez şi, la răspunsul meu că nu, mi-a recomandat canici să nu mai fumez, cât voi trăi. Peste două luni, amprimit concediu medical două luni. Spre toamnă amfost din nou, la partea sedentară, grupul VânătoriCălări, cu sediul în oraşul Dumbrăveni, jud. TârnavaMică. M-au repartizat la biroul foi de drum. Am discutatcu domnul plutonier major Corodeanu Gheorghe, înprivinţa înscrierii la şcoala de subofiţeri activi decavalerie.Red. Nu a terminat şcoala de subofiţeri de cavaleriede la Sibiu, din cauza unui emfizem activat la plămânulrănit. În civilie, contabil în fostul sistem alcooperativelor de consum.Note:1. Se luptă eroic împotriva gerului de 30 de grade şi atancurilor sovietice, recucerindu-se Feodosia la 23 ianuarie1942, cu pierderi enorme pentru bolşevici, ca o timpurieameninţare pentru primăvară, asupra peninsulei Kerci (v. P.Tipărescu, Jurnal de război. Românii în Crimeea. 28octombrie 1941-1 iulie 1942, în; Almanahul “Curentul”, 1943,p. 176).2. Generalul de divizie Gheorghe Manoliu, comandantulBrigăzii 4 Mixtă Munte, în perioada 20.11.1941-04.07.1942(v. Adrian Pandea şi Eftimie Ardeleanu, Românii înCrimeea.1941-1944, Editura Militară, 1995, p. 444).3. Divizia 4 Munte are de ţinut un front de 60 km. în condiţiineînchipuit de grele (ger viscol, terenul era atât de îngheţatcă nu se puteau executa lucrările necesare, armamentulîngheţa înceta să mai funcţioneze etc.) v. Adrian Pandea şiEftimie Croitoru, Op. cit., p. 195.4. Cimitirul eroilor români de la Stary Crym, unde, în 1942,directorul ziarului „Curentul”, Pamfil Şeicaru (n.1894, Buzău– m. 198?, Munchen?), cavaler al Ordinului „Mihai Viteazu”,din războiul întregirii naţionale, trimisese o troiţă, pentru careprimeşte mulţumiri de la lt. col. I Lupaşcu: Prin această troiţăne-aţi desăvârşit munca şi ne-aţi răsplătit truda depusă depatru luni pentru a ridica un loc de veşnică odihnă eroilornoştri căzuţi în Crimeea. Am regretat foarte mult că dinmotive operative sfinţirea troiţei nu s-a putut face cuamploarea pe care am dorit-o. (v. Almanahul “Curentul”,1943, p. 59).5. Jurnalele de operaţii ale trupelor române şi germanedin Crimeea evidenţiază că, până la părăsirea peninsulei,au continuat atacurile date de partizani asupra comunicaţiilorde aprovizionare şi localităţilor; în contracarare, numai înşapte zile (29 decembrie 1943 - 4 ianuarie 1944), Corpul deMunte a executat o amplă operaţie de lichidare, în carepartizanii au avut următoarele pierderi: 1147 morţi şi răniţi(între care mulţi ofiţeri), 2559 prizonieri; s-au distrus 636arme; 17 pistoale automate, 10 puşti mitralieră, 7aruncătoare, 6 puşti anticar, 3 tunuri 76 mm., 2 katiuşe, 1aparat radioemisie, mari cantităţi de muniţie de infanterie şiartilerie, mine şi exploziv, 4 autocamioane, numeroasevehicole, vite şi însemnate cantităţi de cereale, 29 lagăre cuun total de 340 bordeie; pierderile vânătorilor au fost de 43morţi şi 189 răniţi, dintre care 6 ofiţeri şi un subofiţer. Pe 7-9 februarie 1944, în Munţii Iaila, care aveau o lungime de 55km., participă împreună cu germanii şi circa 80 de vânătoricălări din Escadronul 1; bilanţul operaţiunii: distugerea a 80de bordeie, 6 partizani morţi şi 2 prizonieri, pierderilevânătorilor cifrându-se la 4 morţi (1 ofiţer, 1 subofiţer şi 2soldaţi) şi 34 răniţi (v. Jipa Rotaru, Vladimir Zodian, LeonidaMoise şi Teofil Oroian, Antonescu – Hitler. Caucazul şiCrimeea. Sânge românesc şi german pe frontul din Est.Editura „Paideea”, 1999, p.139; 141; 144).6. Tătarii şi ucrainienii din Crimeea au sprijinit armatagermană, motiv pentru care, în aprilie 1944, la primaevacuare pe mare au fost îmbarcaţi 15.055 voluntari ruşi şi3748 civili, iar în mai, 366 voluntari şi 3755 civili, pasibili derepresalii (v. Adrian Pandea şi Eftimie Ardeleanu, Op. cit., p.214); Printre cele mai mediatizate cazuri de popoaredeportate în cursul războiului este cel al tătarilor din Crimeeaşi ei, invariabil, acuzaţi de complicitate cu armata germană.Deşi au existat forme de colaboraţionism incitate de politicanaţională a ocupanţilor germani, la urma urmelor ambiguă şiinconsecventă, ele au fost marginale şi nu puteau justificapolitica punitivă aplicată nediferenţiat. (…) Fapt este că la18-20 mai 1944 au fost deportaţi 180.014 tătari în condiţiidramatice care au provocat moartea, după o estimareneoficială, a peste 46% dintre ei. Situaţia oficială a tătarilora fost formalizată prin decretul Prezidiului SovietuluiSuprem, din 23 iunie 1946, prin care li se atribuia calitateade popor „vinovat”(v. Ovidiu Bogzan, Uniunea Sovietică;Drama popoarelor deportate, în: Dosarele istoriei, an IV, nr.11 (39), 1999, p. 35).- 69 -
ISTORIE, CULTURĂO carte pentru istorieRAFTUL CU CĂRŢIAngajarea Armatei României în misiunile internaţionale,începând cu Războiul din Golf (în februarie1991), în Somalia şi Angola, continuând cu cele dinBalcani, Irak şi Afganistan, cu siguranţă, una dintrecele mai mari provocări ale organismului militar românesc,o experienţă cu totul inedită, cu împliniri semnificative,dar şi cu sacrificii dureroase, a avut caprincipal obiectiv, asumat şi susţinut de întreaga naţiune,revenirea statului român în marea familie a naţiunilordemocratice, interesate şi implicate activ înprocesul de asigurare şi garantare a păcii şi securităţiiregionale şi globale. Opţiunea aderării la structurile euroatlanticea fost, cu certitudine, una inteligentă şifericită, dictată de nevoia de aliniere la valorile lumiimoderne, iar <strong>Armata</strong> României, principalul artizan şimotorul cel mai puternic al acestui efort naţional, şi-ajucat acest rol, de actor fundamental al aderării, cudăruire şi profesionalism. Şi, ca atare, trebuie să-i fierecunoscut cu prisosinţă.“Ostaşul român trebuie să fie mândru că a făcut istorieîn zonele de operaţii unde a acţionat sauacţionează, îmbogăţind istoria instituţiei militareromâneşti. Personal îi mulţumesc şi îl felicit!”. Sunt cuvinteleprin care amiralul doctor Gheorghe Marin, şefulStatului Major General, îşi încheie argumentul desusţinere a unei reuşite împliniri editoriale, “<strong>Armata</strong>României în misiuni internaţionale 1991-2009”, o lucrarede referinţă, menită să consemneze pentru contemporani,dar mai ales pentru posteritate această ceamai recentă epopee a oştirii române, drumul său deglorie şi jertfă în misiunile internaţionale, între anii1991 şi 2009.Coordonaţi de generalul-maior dr. Visarion Neagoe,în palmaresul căruia figurează multe alte victorii editoriale,unele dintre ele rod al prezenţei sale active şiresponsabile în teatrele de operaţii, autorii, ofiţeri dinComandamentul Operaţional Întrunit, angajaţi înaceastă anevoioasă întreprindere au răspunsprovocării şi ne-au oferit, iată, un model de scriereprofesionistă, argumentată de documente din sursădirectă, cu reflecţii, judecăţi apreciative, dar şi cupredicţii asupra viitoarelor misiuni internaţionalemenite să contribuie la afirmarea rolului României degenerator de securitate şi stabilitate.O carte care oferă cititorilor, dar în mod special militarilorşi, de ce nu, analiştilor militari clarificările şi delimitărileconceptuale privind participarea la acesteoperaţii multinaţionale. Mai mult, ea se prezintă ca uninstrument deosebit de util pentru cei care sunt preocupaţide modul de instruire, evaluare şi exercitare acomenzii şi a controlului operaţional al structurilor participantela misiuni în afara teritoriului naţional.Demn de remarcat este faptul că în cuprinsul lucrăriieste prezentată, e drept, succint, participarea fiecăreistructuri operaţionale, începând cu Statul Major Generalşi Comandamentul Operaţional Întrunit “Mareşal<strong>Alexandru</strong> Averescu” şi continuând cu toate unităţileşi subunităţile luptătoare, angajate în acest efortcomun, deosebit de solicitant, cu un grad de risc dintrecele mai ridicate. Cei care vor citi lucrarea vor constatacu satisfacţie că au fost consemnate la locbinemeritat – ca o recunoaştere a efortului acestora –structurile de personal, cele de sprijin logistic, de comunicaţiişi informatică, structurile de informaţii, deprotecţie şi sigu-ranţă a acestora, de protecţie aforţelor şi sprijin de foc, de sprijin maritim şi aerian,sprijin genistic, de protecţie împotriva armelor de distrugereîn masă chimice, bacteriologice, radiologice şinucleare, de asigurare geografică, de protecţie medicală,asistenţă juridică, sprijin prin operaţii psihologice,CIMIC, INFO OPS, informare şi relaţii publice,asistenţă religioasă. Un loc aparte îl ocupă, în cadrullucrării, dimensiunile şi implicaţiile înzestrării structurilormilitare române participante la misiunile internaţionale,ca una dintre cele mai dificile probleme carea trebuit rezolvată după intrarea detaşamentelorromâneşti în teatrele de operaţii.Lucrarea se încheie, deliberat poate, pentru o maiîndelungată reverberaţie în memoria afectivă şi, maiales, pentru o nedisimulată recunoştinţă a sacrificiuluiacestora, cu o mult prea lungă şi dureroasă listă apierderilor – răniţi şi decedaţi – în misiunile internaţionaleîn perioada 1991-2009. Zece pagini cu numeleacestor eroi, care, cu siguranţă, se vor ataşaCărţii de Aur a eroilor neamului.O carte pentru care noi toţi, contemporanii acestuisegment al istoriei noastre recente, dar şi cei care nevor urma, trebuie să-i felicităm şi să le mulţumim autorilorpentru că au îndrăznit şi au trudit la făurirea ei.O carte de istorie a Armatei Române, pentru adevărataistorie a României.Colonel dr. Mircea TĂNASE- 70 -
ISTORIE, CULTURĂHappy-end-ul n-a mai avut locColonelul Mircea Tănase, autorul a două cărţi despreistoria paraşutismului, are, prin volumul „ Eroii învinşiai revoluţiei” (Editura Militară, 2009, 136 p.), ca-nDumas - „după douăzeci de ani”, o contribuţie memorialistică,pregnant individualizată, asupra momentului1989. În uvertură se află participarea paraşutiştilor buzoieni,în toamna numitului an, la „noua revoluţieagrară”, pe „frontul recoltei”, undeva pe lângă Olteniţa,la I.A.S. Mânăstirea, cadru în care se creionează unfragment din masa de manevră a lui decembrie, cumobservă, în prefaţă, Adrian Pandea: Militarii în termenşi ofiţerii sunt (…) o masă amorfă, confundată inexorabilîn banalitatea cotidianului: Nimic nu pare a-itubura din îndeplinirea zilnică a normei uriaşe, din mixcileafaceri şi învârteli cu localnicii sau din puţinele momentede destindere în stil soldăţesc. Însăşiplatitudinea povestirii generează sentimentul destrivire a personalităţii umane de către ceva pe careautorul nu-şi propune să îl definească. În acestecondiţii, locotenentului major de atunci, comandant depluton, nu-şi refuză o observaţie ce, pe parcursulnaraţiunii, va reveni, prin efectele ei, când salutare,când perturbatoare de linii (fie şi morale), ca acordurileobsesive ale unui bolero: soldaţii au mai mult decâtalţii darul acesta de a se plia pe orice situaţie.După 22 decembrie, dată când paraşutiştii se aflauîn cazarmă, contrariaţi, debusolaţi, dezinformaţi („huligani”,„unguri” la Timişoara?) va începe, prin misiuneade a apăra Aeroportul Militar Otopeni, campania dedemolare a comunismului . Modul la care istoria se pricepesă ne angajeze la modul stihial şi, în perspectivatimpului, uneori grotesc, este surprins pe viu. Scriitorulmanevrează camera sa de luat „vederi”, cu o vervă şio detaşare ironică măiastră; pe 22, un camarad, operatde ulcer, era în concediu medical, şi cum stăteaacasă şi conspecta conştiincios „Raportul la CongresulXIV”, a văzut la televizor ce se întâmpla la Bucureşti.A plecat spre unitate şi, în centru, în PiaţaDaciei, l-au luat civilii pe sus. El era îmbrăcat în uniformăşi deja se lansase sloganul „<strong>Armata</strong> e cu noi!”Degeaba le-a spus că era proaspăt operat, abia areuşit să scape de entuziasmul lor… Riscul simboluluivis-à-vis de descătuşarea energiei maselor vulcanice.Explozia mămăligii are, uneori, violenţa unei mine antipersonal.Revoluţiile se croiesc şi cu materialulclienţilor: care de catifea, care de purpură, care dinplastic (şorţuri de măcelărie).Aici se termină „serbările galante” şi începe, la lizieraunei păduri dinspre comuna Otopeni – apărau spateleaeroportului – întâia noapte de război cu „ teroriştii”sau substituenţii lor: frigul, frica, necunoscutul – ocoaliţie care face ca un câine, nimerit întâmplător înfaţa „ dispozitivului”, şi care, în mod sigur nu ştia cănoi, paraşutiştii, suntem cu glonţul pe ţeavă înapărarea Revoluţiei, a declanşat, pe toată linia, un tirsusţinut (o descătuşare, o destindere a nervilor întinşila maximum?). Farmecul şi diferenţa pe care MirceaTănase o face faţă de alte memorii/memoriale ale„evenimentelor” din decembrie (şi a timpului de pânăîn aprilie următor – paraşutiştii căpătând, de la un moment,misiunea de a înlocui forţele de securitate şi antiteroşi de a asigura securitatea AeroportuluiInternaţional Otopeni) stă în capacitatea de a povestipedestru, din poziţia „pentru luptă, culcat”, cum s-arspune, „ la firul ierbii”, cu un ochi proaspăt, neviciat deimpresii ulterioare, ce a surprins mişcarea brownianăa actanţilor în uniformă militară, într-o anumită conjunctură,în care vecinătatea şi accesul la eternitateerau la cea mai mare proximitate (acolo unde s-a produs„ confuzia”, la aerogara unde au fost ucişi militariide la Câmpina). Această perspectivă, de multe oridezeroizantă, dar nu mai puţin dramatică, cumva îndescendenţa celei a lui Stendhal la Waterloo, îl diferenţiazăpe Mircea Tănase. Titlui cărţii derivă, cumva,din două decenii trecute, ce au permis ca „mintea depe urmă a românului” să se rebranşeze: Pe noi,ceilalţi, naivii, care ne-am dat seama prea târziu căfăceam parte din figuraţie ne-au trimis acasă cânds-a terminat piesa. (…) Rolul unora, chiar dacă ei n-auştiut, a fost să şi moară. De-adevăratelea. Desigur,revoluţia şi artizanii ei nu puteau asigura, din vreme,fără pericolul unei defecţiuni, ca atâtea suflete săurmeze şcoala de cascadorie de la Buftea. O revoluţie,făcută în numele unor principii îndeobşte morale(„Vom muri şi vom fi liberi!”), în drumul ei spre izbândă,îşi asigură (şi) libertatea să le ignore.
