Număr dedicat personalităţii mareşalului Alexandru Averescu şi ...

EvenimentMit şi realitateAlexandru Averescu -un mareşal, o fundaţie,un ideal------------------------------------------------ General-locotenent dr. Florian PINŢĂ,comandantul Comandamentului 2 Operaţional Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu”, BuzăuFără îndoială că una dintre cele mai prestigioase personalităţi militare pe carele-a dat neamul românesc în ultimele două secole a fost mareşalul AlexandruAverescu. Gânditor militar de largă deschidere doctrinară şi remarcabil comandantmilitar, Averescu ocupă un loc distinct în panteonul personalităţilor Armateia 2-a care şi-au pus inima şi condeiul în slujba găsirii celor mai adecvate modalităţide ridicare a capacităţii militare a ţării.4 www.jointophq.ro

EvenimentPersonalitate marcantă a poporului nostru, AlexandruAverescu a fost şi a rămas unul dintre celemai cunoscute nume din istoria armatei române,un personaj înconjurat de aureola unui erou legendar,care s-a impus la nivelul conştiinţei comune ca garantal victoriei, în decursul războiului pentru întregireaneamului.Numele lui semnifică în primul rând încrederea, într-ovreme, când un asemenea sentiment putea fi determinantpentru soarta ţării.Alexandru Averescu s-a născut la 9 martie 1859 laIsmail, în Basarabia istorică. S-a înrolat ca voluntar şia luptat în Războiul de Independenţă, fiind decorat şiavansat pe câmpul de luptă. În anul 1881 a absolvit curezultate remarcabile Şcoala divizionară de la MânăstireaDealu şi a dobândit gradul de sublocotenent. Întradiţia vremii, a urmat apoi specializarea la una dinşcolile militare de prestigiu din occident. Astfel, în 1886a absolvit cu rezultate excepţionale Şcoala Superioarăde Război din Torino, obţinând brevetul de ofiter de statmajor. Între anii 1888-1894 a lucrat în Marele StatMajor Român. Maior în 1894, Averescu a primit primafuncţie cu adevărat importantă în ierarhia militară, cânda fost numit comandantul Şcolii Superioare de Războidin Bucureşti, cea mai înaltă instituţie naţională de învăţământmilitar. În anul următor, va fi numit ataşat militarla Berlin. Acest post era unul din cele maiimportante pentru relaţiile militare ale României, avândîn vedere tratatul secret de alianţă cu Puterile Centraledin 1883 şi faptul că Germania era, la acea dată, principalulnostru furnizor de armament.Cariera sa militară s-a intersectat pentru prima datăcu iţele încurcate ale jocului politic, în intervalul 1907-1909. Astfel, la 13 martie 1907, în plină desfăşurare arăscoalei ţărăneşti, Alexandru Averescu a fost numit înfuncţia de ministru de Război. O tumultoasă intrare înarena politică ce a coincis cu reprimarea violentă a răscoaleiţărăneşti prin utilizarea armatei.Între 1911-1913, Averescu a îndeplinit funcţia de şefal Marelui Stat Major. Sub comanda sa efectivă, armataromână s-a mobilizat în mod exemplar în varaanului 1913 şi a trecut Dunărea fără a întâmpina practicvreo rezistenţă, punând capăt războaielor balcanicecare ameninţau pacea Europei.La declanşarea războiului de eliberare naţională şiîntregire statală din 1916-1918, a preluat comanda Armateia 2-a desfăşurată în centrul dispozitivului de pefrontul din Transilvania. Forţele de sub comanda sa aueliberat Braşovul, în august 1916, şi au înaintat pe liniaMureşului Mijlociu. În a doua jumătate a lunii septembrie1916, generalul Averescu a elaborat planul „OperaţieiFlămânda“ şi a condus gruparea de forţe angajatăîn această amplă acţiune.După eşecul acestei operaţiuni militare, a cărei responsabilitateaparţine lui Averescu, în octombrie -noiembrie acelaşi an, a revenit la comanda Armateia 2-a, apărând cu tenacitate căile de acces de importanţăstrategică din văile Prahovei şi Dâmboviţei,ameninţate de ofensiva Armatei 9 germane.Pentru iarna şi primavara anului 1917 Averescudeţine sub comanda sa forţele armate capabile deluptă, ceea ce îi conferă o autoritate deosebită şi îi permitesă se manifeste făţiş împotriva Misiunii militarefranceze. Dacă la Armata 1 reorganizarea şi refacereas-a desfăşurat sub stricta supraveghere a ofiţerilorfrancezi, la Armata a 2-a a avut loc sub control exclusivromânesc.Campania din vara anului 1917 a însemnat apogeulcarierei militare a generalului Averescu care a condusmarile bătălii de la Mărăşti (iulie 1917) şi Oituz (iulieaugust1917).Bătălia de la Mărăşti a fost o strălucită victorieromânească, obţinută în urma unei operaţii ofensivemagistral pregătite şi conduse de Averescu, care-l vaaşeza definitiv în galeria marilor comandanţi de oşti.După 1918 s-a angajat în viaţa politică ocupând importantefuncţii în conducerea de stat: preşedinte alConsiliului de Miniştri (ianuarie-martie 1918; 1920-1921; martie-august 1926; noiembrie 1926 - iunie1927); ministru de interne (1919, 1920), al industriei şicomerţului (1920-1921).În anul 1930, a fost înaintat, pentru întreaga sa activitatemilitară, la gradul de mareşal. A murit la 1 octombrie1938, la Bucureşti.Cu credinţa neslăbită în Dumnezeu, românul a văzutîn eroul de la Mărăşti şi Oituz acel sprijin care faceorice vis credibil şi realizabil. Ostaşul Averescu a fostun simbol care s-a transmis din generaţie în generaţie,nealterat de trecerea sa prin luptele politice şi în pofidaunei propagande de multe ori ostile.A rămas în conştiinţa poporului ca simbol al încrederiiîn propriile forţe, în capacitatea de rezistenţă în faţaunor ameninţări din cele mai grele.Din 2001, Comandamentul 2 Operaţional ÎntrunitBuzău este privilegiat să poarte numele acestui mareerou. Din dorinţa de a onora numele pe care îl poartă,de a se implica în viaţa garnizoanei şi de a promovaun spirit militar modern, ofiţerii din Comandament auînfiinţat Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”, o organizaţieindependentă şi neguvernamentală, al căreiscop primordial a fost reabilitarea Cercului MilitarBuzău şi transformarea lui într-un centru de promovarea tradiţiilor militare.În plan secundar, obiectivele s-au extins. Faptul căacum putem citi primul număr al revistei “Străjer încalea furtunilor”, este un rezultat al demersurilor susţinuteale acestei fundaţii. Momentul este cu atât mai important,cu cât anul acesta se împlinesc 90 de ani dela victoriile din vara anului 1917 de la Mărăşti şi Oituz,unde mareşalul Averescu a avut un rol decisiv. Deasemenea, menţionez, ca deosebit de important, faptulcă organizaţia iniţiază şi acţiuni caritabile, oferind sprijinmaterial şi moral camarazilor buzoieni aflaţi însuferinţă.Animaţi de exemplul mareşalului AlexandruAverescu, dorim fundaţiei care-i poartă numele şi publicaţiei“Străjer în calea furtunilor”, mulţi ani de viaţă şisuccese depline în aplicarea proiectelor planificatepentru formarea şi menţinerea unei imagini pozitive aArmatei Române.5

EvenimentPe scurt despreFundaţia “MareşalAlexandru Averescu”Fundaţia ,,Mareşal Alexandru Averescu’’ este organizaţiepersoană juridică de drept privat, fără scoppatrimonial, înfiinţată în temeiul dreptului la asociereprevăzut de articolul 40 din Constituţia României,O.G. nr. 26/2000 şi de Legea 246/2005.Obiectivele instituţiei:- perpetuarea valorilor morale, militare, tradiţionale, cunoaşterea şipreţuirea istoriei armatei, a celui dintâi comandant al Armatei a-2-a:Mareşalul Alexandru Averescu, personalitate marcantă în timpul războiuluide întregire naţională;- cultivarea şi menţinerea unei puternice coeziuni a cadrelor militare active,în rezervă şi în retragere, a soldaţilor şi gradaţilor voluntari, a personaluluicivil contractual din garnizoana Buzău ;- sprijinirea tinerilor militari în domeniul ştiinţific, cultural, artistic şisportiv, promovarea valorilor de cultură organizatională ;- sprijinirea reabilitării şi menţinerii în stare funcţională a clădirii CerculuiMilitar Buzău, modernizarea acesteia pentru a deveni un stabilimentpublic de întrunire, un loc de repaus după munca zilnică, un loc derecreere şi relaxare pentru camarazii din garnizoana Buzău şi din altegarnizoane, precum şi pentru membrii societăţii civile ;- sprijin material şi moral acordat militarilor şi familiilor acestora, prinacţiuni caritabile şi umanitare;- afilierea cu alte organizaţii naţionale sau internaţionale care promoveazăscopuri similare sau în aceeaşi sferă de activitate.Sediul fundaţiei este stabilit în municipiul Buzău, str. Independenţei nr.24 (în clădirea Cercului Militar), iar durata de funcţionare este nedeterminată.Patrimoniul iniţial (stabilit la 31 iulie 2005) - în valoare de340.000.000 lei vechi - este constituit din contribuţia cadrelor militare(active, în rezervă şi în retragere), a soldaţilor şi gradaţilor voluntari şi apersonalului civil contractual din unităţile militare din garnizoană.Patrimoniul este evidenţiat şi păstrat în conformitate cu legislaţiaromână în materie, pe numele fundaţiei, şi va fi folosit exclusiv pentrurealizarea obiectivelor acesteia.Consiliul Director este organul de conducere şi de administrare, compusdin persoane cu calitatea de membru fondator sau membru al fundaţiei.Între membrii fondatori şi membrii fundaţiei nu există diferenţe,ambele categorii având aceleaşi drepturi. Pentru realizarea scopuluifundaţiei, membrii fondatori au obligaţii în plus.Membrii Consiliului Director depun toate diligenţele pentru realizareascopului şi a obiectivelor fundaţiei, exercitând ca atribuţii:General-locotenent dr.Florian Pinţă,preşedintele executival Fundaţiei “MareşalAlexandru Averescu”General-locotenent dr.Teodor Frunzetipreşedintele de onoareal fundaţiei.6 www.jointophq.ro