ISTORIE, CULTURĂCalvarul prizonierilor români din “Marele Război”Sub egida Fundaţiei „General Ştefan Guşă”, Gh.Nicolescu, Gh.Dobrescu şi Andrei Nicolescu realizeazăun corpus de mărturii , Calvarul prizonierilorromâni din Primul război mondial. Mărturii documentare(Editura Universităţii din Piteşti, I, 2006, 369p., II, 2007, 432 p., III, 2008, 352 p.). Definiţia celorcare sunt subiecţii şi, de facto, autorii rapoartelor /memorialelor antologate: luptătorii care au încheiatconfruntarea directă cu inamicul, dar care continuădramatica luptă a supravieţuirii, in lagărele din Germania,Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia. Între măsurileluate de guvernul român, încă din perioada deneutralitate, în perspectiva participării armatei românela campanie, a fost şi aceea a înfiinţării unui Birou deinformaţii despre prizonierii români, trecut, în primăvaralui 1916, în subordinea Direcţiei Statisticii; va conlucracu Societatea Naţională de Cruce Roşie dinRomânia şi Secţia Română a Crucii Roşii din Berna.Datele statistice aproximează ca, jertfe ale făuririi statuluinaţional român: 50 000 de militari ucişi, 80 000răniţi şi 110 845 prizonieri, din care 40% nu s-au maiîntors acasă, trupurile lor aflându-şi odihna în pământstrăin. Primul volum cuprinde un număr de 93 de documente,din intervalul 1879-1924, privind drepturileprizonierilor de război, sumele destinate întreţinerii lorşi plata soldelor, schimbul de internaţi, între ţările beligeranteşi repatrierea captivilor. Existenţa acestor mărturiidocumentare s-a datorat unei hotărâri a Comisieide Pace de la Paris (mai 1919), asupra tratamentuluiprizonierilor de război ai aliaţilor în ţările inamice, dupăun model de declaraţie, cu capitole şi subpuncte,conţinând date despre prizonier şi unitatea lui, data şilocul intrării în prizonierat, precum şi: Detalii privitoarela îmbrăcăminte, alimente şi locuinţă; Munci şi tratament;Dreptul la plată; Tratament sanitar, mortalitate;Invaliditate; Repatriere. Repondenţii sunt acei ce alcătuiescsumarul celorlalte două volume, uneori cucontribuţii de peste o sută de pagini, alţii mai succinţi,precum sublocotenentul Camil Petrescu (viitorul scriitor),care, în trei pagini, narează scurtul său prizonierat(26 iulie 1917-24 martie 1918) dintr-un lagărungar; atent la ecoul frontului în presa maghiară notacă se vorbea despre luptele de la Oituz pe larg, cugroază şi admiraţie, şi aceea că, pe lângă preţurile ceescaladaseră, fiindcă populaţia civilă suferea şi ea,semnala o criză grozavă de tutun. O fire, oricum,artistă şi un norocos faţă de alţii. După cum nici raportuldespre tratamentul reangajaţilor, gradelor inferioareşi al soldaţilor din armata română prizonieri înBulgaria nu ajunge, în exemplul selectat, în cele maiadânci cercuri ale bolgiei atinse în sudul Dunării; înlagărul de la Karwasovei subofiţerii Regimentului 8 InfanterieBuzău menţionează: Eram ţinuţi în barăci, nise da ca hrană 200 grame pâine pe zi, supă de ridichi,sfecle şi câteodată supă de carne de cal cu varză.Soldă primeam 15 bani pe zi. Lucram de la 7dimineaţa până la 8 seara, cu o jumătate de orărepaus la amiază (II, p. 232). La Sliven, în martie 1917,locotenent colonelul Gheorghe Teodor, din Regimentul„Roman” nr. 14, întâlneşte această stare de fapt:Când am sosit acolo, am găsit 6000 de prizonieri şi internaţisârbi, 50 plutonieri români şi 900 soldaţi. Dincauza bolilor (febră recurentă şi tifos exantemetic,malnutriţie, n.m.), de la aprilie până la plecarea noas-- 72 -
ISTORIE, CULTURĂUn grup de prizonieri în curtea lagărului de la StralsundO înmormântare în lagărul de la Stralsundtră nu mai rămăsese decât 1200 sârbi, 350 soldaţiromâni, restul muriseră: din cei 150 de ofiţeri au murit19; din 50 de plutonieri au murit 25 (II, p. 272). IntervenţiaRomâniei în cel de al doilea război balcanic(1913), anexarea Durostorului şi Caliacrei nu ajungpentru a justifica nici pe departe relele tratamentecătre prizonieri: bastonade a câte 25 de ciomege, vămuirecruntă a pachetelor trimise de Crucea Roşie,specula în achiziţionarea cu banii din soldă (atuncicând se dădeau) a unor produse de la populaţie. Uneori,şi din partea Ungariei existau probe de premeditatăatrocitate, cum relevă memoriul sublocotenentuluiDinu Almăşan: la Arad s-a procedat la deparazitareatuturor răniţilor. Acolo am văzut acte de barbarie cene-au îngrozit. (…) Oameni grav răniţi la piept sau lacap erau fără deosebire introduşi cu tărgile în sala debaie de aburi , pentru a face baie. După baie, nenorociţiierau scoşi pe aceeaşi targă, morţi (II, p. 402).Din lagărele germane (Stralsund) important şi detaliateste memoriul sublocotenentului H. Fortunescu(poetul Horia Furtună, prefect de Buzău, sub a căruiadministraţie a apărut prima revistă literară a urbei,“Carnet literar” – 1932-1934) din Regimentul 6 roşiori.Deşi, de departe, viaţa prizonierilor la nemţi a fost, princomparaţie, mai înlesnită şi civilizată (aveau dreptul lalectură, corespondenţă, solde) efortul de război făcuseca spre 1918, viaţa să se înăsprească şi în lagărul dela Marea Baltică, recurgându-se la erzaţuri: cafea dincastane sălbatice prăjite, carne de focă, intituşlată pelista de bucate „Imitaţie de carne de iepure”(…) Stareasanitară o au bună. Medicamente au început să facăimitaţiuni, bandajele sunt de hârtie (III, p. 108; 112).Inedite, pentru istoria locală sunt memoriile căpitanuluiVirgil Drăghiceanu, care , în cele 18 luni de captivitate,a avut câteva evadări, una dintre eleconsumându-se la Buzău (28 noiembrie1916-10 ianuarie1917). Oraşul – nota ofiţerul – era în cumplităteroare. Ovrei în toate posturile importante, doi politicienilocali (C. Iarca şi Pompiliu Ioaniţescu – vezimemoriile Elenei Negrescu, n.m.) erau satrapii târgului.Oameni de cea mai bună condiţue socială erauscoşi la corvezi pe străzi. Prin bariere se zilnic defemei siluite şi oameni împuşcaţi. Câteva femei dinelită dădeau ceaiuri la ofiţerii nemţi şi se prostituau cuei, câteva cocote petreceau nopţile dându-se caofiţerese. Un comisar Ciopală, căruia îi spusesem căsunt avocat refugiat din Bucureşti, mă scotea regulatla corvoadă, iar ca să mă scutească, trebuia cabătrâna mea mamă-mare să-i plătească cel puţin 20lei. Camarazii lui făceau la fel cu toată populaţia (III, p. 52).O altă tentativă de a ajunge la frontul românesc seva petrece tot la Buzău unde, după ce jandarmul careîl adusese legat de şaua calului se îmbată, ofiţerulevadează. A doua zi de dimineaţă eram la Pârscov,apoi la Nehoiaş, Gura Teghii, Valea Bâsca Mică m-amîndreptat la Nereju, în Munţii Vrancei.În acele regiuni am întâlnit soldaţi români fugari dinlagăre doritori a trece frontul, dezertori unguri şi nemţişi mulţi ruşi. Toţi trăiau cu ierburi şi prin prădăciuni pela satele din împrejurimi, tâlhărindu-se unii pe alţii. Amtrăit acolo trei săptămâni. Cerşind pe la femei puţinămămăligă, adesea mâncam bureţi de fag şi ierburi.(…)Ploua zilnic. Îmi petreceam timpul făcând recunoaşterispre front de pe malurile înalte. Potecile şi drumurileerau toate barate cu sârme ghimpate,patrularea foarte vie, iar soldaţii duşmani îşi făceau odistracţie a vâna şi împuşca pe fugari (III, p. 63).Testimonii ale martirajului, documentele foştilor prizonieriluminează dintr-un unghi nou sacrificiile ce staula temelia ţării întregite.Iconografia aparţine articolului „Mărturii literare aleunor ofiţeri români din prizonieratul primului războimondial” de Gabriel Cocora („Peneluri şi condeie”,Editura „Litera”, 1978, p. 85; 87.)- 73 -
MEMORIA VETERANILORAtaşaţii militari transmit... 1930-1940Volumul V este ultima apariţie editorială din serialansată de către Fundaţia „General Ştefan Guşă”, dedicatădiplomaţiei militare româneşti, coordonatorulseriei: Gheorghe Nicolescu, autorii acestui demers decursă lungă fiind: Andrei Nicolescu, Lenuţa Nicolescu,Ion Pătroiu, Alesandru Duţu, <strong>Alexandru</strong> Oşca. El a fosttipărit de către Editura „Nagard”, în anul 2009, şi include169 de documente reproduse pe parcursul a492 de pagini, acoperind perioada 1930-1940. Deşi,aparent, este şi o reluare a unei etape din istoriaataşaturii militare, prezentă în volume anterioare, princonţinutul său volumul aduce o mare cantitate de informaţiiinedite, individualizate prin problematica abordată.Aşa cum ne-au obişnuit, autorii continuă ilustrareadocumentară a activităţii instituţiei, care, prin desemnaţiisăi, oferă analize pertinente, informaţii, concluziişi prognoze la îndemâna factorilor de decizie din ţară.De data aceasta documentele se axează în special peevenimentele din Sud-Estul Europei, conţinând, înacelaşi timp, informaţii din statele implicate politic şimilitar în mod direct în zonă, cum au fost Franţa şiItalia. De acolo ataşaţii militari transmit ştiri semnificativedespre situaţia internă, atitudinea opiniei publicefaţă de derularea evenimentelor, atitudinile factorilorpolitici în contextul relaţiilor interstatale din zonă. Suntrelevate totodată situaţiile operativ-militare pe diferite„fronturi” şi eventualele lor consecinţe asupra organismuluimilitar românesc.Relaţiile despre cooperarea în cadrul instituţiilor cese ocupau de cultul eroilor, concursurile militare internaţionale,în cadrul Micii Înţelegeri, conferinţele de statmajor româno-poloneze (şi impactul lor asupraURSS), reprezentarea armatei române în muzeelemilitare străine (inclusiv „Arsenal”, din Berlin), recepţionareaunor loturi de armament şi muniţii (dinFranţa), organizarea serviciului şi învăţământului militarilustrează câteva din pistele urmărite de către diplomaţiimilitari români.Un loc aparte îl ocupă, în economia volumului, situaţiadin Balcani. Astfel, realităţile politice sunt prezentateîn mod analitic evidenţiindu-se acele aspecte ceaveau un impact decisiv asupra situaţiei României. Încontextul derulării evenimentelor din zonă, este evidenţiată,în mod deosebit, atitudinea Turciei, începândcu raporturile tensionate cu etnia curdă, criza strâmtorilorşi un eventual război, inclusiv în perspectivamondializării acestuia.Nu lipsită de relevanţă, în perspectiva tratativelor depace de după cel de-al doilea război mondial, este atitudineasovieticilor (la Ankara, în ianuarie 1940) faţăde diferendul româno-bulgar asupra Dobrogei. O reconfirmarea dictonului latin : „Si vis pacem, para bellum”(Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război), cetraduce retrocedarea Dirostorului şi Caliacrei, judeţeintrate în componenţa României, prin participarea lacel de-al doilea război balcanic (1913).Bibliotecar- 74 -
TEORIE MILITARĂParticiparea la misiunimultinaţionale: beneficiipentru <strong>Armata</strong> României-------------------------------------- General-maior prof. univ. dr. Visarion Neagoe1. Premise istoriceTimp de peste 50 de ani, după încheierea celei deadoua conflagraţii mondiale, Armatei României i-a fostdestinat, deziderat politic al vremii, un rol defensiv, deapărare a teritoriului naţional şi, implicit, a spaţiului dinsfera dominaţiei comuniste, excluzându-se aproape întotalitate posibilitatea depăşirii graniţelor naţionale. Omisiune restrictivă, care stârnea nedumerire, deopotrivăîn rândurile profesorilor de strategie din Academianoastră Militară, dar şi ofiţerilor-studenţi ai anilor’70 –’80. Şi aceasta deoarece, nici măcar teoretic, înexersarea scenariilor strategice pe care le studiam, nuaveam voie să aplicăm legi şi principii ale luptei armate,formele de luptă ale acesteia care ne obligau săadoptăm, de pildă, urmărirea, până dincolo de frontierepentru nimicirea adversarului şi eliberareadeplină a teritoriului naţional. Practic, eram încorsetaţiîntr-o doctrină militară aşa-zis „naţională”, dar care erainfluenţată determinant de politica tratatului de laVarşovia, în care Armatei României i se rezervase unrol de eşalonul doi, eminamente defensiv. Rol accentuatşi de prevederi ale unei gândiri politice limitate aconducerii politice româneşti a timpului. Cu implicaţiilede rigoare, cum am menţionat deja, în învăţământulmilitar superior românesc, dar şi în practica instruiriitrupelor. Aş mai adăuga că, atât în regulamentele deluptă, cât şi în procesul de învăţământ şi de instrucţie,prima formă de luptă care se studia era apărarea. Evident,această concepţie eminamente defensivă a influenţatnegativ, mai bine de cinci decenii, gândireastrategică şi formaţia a generaţii şi generaţii de ofiţerişi generali ai Armatei României, cu implicaţii imprevizibileîn cazul în care, pe timpul Războiului Rece,ţara noastră ar fi fost angajată într-un conflict militar.Fără îndoială, o atitudine defensivă, uneori materializatăîntr-o politică de neutralitate adoptată de unelestate ale lumii are motivaţii politice mai mult sau maipuţin tradiţionale ori conjuncturale. Însă, din punct devedere al ştiinţei şi artei militare, generalizarea şi impunereaei în domeniul militar putea constitui un impedimentmajor în ceea ce priveşte securitatea şiapărarea naţională. Acest lucru este negat de caracteruluniversal valabil al ştiinţei şi artei militare, careconferă dreptul şi obligaţia teoreticienilor şi practicienilor,strategilor militari de a opera cu concepte generalvalabile, fără limitări şi constrângeri politice.Din fericire, gândirea strategică românească a depăşitaceste limitări şi a evoluat firesc, prin lucrări şielaborări teoretice care au asigurat adaptarea sistemuluimilitar românesc la realităţile timpului. În plus,învăţământul militar românesc a pregătit generaţiile demilitari profesionişti capabili să se adapteze la evoluţiilepolitice care au urmat evenimentelor din decembrie1989, când noua conducere politico-militară aRomâniei, ferm orientată spre Occident, a făcut posibilăaderarea la structurile euroatlantice de securitate,proces în care <strong>Armata</strong> României a fost vârf de lance alpoliticii externe. Şi a reuşit acest lucru graţie pregătirii,inteligenţei şi capacităţii de adaptare a corpului său decadre. Lucru posibil datorită şcolii strategice româneştide înalt nivel.2. Revenirea la normalitatePerioada post-decembrie 1989 a adus schimbăriradicale în orientarea politico-militară a României,calea de urmat fiind apropierea de valorile supremeoccidentale, adică libertatea şi democraţia. În numeleacestor valori fundamentale ale lumii civilizate şi încontextul procesului complex şi real al globalizării, ţaranoastră a jucat singura carte care se vrea câştigătoare:integrarea în structurile europene şi euroatlanticede securitate, cu implicaţii benefice pentrusiguranţa şi apărarea naţională.Dincolo de demersurile politice întreprinse în acestscop, au fost eforturile extraordinare ale ArmateiRomâniei şi ale ostaşilor ei de participare la activităţi,cursuri, exerciţii şi misiuni internaţionale sub egidaONU, NATO ori UE, unde, începând cu anul 1991, aufost antrenaţi numeroşi militari şi structuri militarenaţionale. Procesul îndelungat de preaderare şi apoide intrare în Alianţa Nord-Atlantică, participarea la misiunica observatori militari în misiuni ONU, la exerciţii- 75 -
TEORIE MILITARĂNATO în cadrul Parteneriatului pentru Pace, ca şi implicareaîn misiuni internaţionale în zone de conflictfierbinţi de pe mapamond au constituit tot atâtea oportunităţipentru armata noastră de a-şi demonstra calităţile,profesionalismul şi de a câştiga respectul şiîncrederea partenerilor occidentali.În pofida unor limitări din punct de vedere alînzestrării cu armament şi tehnică de luptă, al barierelorlingvistice şi a eforturilor de realizare a interoperabilităţiişi compatibilităţii cu structurile militareoccidentale, militarii noştri s-au impus prin inteligenţanativă românească, prin strădania de a se ridica lanivelul armatelor moderne cu care a trebuit să coopereze.Şi, ceea ce este important, ei au reuşit săconvingă, dovedindu-se remarcabili prin capacitateade a comunica şi de a coopera în situaţii dintre celemai complexe.Prin urmare, în concordanţă cu obiectivele depolitică externă şi conform angajamentelor internaţionaleasumate, <strong>Armata</strong> României a fost obligatăsă pregătească şi să desfăşoare forţe şi mijloace deoperaţii de menţinere a păcii, în scopul soluţionăriisituaţiilor de criză care afectează interesele comunităţiiinternaţionale şi, implicit, pe cele naţionale. Treptat, armataromână a fost angajată în misiuni multinaţionaleşi întrunite cu structuri aparţinând tuturor categoriilorde forţe ale armatei, fiind implicată în securizarea şireconstrucţia unor state în zone de conflict fierbinţi dinlume, cum au fost Balcanii de vest, Irak, Afganistan.Astfel, în baza opţiunilor politice ale statului român,participarea armatei la operaţii multinaţionale a vizat:- sprijinul comunităţii internaţionale în asigurareapăcii şi securităţii internaţionale;- afirmarea rolului României de generator de securitateşi stabilitate;- dezvoltarea şi diversificarea cooperării cu toatestatele;- instruirea şi pregătirea unităţilor şi efectivelor participante,corespunzător particularităţilor mediului internaţionalde securitate şi al modului de acţiune înzonele de conflict şi război;- realizarea criteriilor de standardizare şi interoperabilitatecu armatele statelor membre ale NATO.Toate aceste prezenţe militare în teatre de operaţii,din perioada de preaderare la NATO, au acumulat unimens capital şi numeroase lecţii învăţate, care aucântărit enorm în admiterea României şi a armateisale în Organizaţia Atlanticului de Nord, care areprezentat, în fapt, o recunoaştere a valorii şi efortuluioştirii române pentru a deveni un partener şi aliat deîncredere.În consens cu interesele naţionale şi urmărind îndeplinireaobiectivelor specifice procesului de reformăşi integrare în NATO, au fost vizate obiective cu beneficiipentru <strong>Armata</strong> României, precum:- realizarea interoperabilităţii operaţionale cu structurilemultinaţionale din armatele moderne;- operaţionalizarea şi optimizarea unor structuri destinateasigurării iniţiativelor militare de cooperare custatele din arealul regional şi subregional;- constituirea, pregătirea şi operaţionalizarea unorstructuri specializate pentru participarea la controlularmamentelor convenţionale, de combatere a proliferăriiarmelor de nimicire în masă, a terorismului şicrimei organizate;- prevenirea şi gestionarea unor situaţii de crizăpolitico-militară care pun în pericol stabilitatea şi securitatearegională;- participarea la acţiuni pentru prevenirea extinderiiori lichidării efectelor situaţiilor de criză;- participarea la prevenirea şi înlăturarea unor catastrofeşi dezastre.Prin acţiunile şi măsurile operate în sistemul militarromânesc, s-a reuşit intrarea în normalitate, asemeneaarmatelor occidentale, în sensul implicării armateinoastre în misiuni specifice, potrivite cu înzestrarea,pregătirea şi capabilităţile puse la dispoziţie. Cu altecuvinte, <strong>Armata</strong> României a depăşit graniţele naţionaledupă mai bine de 50 de ani de îndoctrinare...3. Angajarea în misiuni internaţionaleşi câştigurile în plan militarÎn primul rând, trebuie să avem în vedere componentapolitică. România a devenit un partener credibilpentru statele din Alianţă, militarii noştri acţioneazăumăr la umăr cu cei ai statelor occidentale, asigurând,astfel, servicii deosebite statului român, prin prezenţaactivă la susţinerea unor cauze comune, apărând intereselenaţionale şi nu numai, chiar cu preţul vieţii, încele mai diferite şi îndepărtate zone de operaţii.În al doilea rând, este vorba de beneficiile de care sebucură componenta militară a participării noastre laoperaţiile multinaţionale, printre care enumerăm:- creşterea nivelului de pregătire a militarilor şiunităţilor, în ansamblu, a capacităţii operaţionale, caurmare a acţiunilor desfăşurate în comun cu forţelecelorlalte state participante, într-un mediu de război,ostil atât din punct de vedere al climei şi reliefului, câtşi al acţiunilor asimetrice executate de adversar;- creşterea gradului de interoperabilitate datorităacumulării de noi cunoştinţe, respectării standardelorNATO, a procedurilor operaţionale, dar şi al operăriipe tehnică de provenienţă occidentală. În acelaşi timp,se verifică şi modul cum tehnica noastră de luptă, defabricaţie naţională ori de import, existentă în dotare,rezistă la condiţiile climaterice dificile din zonele de operaţiirespective;- prezenţa în teatrele de operaţii reprezintă cea maibună cale de a valida procesul de pregătire, de a verificaeficacitatea instrucţiei şi de a aduce, pe baza lecţiilorînvăţate, corecturile necesare evoluţiei sistemuluimilitar de formare a luptătorilor:- 76 -
TEORIE MILITARĂ- se validează/modifică/actualizează doctrine,regulamente, instrucţiuni;- se emit, în scopul desfăşurării pregătirii, cerinţeoperaţionale apropiate de realitatea câmpului deluptă modern;- exerciţiile desfăşurate în ţară transpun înscenarii fapte cu relevanţă care au avut loc în realitate.- promovarea culturii şi tradiţiilor româneşti, a uneialte imagini decât cea care apare în tabloidele descandal, referitoare la România;- nu în ultimul rând, în plan profesional, a permis odeschidere a militarilor către mediul internaţional, cumultiple beneficii, ce ţin de:- exersarea şi perfecţionarea cunoaşterii uneilimbi străine;- dezvoltarea abilităţilor diplomatice;- cultivarea unor relaţii interumane la un niveldeosebit;- cunoaşterea şi aprofundarea unor culturi,obiceiuri, cutume etc.Servind intereselor naţionale, în zone aflate la maredepărtare de spaţiul naţional, armata trebuie să beneficiezenu numai de avantajele oferite de cunoaştereaşi asimilarea valorilor occidentale în domeniu, ci şi deo mai mare şi concretă susţinere internă, din parteasocietăţii şi clasei politice, astfel încât să rămână o instituţieserioasă, să devină mai atractivă pentru tineri,în special, viitorul şi evoluţia naţiunii, în general, fiindîn strânsă legătură cu viitorul armatei.Multe dintre învăţămintele desprinse din aceste misiunidesfăşurate într-un mediu multinaţional stau dejala baza concepţiei învăţământului nostru militar, dar şiîn strategia de transformare a instituţiilor militare, demodernizare din punct de vedere conceptual, alînzestrării şi al posibilităţilor acţionale.Aşadar, participarea Armatei României la misiunimultinaţionale a adus ceea ce i-a lipsit în ultimii 50 deani: experienţa de război. Concluziile şi învăţăminteledesprinse din teatre de operaţii precum Irakul, Afganistanulsau Balcanii de Vest vor avea cu siguranţăefecte pe termen mediu şi lung în planul instrucţiei, almentalităţii şi şcolii strategice româneşti. Deja, multedintre lecţiile învăţate sunt încorporate în manuale şiinstrucţiuni, ofiţerii noştri tineri – obişnuiţi cu mirosulprafului de puşcă -, confruntaţi cu situaţii limită şi cuprobleme nu numai de ordin tactic – operativ, dar şi cuchestiuni de sprijin şi logistice vor beneficia de aceastăşcoală adevărată care este experienţa câmpului deluptă.Aceste experienţe, semănate acum, vor da roade înviitor. În beneficiul şi pentru gloria Armatei României.România a câştigat 9.700 km pătraţi de platou continental,79% din suprafaţa disputatăAvanscena şi culiseleProcesului de la Haga---------------------------------------------- Comandor Costel Avrămescu, Statul Major GeneralÎnainte de toate, conţinutul acestui articol estesinteza aşteptată a unei pagini glorioase dinistoria noastră recentă. Dacă acceptaţi că aceastapoate fi definită ca istorie, la un an de la pronunţareaDeciziei cu numărul 100 a Curţii Internaţionale deJustiţie de la Haga, din 03 februarie 2009, relativăla delimitarea platoului continental [1] şi a zoneloreconomice exclusive [2] ale României şi Ucrainei înMarea Neagră. Nu cred că preocupările unor oamenideosebiţi şi faptele lor, confirmate de realitateacotidiană, într-o anumită etapă a existenţei, trebuie săaştepte proba timpului pentru a fi incluse în acestdepozitar al existenţei noastre. Este, în acelaşi timp, orelatare a unor eforturi susţinute timp de mai mulţi ani,o modalitate concretă de promovare a intereseluluinaţional.Rândurile acestea se vor o contribuţie minoră înlupta cu acel nemilos şi implacabil inamic: timpul. Dinmotive lesne de înţeles, ele îşi propun să compensezepuţinătatea datelor din perioada derulării negocierilor- 77 -
TEORIE MILITARĂanevoioase cu partea ucraineană. Sper ca şipublicaţia care le găzduieşte să fie un vector aducătorde izbândă, pe acest front.Este indiscutabil faptul că, după anul 1991,raporturile româno-ucrainene sunt grevate denumeroase diferende. Din lunga listă a acestora,amintesc doar câteva: „problema” sudului Basarabiei,nordului Bucovinei, ţinutului Herţa şi Insulei Şerpilor;situaţia minorităţilor române din Ucraina; construireade către Ucraina (pe pământ istoric românesc!) acanalului Dunăre-Marea Neagră, denumit generic„Bâstroe”; despăgubirile pe care România trebuie să leprimească în urma investiţiilor făcute în Combinatul deexploatare minieră Krivoi Rog, de la Dolinska;stabilirea pe teren a liniei frontierei de stat; delimitareazonelor economice exclusive şi a platoului continentalale celor două state în Marea Neagră [3] .Promisiunea făcută în articolul „Delimitarea şisecurizarea frontierelor naţionale şi ale spaţiilormaritime - modalitate de afirmare a intereselor desecuritate ale României în Zona Extinsă a MăriiNegre”, din cel de-al şaselea număr al revisteiFundaţiei „Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu”: „Străjer încalea furtunilor”, se materializează în acest articolreferitor la cele mai importante elemente despreavanscena şi culisele Procesului de la Haga (titluinspirat al unei cărţi scrise de agentul părţii române înacest proces), rod al implicării mele în calitate demembru al Comisiei mixte interministeriale pentrudelimitarea spaţiilor maritime ale României în MareaNeagră.Istoria delimitării spaţiilor maritime ale României înrelaţia cu statele vecine riverane a început cu aproapejumătate de secol în urmă.Negocierile cu fosta URSS au avut loc în perioada1967-1987. În cei 20 de ani de tratative, au fostorganizate şi desfăşurate 10 runde de negocieri, încare delegaţiile şi experţii părţii române au prezentat,argumentat şi susţinut, cu mult curaj poziţia naţională.Acestea au avut loc alternativ, la Moscova (ianuarie1967, februarie 1974, ianuarie-februarie 1976,noiembrie 1978, ianuarie 1986) şi Bucureşti(octombrie 1972, iulie-august 1975, ianuarie-februarie1977, mai 1980, octombrie 1987). Runda planificatăpentru luna ianuarie 1988, la Moscova, nu a mai avutloc. Primele trei runde au fost la nivel de experţi, avândcu predilecţie un caracter de tatonare, iar următoareleşapte au fost la nivel guvernamental şi au avutcaracter de negocieri.În perioada negocierilor cu fosta URSS, evoluţialegislaţiei inernaţionale referitoare la dreptul mării afăcut ca abordarea problematicii delimitării să seadapteze continuu schimbărilor survenite. Dacă laprimele runde de consultări, delegaţia română şi-aconstruit poziţia strict pe temeiul dreptuluiinternaţional, având în vedere şi evoluţiile din dreptulmării (adoptarea şi intrarea în vigoare a Convenţiilorde la Geneva privind dreptul mării, din 1958), precumşi practica statelor care delimitaseră deja spaţiile lormaritime prin acorduri, ulterior, după adoptarea decătre părţi a unor acte normative interne pentruaplicarea Convenţiei privind dreptul mării [4] (URSS, în1984, România, în 1986), poziţia ţării noastre s-anuanţat în conformitate cu prevederile acestora. Astfel,pe parcursul primelor opt runde, s-a discutat doardelimitarea platoului continental, iar, începând curunda din 1986, şi delimitarea zonelor economiceexclusive (concept definit prin Concepţia privinddreptul mării, Montego Bay, 1982).Consecventă mandatului său, aprobat în 1966,delegaţia română de experţi, respectând întocmaimetodele de delimitare prevăzute de Convenţia dela Geneva din 1958, a propus, de la bun început, olinie de delimitare echidistantă care pornea dintrunpunct aflat la est pe arcul de cerc descris deraza de 12 mile marine în jurul Insulei Şerpilor,mergând spre est până la intersecţia cu medianaîntre ţărmurile României şi Crimeii, urmând apoitraseul acestei mediane.Anticipând evoluţiile propunerilor de la conferinţelede negociere a Convenţiei privind dreptul mării, la careRomânia şi-a adus o contribuţie activă şi substanţială,cu referire la regimul insulelor şi stâncilor (articolul 121are la origine, printre altele, şi o propunere românească),în mod cosecvent şi constant, în toate rundele denegocieri, delegaţia română a susţinut că InsulaŞerpilor nu poate avea platou continental propriu şi nuse poate face abstracţie de faptul că ieşirea acesteiadin componenţa teritorială a României s-a produs încircumstanţe controversate, fiind contrară prevederilorTratatului de Pace din 1947, de la Paris. Prin urmare,nu ar fi corect ca ea să joace vreun rol major îndelimitare.De fiecare dată, partea sovietică a încercat sădemonstreze injusteţea propunerilor româneşti. Înapărarea poziţiei sale, a invocat chiar aspecte denatură ideologică, adică apartenenţa la blocul socialist,pentru a-şi justifica pledoaria pentru o „soluţiepragmatică”, pe bază de concesii reciproce între„statele frăţeşti”.Linia de compromis între propunerile maximalesovietice şi cele româneşti, propusă şi susţinută lamajoritatea rundelor de negocieri, de către delegaţiaURSS, nu a fost niciodată argumentată de principiisau reguli viabile. Această linie mergea dintr-unpunct aflat în Golful Musura spre sud-est, pebisectoarea dintre limita exterioară a apelorteritoriale române şi o tangentă la cercul de 12mile marine din jurul Insulei Şerpilor, amputândcea mai mare parte a platoului continental român(Fig. nr. 1).Zona în dispută [5] , reprezentând pretenţia maximală- 78 -