EvenimentFonduriConform articolului 19 dinstatut, veniturile fundaţiei provindin: 1. contribuţiile membrilor; 2.dobânzi şi dividente rezultate dinplasarea sumelor disponibile, încondiţii legale; 3. venituri realizatedin activităţi economice directe;4. dividendele societăţilor comerciale,înfiinţate legal; 5. donaţii,sponsorizări sau legate; 6.resurse obţinute de la bugetul destat şi/sau de la bugetele locale;7. alte venituri legale.Situaţia financiarăProiectul de buget: venituri estimate:33.840 lei; cheltuieli estimate:6.230 lei; rezultatul reportatdin anii 2005 şi 2006 - 49.130lei; aport social - 34.000 lei;Total - 110.740 leiDisponibilităţi financiare: contBanca Transilvania - 94.624,53lei; certificate de trezorerie -4.100 lei; casierie cash - 939,20lei; Total - 99.663,73 lei.- stabilirea strategiei generale şi a programelor fundaţiei;- aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a bilanţului contabil;- alegerea şi revocarea comisiei de cenzori sau numai a unei părţi dinaceastă comisie, în funcţie de modul cum şi-au îndeplinit atribuţiile;- înfiinţarea de filiale;- încheierea de acte juridice, în numele şi pe seama fundaţiei;- executarea bugetului de venituri şi cheltuieli;- aprobarea organigramei şi a strategiei de personal ale fundaţiei;- modificarea statutului fundaţiei;- îndeplinirea altor atribuţii, prevăzute în lege sau în statut.Consiliul Director se compune din preşedinte, vicepreşedinţi, secretargeneral, directori, administrator-trezorier.Comisia de cenzori este organul propriu de control al fundaţiei şi secompune din trei membri, desemnaţi de Consiliul Director, în principiupentru patru exerciţii financiare: verifică modul în care este administratpatrimoniul societăţii; întocmeşte rapoarte şi le prezintă la şedinţeleConsiliului Director; poate participa la şedinţele Consiliului Director, fărădrept de vot; îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute în statut sau stabiliteîn şedinţele Consiliului Director.Resursele patrimonialeActivul patrimonial se va realiza din: a) contribuţiile membrilor fundaţiei;b) taxele de înscriere a noilor membri; c) dobânzile şi dividendele rezultatedin plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale; d) dividendele societăţilorcomerciale şi cotă parte din veniturile filialelor înfiinţate defundaţie; e) venituri realizate din activităţi economice directe; f) donaţiişi/sau sponsorizări; g) resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de labugetele locale; h) alte venituri prevăzute de lege; i) contribuţii în naturăale membrilor fundaţiei.Membri fondatori şi simpatizanţiPreşedinte executiv:Gl. lt. dr. Florian PINŢĂPreşedinte de onoare:Gl.lt.dr. Teodor FRUNZETIMr. Eduard FURTUNĂP.c.c. Vasile ALEXANDRUCdor (r) Gheorghe LEONESCUCol. (r) Marian ONCESCUPlt. adj. pr. Constantin IONIŢĂMembri fondatori:Gl.mr. Ion CHIRĂNESCUGl.bg.dr. Nicolae N. ROMANCol. dr. Gheorghe HARDONCol. dr. Mihai GOIACol. (r) Iulian IOJOIULt.col. Cătălin ALEXANDRUCol. Mircea MORARUCol. Lucian FOCAMr. Aurel DAVIDLt. col. Ştefan TAILUPMr. Ion GRAMAMr. Costin BARACLt. cdor. Nicolae OLTEANULt. col. Valeriu COMANLt. col. Sorin BOTEZATUCol. (r) Gheorghe STOIANMr. Ionel STOICACpt. Dănuţ MIHUMr. Sorin CROITORUMembri simpatizanţi: peste 1200 de cadremilitare în activitate, personal civil contractual, cadremilitare în rezervă şi în retragere, veterani de războidin garnizoana Buzău.Trezorier: casier: plt.maj. Gabriel DRAGUSecretar: mr. Costin BARACContabil: mr. ec. Gherghina GABORĂComisia de cenzori:Preşedinte:Col. (r) expert contabil autorizat Stan FILIPMembri :Col. (r) Iulian IOJOIUMr. ec. Doru MAGICĂMr. ec. Iulian LĂUDATUMr. ec. Adriana IANCUCpt. ec. Olimpia CALOTĂP.c.c. ec. Cristina VASILESCU7

EvenimentSchimbarea scopului fundaţiei se face numai de către majoritatea simplăa fondatorilor în viaţă, iar dacă nici unul dintre fondatori nu mai esteîn viaţă, aceasta se face numai cu întrunirea votului a patru cincimi dinnumărul membrilor Consiliului Director.Fundaţia îşi poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, pe bazahotărârii autentificate a Consiliului Director, prin care li se alocă un patrimoniu.Filiala este condusă de un Consiliu Director propriu, alcătuit dincel puţin trei membri, şi este entitate cu personalitate juridică, putândîncheia, în nume propriu, acte juridice de administrare şi de conservare,dar cu respectarea actelor transmise de la centru.Veniturile şi cheltuielileVeniturile fundaţiei provin din: contribuţiile membrilor fundaţiei; dobânzişi dividende rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiţii legale;venituri realizate din activităţi economice directe; dividendele societăţilorcomerciale, înfiinţate conform legii; donaţii, sponsorizări sau legate;resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau de la bugetele locale; altevenituri prevăzute de lege.Fundaţia poate înfiinţa societăţi comerciale, ale căror dividende se vorfolosi pentru realizarea scopului ei. De asemenea, poate desfăşura oricealte activitaţi economice directe, dacă acestea au caracter accesoriu şiau legătură strânsă cu propriul scop principal.Principalele cheltuieli ale fundaţiei sunt:• îndeplinirea obiectivelor fundaţiei ;• salarii şi adaosuri la salarii;• indemnizaţii, prime şi premii;• procurări de rechizite de birou;• chirii, dobânzi, taxe, comisioane bancare;• cazare, masă, transport;• apă, canal, salubritate;• energie electrică, termică şi gaze naturale;• editarea propriei reviste;• editarea de pliante, broşuri de prezentare pentru promovarea valorilorculturale româneşti• reabilitarea, modernizarea şi întreţinerea clădirii Cercului Militar;• alte cheltuieli.Cheltuielile se efectuează potrivit prevederilor bugetului de venituri şicheltuieli şi se aprobă de persoanele însărcinate de Consiliul Director.Salariile, îndemnizaţiile şi alte drepturi băneşti ale personalului se stabilescîn limitele statutului de funcţiuni şi ale bugetului de venituri şi cheltuieli.Consiliul Director poate dispune plata de premii, gratificaţii etc., pebaza disponibilităţilor existente.Exerciţiul economico-financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31decembrie ale fiecărui an.Dobândirea calităţii de membruPoate deveni membru al Fundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu” oricecadru militar activ, în rezervă sau în retragere, indiferent de data produceriiacesteia, personalul civil contractual din orice unitate militară, gradatprofesionist sau orice altă persoană cu capacitate de exerciţiu deplinăcare acceptă prevederile Actului constitutiv şi ale Statutului, achită taxade înscriere în valoare de 10 lei (RON), şi contribuie lunar cu o sumă învaloare de 5 lei (RON), până la data de 25 ale lunii în curs. Înscrierea înfundaţie se realizează pe baza unei cereri tip adresate Consiliului Director.Drepturile şi obligaţiile membrilorMembrii fundaţiei au următoarele drepturi:- dreptul de a alege şi a fi ales în organele de conducere şi control aleFundaţiei „Mareşal Alexandru Averescu”, conform prevederilor legale;- dreptul de a căpăta calitatea de salariat al fundaţiei, situaţie în carenu poate face parte din organele de conducere sau control constituite, respec-Actualitateabuzoiană"Danube Guard ‘07"Între 25 şi 29 iunie a.c, la sediulComandamentului 2 OperaţionalÎntrunit "Mareşal AlexandruAverescu", Buzău, s-a desfăşuratexerciţiul trilateral românobulgaro-sârb"Danube Guard’07", pe probleme de securizarea frontierelor şi terorism, cu executareaunor secvenţe practiceîn teren, pe apă, în sectorul fluviuluiDunărea cuprins întreNovo Selo - Bulgaria şi Porţilede Fier II, în aer şi pe uscat.Exerciţiul a fost organizat deMinisterul Apărării, prin Comandamentul2 Operaţional Întrunit,cu participarea Ministerului Internelorşi Reformei Administrative,Serviciului Român de Informaţiişi a celorlalte instituţii ale statuluicu responsabilităţi în acest domeniu.Atât ceremonia de deschidere,cât şi cea de închidere s-au desfăşuratsimultan în cele trei ţări.Pe timpul exerciţiului a fost realizatăo video-tele-conferinţă cucelelalte două puncte de comandăde bază de la Charalitzaîn Bulgaria şi de la Zajecar înSerbia.Miercuri, 27 iunie, a avut locZiua Distinşilor Vizitatori, la careau participat preşedinţii, TraianBăsescu, Georgi Pârvanov şiBoris Tadici, precum şi şefii instituţiilorde apărare şi securitatedin cele trei state.Ministrul apărării la BuzăuMarţi, 3 iulie a.c, ministrulapărării, Teodor Meleşcanu, aefectuat o vizită la Comandamentul2 Operaţional Întrunit"Mareşal Alexandru Averescu".Ministrul apărării a fost informatdespre conducerea operaţionalăa forţelor Armatei României dinteatrele de operaţii şi despre stadiulplanificării exerciţiilorROUEX 07 şi MILREX 07, carevor avea loc în toamna acestui an.8 www.jointophq.ro

EvenimentVizita a avut ca scop cunoaştereaşi rezolvarea operativă aproblemelor ce privesc creştereacalităţii vieţii personalului militarşi civil din Ministerul Apărării şide concentrare a efortului pentruoperaţionalizarea forţelor, conformangajamentelor Românieiasumate la NATO şi UE.Fapte, dincolo de vorbeCultivând spiritul camaraderiei,cu ocazaia Sărbătorilor de Paşti,Fundaţia "Mareşal AlexandruAverescu" a acordat mai multeajutoare financiare în valoare totalăde 5000 lei. Prezentăm, încontinuare, sumele alocatefiecărui caz în parte şi situaţiilecu care se confruntă beneficiarii.- 1.500 lei - Cpt. cdor. BăescuConstantin Ştefan, fost pilot înGrupul Aviaţie Şcoală Vânătoareşi Vânătoare Bombardament dela Boboc. Suferă de insuficienţărenală, face dializă de trei ori pesăptămână, a câte patru oreşedinţa, iar nivelul actual al boliiimpune un urgent transplant derinichi.- 1.500 lei - s.g.v. Badea Vasile,încadrat la Batalionul 200 StatMajor şi Deservire. Casa şi toatebunurile i-au fost mistuite de unincendiu devastator, iar în urmanefericitului eveniment buniculpersoanei în cauză a murit.- 500 lei - frt. Apostol Liviu, încadratla Batalionul 47 Comunicaţiişi Informatică. Medicii i-audepistat o tumoare pe creier şinecesită o intervenţie chirurgicalăcostisitoare.- câte 500 lei - pentru m.m. ŢurloiMarcel, mm. Sorescu Costicăşi sg. maj. Vasile Sorin Darie, toţitrei încadraţi la Batalionul derăzboi electronic. Aceştia au fostimplicaţi într-un accident rutier şiau suferit multiple fracturi extremde grave, precum şi complicaţiila nivelul organelor interne.Acum, sg. maj. Darie are nevoiede o proteză craniană, iar cei doimaiştri militari de proteze pentrumembrele inferioare.tiv din cadrul Consiliului Director sau din comisia de cenzori;- dreptul de a participa la întreaga activitate a fundaţiei;- dreptul de a fi informat asupra activităţii fundaţiei, inclusiv asuprafolosirii fondurilor;- dreptul de a cere revocarea unor reprezentanţi aleşi în organele deconducere şi control, cu acordul scris al majorităţii simple (50% +1) dinmembrii fundaţiei.Dizolvarea şi lichidarea fundaţieiFundaţia „Mareşal Alexandru Averescu” se poate dizolva:1. De drept;2. Prin hotărâre judecătorească.Dizolvarea de drept presupune:- imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacăîn termen de 3 luni de la constatarea faptului nu se produce schimbareascopului;- imposibilitatea constituirii Consiliului Director în conformitate cu statutulfundaţiei, dacă această situaţie durează mai mult de un an de la datala care, potrivit statutului, Consiliul Director trebuia să se constituie.Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în acărei circumscripţie se află sediul fundaţiei, la cererea oricărei persoaneinteresate.Dizolvarea prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoaneinteresate, are loc atunci când:- scopul sau activitatea fundaţiei a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;- realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;- urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a constituit;- a devenit insolvabilă;- nu mai obţine autorizaţiile prealabile necesare, potrivit legii.În cazul dizolvării fundaţiei, bunurile rămase în urma lichidării nu se pottransmite către persoane fizice. Acestea pot fi transmise către persoanejuridice de drept public sau privat cu scop identic sau asemănător pebaza unui act (proces-verbal), încheiat între cele două părţi, întocmit înformă autentică - în faţa notarului.O dată cu numirea lichidatorilor, mandatul Consiliului Directorîncetează. Lichidatorii efectuează inventarul şi încheie un bilanţ cu situaţiaexactă a activului şi pasivului.Organigrama Consiliului Directoral Fundaţiei Mareşal Alexandru Averescu(situaţia la 5 mai 2007)ReferentSecretargeneralAdministratortrezoreriePreşedinteleConsiliului DirectorVicepreşedinteleConsiliului Director 1Directori(de programe)ContabilfundaţieVicepreşedinteleConsiliului Director 2MembriiConsiliului director9