TEORIE MILITARĂa URSS, avea iniţial o întindere de 7.000 km 2 . Princomparaţie cu negocierile purtate cu Ucraina mult maitârziu, aceasta era de aproape două ori mai micădecât pretenţia maximală ucrineană. La sfârşitulperioadei de negocieri, partea sovietică şi-a reduspretenţiile la aproximativ jumătate. Chiar şi în acestecondiţii, partea română a considerat că îi sunt afectategrav drepturile şi interesele în zonă.Fig. nr. 1. Variantele de delimitare a platoului continental între RSR şi URSS.În principal, datorită divergenţelor de abordare ametodelor de delimitare şi a diferenţei de neacceptatdintre soluţiile propuse de cele două părţi pentrutrasarea efectivă a liniei de delimitare, negocierleromâno-sovietice, din perioada 1967-1987, nu au avutdrept rezultat niciun acord pentru delimitarea platouluicontinental şi a zonelor economice exclusive ale celordouă state. Sunt totuşi remarcabile acurateţea şirealismul analizelor făcute, în acea perioadă, dediplomaţii, juriştii şi experţii români. Aceasta se deduceşi din constanţa, peste timp, a anumitor linii deargumentaţie, unele dintre ele fiind folosite şi de noi,mai târziu, atât în negocierile cu Ucraina, cât şi înpledoariile din faţa CIJ.După destructurarea URSS, soluţionarea problemeidelimitării spaţiilor maritime a fost abordată înrelaţia cu Ucraina.Remanenţele politicii sovietice din timpul „războiuluirece” s-au făcut pe deplin resimţite în atitudineaUcrainei, pe timpul negocierilor. Reacţiile acesteia nuau fost deloc în consonanţă cu tipul de politică care sepractică astăzi în cadrul organismelor europene.Negocierile s-au derulat în două etape: 1995-1997 (anterior finalizării Tratatului politic de bază [6] ,- 79 -1998-2004 (până la sesizarea de către România aCurţii Internaţionale de Justiţie).Primele runde la nivel de experţi au vizat stabilireade principii şi linii directoare pentru negociereaTratatului privind regimul frontierei de stat şi pentrudelimitarea spaţiilor maritime, în contextul negocieriiTratatului politic de bază.După încheierea şi în baza Tratatului de bază şia Acordului conex din anul 1977, înperioada 1998-2004, s-au desfăşurat 34de runde de negocieri (24 au fost lanivelul plenului delegaţiilor şi 10 lanivel de experţi) cu dublu scop:negocierea tratatului de frontieră, câtşi a acordului de delimitare.Acordul conex Tratatului politic de bazăincludea o clauză compromisorie carestabilea posibilitatea pentru oricare dintrepărţi să sesizeze unilateral CurteaInternaţională de Justiţie de la Hagapentru soluţionarea delimitării spaţiilormaritime, în cazul îndeplinirii, cumulativ, adouă condiţii:negocierile privind delimitarea spaţiilormaritime să se fi desfăşurat pe o perioadămai mare de doi ani;Tratatul privind regimul frontierei de statsă fi intrat în vigoare sau să sedemonstreze faptul că acesta nu a intratîn vigoare din vina celeilalte părţi.Analizând atitudinea şi prestaţiadelegaţiei şi echipei de experţi ucrainenepe întreaga durată a rundelor de negocieri, era evidentcă nu se va reuşi să se ajungă la un acord amiabil, îninteriorul acestor condiţii. De aceea, după anul 2001,la insistenţele delegaţiei române, ritmul negocierilor acrescut foarte mult, căpătând o frecvenţă cu totulexcepţională pentru tipicul unor negocieri de acestgen, acceptată cu greu de partea ucraineană.După eforturi susţinute, s-au reuşit convenirea şisemnarea Tratatului între România şi Ucrainaprivind regimul frontierei de stat românoucrainene,colaborarea şi asistenţa mutuală înprobleme de frontieră. Semnarea tratatului a avutloc pe 17 iunie 2003, la Cernăuţi, în prezenţapreşedinţilor celor două ţări, intrarea acestuia învigoare devenind efectivă în urma schimbuluiinstrumentelor de ratificare, realizat la Mamaia, ladata de 27 mai 2004.După semnarea şi ratificarea tratatului defrontieră, subiectul rundelor de negocieri a vizatexclusiv negocierea acordului de delimitaremaritimă. Dar negocierile nu au condus la convenireaunei linii de delimitare reciproc acceptabile. Pe toatădurata acestora, în mod consecvent, România apropus algoritmul de delimitare maritimă folosit de CIJ
TEORIE MILITARĂîn toate procesele de acest tip, „metoda echidistanţă/mediană- circumstanţe speciale/relevante”.Astfel, după identificarea coastelor relevante (întregulţărm românesc şi porţiunea din ţărmul ucrainean aflatăîn prelungirea coastei româneşti şi o parte a coasteiCrimeei), a punctelor relevante de pe acestea şispaţiilor maritime relevante pentru delimitare (Fig. nr.2), România a propus trasarea unei linii provizorii careeste atât echidistantă, cât şi mediană (ţărmurile românşi ucrainean fiind atât în prelungire, cât şi faţă în faţă).Linia astfel trasată urma să ia în considerarecircumstanţele relevante din zona de delimitare, cumar fi prezenţa formaţiunii maritime Insula Şerpilor.Fig. nr. 2. Spaţii maritime relevante pentru delimitare.Fig. nr. 3. Imagini de pe I. Şerpilor din volumul „Insula Şerpilor.Schiţă monografică”, R. I. Călinescu, 1931.Aceasta nu putea influenţa linia provizorie decât întromică măsură, linia finală de delimitare trebuind să iaîn considerare zona semicirculară cu rază de 12 milemarine de mare teritorială din jurul formaţiuniimaritime, pe care Insula Şerpilor o are deja.Formaţiunea maritimă este o stâncă ce nu poatesusţine locuire umană sau viaţă economică proprie,fără drept la platou continental şi zonă economicăexclusivă, iar poziţia acestei stânci faţă de ţărmurilecelor doua state, precum şi practica internaţională astatelor terţe şi hotărârile curţilor internaţionale,inclusiv a CIJ, susţin clar această poziţie (Fig. nr. 3) .Toate iniţiativele ucrainene de amenajare artificială aInsulei Şerpilor nu au reuşit să schimbe aceastăsituaţie de fapt. Unele documente guvernamentaleproprii vorbesc despre scopul măsurilor de amenajarea acesteia în sensul creării sau asigurării condiţiilor delocuire, ceea ce demonstrează că Ucraina esteconştientă de caracteristicile reale ale acesteiformaţiuni - o stâncă minusculă care nu poate susţinenatural viaţa. Aceste iniţiative nu fac decât să confirmeargumentul că această formaţiune marină nu poatesusţine natural viaţa sau activităţi economice proprii(Fig. nr. 4).Amenajarea artificială a formaţiunii Insula Şerpilor afost începută abia după cristalizarea diferenduluidintre România şi Ucraina, primele decizii aleGuvernului de la Kiev, în acest sens, datând din 1995.Aşa cum prevede jurisprudenţa CIJ, Curtea nuputea lua în considerare aspecte care au avut locdupă data la care disputa dintre părţi s-a cristalizat, cuexcepţia cazului în care aceste acte sunt o continuarenormală a unora anterioare şi dacă nu sunt întreprinseîn scopul îmbunătăţirii poziţiei juridice a unei părţi.În final, se realizează testul proporţionalităţii:comparaţia între rezultatul fracţiei spaţiilor alocate delinia provizorie de delimitare şi rezultatul fracţieilungimii coastelor relevante.Soluţia propusă de România pentru delimitareconstă într-o linie care porneşte de la ultimulpunct al frontierei maritime dintre cele două stateurmând arcul de cerc de 12 mile marine din jurulInsulei Şerpilor până la un punct aflat la est deaceastă formaţiune maritimă, apoi pe linia deechidistanţă între coastele relevante adiacente alecelor două state până la punctul unde linia deechidistanţă se transformă într-o linie medianăîntre coastele relevante opuse ale României şiUcrainei, apoi spre sud pe această linie mediană.Mai exact, linia propusă de România are următoareadescriere: de la punctul F, situat la φ=45°05’21’‘ N,λ=30°02’27’‘ E, trece pe arcul de cerc ce înconjoarăInsula Şerpilor, până la punctul X, aflat la φ=45°14’20’‘N, λ=30°29’12’‘ E, apoi de la punctul X într-unsegment drept până la punctul Y, situat la φ=45°11’59’‘N, λ=30°49’16’‘ E. Urmează linia de echidistanţă între- 80 -
TEORIE MILITARĂFig. nr. 4. Imaginea actuală a Insulei Şerpilor.coastele adiacente relevante ale României şi Ucrainei,de la punctul Y, trecând prin punctul D, situat laφ=45°12’10’‘ N, λ=30°59’46’‘ E, până la punctul T, aflatla φ=45°09’45’‘ N, λ=31°08‘40’‘ E, şi apoi pe liniamediană între ţărmurile opuse relevante ale Românieişi Ucrainei, de la punctul T – trecând prin puncteleavând coordonatele de φ=44°35’00’‘ N, λ=31°13’43’‘E şi, respectiv, de φ=44°04’05’‘ N, λ=31°24’40’‘ E,până la punctul Z, situat la φ=43°26’50’‘ N,λ=31°20’10’‘ E (Fig. nr. 5)Ucraina a propus, în timpul negocierilor, o metodăde delimitare neuzuală în practica internaţională, careprevedea trasarea unei linii de echidistanţă întreţărmul românesc, pe de o parte, şi formaţiuneamaritimă Insula Şerpilor şi un mic segment din litoralulCrimeei, ignorând restul coastei ucrainene. Apoi, urmatrasarea unei alte linii care să reflecte raportul deproporţionalitate între ţărmul românesc şi, de dataaceasta, întregul litoral ucrainean (deşi el nu esterelevant în totalitate), fără a justifica juridic modul detrasare a acestei linii. Urma, conform părţii ucrainene,o medie între cele două linii, fără a se putea explicametoda ştiinţifică de realizare a mediei. În aceastăconstrucţie, fără precedent în practica internaţionalăîn materie, Insula Şerpilor primea, fără temei, un rolexacerbat.Conform acestei proceduri, Ucraina a propus o liniecare parcurgea următoarele puncte: de la punctulidentificat şi de România şi menţionat în Tratatul politicdin 1997 dintre Ucraina şi România, avândcoordonatele φ=45°05’21” N; λ=30°02’27” E, se trasaun segment drept până la un al doilea punct, cudescrierea φ=44°54’00” N; λ=30°06’00” E; din al doileapunct linia trecea prin azimutul 156° către punctul altreilea, având coordonatele φ=43°20’37” N;λ=31°05’39” E şi apoi continua de-a lungul aceluiaşiazimut (Fig. nr. 6).Suprafaţa maritimă conturată de cele două linii dedelimitare propuse de părţi creea o zonă în dispută deFig. nr. 5. Linia de delimitare a platoului continentalşi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei.Propunerea părţii române.Fig. nr. 6. Linia de delimitare a platoului continentalşi a zonelor economice exclusive ale României şi Ucrainei.Propunerea părţii ucrainene.- 81 -
TEORIE MILITARĂFig. nr. 7. Delimitarea zonei disputate.peste 12.200 km 2 (Fig. nr. 7).Cu fiecare rundă de negocieri privind delimitareazonelor exclusive şi a platoului continental, partearomână s-a convins de reaua credinţă a Kievului, defaptul că acestea erau o efectivă pierdere de timp dincauza diferendelor esenţiale de abordare ale celordouă comisii.Negocierile bilaterale relative la acest acord nu aucondus la rezultate concrete, textul acestui documentnefiind convenit. În această situaţie, având în vederefaptul că ambele condiţii privind sesizarea CIJ erauîndeplinite, şi faţă de lipsa de progrese în negocierilebilaterale, România a luat decizia de a apela lasesizarea Curţii.Recurgerea la jurisdicţia CIJ prezenta avantajulgarantării unei soluţii echitabile, în deplinăconcordanţă cu normele dreptului internaţional.Probitatea profesională a membrilor Curţii, expertizadeosebită în soluţionarea unor astfel de litigii, precumşi integritatea lor morală dincolo de orice îndoialăconstituiau veritabile garanţii în acest sens. În plus,sesizarea Curţii crea perspectiva unei soluţii într-uninterval de timp rezonabil (media duratei de timpaferente soluţionării cazurilor de către CIJ este de 4ani).Procesul în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie aavut o fază scrisă şi una orală. Faza scrisă a fostdeclanşată prin sesizarea CIJ, la data de 16septembrie 2004, când România a transmis cătreacest for, principalul organ judiciar al Naţiunilor Unite,cererea de iniţiere a procedurilor în vedereasoluţionării problematicii delimitării platouluicontinental şi a zonelor economice exclusive aleRomâniei şi Ucrainei în Marea Neagră. A fostcontinuată prin decizia acesteia de fixare a termenelorde depunere a Memoriului României şi, respectiv, aContra-Memoriului Ucrainei, precum şi prin înaintareaunei Replici de către România şi a unei Duplici decătre Ucraina.La data de 15 august 2005, înainte de expirareatermenului (19 august 2005) fixat prin Ordinul Curţiidin 19 noiembrie 2004, partea română a depus, laGrefa Curţii, Memoriul României, cuprinzândfundamentarea poziţiei naţionale. Acesta era însoţit deanexe incluzând documente şi hărţi care au constituitelemente de probă pe care s-a fundamentatargumentaţia părţii române (91 de documente învariantă originală şi un volum cuprinzând traducerealor certificată în limba engleză, precum şi un album cu42 de hărţi, întocmite începând cu 1887 şi până lamomentul depunerii documentelor).Replica României în această speţă, depusă la GrefaCIJ, la data de 19 decembrie, conţinea contraargumentelefaţă de elementele prezentate de parteaucraineană în Contra-Memoriu, fiind însoţită de unvolum de anexe (45 de documente, inclusiv hărţi) învariantă originală şi un volum cuprinzând traducerealor certificată în limba engleză.Echipa României implicată în această speţă a fostalcătuită din profesionişti ai MAE, asistaţi de experţi aialtor instituţii (MAN, MIRA, ANRM) care au participat latoate activităţile desfăşurate şi în faza negocierilor,precum şi experţi internaţionali sau profesori curenume în domeniul dreptului internaţional, inclusiv aidreptului mării, cu pledoarii încununate de succes înnumeroase cazuri similare [7] .Pledoaria României la proces a început cuargumentul conform căruia caracteristicile geograficeale zonei în care se efectuează delimitarea permitaplicarea, fără excepţie, a metodei clasice dedelimitare folosită de CIJ în practica sa, singuracircumstanţă geografică mai aparte din zonă fiindformaţiunea maritimă Insula Şerpilor.Prima parte a delimitării maritime dintre România şiUcraina a fost deja realizată prin acorduri întreRomânia şi URSS, sub forma unor procese-verbalede demarcare a frontierei încheiate începând cu anul1949, care trasează frontiera în zona din jurul InsuleiŞerpilor. Linia de delimitare merge, conform acestoracorduri, pe arcul de cerc din jurul acestei formaţiuni,pe o rază de 12 mile marine, iar spaţiile maritimeexterioare acestei frontiere aparţin României. Ucraina,ca ţară succesoare a URSS la aceste acorduri, fiindobligată să le respecte.Partea română a demonstrat că argumentulUcrainei, conform căruia acesta este un caz foartecomplex din punct de vedere juridic şi geografic şi căaceasta ar fi fost cauza eşuării negocierilor dintre celedouă părţi, este eronat. Negociatorii români aususţinut, încă de la începutul negocierilor, folosireametodei de delimitare consacrată de CIJ înjurisprudenţa sa – „metoda echidistanţă/mediană –circumstanţe speciale/relevante” – dar Ucraina nua fost de acord cu aceasta până în momentulprocesului de la CIJ, când, în documentele scrise,depuse la Curte, a precizat că acceptă metodainternaţional recunoscută.- 82 -
TEORIE MILITARĂÎn realitate, neacceptarea, de către Ucraina, ametodei CIJ de delimitare, propusă de România, înperioada negocierilor, este cea care a condus laeşecul acestora. Pe de altă parte, acceptarea metodeiCIJ în cadrul procedurii declanşate la Haga deRomânia era doar aparentă şi formală, pentru cămodul de aplicare al acestei metode, aşa cum a fostpropus de Ucraina, nu făcea altceva decât sădistorsioneze vădit principiile şi regulile de drept pecare se bazează metoda utilizată constant de CIJ înjurisprudenţa sa.În procesul de delimitare maritimă de la CIJ,formaţiunea maritimă Insula Şerpilor trebuia tratatăconform normelor de drept internaţional care se referăla stânci (articolul 121, paragraful 3 din Convenţiaprivind Dreptul Mării), aşa cum, de altfel, a acceptat şiUcraina la momentul încheierii Tratatului din 1997. Lamomentul semnării, în 1982, şi la cel al ratificăriiConvenţiei privind Dreptul Mării, în 1996, România afăcut o declaraţie, necontestată de Ucraina anteriorprocedurilor de la CIJ, prin care menţionează căstatutul juridic al formaţiunii Insula Şerpilor, „nelocuităşi lipsită de viaţă economică proprie” nu poate afectadelimitarea spaţiilor maritime ale celor două state.3 Februarie 2009, ora 10.00 (ora 11.00, oraBucureştiului). Haga. Marea Sală a Justiţiei dinPalatul Păcii, sediul Curţii Internaţionale deJustiţie. Preşedintele Curţii, judecătoarea britanicăRosalyn Higgins, prezintă Hotărârea CIJ. Potrivitacesteia, materializarea coordonatelor geograficeale liniei finale de delimitare acordă României79,34 % din zona în dispută de peste 12.200 km 2 ,adică 9.730 km 2 de platou continental şi zonăeconomică exclusivă, şi datele prognozate aleresurselor din zona revenită României.Decizia CIJ îi conferă, practic, Romaniei acces la ocantitate estimată de 70 de miliarde de metri cubi degaz şi 12 milioane de tone de petrol.Având în vedere că I. Şerpilor nu influenţeazădecizia, Curtea nu a considerat necesar să sepronunţe asupra naturii formaţiunii. Acesteia i seatribuie o mare teritorială nu mai mare de 12 milemarine, practic, efectul juridic atribuit este cel al uneistânci.Linia delimitării maritime stabilite de Curte (Fig. nr. 8)începe la punctul 1, adică punctul de intersecţie allimitelor exterioare ale apelor teritoriale ale Românieişi Ucrainei, aşa cum a fost stipulat in Tratatul privindregimul frontierelor de stat din 2003. De acolo,urmăreşte un arc de cerc de 12 mile marine în jurulInsulei Şerpilor până în punctul cu coordonatele:φ=44°03‘18,5“ N; λ=30°09‘24,6“ E de pe liniaechidistantă care porneşte de la coastele adiacenteale Romaniei şi Ucrainei, aşa cum acestea suntdescrise de punctele de bază de pe Digul Sulina,respectiv Insula Ţiganca. Delimitarea continuă, de lapunctul 2, de-a lungul liniei de echidistanţă până lapunctul 3, care are coordonatele: φ=44°46’38,7” N;λ=30°58’37,3” E. De la punctul 3, linia de delimitareurmează linia de echidistanţă către punctul 4 cucoordonatele: φ=44°44’13,4” N; λ=31°10‘27,7“ E. Dela punctul 4, linia trece către punctul 5 cucoordonatele: φ=44°02’53” N; λ=31°24’35” E, apoicontinuă pe linia descrisă de azimutul de 185°23’54,5”.Din chiar momentul pronunţării, hotărârea esteobligatorie, definitivă (nu poate fi contestată sauatacată cu apel sau recurs) şi executorie imediat.Obligaţia respectării şi executării întocmai a uneihotărâri a CIJ rezultă din Carta ONU al cărei art. 94prevede că „fiecare membru al ONU se obligă sărespecte hotărârea Curţii în orice caz în care esteparte”. Atât România, cât şi Ucraina (care sunt membriai ONU) au declarat la cel mai înalt nivel (alpreşedinţilor de stat) că vor respecta hotărârea CIJ.În acest mod, după patru ani, Curtea Internaţionalăde Justiţie de la Haga a tras cortina peste procesuldintre România şi Ucraina.La finalul unui diferend dificil şi complicat,Fig. nr. 8. Linia de delimitare a platoului continental şi a zoneloreconomice exclusive ale României şi Ucrainei stabilită de CIJ.------------------------------------------------------------------------------------derulat pe mai bine de 40 de ani, care a presupus20 de ani de negocieri cu fosta URSS, 6 ani şi 34de runde de negocieri cu Ucraina şi 4 ani, 4 luni şi18 zile de confruntare juridică la CIJ, obiectivulRomâniei a fost atins: trasarea unei linii echitabile,nesusceptibile de interpretări şi care ne deschideaccesul la resursele din zonă [8] .***Ca o ironie a sorţii sau poate ca o compensaţiea destinului, efectiv, procesul a început la 60 de ani- 83 -
TEORIE MILITARĂde la ocuparea abuzivă a Insulei Şerpilor de cătreURSS. Trebuie întărit faptul că procesul nu priveainsula. Erau vizate doar apele din jurul acesteia.Aducerea acestei probleme în faţa CIJ ademonstrat că dreptul internaţional reprezintă celmai obiectiv şi eficient mijloc de a soluţiona astfelde litigii.Evident, miza acestui diferend era, mai ales, denatură economică, această zonă adăpostindhidrocarburi de nivel mediu. Potrivit estimărilorexperţilor români, ar fi vorba de peste o sută demiliarde de metri cubi de gaze şi zece milioane de tonede petrol, cantitate care poate asigura independenţaenergetică a României faţă de gazul rus timp de peste20 de ani, în condiţiile menţinerii actualului nivel alnecesarului din import. Problema care se puneapentru România, în acest proces, nu era un câştig îndetrimentul Ucrainei, ci folosirea argumentelor juridicede care dispunea pentru a obţine o suprafaţă cât maimare posibilă din zona în dispută.Trecând dincolo de nivelul economic, diferendul aavut şi o miză politică, pentru că a eliminat o problemăcomplexă din relaţia cu Ucraina şi pentru că poateavea un efect pozitiv şi asupra altor probleme caretrenează pe agenda bilaterală.Profetic, într-un curs despre expansionismul sovieticla Marea Neagră, susţinut la Univeritatea dinBucureşti, în 1942, marele istoric Gheorghe I. Brătianuexplica că problemele Mării Negre şi Caucazului vorveni chiar de la petrol, amintind şi vorbele inspiratuluipolitician Take Ionescu: „Va veni un timp când se vadovedi că atmosfera grea care apasă Româniaconţine numeroşi vapori de petrol”.În cadrul metodei de delimitare maritimă pe carea folosit-o CIJ, o metodă consolidată înjurisprudenţa sa prin soluţionarea numeroaselorcazuri de delimitare maritimă care i-au fost supusespre soluţionare, considerentele de ordineconomic nu au jucat niciun rol. Metoda a fost unade tip obiectiv, matematico-geometrică, carepleacă de la contextul geografic dat al regiuniiunde are loc delimitarea, neţinând cont deconsiderentele de ordin geopolitic sau destructura geologică a teritoriului.[1]Platoul continental al unui stat riveran cuprinde fundul mării şisubsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea sa teritorială(marea teritorială a României cuprinde fâşia de mare adiacentăţărmului ori, după caz, apele maritime interioare, având lăţimea de12 mile marine măsurată de la liniile de bază , Legea nr. 17 din 7 august 1990 privind regimuljuridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zoneicontigue ale României, modificată şi completată prin Legea nr. 36din 16 ianuarie 2002), pe toată întinderea prelungirii naturale a- 84 -teritoriului terestru al acestui stat, până la limita externă a marginiicontinentale sau până la o distanţă de 200 de mile marine de laliniile de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale, atuncicând limita exterioară a marginii continentale se află la o distanţăinferioară (Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, art.76).[2]Zona economică exclusivă este o zonă situată dincolo demarea teritorială şi cea adiacentă acesteia, supusă regimului juridicspecial în virtutea căruia drepturile şi jurisdicţia statului riveran,precum şi drepturile şi libertăţile celorlalte state sunt guvernate dedispoziţiile pertinente ale Convenţiei (Convenţia Naţiunilor Uniteasupra dreptului mării, art. 55). În condiţii normale, lăţimeamaximă a zonei economice exlusive poate fi de 200 de mile marine,măsurate de la liniile de bază. În condiţiile specifice determinate dedimensiunile Mării Negre, întinderea zonei economice exclusive aRomâniei se stabileşte prin delimitare, pe bază de acord încheiatcu statele vecine ale căror ţărmuri sunt limitrofe sau situate faţă înfaţă cu litoralul românesc (Legea nr. 36 din 16 ianuarie 2002 pentrumodificarea şi completarea Legii nr. 17 din 7 august 1990 privindregimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi alzonei contigue ale României, art. 7).[3]Dominuţ PĂDUREANU, Ucraina şi România în război strategicla Marea Neagră, Asociaţia Civic Media- informaţia înseamnălibertate. ACM, fondată în 2000, este o reţea informală a jurnaliştilorromâni fără trecut în presa regimului comunist. Este membrăfondatoare a Convenţiei Organizaţiilor de Media din România(COM) şi a Organizaţiei de Media din Sud-Estul Europei (SEEMO),afiliată la Institutul Internaţional de Presă (IPI).[4]România a participat la semnarea Convenţiei ONU privinddreptul mării de la Montego Bay, după o contribuţie activă la a 3-aConferinţă ONU privind dreptul mării de negociere a acestuiimportant tratat multilateral. Această Convenţie a fost adoptată deAdunarea Generală a Naţiunilor Unite, la 10 decembrie 1982.Parlamentul României a adoptat Legea nr. 110 din 10 octombrie1996 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptuluimării, încheiată la Montego Bay (Jamaica), la 10 decembrie 1982,şi aderarea la Acordul referitor la aplicarea părţii a XI-a a ConvenţieiNaţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York, la 28iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 300/21, noiembrie, 1996.[5]Zona cuprinsă între liniile de delimitare propuse de cele douăpărţi.[6]La data de 02 iunie 1997, a fost semnat, în staţiunea Neptun,Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperaredintre România şi Ucraina (Tratatul politic de bază). Tot cuaceastă ocazie, a fost semnat Acordul conex acestui tratat,încheiat prin schimb de scrisori între miniştrii afacerilor externe aicelor două ţări. Acest ultim document conţine prevederi referitoarela obligaţia părţilor de a continua negocierle în vederea încheieriiunui Tratat privind regimul frontierei de stat şi a unui Acordpentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economiceexclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră.[7]James Crawford, profesor de drept internaţional laUniversitatea din Cambridge; Alain Pellet, profesor de dreptinternaţional în cadrul Universităţii Paris Ouest Nanterre-LaDefense; Vaughan Lowe, profesor de drept internaţional, dreptulmării şi soluţionarea diferendelor internaţionale în cadrul Universităţiidin Oxford şi fellow la All Souls College, Oxford; Daniel Muller,cercetător la Centrul de Drept Internaţional din Nanterre,Unversitatea Paris Ouest Nanterre-La Defense; Simon Olleson,membru al Baroului Angliei, cercetător la Centrul de CercetareLauterpach, în domeniul Dreptului Internaţional din cadrulUniversităţii din Cambridge şi la Institutul Britanic de dreptInternaţional şi Comparat.[8]Bogdan AURESCU, Avanscena şi culisele Procesului de laHaga: memoriile unui tânăr diplomat, Monitorul Oficial R.A., 2009,Bucureşti, p. 242.
TEORIE MILITARĂInterferenţearmată - <strong>societatea</strong> civilă----------------------------------------------- Colonel (r) dr. Mihai GOIASe ştie că fizionomia, rolul şi funcţiile armatelor se deosebesc substanţial nu numai de la o formaţiunesocial-economică la alta, ci şi în cadrul aceleiaşi formaţiuni, de la o ţară la alta, sau chiar în cadrul aceleiaşiţări în perioade diferite. Căci în dubla lor ipostază, de instituţii ce aparţin angrenajului statal, dar şi de părţiale societăţii în care fiinţează, armatele suferă impactul unor factori multipli, complecşi şi, adeseori,contradictorii. Iată de ce abordarea vastei arii problematice a evoluţiei organismului militar nu poate sănu ţină seama de condiţiile concret-istorice, de situaţiile specifice diverselor societăţi, popoare, naţiunişi state, în fluxul interdependenţei orientărilor politice interne şi externe.Delimitări conceptualeTema “<strong>Armata</strong> şi <strong>societatea</strong>” a beneficiat de uninteres deosebit, şi nu doar din partea sociologilor. Dinîntreaga varietate a subiectelor armată-societate, amputea spune că se constată o aglomerare a interesuluiasupra relaţiilor civil-militare.Societatea este considerată o totalitate complexăce ia naştere ca urmarea interacţiunii diferitelorsisteme sociale.Societatea civilă este expresia formelor libere deasociere naţionale, regionale, locale, profesionale alecetăţenilor - asocieri care să fie benevole,democratice, tolerante şi necontrolate sau manipulatede către stat sau partidele politice.<strong>Armata</strong> este o instituţie cu un sistem propriu deorganizare, conducere şi ierarhizare, a cărei activitatese desfăşoară în conformitate cu prevederile legilorstatului, regulamentelor militare, ordinelor şidispoziţiilor comandanţilor şi şefilor.<strong>Armata</strong> îndeplineşte funcţia militară a statului.Toate societăţile, inclusiv cele mai “civilizate” şi-aucreat instrumente instituţionalizate pentru menţinereaşi dezvoltarea capacităţii de a răspunde adecvat, adescuraja şi absorbi violenţa fizică, atunci când acestlucru devine necesar şi avantajos. Cu alte cuvinte,funcţia militară serveşte gestionării violenţei însocietate. În general activităţile şi acţiunile militare suntorientate împotriva “inamicilor” interni şi/sau externi,percepuţi ca atare şi care atacă sau intenţionează săatace puterea constitutivă şi stabilitatea societăţii.Funcţia de bază a armatei rămâne pregătirea,descurajarea şi ducerea războiului în conformitate cudoctrina militară a statului, a apărării colective încadrul unor alianţe sau a operaţiunilor multinaţionalesub egida unor organisme de securitate.Derivate din această funcţie sunt considerate caimportante: colaborarea militară internaţională;elaborarea şi aplicarea doctrinei militare; pregătireamilitară a populaţiei; pregătirea economiei pentruapărare; pregătirea teritoriului pentru apărare.În societăţile democratice, misiunile armatei, înfuncţie de evoluţia fenomenului militar sunt: prevenireaşi, la nevoie, ducerea războiului; menţinerea stabilităţiiinterne şi internaţionale; asistenţă militară, intervenţiiîn situaţii de urgenţă.Din întreaga varietate a subiectelor armatăsocietatecea mai abordată a fost relaţia civil-militar,iar în cadrul acesteia, interesul pentru controlul civil alarmatei.După părerea lui Samuel P. Huntington, problemacentrală a relaţiilor civil-militare este relaţia dintre elitamilitară profesională şi puterea politică, dintre grupulde putere militar şi grupul de autoritate civil. Controlulcivil nu este o problemă pur legislativă (o sarcină aparlamentului), nici una pur executivă (o atribuţie apreşedintelui sau a guvernului). Ea este o problemă ademocraţiei şi, deci, a mecanismului politic.Instituţia militară a oricărei societăţi este creată înurma acţiunii a două imperative: unul de naturăfuncţională (a răspunde pericolelor la adresa securităţiinaţionale) şi celălalt de natură societală (relaţia cu- 85 -