Parfum de epocăLuminaţi-vă faţa !Cercurile militare de altădatăÎn România cercurile militare au fost create după Războiul de Independenţă,fiind o prelungire a modelului militar francez. Ele funcţionau în principalele garnizoaneale ţării şi aveau rolul de interfaţă între armată şi societatea civilă. Uneledintre ele dispuneau chiar de un local propriu, iar conducerea lor revenea comandantuluigarnizoanei, care avea, de regulă, cel mai mare grad militar.Un aspect deosebit de interesantîn privinţa construirii cercurilormilitare, la sfârşitulsecolului XIX şi începutul celui următor,a fost solidaritatea ofiţerilorde atunci pentru realizarea acestuigen de edificiu. Peste tot în ţară, fondurilenecesare realizării cercurilormilitare au fost constituite din donaţii,în special subscripţii şi cotizaţiiale ofiţerilor, precum şi din subvenţiide stat şi împrumuturi rambursabile.În majoritatea garnizoanelor, contribuţiileofiţerilor au fost de circa 80%.Cele mai atractive evenimenteerau balurile militare. După războiulde independenţă, se organizau reuniunimilitare în amintirea participăriila luptele din sudul Dunării,dar şi cu ocazia principalelor sărbătorireligioase: de Crăciun, de AnulNou, de Paşti sau când se dădea înfolosinţă o cazarmă nouă.Îniţiativele locale au început să fiedin ce în ce mai multe, aşa că, maitârziu, se organizau baluri şi cu alteprilejuri: de mărtişor, când unitateaîmplinea un număr de ani de la înfiinţare(25, 50, 100 de ani) sau cuprilejul venirii unei noi promoţii deofiţeri în garnizoană (aşa-numitul“bal al bobocilor”). Ofiţerii tineri erauluaţi în primire de cei mai în vârstă,care aveau obligaţia să organizezeun eveniment monden pentrucunoaşterea realităţilor din garnizoanăşi pentru apropierea lor.În fapt, balurile organizate de cercurilemilitare erau o formă de relaţionarea corpului ofiţeresc cusocietatea civilă. Multe căsătorii aleofiţerilor s-au realizat prin intermediulacestor petreceri şi multecăsnicii s-au destrămat tot ca urmarea acestor ceremonii.Ofiţerii veneau de obicei în uniformă,deşi ea nu era obligatorie,pentru că ţinutele oficiale, de gală,impresionau şi atrăgeau ochii sexuluifrumos.Balurile ofiţerilor erau cele mairâvnite, deoarece aici se făcea deobicei intrarea în lume a tinerelor dinprotipendadă sau din clasa mijlociea oraşului. Intrarea în lume a acestorase petrecea pe la 15 ani, iar familiacare avea o fată depuneamultă muncă pentru a o introduce laun bal. Pregătirea se făcea cu celpuţin un an înainte, acest lucruînsemnând angajarea unui profesorde dans, a unei croitorese pentrutoaletele domnişoarelor, aspecte decare se ocupau mamele sau mătuşile.Treaba tatălui, cu un anînainte, era să facă rost de o invitaţiela balul ofiţerilor. La o asemenea petrecereselectă nu putea participaoricine, pentru că aceste invitaţii labal erau acordate celor cu o starematerială bună: ofiţerii se puteaucăsători numai cu o fată care aveao zestre corespunzătoare pentru a-lîntreţine. O tânără săracă sau cu oavere modestă nu avea nici o şansăsă se căsătorească, decât în cazulîn care ofiţerul avea el însuşi o averesuficientă.Muzica, de regulă, era cea a armatei,care, desigur, nu cânta numaimarşuri, ci dimpotrivă, avea un programmuzical foarte variat. Adeseorise apela şi la formaţii civile de muzică;aveau loc chiar şi unele spectacoleartistice date de artişti dingarnizoană sau aduşi din altă parte.Lt. col. Constantin DinuDesele comentarii din presa vremii, care aveau ca subiect scandalurilerepetate generate de ofiţeri beţi în localuri de proastă reputaţie din mahalaleleBucureştilor, i-au determinat pe mai-marii Oştirii să se gândească laluarea unei măsuri care să ferească armata să mai „pată“ vreo ruşine, iarhainele militare să nu mai fie terfelite. Singura soluţie la îndemână a fostsă le facă un club, un loc al lor, al ofiţerilor, unde să-i adune pe toţi, feriţide ochii vulgului... loc în care se puteau da în stambă liniştiţi, fără a fivăzuti de ziariştii duşmănoşi care a doua zi i-ar fi dat „pac la Războiu !“.Şi, ca acest loc să poarte un nume, i s-a spus simplu, „Cercul Militar“.10 www.jointophq.ro

SOS Cercul Militar BuzăuLăcaş de păstrare şi cultivarea tradiţiilor militare------------------------------------------------------------------- Col. dr. Mihai GOIA,Comandamentul 2 Operaţional Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu”, Buzău.Altădată era ceva obişnuit pentru buzoieni ca, atunci când treceau pe lângă ferestreleCercului Militar din localitate, să audă muzică. Exista în permanenţăcineva care trebuia să facă repetiţii. Atunci, clădirea din strada Independenţeinr. 24 era un centru cultural al militarilor activi sau în rezervă, cărora, nu depuţine ori, li se alăturau şi persoane civile din localitate.Documentele vremii ne arată căprimele cercuri militare din ţaranoastră au luat fiinţă în ajunulrăzboiului pentru independenţă, din1877-1878. De pildă, Cercul Militar alOfiţerilor din garnizoana Bucureşti a luatfiinţă la 15 decembrie 1876, statutul săude funcţionare fiind votat în şedinţeleadunării generale a ofiţerilor din aceastăgarnizoană.Deşi înfiinţate încă din anul 1876, calitateade persoană juridică le-a fost recunoscutăabia în anul 1896. 1)Recunoaşterea acestei calităţi le-a datposibilitatea să poată fi reprezentatelegal în faţa instanţelor judecătoreşti, să11

EvenimentGeneralul Gheorghe Spirescu,comandant al R. 7 Art. şifondatorul Cercului Militar alOfiţerilorîncheie acte legale, să primească donaţiietc.În garnizoanele mai mici, cercurile militareau luat naştere mai târziu şi la datediferite. Până în anul 1906 luaseră fiinţăcercuri militare în 18 garnizoane ale ţării,printre care se numără şi cele din Buzăuşi Râmnicu Sărat. 2)Una din problemele importante de rezolvatpentru buna funcţionare a cercurilormilitare a fost aceea a localului încare acestea aveau să funcţioneze.Toate cercurile au început prin afuncţiona în localuri închiriate, însă înmulte cazuri condiţiile necorespunzătoareîmpiedicau îndeplinirea în bunecondiţii a scopurilor pentru care fuseserăînfiinţate. De aceea, construirea unuilocal propriu a devenit o problemă prioritarăpentru toate cercurile militare.Primele localuri proprii ale cercurilormilitare au fost construite la Constanţa(cu fonduri primite de la stat) şi la Câmpulung-Muscel(prin cotizaţia ofiţerilor). 3)Treptat, în decursul anilor, şi-au construitlocaluri proprii şi celelalte cercuri militare,printre care şi cel din garnizoanaBuzău. „Odată pe săptămână, toţi ofiţeriigarnizoanei se adunau pentru conferinţela cercul militar din oraş (n.n. Buzău).Către sfârşitul epocii, locotenentulcolonel Spirescu (comandantul Regimentului7 Artilerie n.n.) luă iniţiativa săse construiască un local propriu pentrucercul militar în localitate.În acest scop, încă din timp, începu săadune fonduri. Nu numai ofiţerii, darchiar reangajaţii activau pentru aceastape toate căile. Astfel, reangajaţii Regimentului7 Artilerie dădură câteva balurişi serbări al căror venit se vărsă în folosulcercului militar.Îndată ce Spirescu fu avansat colonel,deveni preşedintele cercului militar dingarnizoană. În această calitate desfăşurăo activitate intensă pentru completareaacestor fonduri. Nimic nu-iscapă în acţiunea aceasta. În fine, prinintervenţia lui, se obţinu un fond de50.000 lei de la Minister.” 4)Şi astfel cu fondurile strânse prinstăruinţa colonelului Spirescu începuceva mai târziu construcţia localului cerculuimilitar al ofiţerilor din Buzău aşacum se vede şi azi.Aşadar, colonelul Gheorghe Spirescupoate fi considerat ca fondator al CerculuiMilitar al Ofiţerilor din Buzău. Vomnota că, pentru o garnizoană ca Buzău,această clădire poate fi consideratămonument istoric, ce-i face cinste.Continuăm cu mărturii de mai târziu,din vara anului 1946, găsite în memoriilelăsate de preotul garnizoanei Buzăude atunci, pr. maior Dumitrescu H.Marin, astfel: „În ziua de 20 iulie 1946 săse dea la Cercul Militar din Buzău, un bal– chermeză, cu organizarea căruia se vaocupa pr. maior Dumitrescu H. Marin”. Înluna martie 1914 se pune temelia nouluilocal în strada Independenţei (Carol I),care s-a construit din cotizaţiile ofiţerilorşi o subvenţie dată de către: Ministerulde Război, Casa Oştirii şi Banca Naţionalăa României”.După modelul Cercului Militar deInstrucţie la tunuriîn anul 1900.Regimentul 7 Artilerie a luatfiinţă la 1 aprilie 1883 înFocşani (Decret 829 /08.04.1883), iar la 1 aprilie1892 a fost mutat îngarnizoana Buzău.12 www.jointophq.ro

Eveniment Cercul Militar al Ofiţerilor (Casa Armatei) din str. Independenţei. Imagine din 1916.------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ În 1927, gazeta “VoceaBuzăului”, nr.15/4.12.1927,anunţa că, pe 10 decembrie1927, va avea loc solemnitateade deschidere a Cercului MilitarBuzău, complet renovat; seanunţa participarea la ceremoniea generalului AristideRazu, inspector al Geniului,fost comandant al Regimentului8 Infanterie Buzău şi alBrigăzii a X-a Buzău (până la1916). La 11 decembrie 1927,“Vocea Buzăului” revenea cuinformaţia că solemnitatea deinaugurare s-a amânat pentrudata de 21 ianuarie 1928.ofiţeri, în scopuri asemănătoare a fostconstruit şi Cercul Militar al Subofiţerilordin garnizoana Buzău, în 1921, în stradaGării.Asistăm în anul 1912 la crearea uneireţele de biblioteci la cercurile militare pecare, ca o dovadă a continuităţii, oregăsim şi astăzi aproape la fel. Bibliotecilemilitare erau împărţite la vremea respectivăîn şase categorii. BibliotecaCercului Militar din Buzău era de categoriaa III-a, Buzăul fiind reşedinţă de divizie,iar cea de la Râmnicu Sărat decategoria a V-a, garnizoana fiind reşedinţăde regiment.De la început, toate cercurile militareşi-au organizat câte o bibliotecă, alecăror fonduri de cărţi, variabile de la cercla cerc, s-au mărit pe măsură ce au trecutanii.În anul 1942 toate cercurile militare aufost contopite într-o singură instituţiecentralizată denumită “Casa cercurilormilitare din România”. O dată cuaceasta, calitatea de persoană juridicăacordată cercurilor militare înceta, şitoate drepturile şi obligaţiile acestora treceauasupra acestei instituţii.Această situaţie a dăinuit până la 1 octombrie1946, când “Casa cercurilor militare”a fost desfiinţată, iar cercurilemilitare şi-au recuperat personalitateajuridică acordată în temeiul legii din 29ianuarie 1912.Instituţia “Cercul Militar” din garnizoanaBuzău a funcţionat în clădirea actualădin anul 1914 cu o întrerupere înperioada septembrie 2001 - iunie 2002.Asemănător oamenilor şi clădirile îmbătrânesc.În decursul vremii, ca urmarea vechimii sale, a unor deficienţe de întreţinere,dar şi a efectelor calamităţilornaturale, imobilul a suferit numeroasedeteriorări.În perioada septembrie 2001 - iunie2002, lăcaşul tradiţional al oştirii dinBuzău a fost temporar închis, în scopulstudierii structurii de rezistenţă, valoareade expertizare pentru determinareagradului de risc seismic ridicându-se lasuma de 107.492.237 lei vechi(10.749,22 RON). În această perioadă,Cercul Militar a funcţionat în clădireaComenduirii Garnizoanei Buzău.La solicitarea Cercului Militar şi a conduceriigarnizoanei Buzău, dl. inginerViorel Constantinescu, în calitate de expertîn construcţii edilitare, a răspuns cudeosebită solicitudine realizând, gratuit,expertiza şi proiectul de reabilitare a edificiuluilucrării în valoare de peste100.000.000 lei. În urma expertizei,DECIZIA MINISTERIALĂ NR. 516 DIN 27 SEPTEMBRIE 1912DECIZIA MINISTERIALĂNr. 516 din 27 septembrie 1912relativă la recunoaşterea personalităţii morale a nouă cercuri ofiţereştişi a unuia de subofiţeriAvând în vedere dispoziţiile legilor decretate sub nr. 376 şi 2392 din 1912 şi18 din 29 ianuarie şi 21 aprilie 1912 precum şi în Monitorul Oastei, partea regulamentarănr. 6 şi 13 din 1912, care prevăd recunoaşterea prin decizii ministerialea personalităţii morale şi de subofiţeri (...). Decid, pe temeiulsus-menţionatelor legi se recunoaşte calitatea de persoană morală cercurilemilitare ofiţereşti din FOCŞANI, PITEŞTI, PLOIEŞTI, BUZĂU, CONSTANŢA,TULCEA, TECUCI, BÂRLAD ŞI CÂMPULUNG, precum şi cercului militar desubofiţeri din garnizoana FOCŞANI.MINISTRU DE RĂZBOIGeneral de divizie I. ARGENTOIANUFond R.S.EM. 1273, cd. 3213

Evenimentclădirea a fost încadrată în clasa de riscseismic II, primind avizul pentru desfăşurareaactivităţilor în interiorul acesteia începândcu luna iunie 2002.Deoarece la nivelul structurilor abilitatedin Ministerul Apărării fondurile de care sedispunea erau insuficiente, comandantulgarnizoanei de atunci a constituit, împreunăcu toţi comandanţii de unitate din garnizoană,un comitet de colectă de fonduribăneşti, astfel încât la sfârşitul anului 2004s-au realizat lucrări la acoperişul clădirii învaloare de 314.271.090 lei vechi.În anul 2005 a luat fiinţă Fundaţia“Mareşal Alexandru Averescu” având caobiectiv principal acţiunea de reabilitare aclădirii Cercului Militar, fundaţie carenumără astăzi 643 de membri.Actualul comandant al garnizoanei (şipreşedinte al Fundaţiei "Mareşal AlexandruAverescu"), urmând exemplul predecesorilor,a decis să continue iniţiativa privindreabilitarea Cercului Militar Buzău. Cuocazia ultimei şedinţe a fundaţiei (aprilie2007), Comitetul Director a luat hotărâreade a se continua demersurile pentru realizarealucrărilor de reparaţii. Astfel, seîncearcă să se adauge o nouă filă la strădaniacelor care au iniţiat şi a celor care audat continuitate peste vremuri acestuilăcaş de cultură şi educaţie ostăşească.Clădirea Cercului Militar Buzău, monumentistoric şi de arhitectură, edificiureprezentativ, cu valoare de simbol al instituţieiARMATA în municipiul Buzău, constituielocul unde istoria, arhitectura, culturaVeşti îmbucurătoareFundaţia nu se deziceLa şedinţa din 19 iunie a.c., ConsiliulDirector a dat curs pozitivplanului cu activităţile administrativecare se vor efectua până lasfârşitul anului la Cercul Militar. Stabilitpe termene şi responsabilităţiproiectul de acţiuni ce urmează a firealizat cuprinde o listă a celor maiurgente lucrări de reparaţii şi amenajări,pentru a-i reda, într-o primăfază, aspectul unei instituţii militare.1. Întocmirea, înaintarea şi aprobareaNotei de fundamentare pentrulucrările de reparaţii capitale;2. Întocmirea unui proiect de reamenajareinterioară a spaţiilor, pedestinaţii; iniţierea demersurilor pentrudotarea cu: masă de tenis, masăbiliard, alte materiale de club;3. Asigurarea materialelor de întreţinere;repararea instalaţiei electrice;4. Repararea şi vopsirea gardului(exterior şi interior), a băncilor din interiorulcurţii; repararea afişierului, ainstalaţiei de apă din curte; efectuareacurăţeniei în curte (tundereaierbii, amenajarea aleilor, curăţarea14pomilor de uscături etc).5. Renovarea exteriorului clădirii;6. Renovarea tuturor încăperilordin clădire;7. Confecţionarea şi afişarea lavedere a unei firme proprii;8. Curăţirea, repararea, înlocuireageamurilor sparte, vopsirea tuturoruşilor şi ferestrelor, precum şi reparareaîncuietorilor acestora;9 Repararea şi vopsirea caloriferelor;repararea şi amenajareagrupurilor sanitare, amenajarea săliide festivităţi şi iniţierea demersurilorpentru dotarea cu scaune noi;11. Amenajarea scenei;12. Conectarea la reţeaua telefonicăSTAR, asigurarea de cablu TV(sau antenă), conectarea la Internet;13. Amenajarea sălii de tradiţii;14. Dotarea cu jaluzele verticale aferestrelor (cu prioritate sala de festivităţi),efectuarea de demersuri pelângă anumite societăţi comerciale(în special cele care funcţionează înunităţi militare) pentru amenajarea şipunerea în funcţiune a terasei dinspatele clădirii;16. Repararea şi lăcuirea parchetului;17. Refacerea fişelor postului personaluluiîncadrat.Şeful Cercului Militar a primit sarcinade a informa lunar, la şedinţelede lucru ale comandantul Comandamentului2 Operaţional Întrunit, desprestadiul lucrărilor. În şedinţă s-adiscutat, de asemenea, desprerevederea şi întocmirea unui regulamentpropriu de funcţionare al CerculuiMilitar, document ce va fiaprobat de comandantul garnizoaneiBuzău, având ca termenluna iulie 2007.Ne exprimăm speranţa că într-unviitor apropiat Cercul Militar vacunoaşte o evoluţie ascendentă încursa redevenirii sale ca cetate aspiritului militar de corp. Dincolo decâmpul de instrucţie şi spaţiul rigurosal cazărmii, această instituţie vapune la dispoziţia militarilor garnizoaneiBuzău oferta de activităţi dindomeniile cultural-educativ, artistic,recreativ-distractiv etc.Redacţia