TEORIE MILITARĂforţele sociale, cu ideologiile şi cu instituţiile dominanteîn societate). Interacţiunea acestor imperativeconstituie miezul problemei relaţiilor civil-militare.Controlul civil al armatei reprezintă o serie deconcepte, proceduri, legi, standarde şi tradiţii princare se exercită autoritatea politică civilă asupraforţelor armate ale unei ţări.Responsabilitatea controlului civil revine claseipolitice, în timp ce responsabilitatea militarilor esteaceea de execuţie. Legitimitatea controlului civil esteasigurată de legitimitatea procesului democratic(electoral) prin intermediul căruia voinţa populară estedelegată autorităţii politice.Opinii privind armataOpiniile legate de armata română sunt diverse,subiectul creând lungi controverse atât între civili, câtşi între militari şi civili. Instituţia militară nu este unorganism abstract, o alcătuire tehnică, ci eacristalizează atitudini şi conduite vii, este o totalitatede relaţii şi împrejurări sociale.Se apreciază, de fapt, că există în literatură douăpoziţii principale - una care susţine că există odiferenţă culturală necesară între civili şi militari şi căaceastă diferenţă particulară nu este negativă.Cealaltă poziţie acceptă, de asemenea, ideea căarmata are o cultură diferită faţă de cea a societăţiimamă,dar cultura militară tradiţională serveşte acumunor scopuri mai puţin esenţiale: conform părerii lor,armata nu are un imperativ funcţional pentru aîntreţine o cultură opusă valorilor dominante însocietate. Organizaţia militară este probabil singuraorganizaţie care este gata să-şi rişte distrugereaparţială şi să-şi supună vieţile membrilor săi riscului, înîncercarea de a-şi atinge scopurile. Pentru nevoilefuncţionale organizaţia este apreciată mai puternicdecât individul, existând o prioritate clară acolectivităţii. În cultura militară individul einstrumentalizat şi individualizat în favoarea grupului,se aşteaptă ca soldatul să-şi sacrifice libertatea şi,inevitabil, viaţa pentru un scop colectiv la care s-arputea să nu adere.Teza ce poate fi formulată pe termen lung este ca,după o tradiţie de două sute de ani de cetăţeniesoldat,odată cu suspendarea recrutării şi diminuareaca mărime a armatelor de masă, are loc odemilitarizare a societăţilor şi o remilitarizare aarmatelor şi, ca o consecinţă a acestui proces, sedezvoltă o diferenţă dintre civili şi militari în Europa,asemănătoare cu cea care poate fi observată în SUA.În contextul nostru, termenul „militarizare” se referă lafaptul că răspândirea înrolării pe continentul europeana făcut ca o parte reprezentativă a populaţiei să devinămobilizabilă în scopuri militare şi, în acest fel, familiarăcu normele şi comportamentele militare.Putem discuta de diferenţele de opinie, de viziunilediferite, de modul de înţelegere, de abordare arezolvării anumitelor probleme. Nu demult, problemeleprincipale erau legate de recrutare, de naturainformaţiilor: ce anume e secret, rigorile disciplineimilitare, discriminările în ceea ce privea modul desalarizare a ofiţerilor şi a funcţionarilor publici civili,condiţiile de trai din căzărmi, implicarea unor militariîn politică etc. Aceste lucruri au influenţat, în modevident, opinia celorlalţi, care şi-au schimbat unghiulde viziune, de percepţie asupra lucrurilor legate dearmată şi în funcţie de mass-media. Incontestabil,opinia publica va fi manevrată întotdeauna deinformaţia care circulă prin intermediul televiziunii,radioului, internetului etc. (manipularea prin massmediadusă de diferitele grupuri de interese / influenţa,care urmăresc slăbirea instituţiei militare şi trecereaacesteia în derizoriu în ochii opiniei publice având învedere că armata a fost acreditată ca a doua instituţiede încredere a populaţiei, după biserică).Tensiuni se ivesc şi din cauza diferenţelor deviziune dintre diversele ministere sau din cauzaagenţilor (cu privire la serviciul voluntar/obligatoriu), aimplicării militarilor în politică, a atitudinii tinereigeneraţii referitoare la serviciul militar, problemelor decomunicare, lipsei de cultură de securitate şi instruirea civililor.Diferenţele dintre civili şi militari sunt puse înevidenţă şi pornind de la faptul că cei din urmă searată mai tradiţionalişti, în legatură cu atitudinea faţăde propria ţară, problema patriotismului, a roluluidisciplinei, aceştia sunt orientaţi către ţară, valorilelocale, rămânând patrioţi şi promotori ai disciplinei.Instituţia militară nu este un organism abstract, oalcătuire tehnică, ci ea cristalizează atitudini şiconduite vii, este o totalitate de relaţii şi împrejurărisociale.Putem spune, de fapt, că există în literatură douăpoziţii principale – una care susţine că există odiferenţă culturală necesară între civili şi militari şi căaceastă diferenţă particulară nu este negativă.Cealaltă poziţie acceptă, de asemenea, ideea căarmata are o cultură diferită faţă de cea a societăţiimamă,dar cultura militară tradiţională serveşte acumunor scopuri mai puţin esenţiale: conform părerii lor,armata nu are un imperativ funcţional pentru aîntreţine o cultură opusă valorilor dominante însocietate.Concluzionând, putem afirma că organizaţiilemilitare sunt, conform culturii şi raţiunii lor interne,organizaţii ierarhice. Pentru a fi capabile să aplice forţacolectivă, ele sunt structurate după principiulcentralizării şi formalizării şi, în mod tradiţional, sebazează pe proceduri de socializare ce au la bazămodalităţi morale şi represive de control alcomportamentului. Ca urmare, culturile militare se- 86 -
TEORIE MILITARĂbazează inerent pe ideologii anti-individualiste şi antipiaţăşi, de aceea, diferă, în principal, de culturademocratică civilă şi organizarea socială a societăţilormoderne.Relaţia dintre civili şi militariMajoritatea studiilor din domeniu sunt centrate pecontrolul democratic al forţelor armate. După cum seştie, subiectul controlului democratic al forţelor armatese referă la întrebarea: cine păzeşte paznicii?Răspunsul nu este acelaşi pentru toate ţările: HansBorn (Bonn, 2002) afirmă: „În general, un sistem decontrol democratic al statului este un produs alsistemului său de guvernare, al politicilor, istoriei şiculturii sale. În plus, cum există multe sistemeculturale şi politice diferite există, de asemenea, şimulte norme diferite şi practici ale controluluidemocratic”.România a cunoscut o experienţă de transformareprofundă după 1989, pornind de la unul dintre cele maidureroase regimuri comuniste, încercând săconstruiască un regim democratic şi să se integreze încadrul unor instituţii euro-atlantice, precum NATO şiUniunea Europeană. Problema democratizării relaţiilordintre armată şi societate a fost una prioritară peagenda decidenţilor politici români şi a instituţiilor careau asigurat asistenţă pentru democratizare. Principalulmotiv a fost percepţia că armata ar fi fost un pilon alstatului comunist şi ar putea, oricând, să pună mânape putere. O altă prezumţie a fost acea convingereoccidentală neo-kantiană că democraţiile nu luptă unaîmpotriva celeilalte, aşa că un control democratic civilasupra armatei era dezirabil în Europa de Est.Cu toate acestea, relaţiile dintre armată şi<strong>societatea</strong> românească prezintă câteva particularităţice trebuie cunoscute.În primul rând, România nu are o tradiţie militaristă.Cu excepţia unei scurte perioade, în timpul celui de-aldoilea război mondial, armata română modernă s-aaflat mai mereu sub un anumit tip de control civil. ÎnEvul Mediu, teritoriile româneşti au fost ocupate fie deimperiile Otoman, Ţarist ori Austro-Ungar, încâtpercepţia populaţiei despre armată era aceea despreo armată de ocupaţie.În 1859, fostul colonel Alexandu Ioan Cuza, alesDomn al Principatelor Române a pus bazele statuluimodern şi armatei naţionale moderne. În aceeaperioadă, <strong>Armata</strong> României, alături de BisericaOrtodoxă Română au fost considerate două instituţiifundamentale ale construirii naţiunii române.Constituţia din 1923 a introdus norme de controldemocratic civil, România cunoscând perioada sa deaur de unitate şi dezvoltare. Cu toate acestea,sistemul democratic a fost distrus, începând cu 1938,cu dictatura regală şi continuată cu dictatura luiAntonescu, urmată de dictatura comunistă, până în1989.Cu toate că vorbim de o dictatură comunistă, unanume tip de control civil tot exista, controlul civilsubiectiv. Dacă în perioada anilor 1950 armataromână era sub controlul extern al comisarilor ruşi, darşi al PCR, după 1964 controlul civil devine mai„naţional”. În termenii ideologiei comuniste, armataromână aparţinea poporului, recrutarea ofiţerilor aveaun sistem de discriminare pozitivă pentru cei proveniţidin rândul muncitorilor, iar recrutarea soldaţilor era detip conscripţie universală, serviciul militar fiindobligatoriu. De aceea, la nivel retoric, nu putempresupune existenţa unei diferenţe culturale mari întrearmată şi societate şi nu avem evidenţe empiricepentru această presupoziţie. Mai mult decât atât,armata este atrasă, mai evident după anii 1980, lamunci în economia naţională.După sfârşitul războiului rece, atât revoluţionarii dindecembrie 1989, cât şi instituţiile occidentale au fostinteresaţi de construirea unor mecanisme de controldemocratic asupra forţelor armate, temându-se decreşterea diferenţelor dintre cultura militară şi cea asocietăţii democratice civile, în curs de cristalizare. Deaceea, construirea unor mecanisme de controldemocratic asupra forţelor armate a devenit oprioritate pentru instituţii precum OSCE, NATO sauUniunea Europeană.Astăzi, când România a devenit membră a NATOşi a fost evaluată asupra normelor de controldemocratic civil, este interesant să aflăm dacă existăo diferenţă între cultura militară şi a societăţiiparentale. Deoarece criteriile tehnice de admitere înNATO necesitau o armată profesionistă, este deaşteptat ca procesul de profesionalizare a armatei săducă la „remilitarizarea” culturii militare, la creştereadiferenţei culturale faţă de <strong>societatea</strong> românească.Concluzionând, relaţia civil-militară într-un sistemdemocratic pare a se baza pe următoarele principii:armata există pentru apărarea ţării şi a intereselor ei;această apărare presupune garantarea unei areneinternaţionale comerciale libere şi liniştite; profesiamilitară e subordonată conducerii politice prinreprezentanţii săi legali (guvern, ministru etc.); civilii şimilitarii trebuie să împărtăşească aceleaşi valori debază; lumea civilă trebuie să acorde armateiautonomia necesară pentru a-şi putea îndepliniobligaţia profesională.Ca o concluzie finală, armata are o triplăresponsabilitate: reprezentativă, consultativă şiexecutivă. Rămâne valabilă observaţia, conformcăreia, oriunde şi oricând, armata reproduce modelulsocietăţii de ansamblu. Eficienţa controlului civil semăsoară prin capacitatea clasei politice de adezangaja armata după ostilităţi sau cu ocazia unordecizii majore (reduceri, restructurări etc.).- 87 -
TEORIE MILITARĂApariţia problemelor în relaţiile civil-militare, maiales în cadrul noilor democraţii, este urmareaeşecurilor guvernărilor democratice de a promovareformele economice şi de a respecta legea şimenţinerea ordinei. Condiţiile politice sunt cele caredictează natura relaţiilor civil-militare. Un regim politiccivil stabilit şi instituţionalizat ar putea să fie cu greuînlocuit de un regim militar. Nici instituţia militară nupoate să pună în pericol o ordine politică bine stabilită.Civil şi militar sunt feţele aceleiaşi realităţi sociale.Societatea modernă se află în situaţia de „nici pacenici război”, se bucură de o pace prelungită, dar estecapabilă să treacă în timp scurt la starea de război.BibliografieDiferenţe culturale dintre armată şi <strong>societatea</strong>românească: / dr. Marian Zulean, Bucureşti, EdituraUniversităţii Naţionale de Apărare, 2005<strong>Armata</strong> şi Societatea Românescă, coordonatorştiinţific col. AL. GH. SAVU, Editura Militară, Bucureşti,1980.Raporturile armată-<strong>societatea</strong> civilă (studiuintroductiv) wwwhtp://cssas.unap.ro/...- 88 -
AREAL BUZOIANUn nume adunat pe-o carte:D. SERBESCU-LOPĂTARIDin legendele Penteleului:Drăgaica„Şi cărţile au soarta lor”, spune un dicton latin. În cazul volumului „Penteleu. Povestiri şi legende” (Buzău,Editura Ioan Călinescu, 1944, 364 p.) de D. Serbescu-Lopătari, destinul a fost „ajutat” de o istorie maşteră; apărutîn momentul în care România, după „întoarcerea armelor”, începe să se comunifice, întreg tirajul, cu excepţia a 3-4 exemplare de semnal, rămase autorului, a fost sechestrat / arestat sau „confiscat”, cum se confesează acestaîntr-o epistolă. La Buzău, naţionalizarea începea cu deposedarea de memorie. După confesiunile fostului deţinutpolitic D. Mazilu, care s-a întâlnit într-unul dintre lagăre cu Nicolae Călinescu, fiul editorului, întregul depozit altipografiei şi librăriei, conţinând inclusiv cărţi şcolare, dar cu un conţinut „reacţionar” a fost scoas din clădire şiincendiat de către proaspeţii activişti comunişti ai urbei( D. Maziulu, „În gheatele securităţii”).D. Serbescu-Lopătari (1883-1954), prozator, autor de cărţi pentru copii, manuale didactice, publicist, traducătordin Fraţii Grimm, culegător de folclor, a fost, din 1902 până în 1921, învăţător în satul natal, după care, inspectorşcolar la Buzău; a fondat revistele „Vremea nouă”(1905), „Sfatul sătenilor” (1912-1934) şi a colaborat la „Tribunaînvăţătorimii”(1931-1932).Cărţile sale – notează Alex. Oproescu - sânt destinare mai ales sătenilor şi copiilor, dinraţiuni utiliutar moralizatoare: „glume şi hazuri” pentru şezători, povestiri şi legende onomastice culese de la MoşTarcoci, pilde în dialog pentru tineri; o existenţă nealterată de politicianism şi filistinism (Scriitori buzoieni, Fişieristorico-literar; Buzău, Comitetul pentru Cultură şi Educaţie Socialistă, 1980, p. 57). Poziţionarea pe „coordonatele”vieţii sociale şi politice ale epocii nu este, cu dispensa momentului realizării „fişierului”, tocmai exactă. Serbescu-Lopătari, provenit din zona muntoasă a judeţului, unde obştile moşneneşti erau, chiar şi la începutul secoluluitrecut, unele din cele repprezentate din ţară, va scrie o lucrare cu caracter sociologic, „Proprietatea moşneneascăîn indiviziune. Studiu economico-social. Pagini din chestia ţărănească” (Buzău, Tipografia Ioan Călinescu, 1906,75 p.), în acută inconsonanţă cu pulsul bolşevizant al istoriei, când, la Baba Ana, în 1949, lua naştere prima„colectivă”, viu şi insistent salutată de presa comunistă, desfidănd proprietatea privată în toate formele, inclusivmoşnenească.Director al „gazetei pentru popor” „Sfatul sătenilor”, aceasta se intitulează, începând cu anul II, „Gazeta partiduluiţărănesc”, iar , după război, va saluta „Constituirea Partidului ţărănesc de la buzău(30 decembrie 1918) sau , în„Marea sărbătoare a ţăranilor din judeţul Buzău” 815 nov. 1921, prezenţa în ţinut a liderilor ţărănişti Ion Mihalacheşi dr. N. Lupu ( Alex. Oproescu, Presa buzoiană şi râmniceană. Dicţionar bibliografic, Vol.3: O-Z, Buzău, BibliotecaJudeţeană „V. Voiculescu”, p. 83-85). Articolul de fond al primului număr din „Tribuna învăţătorimii”, intitulat„Activitatea comunistă în Balcani”, semnala că România este singura ţară din lume în care niciun învăţător nu e- 89 -