Evenimentşi arta se împletesc în mod firesc, spre înnobilareaşi înălţarea sufletească a oamenilor.Am scris aceste rânduri cu sprijinuldoamnei Luminiţa Giurgiu de la ServiciulArhive al Ministerului Apărării, precum şia profesorului Alexandru Gaiţă de la filialaBuzău a Arhivelor Statului. Le mulţumescpentru colegialitatea lor generoasă.Ofiţer, ofiţeraş ...Note___________1.Înaltul decret nr. 1612, publicat în MonitorulOficial nr. 288 din 31 martie 1896.2.Căpitan Simionescu, Cercurile Militare,Bucureşti, 1906.3.Căpitan Simionescu, op. cit., pag. 74.D. Şerbescu – Lopătari, G.I. Stoiceanu,Regimentul 7 Artilerie, Cinzeci de ani de viaţă,însemnări, povestiri şi fapte trăite, Tipografia“Dacia”, 1935 – Buzău.În statutul de început al cercurilor militare erau prevăzute şi scopurile principaleale funcţionării acestui club:- strângerea legăturilor de camaraderie între ofiţerii de toate armele şi toategradele, între ofiţerii activi şi cei în rezervă;- punerea la dispoziţia ofiţerilor şi membrilor de familie a unui local propriu, încare să-şi poată dezvolta educaţia cultural-artistică, să-şi îmbogăţească cunoştinţelegenerale şi de specialitate sau să-şi poată petrece în mod util, plăcut şi reconfortanttimpul liber;- stabilirea legăturilor între familiile ofiţerilor, precum şi între acestea şi societateacivilă.Acest ultim paragraf avea o ţintă precisă: în acea perioadă, fetele de condiţiemodestă alergau să se mărite cu barbaţi în uniformă, nu pentru că erau frumoşi,tandri şi deştepti, ci pentru că aveau bani. Fie că erau „gagişti“ (membri în uniformă,fără grad, ai fanfarei militare, denumire de la care s-a ajuns la termenul„gagiu“ – mi-am luat un gagiu – gagist), fie că erau ofiţeri ai armatei, în epocă circula,printre fetele de măritat, următorul catren: „Ofiţer / ofiţeraş / o fi ţăran / o ficioban / da’ are bani“. Cine ştie?! Poate că şi asta a dus la interzicerea căsătorieidintre un ofiţer şi o fată fără dotă.REPERE ISTORICE- 1911: din iniţiativacolonelului GheorgheSpirescu, în cadrul uneiconferinţe a ofiţerilor dingarnizoana Buzău, senaşte ideea construiriiunui local propriu pentrucercul militar din localitate;- 1912: prin DeciziaMinisterială nr. 516 din27 septembrie 1912 serecunoaşte personalitateamorală a cerculuimilitar ofiţeresc din garnizoanaBuzău;- 1914: la declanşareaprimului război mondialconstrucţia cercului militareste definitivată;- 1982-1986: după cutremuruldin 4 martie1977, clădirea este supusăunor lucrări de renovare,restaurare şiconsolidare, la iniţiativacomandantului garnizoanei,general maiorIon Dîndăreanu. Cercul Subofiţerilor a fost construit în 1921, pe strada Gării. Astăzi funcţionează ca Restaurant Militar. Imagine din 200215

FotoreportajEvenimentActivităţi educative şi cultural-artistice Audiţii muzicale Crăciun 2006 Balul primăverii (2006) Oaspeţi germani (2006) Lansarea volumului “Între caninii gurii de rai”,de Constantin Fieraru ( februarie 2005) Lansarea cărţii "Lumea 2005. Enciclopedie politică şi militară"sub semnătura gen.mr. dr. Teodor Frunzeti şi dr. Vladimir Zodian.18

29 iunie 2006. PS Epifanie Norocel primeşte din partea colonelului Mircea Moraru,atunci comandant al unităţii, un exemplar al revistei “Paraşutiştii”.Capela forţelor pentru operaţii specialeÎn Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Specialea fost amenajată o capelă militară care poartăhramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.Născută din dorinţa cadrelor de a crea un lăcaş decredinţă şi închinare către Mântuitor, sfinţirea locului şipunerea pietrei de temelie a Capelei Militare s-au înfăptuitîn anul 2006. Lucrările de construire s-au desfăşuratîn anii 2005 şi 2006, cu contribuţia sufletească, materialăşi financiară a întregului personal militar şi civil al instituţiei.Capela militară reprezintă, pentru credincioşiiŞcolii, prilejul mântuirii, calea către Împăraţia lui Dumnezeu,acea cupolă cerească lipsită de ispitele şi păcateledin lumea aceasta.Slujba de sfintire a Capelei a fost oficiată de un soborde preoţi ce l-a avut în frunte pe Prea Sfinţitul PărinteEpifanie Norocel, episcopul Buzăului şi al Vrancei. Chiardacă interiorul Capelei este destul de mic, credincioşiicare n-au avut loc înăuntru au aşteptat răbdători afară,strângându-se în jurul episcopului Epifanie, atunci cândacesta a ieşit din capelă, pentru a apuca să fie stropiţicu apa sfinţită amestecată cu mir.În ţara noastră Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucurăde o mare cinstire. Nenumărate biserici s-au zidit în numelelor. Numeroşi sunt şi bunii noştri creştini care lepoartă cu cinste numele. Astăzi în bisericile noastrecredincioşii sunt dornici să asculte Sfinta Liturghie, săse împărtaşească cu Sfintele Taine după postul SfinţilorApostoli şi să cinsteasca pe marii vestitori ai Evangheliei,Petru şi Pavel.Anul acesta, în 29 iunie, a avut loc hramul capelei,ocazie cu care parintele militar Alexandru Tudosie, sufletulacestui lăcaş de închinăciune, a oficiat o sfântăliturghie, la care au participat numeroşi invitaţi dinŞcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale,în frunte cu comandantul acesteia, colonelul Mihail Pîrlog.Constantin Dinu, foto Iulian Cadulenco21

Eveniment"Călătorule, descopere-te, fiii patriei întregitese odihnesc aci, fericiţi că şi-au făcut datoria"!Chemareatrecutului"Încununînd frunţile voastre de laurii nemurirei v’amcules cu pietate de pe plaiurile judeţului Buzău şiv’am aşezat cu cinste sub acest dom pe voi 7867 eroinecunoscuţi din răsboiul 1916-18."....Anul 2007 marchează împlinireaa 60 de ani de la epopeeaArmatei Române din ŢaraVrancei, prin vestitele bătălii de laMărăşeşti, Mărăşti, Oituz. Purtător altradiţiilor Armatei a II-a române, personalulComandamentului 2 OperaţionalÎntrunit îşi aduce prinosulrecunoştinţei veşnice tuturor ostaşilorromâni care s-au jertfit pentruŢară; celor care, în credinţa inexorabileivictorii, au udat, cu sângele lor,pământul sfânt al Patriei.Dar, pe lângă uriaşele pierderiumane din partea Armatei Românenu trebuie pierdut din vedere faptulcă pe teritoriul României, pe parcursulluptelor armate, şi-au pierdut viaţa oserie întreagă de militari de altenaţionalităţi.Anul trecut, timp de douã sãptãmâni, militarii români şi germani au confecţionat douãplãci comemorative pentru cei cãzuţi la datorie în cele douã rãzboaie mondiale şi aubetonat aleile principale din cimitir.În spiritul principiilor şi normelordreptului internaţional umanitar, trebuieasigurate protejarea, menţinereaşi îngrijirea locurilor de înhumarea acestor militari.Pe teritoriul României, cel maimare număr de militari înhumaţiaparţinând altor armate este cel almilitarilor germani. Dintre aceştia ceimai mulţi se află înhumaţi în judeţulBuzău, peste 10.000 de militari identificaţica provenind din rândul trupelorgermane, decedaţi în celedouă războaie modiale.În acest context, trebuie remarcatăactivitatea organizată de Comandamentul2 Operaţional Întrunit"Mareşal Averescu" şi de Asociaţiagermană pentru îngrijirea mormintelorde război, desfăşurată anual,pe timpul verii. Activitatea, devenitătradiţie, are la bază un acord privindmormintele de război româneşti dinGermania şi mormintele de războigermane din România, ratificat prinLegile nr. 170/1997 şi 379/2003privind regimul mormintelor şi o-perelor comemorative de război.Anul acesta, militarii germani vorsosi în Buzău la începutul lunii august.Redacţia22 www.jointophq.ro

Poarta de intrare la Biserica şi Cimitirul Eroilor.Inscripţia din dreapta: Aici odihnesc ostaşii căzuţi în marele război pentru întregirea neamului 1916-1919.Inscripţia din stânga: Călătorule, descoperă-te. Fiii patriei întregite se odihnesc aici fericiţi că şi-au făcut datoria.Monumentele istorice, la timpul trecutBiserica şi CimitirulEroilor din Buzău >>------------------------------------------------ Col. dr. Mircea Tănase,Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale, Buzău.Un voluminos manuscris aflat la Direcţia judeţeană Buzău a Arhivelor Naţionale,filiala Buzău, aparţinând profesorului Constantin Dumitrescu 1 , ne oferă informaţiideosebit de valoroase despre aşezămintele religioase ale oraşului şi judeţuluiBuzău. Am ales pentru acest prim număr al revistei câteva referiri la Biserica şiCimitirul Eroilor din Buzău. Dorim să mulţumim conducerii instituţiei şi profesoruluiAlexandru Gaiţă pentru sprijinul acordat în studierea acestui fond arhivistic.23

Monumente militare buzoieneDupă cel de-al doilea război balcanic,deşi nu au luat parte laacţiuni militare decisive, foartemulţi militari români au murit dincauza epidemiei de holeră. Partedintre aceştia au fost înmormântaţişi la Buzău, în cimitirul Sfântul Gheorghe,situat la marginea de răsărit aoraşului, lângă bariera Brăilei. Înprimăvara anului 1914, ofiţerii şitrupa Regimentului 8 Buzău au luatiniţiativa ridicării unui monument înmemoria camarazilor lor morţi înacest război. Acest monument, înfapt o cruce mare din piatră, frumosornamentată, pe un postament, afost ridicat prin subscripţie publică,la acest efort financiar participândcu mult elan cetăţenii din oraşul şijudeţul Buzău.În timpul primului război mondial,armata germană şi-a îngropat aiciostaşii morţi, în memoria cărora aridicat, de asemenea, două monumente.Foarte mulţi ostaşi românimorţi în acest război au fost înmormântaţila Siriu, unde a fost creatdupă război un cimitir al eroilor şi s-a ridicat şi un monument, prin strădaniageneralului Traian Epure, celcare comandase cu succes Regimentul3 Vânători din Divizia 6 Infanteriepentru apărarea VăiiBuzăului (motiv pentru care contemporaniil-au supranumit “ApărătorulVăii Buzăului”) şi care, ulterior, a comandatBrigada 3 Infanterie din Divizia2 Infanterie a Armatei 2 ageneralului Averescu, cu care a participatla luptele din Moldova.Avansat general la 10 mai 1918, i s-aîncredinţat comanda Diviziei 2 Infanterie,aflată în Basarabia, pe liniaNistrului, şi apoi, de la 8 septembrie1920, comanda Diviziei 5 Buzău,până la 1 aprilie 1929, când a fosttrecut la pensie. Generalul TraianEpure s-a implicat activ la ctitorireaBisericii şi Cimitirului Eroilor dinBuzău.Divizia 5 Infanterie a fost mareaunitate care şi-a avut garnizoana înoraşul Buzău după primul războimondial. După cum menţioneazăprofesorul Constantin Dumitrescu înmanuscrisele păstrate de ArhiveleStatului Buzău, serviciul religios aldiviziei a fost înfiinţat la 1 noiembrie1924, soldaţii participând la slujbelereligioase la bisericile din oraş. Dindorinţa de a participa în grupuricompacte la aceste slujbe, comanda24 Biserica Eroilor şi placa de marmură cu ctitorii acesteia.unităţii a hotărât ca slujba religioasăsă se facă iniţial în manejul Regimentului7 Artilerie şi apoi în sala demese a aceluiaşi regiment şi în ceaa Regimentului 8 Dorobanţi. 2După ce Domeniile Militare au refuzatsă cedeze o magazie de scânduripentru a fi amenajată în vedereaoficierii serviciului religios,cadrele garnizoanei au hotărât să-şiclădească propria biserică prin subscripţiepublică, colecte şi alte acţiunifilantropice. Din comitetul constituitîn acest scop în seara zilei de 6ianuarie 1926, au făcut parte soţiileunor ofiţeri cu funcţii importante îngarnizoană, printre care putem aminti:Masinca Anastasiu (generalBenone Anastasiu) – preşedintă,Steluţa Gavriliu (general Gavriliu),Smaranda Epure (general TraianEpure), Valeria Şahim (colonelŞahim), Aurelia Vişeanu (colonelVişeanu), precum şi preotul diviziei,

căpitanul Matei Popescu.Primii bani care au intrat în acestfond au fost cei 25.000 lei dincolecta făcută pe front de cătreofiţerii şi soldaţii Regimentului 8Dorobanţi, care intenţionaseră săridice un monument eroilor din regimentcăzuţi pe câmpul de luptă laDoaga-Mărăşeşti. Alţi 25.000 lei s-austrâns din donaţia făcută de cadreleşi ostaşii Diviziei 5, prin cedareabenevolă a soldei pe o zi. De asemenea,o importantă sumă de bania fost strânsă prin liste de subscripţiepublică în tot judeţul Buzău,tombola şi balul din seara de 2 februarie1928 din localul Primăriei, altedonaţii făcute de diferiţi cetăţeni dinoraş şi judeţ. La aceşti bani s-auadăugat şi cei 25.000 lei pe care i-adonat Ministerul de Război. Cei800.000 lei care s-au strâns în totalau fost suficienţi pentru ridicarea şisfinţirea bisericii, celelalte lucrări urmânda fi făcute mai târziu.Piatra de temelie a acestui sfântlocaş a fost pusă pe data de 4 iulie1927, pe terenul donat de Ministerulde Război, la marginea de vest aoraşului, în zona cazărmilor, lângăşoseaua spre Ploieşti.Lucrările au fost supravegheateîndeaproape de generalul TraianEpure, comandantul Diviziei 5 Infanterie.Catapeteasma a fost pictată gratuitde Elena Dobrovici, în memoriafratelui ei, căzut pe front.Sfinţirea bisericii a fost făcută înziua de 25 martie 1929, de sărbătoareaBunei Vestiri, de către episcopulStroe al armatei şi episcopulGhenadie al Buzăului, în prezenţaunui numeros public. După sfinţire şicuvântul episcopului armatei, a vorbitcomandantul Corpului 5 Armatăde la Braşov. Cele două plăci demarmură din interiorul bisericii amintescpe cei 220 ofiţeri eroi, alte 80 detablouri amintind de cei 6.600 ostaşieroi ai Diviziei 5. În memoria tuturoracestor eroi ai neamului, hramul bisericiia fost fixat pentru prima duminicădupă Rusalii, în “Duminicatuturor sfinţilor.”În 1930 au fost terminate şi celelaltelucrări ale bisericii, iar în 1938pictorul Titel Benea i-a făcut pictura.După cum spune autorul acestorînsemnări, “vrednici de cea maiînaltă recunoştinţă sunt toţi cei careau ostenit pentru a se face acestsfânt locaş. Între toţi însă meritul cel Domul instalat în mijlocul cimitirului,închinat memoriei ostaşilor români căzuţi înrăzboi. Sub el este o criptă cu sarcofagul erouluinecunoscut. Sub cupola domului seaflă clopotul bisericii.mai mare îl are generalul TraianEpure care a făcut aceasta convinscă pregătirea adevărată a ostaşuluipentru jertfă nu e suficientă decâtatunci când este pregătit şi sufleteşte.De aceea, toţi membriicomitetului au ales această zi carea coincis cu ziua ieşirii la pensie asufletului acestei opere, generalulTraian Epure.” 3În cea ce priveşte Cimitirul Eroilor,situat în curtea Bisericii Eroilor, trebuiearătat că iniţiativa constituirii luiau avut-o tot militarii. După primulrăzboi mondial, cimitirele eroilor dinjudeţul Buzău, la fel ca cele din toatăţara, au fost lăsate uitării, reabilitarealor fiind începută după constituireaSocietăţii “Cultul Eroilor”. Celcare a luat iniţiativa creării unui cimitiral eroilor în oraşul Buzău a fostgeneralul Nicolae Uică, succesorulgeneralului Traian Epure la comandaDiviziei 5 Infanterie, şi careera preşedintele filialei locale a Societăţii“Cultul Eroilor”.Fondurile necesare au foststrânse din contribuţia locuitorilororaşului Buzău şi din fiecare comunăa judeţului. Construcţia cimitiruluis-a făcut după planullocotenent-colonelului Dumitru Vasiliu.Monumente militare buzoiene Monument ridicat în cinstea eroilor dinrăboiul din 1913 în Cimitirul Sfântul Gheorgheşi adus apoi în Cimitirul EroilorPiatra fundamentală a criptei centralea fost pusă la 15 martie 1930.Deasupra criptei a fost aşezat unsarcofag sugerând mormântul soldatuluinecunoscut şi s-a ridicat undom, compus din două cupole goalesuprapuse. În cupola mică se aflăclopotul bisericii. La 10 mai 1930, încripta centrală au fost aşezaţi eroiineidentificaţi.În acest cimitir au fost aduse monumenteleridicate în cinstea ostaşilorcăzuţi în campania din 1913,precum şi cele două monumenteridicate de germani în timpul primuluirăzboi mondial şi au fost aşezateîn cele patru părţi ale cimitirului. Aiciodihnesc 9653 eroi, din care 1786sunt necunoscuţi. Din aceştia, 753sunt germani, 744 austrieci şi unguri,134 români, 136 bulgari şi ruşi,14 turci şi 5 italieni. 4Împrejmuirea cimitirului, pe o distanţăde 200 m este făcută din plăcide beton pe care sunt reprezentatemedaliile Crucea de Război şi TrecereaDunării.La ceremonia de inaugurare acimitirului, care a avut loc la 2 octombrie1931, au participat, în afarăde armata din garnizoană, un numerospublic şi membri ai asociaţiei25

Monumente militare buzoiene“Virtutea Militară de Război”, precumşi înalte oficialităţi ale vremii:Episcopul Ghenadie Niculescu alBuzăului, generalul ŞtefănescuAmza, ministru de război, generalulMarcel Olteanu, inspector al Armatei.În cuvântul său, generalul ŞtefănescuAmza a subliniat, printre altele:”…cu o pioasă reculegere şiplini de smerenie, asistăm astăzi lasfinţirea unuia dintre aceste cimitireale eroilor. […] Ca ministru alApărărei, felicit călduros pe domniicomandanţi care s-au perindat la comandaDiviziei a V-a din acest oraşşi ne-au dat acest frumos cimitir aleroilor, care este un monument alsentimentelor noastre de recunoştinţăşi pietate pentru cei care aucăzut pentru ţară. […] Şi voi, ostaşiai armatelor inamice, care şi voi aţimurit pentru patriile voastre,vărsându-vă sângele pe pământstrăin, departe de ai voştri, şi pecare puterea neînfricată a morţii v-astrâns laolaltă, amici şi inamici,dormiţi-vă în linişte somnul de vecişi fiţi încredinţaţi că poporul românştie să cinstească virtuţile, chiarcând sunt ale inamicilor, şi primeştecu pietate osemintele voastre înpământul sfânt şi generos alRomâniei.” 5La rândul său, primarul oraşuluiBuzău a menţionat: ”Populaţiaoraşului Buzău mulţumeşte domnuluigeneral Traian Epure, domnuluigeneral Uică şi preotului căpitanMatei Popescu pentru lăudabila loriniţiativă, stăruinţă şi faptă şi în acelaşitimp mulţumeşte şi tuturor celorcare au contribuit la ridicarea în margineaoraşului nostru a acestui monumentde o nepreţuită valoaremorală şi de o rară frumuseţe.” 6După 1948, când instituţia cleruluimilitar a fost desfiinţată, BisericaEroilor a devenit biserică de parohie.Cu toate acestea, sentimentul că eaaparţine oştirii a dăinuit în permanenţă.Constituirea, în prelungireaCimitirului Eroilor, a unui cimitir alostaşilor sovietici nu a făcut decât săîntărească această stare de spirit.Astăzi, Biserica şi Cimitirul Eroilorstrăjuiesc în continuare ieşirea dinpartea de vest a oraşului şi împreunăcu vechile cazărmi ale Regimentului7 Artilerie Buzău, în care,în prezent, se află Batalionul 47 Comunicaţiişi Informatică, dau măreţieacestui ansamblul arhitectonic şi istoriccu care oraşul nu poate decâtsă se mândrească. Rămâne caacest colţ încărcat de istorie să redevinăceea ce a fost în perioada interbelică,un spaţiu cu profundesemnificaţii spirituale pentru oştirearomână, în general, şi pentru garnizoanaBuzău, în special. Faptul căaici odihnesc laolaltă eroi români,germani, austrieci, unguri, bulgari,turci, italieni şi sovietici nu poatedecât confirma faptul că, în faţa luiDumnezeu, toţi sunt egali şi audreptul la acelaşi respect din parteanoastră, a celor pentru care s-au jerfit,indiferent de care parte a baricadeiau luptat.--------------------------------------Note:1. Arhivele Statului, Filiala Buzău,Colecţia de manuscrise Constantin Dumitrescu,pachetul IX, vol. VIII, p. 415-419.2. Ibidem, p. 222.3. Ibidem, p. 223.4. Ibidem, p. 4525. Ibidem, p. 4546. Ibidem. În sensul acelor de ceasornic:- Morminte ale militarilor germani;- Unul dintre monumentele ridicate degermani în 1917-1918 în cimitirul SfântuGheorghe şi care a fost adus apoi înCimitirul Eroilor;- Slujba religioasă la Cimitirul Eroilor dinBuzău, cu ocazia funerariilor generaluluiTraian Epure (arhiva ConstantinDumitrescu)26 www.jointophq.ro

Mareşalul Alexandru AverescuConducător militarde excepţie >>>----------------------------------- Lt. col. (r) dr. Ioan Părean, Academia Forţelor Terestre “Nicolae Bălcescu”, Sibiu.Cariera militară a lui Alexandru Averescu a avut o traiectorie constant ascendentă.A început activitatea ostăşească fiind singurul din subunitatea sa care, întimpul unei alarme în Războiul de Independenţă, a fost ajutat să se urce pe un calde câţiva camarazi, ca urmare a slăbiciunii sale fizice.Ca o dovadă a recunoaşterii meritelor sale în cele trei războaie la care a luatparte, Alexandru Averescu a fost posesorul a peste 120 de decoraţii române şistrăine, iar la 14 iunie 1930 a primit gradul de mareşal al României.Cu riscul de a repeta unele date biografice, vă invităm să lecturaţi mai multe detaliidespre evoluţia în carieră a militarului Averescu.27