AREAL BUZOIANcomunist (Alex. Oproescu, Op. cit., p. 103). Dealtfel, prin structura sa afectivă şi educaţie, ca şi Eminescu , ca şiMoş Tarcoci, martor şi mărturisitor, depozitarul unor vechi zapise de moşnean şi al unor tezaure de spirit popular,D. Serbescu-Lopătari era un paseist, un nostalgic al vremurilor în care, Basarabi, Muşatini, Descălecători de ţară,dătători de legi şi datini, au întărit cu urice pământul moştenit sau câştigat prin vitejie al strămoşilor. Fragmentude capitol prezentat narează „migraţia” nedeei de pe Penteleu către Buzău, ca pe o „stricare” a tradiţiei, oepigonizare treptată a rosturilor ei arhaice, în ideea că, nu totdeauna, „progresul” este un factor de civilizaţie.O reparaţiune salutară împotriva agresiunii totalitarismului asupra cărţii fostului învăţător, „apostol” al satelor,s-a realizat, prin iniţiativa lui Alex. Oproescu de a reedita-o, în 1996, într-o ediţie anastatică şi bibliofilă de 50 deexemplare. Oricum, pentru mulţi, necunoscută. (E.N.)În mijlocul ţăriiCa un maestru îşi ţinea Tarcociu prelegerile lui înziua aceia. Căci tot ce ne spunea el erau adevărateprelegeri. Nimic nu rămânea nearătat şi nimic nurămăsese necomentat din cele ce credea el că arevreo însemnătate pentru munte şi pentru noi. N’amvăzut un om care să cunoască mai bine munţii şilocurile de p’aici; dar nici unul care să ştie săpovestească mai frumos ca el. Parcă le lua de pecarte. Şi toate le spunea pe şartul lor şi cu atâtaconvingere şi cu atâta dragoste, încât ceasuri întregiputeai să-l asculţi, fără să ţi se urască.Eram acum pe poiana din Culianu, unde sta înfiptsemnul de hotar unguresc. Nu mai era aici hotar deţară acum, după răsboiu, dar rămăsese semnul: unstâlp de fier cimentat şi întărit aşa fel, ca nimeni sănu-l poată schimba în vecii vecilor.Şi totuşi:- N’avea nici-un rost, domnule! - spunea Tarcociu.Uitaţi-vă şi dumneavoastră: Poiană ici, poiană colea.Aceiaşi poiană fără ni ci-o deosebire. Aceiaşi iarbă,aceleaşi flori, aceiaşi brazi. Acelaşi neam de oamenicare şi-a purtat turmele de colo până colo prin po enileastea. N’ aţi văzut dumneavoastră? Stâna dinZănoaga o au nişte mocani de lângă Sibiu; cea delaŞapte Isvoare, unii din Să cele; cea din Cernatul,.auţinut-o până mai anul trecut unii din Covasna. Oilenoastre din Goideşti, pasc la un loc cu cele din ţaraBârsei. ..Şi tot aşa pe toţi munţii şi pe toate poenile de p’ aici:mocanii din toate părţile Ar dealului, de-a valma cu.ciobanii şi stăpâinii stâ nitor noastre. Cine ar putea săideosebeaseă precum că.unii sunt de dincolo, iar alţiide dincoace? Vorbesc la fel, se poartă la fel…sunt toţiromâni. Aşa a fost de cind lumea!…Cum era să ne despartă pe noi stâlpul ăsta ?- O fi, moşule, dar de aici încolo, a fost stăpânireungurească. Şi stăpânirea asta, până aci, în semnulăsta, îşi întindea puterea. Alte legi la ei, altele la noi.- Ştiu! – mă’ntrerupe el. Dar eu nu vorbesc destăpânire şi de legi, ci de oamenii trăitori p’aici.Stăpânirea putea să stea cu le gile. ei acolo, darmocanii stau cu noi în stânile de aici. Ei, cu oile şi cupoenile de-aici au: trăit, nu cu legile. şi stăpânirile deacolo. În jurul oilor ne-am întâlnit, ne-am întovără şitam vorbit, am plănuit. În jurul oilor am suferit, amluptat, ne-am ajutat… În jurul oiltor ne-am bucurat, amcântat, am petrecut şi am făcut atâtea şi atâteaîmpreună.Pe noi oile şi poenile astea ne-au ţinut u niţi şiînfrăţiţi. Cu. nimic nu ne-am fi simţit deosebiţi unul dealtul. .Ne-ar fi putut oare despărţi stâlpul ăsta?Hei, domnule!... atât de strâns ne-au legat şi ne-auînfrăţit toate câte au fost p’ aici, că nu stâlpul ăsta, cimii de stâlpi ca ăsta să fi fost şi tot nu ne puteaudespărţi. Căci, ştiţi dumneavoastră ce-a fost altă datăp’aici, prin poenile astea , care par pustii acum? ... Nue vorba numai de stâni şi mocani, ci... lumea,domnule... lumea toată, s’aduna p’aici. Cică era ovreme - e mult de-atunci - când românimea din toatepărţile: bărbaţi, femei, fete, flăcăi, veneau aici, pepoenile astea, anume ca să se vadă şi să secunoască…- Veneau să se vadă? De ce?- Păi … spuneau bătrînii, că’n fiecare an pe vremeaDrăgăicii era aici târg… târg mare şi pe deasupra, târgde fete… .- Târg de fete?… Cum?- Cum să fie? Târg ca toate târgurile! Uite…s’adunau aici oameni din toate. părţile şi din Ardeal, şide colea din Vrancea, şi din câmpie, şi de pe Olt, depeste tot, care cu ce-a vrea, ca la orice bâlciu... Şidupă ce isprăveau cu vânzările şi cumpărările, sepuneau pe jocuri şi petrecere... În petrecerile asteafieca re flăcău îşi alegea fata care-i plăcea, se logodeacu ea şi dupăce coborau oile din munte, se ducea Iasat şi făcea nunta. Numai aici se întâlneau şi secunoşteau flăcăii cu fetele. Aici începeau ei dragostea.Altfel n’aveau cum, căci toată vara flăcăii stau numaila munte, iar iarna cine ştie unde îşi făceau via ţa înjurul oilor. Şi dacă nu se duceau ei la sate, veneausatele la ei.- Când o fi mai fost şi asta nene Tarcoci? ·- 90 -
AREAL BUZOIANîntrebarăm. noi, cam în glumă.- Păi… eu nu ştiu când, dar de fost, a fost, căcibâlciul e şi azi.- Cum şi azi? Unde? Aici?- Nu, acum s’ a mutat. E bălciul Drăgăicii care se ţineacum în Buzău. Întâi s’a ţinut aici, pe poenilePenteleului, cum vă spun. Mai apoi, s’a mutat cică, pevale în jos, sub poala dealurilor - unii spun că la ValeaTeancului… Şi tot aşa, până a. ajuns în Buzău, cum îlştiţi.- Păi de unde ştii că... era tot târguI ăla?- Cum să nu ştiu? Se ţinea tot în aceiaşi vreme: pelasfârşitul lui Cireşar, după ce se tundeau toate oile şis’aduna lâna, chiar în timpul când dau grânele în copt.Cel din Bu zău nu se ţine tot în vremea asta ? Ş’apoidece-i zice Drăgaica? He… ce ştiţi dumnea voastră?Era târg mare de lână, căci nicăiri aiurea nu sepomenea atâta lânărie ca aici. La bâlciul ăsta veneaunu numai mocanii şi negus torii din toată lumea, darchiar fetele şi ne vestele din întreg cuprinsulmocănesc. Ele a duceau ţesături şi cusături de-ale lor,lucrate atât de frumos că le căutau negustorii descumpeturi de peste mări şi ţări, ca să le ducăcucoanelor lor, acolo unde trăiau ele, ca pe niştepodoabe scumpe. Aici se întâlneau fe tele cu flăcăii şiaici se cunoşteau, petreceau, şi-şi începeaudragostele lor. Şi de-aia s’a fă cut şi târg de fete.Nici-o fată nu lipsea dela târguI ăsta …Toate doreausă-I vadă … Căci… aşa-i tinere tul cu dragostele ei,feţii mei…Într’ o vreme ajunsese târg vestit de cai….. Parcăvăd şi acum îmbuestraşii lui Isar Posea din Nehoiaşpe care-i căutau negustorii din părţile Rusiei. Dar dupăce au venit trenurile în ţară, s’au rărit mult îmbuestraşiinoştri.Mai în urmă toată Drăgaica era plină de stămburi şizorzoane femeeşti... Veneau din toate străinătăţile deziceai că-i raiul fetelor şi nevestelor, nu altceva…Iar acum ... ce să vă spun? A ajuns târg decomedianţi şi de gogoşi... Ce să-i faci?Aşa-i place lumii de azi, se vede. Şi aşa cum eratârgul ăsta altă dată, nu era femee, nu era babă caresă nu ţie morţiş să se duci la Drăgaică. Ce să maivorbesc de fete? Plân gea fata pe capul lui tată-său deera în sta re să moară, numai şi numai s’o ducă la Dră -gaică. Iar acolo... atâta înghesuială de lume de n’aveailoc să te cârmeşti pe tot câmpul ăla din jurul Buzăului.Aşa era până acum, nu de mult…Acum… ca acum! Şi … cine ştie ce-o mai fi?…Şi moşul tăcu iar pierdut în gânduri.Fireşte, moş Tarcociu exagera poate. Totuşi celespuse de el, se păreau lucruri foarte serioase.. .Cum adică?…Bâlciul Drăgaica să se fi ţi nut cândvape poenile Penteleului?… Şi dece i-o fi zicândDrăgaica?- Poveşti, moşule!… Nu se poate!… Zise răm noi, casă-l necăjim.- O fi, domnule!…Decât, multe din cele ce au fostaltă dată şi multe chiar din cele ce se petrec azi, parpoveşti... Şi totuşi oa menii le trăesc şi le îndură. Adicăde ce să nu se poată? Dumneavoastră credeţi că nu -mai cele ce se scrie în cărţi sunt adevărate? Dar câtenu s’au petrecut şi câte nu se pe trec încă, fără să fiescrise. Hei, dragii mei…multe frumuseţi şi multe răutăţiacoperă vre mea, fără să ştie nimeni de ele. Şi multetaine ascund munţii şi poenile astea! Cine a stat să lescrie şi cine trăeşte să le vadă şi să le ştie pe toate?Tăcu. Privirile i le pierdeau acum pe coa steledesbrăcate de podoaba pădurilor, spre Muşa şiNeharna.- 91 -
AREAL BUZOIANInvitaţie la drumeţieAutor al unor monografii şi albume (unele cu legendăîn limbi de circulaţie europeană), colecţionar delegende şi „mistere” , coautor al unui volum privind oamenide ieri şi de azi ai ţinutului buzoian, GheorghePetcu, în colaborare, de acestă dată, cu SimonaMioara Boian, realizează un „compendiu” al brandurilorşi reperelor de toate varietăţile propozabile spreatenţie celor tentaţi, persuadaţi sau provocaţi să fie încunoştinţă de cauză: „Buzău. Să ne cunoaştemjudeţul” (2009, 64 p.), apărut sub egida ConsiliuluiJudeţean Buzău, Biroul de Promovare a Turismului şiAgroturismului.Date sintetice despre „cadrul natural” al zonei suntsuccedate de „cele mai importante atracţii”/oferte, constândîn rezervaţii naturale, monumente ale naturii,edificii religioase (Episcopia, mânăstiri, actuale şifoste, devenite lăcaşuri de mir, biserici, din municipiuşi oraşul Râmnicu Sărat), obiective turistice, „unicateîn lume” - terestre (naturale), cosmic/atmosferice(“cerul straniu”, din zona Bozioru-Fişici-Nucu), sau edificiiutilitare grandioase (barajul cu „plombă” de argilă,de la Siriu) şi artistice (tabăra de sculptură de laMăgura).Galeria unui panteon cultural laic (mai succint) esteschiţată prin scriitori: V. Cârlova, C.C. Datculescu, V.Voiculescu, Urmuz, Ion Caraion, Ion Băieşu, şi LaurenţiuUlici, într-o ordine aleatorie (cronologic), artişti(plastici şi ai scenei, în general, omologaţi de istoriaartei) dar şi creatori populari-instrumentişti (excesiv degeneros puşi în pagină: Dumitru Cadulenco, n. 1941,machetist şi încondeietor de ouă, beneficiază de unspaţiu tipografic echivalent însumării fişelor lui AristideDemetriade, actor, plus Adina Paula Moscu, pictoriţăsau, dintre scriitori, Cârlova, Urmuz şi Caraion).O serie de legende condensate şi in extenso, unelecu indicaţia sursei („Legenda cerului” – Ion Otescu),altele apocrife (simili science-fiction - legenda Luanei),altele simple „curiozităţi”: vulturul Ilie, preotul Ambrozieşi Acarul Păun, completează un mozaic, în intenţie,larg, după principiul „multum in parva” (mult în puţin).Case celebre, tradiţii, trasee turistice, un repertoaral taberelor şcolare, inclusiv campus-ul “Sfântul Savade la Buzău”, un inventar al succesivelor „şcoli normale”din municipiu şi chiar un “catechism” (cu întrebărişi răspunsuri „la temă”, extemporal mult pestemarginile informative ale lucrării) „deconspiră” unparteneriat şcolar, întru totul util şi onorabil, dealtfel,bine şi atrăgător utilat iconografic, în elegantăprezentare tipografică.Tocmai deaceea, vomsemnala (şi)câteva derapajede gustsau informaţie.P a t r i o t i s m u llocal nu îndreptăţea,credem,reproducerea,pe funcţie de„imn”, a unuitext de folclornou, proaspătcontrafăcut, „Măi Buzău, mândru judeţ” (AtenaBratosin Stoian, „text, muzică şi voce”, ultimele două–ştimele şi sonorul – nereproduse), unde, în afară deunele “raportări victorioase”, proprii unui sezon agricolşi politic încheiat („Pe plaiul tău holdele/ Întrec azi pădurile”),atribuiri eronate („Dumnezeu ne-a dat în dar/MUNTELE DE CHIHLIMBAR,/ Un BARAJ MARE-NSIRIU/ Şi la Terca FOCUL VIU”, ori barajul a fost construitîn timpul unuia dintre cele mai atee regimuri) precumşi laude la care nu numai că nici un poet (popularsau cult) nu ar subscrie, dar nici un geolog sau, nici laurgenţă şi sub presiunea emoţiei, un medic oculist: „ŞiVULCANII NOROIOŞI/ Sunt ca nişte ochi voioşi”;după tradiţia populară, consemnată şi de <strong>Alexandru</strong>Odobescu, la Pâcle, vulcanii cu pricina erau supranumiţi„cazanele lui Satan”. După cum, „Balada căpitanilorlui Negru Vodă – Manea, Goidea şi Lopată “conţine o semnalabilă inadvertenţă de armurărie, recuzabilăde către orice muzeograf: „Vin trei căpitanicălare/ Cu pistoale rumeioare”; arma de foc pomenităîn context devansează, cu vreo două secole, utilizareaei în Europa, ceea ce ne-ar mai aduce un nou şi nemeritatbrevet de protocronism (pistoalele sunt, maidegrabă, proprii recuzitei formaţiei contemporane „Nemuritorii”).Cum orice traseu de drumeţie implică şi marcajemai vagi şi nu totdeauna adecvate modificărilorterenului, unele de provenienţă anterioară, credem căinvitaţia de ultimă oră este, cu ţinta propusă dar şicumva extensibilă, utilă şi tentantă, generoasă înofertă, un pachet all inclusive, pagina (3) de început/acreditareavând în frunte o reclicvă antică –Cloşca cu puii de aur – şi, în final, un reputat articolgastronomic – babicul.Cronicar- 92 -
MOZAIC BUZOIANAsociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere,filiala Buzău,O forţă care contribuiela bunul mers al treburilorobşteşti în judeţMarţi, 13 aprilie a.c., cu începerede la ora 10, în sala de conferinţea Comenduirii Garnizoanei,a avut loc adunarea generală, pentrudarea de seamă, a Comitetuluişi a Biroului Permanent al FilialeiBuzău a Asociaţiei Naţionale aCadrelor Militare în Rezervă şi înRetragere, pentru perioada martie2009 - martie 2010.La activitate au participat membriifilialei buzoiene ANCMRR, iarca invitaţi: gl. mr. dr. Visarion Neagoe,comandantul garnizoaneiBuzău; gl. mr. (r.) Stelian Teodorescuşi gl. bg. (r.) Constantin Mihălcioiu,din partea ConsiliuluiDirector al Asociaţiei Naţionale; sociologulGheorghe Petcu, dinpartea Consiliului Judeţean Buzău,ing. Constantin Boşcodeală, primarulmunicipiului, împreună cuconsilierul Androne Florea; gl. bg.(r.) Achim Alstani, preşedintele filialei„Cultul Eroilor”; col. (r) ing. DumitruRadu, preşedintele AsociaţieiNaţionale a Veteranilor de Război;cadre militare în rezervă şi în retrageredin municipiu, reprezentanţiai unităţilor militare, veterani derăzboi, reprezentanţi mass-media localăetc.În prima parte a lucrărilor, col. (r)Ion Stanciu, preşedintele BirouluiExecutiv al Filialei Judeţene Buzăua ANCMRR, a făcut o analiză a activităţiidesfăşurate în plan ştiinţific,cultural, militar, social-umanitar şimedical şi a conlucrării cu diversestructuri militare şi civile. A mai fostprezentată şi o sinteză a activităţilordin cadrul asociaţiei şi a celordesfăşurate de anumiţi membri aiAsociaţiei în domeniul cercetării istorice,creaţiei literare etc. Demenţionat că, faţă de anul 2009,când filiala avea în evidenţă 687 demembri, numărul acestora a crescut,între timp, cu 70 de noi membri.În domeniul vieţii interne de organizaţie,raportul prezentat, cât şiluările de cuvînt au evidenţiat oseamă de activităţi specifice, întrecare întărirea numerică şi calitativăprin atragerea de noi membri, maicu seamă în urma restructurăriipotenţialului militar.Raportorul a mai menţionat căorganele administrative judeţene şimunicipale pot apela cu toată încredereala sprijinul organizaţieiatunci cînd consideră că aceasta lepoate veni în ajutor.Analiza a stăruit apoi asupra relaţiilorde colaborare cu unităţilemilitare din garnizoana Buzău,Centrul Militar Judeţean, CerculMilitar, Asociaţia Veteranilor deRăzboi, A.R.P.I.A., Fundaţia„Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu”, cuorganele administraţiei publice locale,cu diverse instituţii de stat şiprivate, cu alte filiale din ţară.În încheierea dării de seamă- 93 -a fost prezentat proiectul cu obiectiveleComitetului şi Biroului Permanent,în perioada următoare:continuarea demersurilor în vedereaînfiinţării Cimitirului MilitarBuzău şi a unui aşezământ pentrupensionarii militari fără alte posibilităţide îngrijire, îmbunătăţirea calităţiişi diversificarea activităţilororganizate în Filială şi afirmareaacesteia în plan local, regional şinaţional; afirmarea, în continuare,a activităţii filialei ca persoană juridicăşi persoană publică;chemarea, în continuare, la o viaţăactivă a cadrelor militare în rezervaşi în retragere, determinarea acestoraîn a-şi pune în folosul comunităţiiîntreaga pricepere şiexperienţă de viaţă, pe măsurapregătirii intelectuale, tehnice şiculturale a fiecăruia.Prin acţiunile şi activitatea sa,asociaţia trebuie să dezvolte în comunitateun patriotism activ, săasigure cinstirea memoriei eroilorcăzuţi la datorie pe câmpurile deluptă sau de instructie, să menţină,la membrii asociaţiei, vii sentimentelede unitate, de întrajutorarecamaraderească şi de demnitate,în calitatea lor de foşti membri activiai Armatei României care şi-aufăcut cu prisosinţă datoria faţă deţară.