Alexandru Averescu s-a născut într-o familie deromâni. Tată i-a fost slugerul Constantin Averescu,iar mama, Casuca Averescu, femeie deosebit dereligioasă, care l-a influenţat pe micul Alexandru.Clasele primare le face în oraşelul natal Bolgrad, apoise înscrie la seminarul teologic din Ismail. Nu după multtimp îl găsim urmând cursurile şcolii de Arte şi Meseriidin Bucureşti pe care le absolvă în anul 1876.După absolvirea acestei şcoli se pregăteste pentru ocarieră inginerească şi manifestă o vie dorinţă de aurma Facultatea de Mecanică din Liege, însă la 10 martie1876 se înrolează voluntar în escadronul de jandarmi-călăridin Ismail. Cu această unitate participă larăzboiul ruso-româno-turc (Războiul pentru Independenţăal României) din 1877 – 1878. Încadrat în Regimentul1 Roşiori îşi face datoria faţă de patrie fiindavansat la gradul de sergent în martie 1878 şi decoratcu: “Trecerea Dunării”, “Apărătorii Independenţei” şi“Medalia comemorativă de campanie” (medalie rusească).Deşi comandantul său de escadron, cpt. DimitrieNegel, îi prevedea o carieră militară de elită,Alexandru Averescu este trecut în rezervă la 4 septembrie1878, ceea ce pentru el este o mare decepţie. Motivultrecerii viteazului sergent în „efectivele miliţiei"(rezervă) au fost condiţia sa fizică nesatisfăcătoare şidegerăturile contactate în iarna precedentă, petrecutăîn câmpia Ohranei bulgare.Tânărul şi ambiţiosul Averescu nu se împacă cu gândulcă îi este refuzată cariera militară şi cere Ministeruluide Război să fie înrolat în serviciul regulat al armatei.Este reprimit în armată şi după doi ani îl găsim la Şcoaladivizionară de la Mânăstirea Dealu.La 15 iulie 1881 este avansat sublocotenent şi repartizatla Regimentul 1 Roşiori, cu garnizoana în Constanţa,iar după alţi doi ani, la Regimentul 6 din Focşani,ca ofiţer de cavalerie.Câştigând concursul organizat pentru trimiterea destudenţi militari la Şcoala Superioară de Război dinTorino, Al.Averescu pleacă în Italia (1884 – 1886) deunde se întoarce triumfător. Este clasificat şef de promoţieal prestigioasei instituţii şi are alături pe tânăra şifrumoasa sa soţie Clotilda (n. Caligaris), fosta primadonăa operei din Milano.Întors în ţară, la 8 aprilie 1886, este avansat locotenent– ofiţer de stat major şi începe un vast proces deabsorbţie şi adaptare al programului militar occidentalîn armata română.La 30 august 1889 este avansat căpitan şi este încadratprofesor la Şcoala de cavalerie din Bucureşti, iarla 1 ianuarie 1894 este avansat maior şi numit directoral Şcolii Superioare de Război unde predă şi cursuri degeografie militară.O însemnată parte dintre profesorii militari era membrăa Academiei Române. Printre aceştia semnează şiAlexandru Averescu. Vorbind fluent cinci limbi străine(italiana, germana, engleza, franceza şi slavona) şiavând un bogat bagaj de cunoştinte din domeniul militarşi civil, în anul 1895 este numit ataşat militar la Berlin,unde va rămâne până în 1898. La 8 aprilie 1898 esteînălţat la gradul de locotenent-colonel, iar un an maitârziu este trimis de Curtea Regală Română pentrudouă luni în Rusia pentru a-l reprezenta pe suveranul28Mareşalul Alexandru Averescuţării (Carol I), care primea o înaltă şi onorifică demnitate.La întoarcerea în ţară, Averescu este numit şefulSecţiei organizare şi operaţii în Marele Stat Major (1899– 1904). Este avansat la gradul de colonel la 10 mai1901, iar la 10 mai 1906 este înaintat la gradul de generalde brigadă şi trimis să preia comanda Comandamentuluidin Tecuci.De la acest comandament este chemat de Rege şinumit, la 12 martie 1907, ministru de Război în cabinetulDimitrie A. Sturdza (12 martie 1907 - 27 decembrie1908), în condiţiile în care răscoala ţărănească izbucnităîn nordul Moldovei (Flamânzi) tindea să aprindă întregteritoriul ţării. Se mobilizează armata şi prin acţiuni militaredure lucrătorii pământului sunt „pacificaţi".După stingerea răscoalei şi urmare a unor intrigipolitice, generalul Alexandru Averescu îşi înainteazădemisia din funcţia de ministru de război şi preia comandaDiviziei 1 Infanterie din Turnu Severin (1909-1911).În toamna anului 1911, odată cu izbucnirea războiuluiturco – italian, când se prevedeau evenimente grave înapropierea hotarelor ţării, generalul Al. Averescu estechemat la Rege, numit şef al Statului Major şi însărcinatsă comande manevrele regale din vara anului 1912,unde a demonstrat o energie şi un tact care au uimittoate comandamentele din subordinea sa.Totodată, el elaborează o doctrină militară naţionalăîn care „sintetizează adevărul raţional şi faptul material,studiind războiul ca pe o lege a naturii, ca pe un faptexact, legic şi inevitabil."În toamna anului 1912 izbucneşte războiul balcanic;„Era omul gândului şi al faptei; acestea au dreptul astăzila întreaga noastră evlavie. Ostaş ridicat prin vredniciasa până la cele mai înalte trepte ale comandamentului şiale răspunderii, el căpătase în rândurile celor mulţi valoareaunui simbol – cel puţin odată se adeverise că înraniţa sergentului de la 1877 se ascundea bastonul demareşal din 1930” Gheorghe I. Brătianu, 1938

sârbii, muntenegrenii, bulgarii şi grecii, unindu-şi forţele,înving pe turci. În anul următor, 1913, bulgarii, considerându-seînşelati la încheierea păcii, pornesc un altrăzboi împotriva foştilor aliaţi.În aceste circumstanţe s-a considerat imperativă o intervenţiemilitară română cu rol pacificator şi totodată decorectare a graniţei de sud a Dobrogei, pe un aliniamentstrategic.La 22 iunie 1913 generalul Averescu – comandantulfrontului – îşi trece trupele peste Dunăre pe la Corabiaşi printr-o învăluire rapidă atinge obiectivul fixatajungând, fără să ducă lupte, la porţile oraşului Sofia.Regele Bulgariei cere pace, războiul ia sfârsit la 9 iulie1913, iar pacea se semnează la Bucureşti la 10 august1913. Sudul Dobrogei (Cadrilaterul), cu judeţeleDurostor şi Caliacra, revine în componenţa României,aşa cum fusese prevăzut prin Congresul de Pace de laBerlin, din 13 iulie 1878 (după Războiul de Independenţă).După revenirea din campania victorioasă, intrigilepolitice îl vor doborî din nou, fiind determinat să-şi prezintedemisia. Un an mai târziu, la 28 iunie 1914, estechemat de regele Carol I la Castelul Peleş, unde i secere să realizeze planuri de campanie pentru eventualitateaunui viitor război mondial, care era pe cale să sedeclanşeze.În această perioadă generalul Alexandru Averescu comandăCorpul de Armată care îşi avea comandamentulîn garnizoana Craiova.După doi ani de neutralitate, România intră în războialături de puterile Antantei pentru realizarea idealului deveacuri a poporului român – Unirea cea mare.La 17 august 1916, generalul Alexandru Averescueste numit comandant al Armatei a II-a. La comandaacestei mari unităţi trece frontiera spre Transilvania şiacţionează în zona Braşov unde nu întâmpină o rezistenţăserioasă.În urma dezastrului de la Turtucaia şi a ofensivei germano-bulgaro-turceîn Dobrogea, generalul Averescueste chemat de regele Ferdinand şi numit la comandaArmatei a III-a (25 august 1916) pentru restabilirea frontuluide sud. Este considerat singurul general în staresă oprească ofensiva duşmanului pe oricare dintre fronturi.La 2 septembrie 1916 este numit comandant alGrupului Armatelor de Sud, pentru a contracara ofensivacondusă de Feldmareşalul von Mackensen. Are ladispoziţie pentru acest scop 16 divizii din cele 27 deDe la sergent la mareşalViaţa militară a demonstrat că în raniţa fiecăruisubofiţer există bastonul de mareşal. Istoria modernăşi contemporană – română sau uni versală – a-testă figuri de mari coman danţi care la origine au fostsimpli subofiţeri sau soldaţi. Noi ne putem mândriprintre alţii, cu mareşalul Alexandru Averescu. Dacăistorio grafia militară românească consi deră ca fiindaproape nesemnificativ episodul subofiţeresc almareşalului Averescu, noi trebuie să le reamintimcelor care scriu oficial istoria că totuşi gradul de sergentobţinut de voluntarul Alexandru Averescu în1877 l-a precedat şi anticipat pe cel de mareşal.Alexandru AverescuMareşalul Alexandru AverescuÎn toamna anului 1919, popularitatea lui Averescuajunsese la apogeul ei. În sate, oamenii îl vedeau învis, unii jurau că-l zăriseră coborându-se dintr-unaeroplan în mijlocul lor, alţii - cei care făcuserărăzboiul - povesteau că trăiseră cu el în tranşee.Printre ţărani, numele lui Averescu era pe toatebuzele; în el se cristalizau nădejdile - numai de la else aştepta minunea unui trai lipsit de griji şi de nevoi.Popularitatea lui era ceva mistic, ceva supranaturalşi fel de fel de legende începuseră să-şi facă drum înjurul acestui nou Mesia al neamului românesc. Popularitateageneralului Averescu a fost o psihoză afrontului, şi demobilizaţii au adus-o în sate, cum ar fiadus orice altă boală. Originea acestei psihologii trebuiecăutată în faptul că, ori de câte ori se ivise ogreutate pe front, generalul Averescu fusese trimissă descurce lucrurile, şi izbutise mai totdeauna săfacă faţă până şi situaţiilor disperate. S-au obişnuitastfel soldaţii să vadă în el “salvatorul” şi au începutîncetul cu încetul să încerce protecţia lui nu numaipentru nevoile de pe front, dar şi pentru cele deacasă. (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiridin vremea celor de ieri, vol. VI, Ediţie Stelian Neagoe, Bucureşti,Editura Machiavelli, 1996, pp. 43-44)Iorga: „Prima adevărată şi deplină victorieromânească“Pe 19 iulie - 1 august, la sfârşitul luptelor, Armataa II-a repurtase o biruinţã strãlucitã. Frontul inamicfusese strãpuns pe o lungime de 30 de km şi împinspe o adâncime de 20 de km, fiind eliberate 30 de localitãţi.Şi toate acestea datoritã insistenţelor unuigeneral erou - Alexandru Averescu. Referindu-se labãtãlia de la Mãrãşti, marele istoric Nicolae Iorga oaprecia ca „prima adevãratã şi deplinã victorieromânească“.29