MOZAIC BUZOIANConferinţa anuală a filialeiAsociaţiei “Cultul Eroilor”Filiala judeţeană a Asociaţiei Naţionale “CultulEroilor” a organizat, luni, 18 ianuarie a.c., Conferinţaanuală pentru prezentarea Raportului anual deactivitate (perioada martie 2009 – ianuarie 2010).Conferinţa – ne-a informat preşedintele filialei, gl. bg.(r.) Achim Alstani – a avut loc la ComenduireaGarnizoanei Buzău şi au participat ca invitaţireprezentanţi ai autorităţilor locale, ai instituţiilor destat, asociaţiilor şi fundaţiilor din judeţul Buzău.Activitatea a început cu intonarea Imnului Naţional şia Imnului Eroilor, urmate de un moment de reculegereînchinat memoriei eroilor români căzuţi pe câmpul deluptă. În cadrul adunării au fost prezentate: darea deseamă, planul de activităţi pe anul 2010, planulfinanciar pe anul 2010 şi propunerile de optimizare aproiectelor ce vor fi organizate în acest an.Spicuind din expunerea preşedintelui asociaţiei, dl.gl. bg. (r.) Achim Alstani, constatăm că în judeţulBuzău există 124 de monumente, un mausoleu, 88 deobeliscuri, 19 cimitire ale eroilor, 14 troiţe, şapte plăcicomemorative. În judeţul Buzău sunt înhumaţi 21.847de eroi (14.077 români, 4.600 germani, 3.170sovietici).Asociaţia are constituite filiale doar în 32 de oraşeşi comune, din cele 87 existente, un obiectiv prioritarpentru 2010 fiind acela al măririi numărului acestoraşi atragerea în conducerea lor a profesorilor de istorie,preoţilor, pensionarilor, şi a oficialităţilor locale.Un obiectiv important realizat în 2009 a fostrestaurarea monumentului Regimentului 48 InfanterieBuzău, precum şi amenajarea parcului aferent, carese numeşte „Parcul Eroilor”, activitate coordonată dedomnul general maior dr. Visarion Neagoe,preşedintele Fundaţiei “Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu”şi finanţată de Primăria Buzău şi Oficiul Naţional CultulEroilor.Nu lipsită de importanţă a fost obţinerea aprobăriipentru amenajarea unui cimitir al militarilor dingarnizoană, pe o suprafaţă de cinci hectare (peşoseaua de centură, în apropierea fabricii de bere),precum şi construirea unei capele.Pentru anul 2010, filiala Buzău a Asociaţiei “CultulEroilor” şi-a propus:- dezvoltarea relaţiilor cu autorităţile administraţeipublice locale, cu asociaţiile, uniunile şi organizaţiilecare pot contribui logistic la activităţile de comemorare- 94 -
MOZAIC BUZOIANşi cinstire a eroilor neamului;- obţinerea de fonduri, prin mijloace şi forme deactivităţi lucrative permise de lege şi statut, prinatragerea în asociaţie, ca membri statutari sau deonoare, a unor personalităţi cu putere economică şi cupregătirea necesară realizării dezideratelormenţionate;- continuarea acţiunilor de reparare şi întreţinere amormintelor eroilor şi operelor comemorative derăzboi, avându-se în vedere întregirea MonumentuluiRegimentului 48 Infanterie cu două piese de artilerie şidouă panuori pe care vor fi înscrişi toţi eroii dinmunicipiul Buzău;- sprijinirea asociaţiei Clubul Paraşutiştilor „Şoimii”pentru finalizarea proiectului de construire a unuimonument simbol;- organizarea, cu prilejul Zilei Eroilor, a unorconcursuri, simpozioane şi conferinţe cu caracteristoric, precum şi mediatizarea acestora în publicaţiilelocale.***Asociaţia Natională “Cultul Eroilor” fiinţează din1991, având ca prim obiectiv cunoaşterea reală asituaţiei monumentelor şi cimitirelor eroilor Neamului,precum şi a monumentelor, cimitirelor sau morminteloreroilor străini care se găsesc pe teritoriul Romaniei.Asociaţia Naţională “Cultul Eroilor” este o asociaţieapolitică, nepatrimonială şi nonprofit, formată dincadre militare în rezervă şi retragere, profesori,persoane din toate categoriile sociale şi are ca obiectde activitate cinstirea eroilor Neamului.De la înfiinţare până în prezent, prin activitateadesfăşurată de filiala Buzău s-au construit, reconstruitsau reparat sute de monumente şi operereprezentative închinate eroilor. De asemenea, princercurile Cultul Eroilor din şcoli şi licee de pe totcuprinsul judeţului se cultivă în rândul tinerilorsentimente de pietate şi respect faţă de tradiţii şitrecut, reconsiderarea istoriei naţionale şi a interesuluinaţional.La nivel naţional, asociaţia are organ propriu depresa, revista “România Eroică”, iar prin grija filialelorjudeţene, municipale, oraşeneşti şi comunale s-aueditat o serie de monografii şi cărţi de aur cumonumente şi opere reprezentative. Asociaţia îşidesfăşoară activitatea sub înaltul patronaj alPatriarhiei Române şi al Ministrului Apărării Naţionale,în strânsă colaborare cu Unitatea Naţională aVeteranilor de Razboi.- 95 -
MOZAIC BUZOIANZiua Naţională a RomânieiÎn seria activităţilor dedicate Zilei Naţionale aRomâniei, marţi, 1 decembrie, a avut loc la MonumentulEroilor Neamului din faţa Prefecturii din Buzău,un ceremonial militar de comemorare şi omagiere afăuritorilor unităţii naţional statale.Ceremonialul a cuprins oficierea unui serviciu religios,depuneri de coroane şi jerbe de flori, alocuţiuniale oficialităţilor publice locale şi defilarea gărzii deonoare. Aceasta a fost compusă din şase plutoane demilitari şi elevi de la: Batalionul de Război Electronic,Batalionul 47 Comunicaţii şi Informatică, Batalionul200 Stat Major şi Deservire, Şcoala de Aplicaţie pentruForţele Aeriene "Aurel Vlaicu" Boboc, Şcoala Militarăde Maiştri şi Subofiţeri "Traian Vuia" Boboc,Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi Muzica Militară.Sărbătoarea s-a încheiat cu un spectacol artistic.La eveniment au participat oficialităţi locale civile şimilitare, reprezentanţi ai partidelor politice parlamentareşi neparlamentare, copii, elevi, cadre militaredin garnizoană active, în rezervă şi retragere, veteranide război precum şi cetăţeni ai municipiului Buzău.Ziua Naţională a României a fost precedată de numeroaseactivităţi cultural-educative desfăşurate înunităţile şi instituţiile militare de învăţământ din judeţulBuzău.- 96 -
MOZAIC BUZOIANO nouă promoţie de ofiţerila BobocVineri, 9 aprilie, la Şcoala de Aplicaţie pentruForţele Aeriene “Aurel Vlaicu” s-a desfăşurat festivitateade acordare a gradului de locotenent, absolvenţilorcursului de formare a ofiţerilor în activitate,filiera indirectă, promoţia Henri Coandă 100.La festivitate au participat, alături de rudele celor24 de tineri absolvenţi, generalul maior Virgil Ristea,locţiitorul şefului Statului Major al Forţelor Aeriene,generalul (r) Niculae Spiroiu, directorul Fundaţiei“General Ştefan Guşă”, reprezentantul Direcţiei ManagementResurse Umane, colonelul dr. Iordache Sandaşi personalul Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene.Primul clasat la specialitatea controlor trafic aerianoperaţional a fost locotenentul Ristea Mihail, iar la specialitateameteorologie a fost locotenentul RaduVasile.Şefă a promoţiei Henri Coandă 100 a fost declaratălocotenentul Niţă Irina Georgiana, specialitatea aviaţienenaviganţi.Un moment deosebit de emoţionant a fost acordareaÎnsemnului Simbol al Şcolii de Aplicaţie pentruForţele Aeriene, generalului (r) Niculae Spiroiu. La rândulsău, acesta a oferit un premiu special şefului depromoţie.Comandantul Şcolii de Aplicaţie pentru ForţeleAeriene “Aurel Vlaicu”, comandorul Nicolae Jianu, împreunăcu generalul maior Virgil Ristea, au pus peumărul fiecărui militar epoletul de locotenent.Pe parcursul ceremoniei, cerul senin de la Boboc afost survolat de aeronavele IAR 99 Şoim şi IAR 316B, care au evoluat, la joasă înălţime, deasupra instituţiei.- 97 -
MOZAIC BUZOIANMinistrul Gabriel Oprea, înMinistrul apărării naţionale,Gabriel Oprea, şi ministrul dezvoltăriiregionale şi turismului,Elena Udrea, împreună cu primarulMunicipiului Buzău, au semnat,vineri, 16 aprilie a.c., la Buzău, unprotocol de colaborare în vedereaconstruirii unor blocuri ANL pe unteren disponibil de circa şaptehectare. Terenul din zona Micro 14,pe care se vor construi acestelocuinţe, se află în prezent în proprietateapublică a statului şiurmează să fie transferat, prinhotărâre de Guvern, din administrareaM.Ap.N. în administrareaConsiliului Local al MunicipiuluiBuzău.Proiectul presupune construcţiaa aproximativ 800 de locuinţe ANL,din care 30% vor reveni tinerilormilitari din garnizoana Buzău. Ceidoi miniştri, împreună cu reprezentanţiiautorităţilor locale, au vizitatterenul pe care M.Ap.N. îl aredisponibil şi s-au declarat mulţumiţide amplasamentul acestuia, avândîn vedere faptul că utilităţile necesareviitoarelor construcţii suntfoarte aproape.Ministerul Apărării Naţionale,care are mai multe terenuri disponibilesau imobile ale unor unităţi militaredezafectate, pune ladispoziţia comunităţilor localeaceste terenuri, comunitatea locală- 98 -
MOZAIC BUZOIANvizită în garnizoana Buzăule viabilizează, iar Ministerul DezvoltăriiRegionale şi Turismului vinecu construcţia prin programul ANL.Am început programul şi îl vomderula în 25 de garnizoane. LaBuzău am identificat, împreună cuprimăria, un teren disponibil deşapte hectare pe care se pot construiaproximativ 800 de locuinţeANL, iar 30 la sută dintre acesteavor fi pentru tinerii din armată.Este foarte important că toţi factoriipolitici au dat mâna pentru rezolvareaacestei probleme, întrucâtadministraţia nu are culoarepolitică, a declarat ministrul GabrielOprea.Până în prezent, au fost efectuatedemersuri în mai multe garnizoanedin ţară (Braşov, Lugoj,Lipova, Călăraşi, Piatra Neamţ,Zalău, Timişoara, Târgu Mureşş.a.), pentru încheierea unor acorduricu autorităţile publice locale, încolaborare cu Ministerul DezvoltăriiRegionale şi Turismului.În fiecare dintre aceste situaţii,- 99 -conducerea Ministerului ApărăriiNaţionale urmăreşte ca, prin sprijinulacordat autorităţilor locale, săfie rezolvate, pe baza acordurilorîncheiate, şi problemele reale alemilitarilor din aceste garnizoane,care ţin de asigurarea condiţiilor delocuit sau de muncă, astfel încât deun procent cuprins între 20 şi 40 %,din numărul locuinţelor realizateprin programe ANL, să beneficiezeşi tinerii militari.În cadrul vizitei, ministrul GabrielOprea s-a întâlnit cu personalulMApN din unităţi ale ganizoaneiBuzău, cu veterani de război şicadre militare în rezervă şi retragere,prilej cu care a prezentatpreocupările conducerii ministeruluipentru rezolvarea unor problemesociale, inclusiv demersurilefăcute în domeniul reglementăriipensiilor militarilor şi pentru îmbunătăţireastatutului soldaţilor şigradaţilor voluntari.
MOZAIC BUZOIANZiua Veteranilor de RăzboiZiua Veteranilor de Război a fostsărbătorită, joi 29 aprilie a.c, începândcu ora 10.00, prin organizareaunui ceremonial militar şireligios cu depuneri de coroane şijerbe de flori, la Mausoleul CimitiruluiEroilor din Buzău.La activitate au participat veteranide război, oficialităţi ale administraţieipublice locale, civile şimilitare, reprezentanţi ai partidelorparlamentare şi neparlamentare,militari activi şi în rezervă.De asemenea, au participatreprezentanţi ai mass-media localeşi cetăţeni ai municipiului Buzău.Manifestarea s-a încheiat cu defilareagărzii de onoare.***În semn de recunoaştere ameritelor veteranilor de război pecâmpurile de luptă, pentruapărarea independenţei, suveranităţii,integrităţii teritoriale şi a intereselorRomâniei, s-a instituit,prin Hotărârea Guvernului nr. 1222din 10 octombrie 2007, "Ziua Veteranilorde Război", care se organizeazăanual, pe 29 aprilie. La 29aprilie 1902, Regele Carol I a instituitprin Înalt Decret titlul-calitateade veteran de război pentru foştiiluptători din Războiul de Independenţă.- 100 -
MOZAIC BUZOIANZiua NATOZiua NATO a fost celebrată vineri,2 aprilie, în unităţile militare dinGarnizoana Buzău, prin organizareade ceremonii şi evocări alesemnificaţiei acestui eveniment.Activitatea organizată la ComandamentulOperaţional Întrunit"Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu", lacare a participat şi personalulBatalionului 47 Comunicaţii şi Informaticăşi Batalionului 200 StatMajor, a început cu înălţarea pecatarg a drapelelor României şiNATO, în acordurile ImnuluiNaţional al României şi ale ImnuluiAlianţei, fiind urmată deprezentarea "NATO – elementedefinitorii. Trecut, prezent şi viitor".În cuvântul său, generalul maiorVisarion Neagoe, comandantul ComandamentuluiOperaţional Întrunit,a amintit principalele etapeparcurse de <strong>Armata</strong> României de laaderarea la Alianţa Nord-Atlantică,în urmă cu şase ani, subliniind căprin misiunea principală a comandamentului,aceea de conducere astructurilor militare care execută123456789DE ZIUA EROILOR1 2 3 4 5 6 7 8 9 10misiuni în afara teritoriului naţional,contribuim şi noi, militarii buzoieni,la îndeplinirea angajamentelor asumatede ţara noastră faţă deNATO.ORIZONTAL: 1) De ziua eroilor. 2) Ofiţer şi soldat înfaţa morţii - Talpa ţării, sub arme. 3) Ultima palmă depământ românesc, eliberată, eroic de ostaşii noştri, în1944 - Oţelire în luptă (mf). 4) Aluminiu - Cu flori lacăpătâiul eroului (pl.) - Patru de la Roma. 5) Părinteautentic al copiilor altora (pl.) - În fine, pace ! 6. Plutape apă - Înzestrare nativă. 7) Indicator de dreapta laţară - Unde zburdă mieii. 8) Performer - Stan Udrea -Se ţin după navă ! 9) Glasul trompetei - Un virtualerou. 10) Dacii, Tudor sau memoria durerii (sing.).VERTICAL: 1) Unităţi cu forţă mare de impact înluptă. 2) Pe umărul celui căzut eroic la datorie - Raniţasoldatului. 3) Legat de ţarina lui! - A se uza. 4) Luptătoride vastă cultură (fem.) - Cap de maior ! 5) Din nou- L-a purtat pe Iisus în Ierusalim. 6) Începe atacul ! -Peretele cazematei - Atacă puii din zbor. 7) Nu suflăo vorbă măcar - Usturoi - Miros specific. 8) Cureluşă- De strajă la hotare. 9) Nevoiaş - Cu mâna strânsă.10) Moment sărbătotesc pentru eroii neamului.10Comandor (r) Ion Romanescu- 101 -
CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂUTel. 0724320042- 102 -
Fundaţia “Mareşal <strong>Alexandru</strong> Averescu”Buzău, Bd. Unirii nr. 138Tel. (fax) 0338117937www.fundatia-averescu.roe-mail: fundatia_maresal_averescu@ yahoo.com
Change language