Mareşalul Alexandru AverescuGeneralul Henri Mathias BerthelotÎn Primul Război Mondial a fost şef de stat major al comandantului suprem al trupelorfranceze pe Frontul de vest, mareşalul Joseph Joffre. A petrecut şi două perioadeîn România, ca şef al Misiunii militare franceze.În teritoriul liber al Moldovei, din ianuarie până în mai 1917, a avut loc refacereaarmatei române cu mijloace egale cu cele aflate în dotarea inamicului. Misiuneamilitară franceză şi echipamentul de luptă din Franţa şi Anglia au schimbat înfăţişareaoştirii române. Au fost organizate două armate române, având aproximativ400.000 de oameni, intercalate cu trei armate ruseşti însumând aproape1.000.000 de militari. Astfel, ofensiva românească de la Mărăşti (la 11 iulie), condusăde generalul Alexandru Averescu, şi cea a generalilor Constantin Cristescuşi Eremia Grigorescu, de la Mărăşeşti (1-24 iulie) dejoacă planurile de luptă germanede ocupare a Moldovei şi de cucerire a portului Odessa.care dispunea România la acea oră.Pentru slăbirea presiunii ofensivei bulgaro-germanoturceîn Dobrogea, generalul Al. Averescu iniţiază omanevră de mare amploare la sud de Dunăre, pe teritoriulbulgar, operaţie cunoscută în istorie sub numele„Manevra de la Flămânda".Divizia 10 infanterie, comandată de generalul Văitoianutrece Dunărea pe pământ bulgar, dar situaţiafrontului din Transilvania şi ploile torenţiale dezlănţuitecare au distrus podul de vase, opresc şi fac inoportunăaceastă curajoasă manevră de forţe şi mijloace.Puternica ofensivă germano-austro-ungară pe frontuldin Transilvania şi împingerea trupelor române pestemunţi face necesară prezenţa generalului Averescu peacest front.Acesta reia comanda Armatei a II-a (25 sept.1916) şiîn plus, primeşte ordinul de a coordona şi operaţiunileArmatei de Nord (comandată de generalul ConstantinPrezan).În situaţia în care armatele române erau copleşite desuperioritatea numerică, tehnică şi tactică a inamiculuişi între marile unităţi româneşti apăreau imense goluri,soseşte în România Misiunea militară franceză, condusăde generalul H. Berthelot.La prima întâlnire dintre generalul Alexandru Averescuşi şeful Misiunii militare franceze, apar primele neînţelegeri.Averescu cere sprijin în primirea de forţe şi materialde război pentru a umple golurile apărute între diviziilesale, însă generalul Berthelot îi promite că-i va daun ofiţer francez „specialist în umplerea golurilor". Referitorla acest episod Averescu va consemna: „Eu nu amputut accepta domnia mediocrităţilor nici chiar cândacestea erau franceze". Seria fricţiunilor dintre AlexandruAverescu şi membrii Misiunii militare franceze vacontinua pe întreaga durată a războiului.După stabilizarea frontului în sudul Moldovei, în urmapierderii Capitalei şi a celei mai mari părţi din teritoriulnaţional, armata română se pregăteşte de ripostă.După intense pregătiri din iarna şi primăvara anului1917, declanşarea ofensivei Armatei a II-a, comandatăde generalul Averescu este iminentă.La 11 iulie 1917, Averescu declanşează puternicaofensivă de la Mărăşti „unde românii se luptă legendarşi reusesc să distrugă frontul german, capturând numeroşiprizonieri şi un enorm material de război".În momentul dezvoltării impetuoase a ofensiveiromâne, generalul Averescu primeşte o telegramă princare i se comunică despre noul conducător al Rusiei,Kerenski, că a dat ordin trupelor ruseşti să depunăarmele în faţa germanilor. Marele Cartier General românordona oprirea ofensivei Armatei a II-a şi consolidareaaliniamentului atins.Mausoleul de la Mărăşti se întinde pe o suprafaţă de 1.000 mp. În cadrulmausoleului se distinge un portal în formă de arc de triumf, pe frontispiciulcăruia este aşezată inscripţia "Câmpul istoric de la Mărăşti".Mausoleul se sprijină pe doi piloni mari, de secţiune dreptunghiulară, din beton,pe fiecare fiind montată câte o urnă din bronz în care a ars cândva o flacărăveşnică. Pe un perete mare din beton sunt fixate 15 plăci de marmură albă, undesunt înscrise regimentele participante la bătălia de la Mărăşti şi numele a peste900 de militari români căzuţi eroic la datorie. În faţa mausoleului se află un grupstatuar, realizat din bronz. În interiorul mausoleului, la subsol, se află osuarul ostaşilorşi criptele ofiţerilor români căzuţi pe câmpul de luptă. Aici a fost aşezat sarcofagulmareşalului Alexandru Averescu.30Opera mareşalului Alexandru Averescu cuprinde cu deosebire latura operaţională a gândiriimilitare, arta militară şi părţile sale constitutive. Tactica este ramura pe care o abordeazăcu cel mai larg interes, titlurile lucrărilor elaborate ilustrează întru totul această orientare:Tactica. Teorii şi aplicaţiuni, 3 volume (1888 – 1891), Teatrul de operaţiuni Austro-Român (1891),Lecţiuni de geografie (1895), Jocul de război (1903); Călăuza ofiţerului (1903), Operaţiile dela Flămânda (1924), Notiţe zilnice de război – 2 volume (1937).

Mareşalul Alexandru AverescuCu toate victoriile românesti obţinute la Mărăsti,Mărăşesti şi Oituz, evenimentele politico-militarecauzate de trădarea ruşilor au dus la imposibilitatea armateiromâne de a ţine piept germanilor care ameninţaucu reluarea operaţiunilor militare pe frontul românesc şiprin urmare, armistiţiul României cu Puterile Centraledevenise acum de neînlăturat.Când toate forţele politice româneşti erau unanime îna cere şi semna armistiţiul, singur generalul Averescuse opune cu înverşunare semnării acestuia şi încetăriiluptelor.La 26 ianuarie 1918, generalul Averescu este însărcinatde către rege (Ferdinand I) cu formarea unui nouguvern, într-o situaţie deosebit de grea pentru ţară.În calitate de preşedinte al Consiliului de Miniştri, elpleacă la tratativele de pace de la Buftea şi Focşani. Întimpul negocierii armistiţiului şi păcii se întâlneşte cufeld-mareşalul Makensen, cu miniştri de externe germanşi austriac, Külman şi Czernin. Pe timpul tratativelorse pun condiţii deosebit de grele pentru ţară, însăAverescu nu le acceptă şi pleacă la Iaşi (capitala provizoriea României – 1916-1918), pentru a se consulta cusuveranul. Aici este atacat de politicieni şi acuzat de inflexibilitateîn tratativele de pace. El cere regelui să-i acceptedemisia. La solicitarea lui Ferdinand, renunţă lademisie şi reia tratativele cu adversarii.Ca o condiţie a păcii, germanii cer plecarea imediatăa misiunilor militare străine din România.O dată cu plecarea generalului Berthelot din Iaşi,regele, la sugestia lui Ionel Brătianu, solicită politicianuluifilogerman Alexandru Marghiloman să preia negocierilepăcii cu Puterile Centrale. Averescu profundjignit îşi prezintă imediat demisia. Marghiloman devinepreşedintele guvernului, la 19 martie 1918 şi continuătratativele de la Buftea, care s-au semnat apoi la Bucureşti,la 6 mai 1918.Cariera militară a generalului Alexandru Averescu aluat sfârşit, însă de acum va începe adevărata carierăpolitică a celui care pretutindeni era aclamat pentrufaptele sale de bravură din timpul războiului şi în carepoporul vedea unica speranţă de mai bine. Generalul Averescu la Vizantea, după bătălia de la Mărăşti Regele Ferdinand decorează ofiţeri şi soldaţi din Div. a 7-a La Mărăşti: ofiţerii Armatei a II-a înmânează mareşaluluiAverescu un baston cu frunze de stejar pe care sunt gravatenumele localităţilor unde au avut loc luptele la care a luat parteArmata a II-a. Caricaturi ale mareşalului Alexandru Averescu (anul 1914)Arhiva foto a colectivului de cercetare al revistei HistoriaImaginile din drepata sunt preluate de pe www.worldwar2.ro,care citează ca sursă: Mareşal Alexandru Averescu,Notiţe zilnice de războiu (1916-1918).Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu” Montarea unui tun de 53 mm.31

Mareşalul Alexandru Averescu10 zile de arestGeneralul Constantin M.Coandă, tatăl savantuluiHenri Coandă, purtător a 58de medalii, ordine şi distincţiipentru faptele sale în slujbaţării, a participat la Războiulde Independenţă ca sublocotenentde artilerie. În lucrareaConvorbiri cu HenriCoandă (V. Firoiu, Ed. Albatros, 1971, p.31-34) reputatulsavant a făcut cunoscută o întâmplare mai puţinobişnuită în legătură cu Alexandru Averescu şi tatălsău.În armata română exista un sergent de trupă caredesfăşura, în paralel cu operaţiunile generale, unrăzboi pe cont propriu în care antrena adepţi. Chiardacă incursiunile sale în dispozitivul otoman s-au soldatcu succese de răsunet şi servicii mari aduse armateiromâne, acestea puteau periclita operaţiunilede ansamblu şi viaţa participanţilor, constituind actede indisciplină militară.Locotenentul C. Coandă a fost desemnat să anchetezecazul. După cercetări minuţioase, a înaintatraportul, pe care comandamentul şi l-a însuşit întocmai,în care propunea ca sergentul de trupăAverescu Alexandru pentru actele sale de indisciplinăsă fie pedepsit cu zece zile de arest, iar pentrufaptele sale de bravură să fie decorat cu "VirtuteaMilitară" şi citat pe brigadă. Episodul i-a împrietenitpe cei doi bravi ostaşi şi fostul sergent de trupă acontinuat să-l respecte pe Coandă, chiar şi atuncicând a devenit superiorul acestuia în ierarhia militară,mareşal al armatei române.Simbol al bravuriiLa intrarea României în PrimulRăzboi Mondial, regele Ferdinanda promulgat Înaltul Decretnr.2968/26.09.1916 prin care s-ainstituit Ordinul militar de război„Mihai Viteazul”, organizat pe trei clase, ordin care deveneaastfel cea mai importantă distincţie care seputea conferi ofiţerilor pentru fapte de eroism.La finele conflagraţiei, s-a stabilit un sistem de decoraţiide război care cuprindea, pentru ofiţeri, Ordinele„Mihai Viteazul” (cu trei clase), „Steaua României” şi„Coroana României” (cu spade şi panglica Medaliei„Virtutea Militară”, ambele cu câte cinci grade), învreme ce gradelor inferioare şi trupei i se atribuiauMedaliile „Virtutea Militară de Război” (cu două clase)şi „Bărbăţie şi Credinţă” (cu spade, având trei clase).Este de subliniat faptul că, dacă Ordinele „SteauaRomâniei” şi „Coroana României”, cu spade, au fostconferite tuturor ofiţerilor activi sau în rezervă ai ArmateiRomâne, participanţi la luptele din 1916-1917 şi1918-1919, Ordinul „Mihai Viteazul” a fost foarte„greu” conferit: numai 314 ofiţeri români. Din aceastăcauză, Ordinul „Mihai Viteazul” a devenit un adevăratsimbol al eroismului şi al capacităţii de comandă, fiinduna din cele mai rare şi mai prestigioase decoraţii întimpul primului război mondial.Pentru "competenţa si destoinicia cu care a condusoperaţiile armatei sale, în timpul Campaniei 1916-1917" generalul Averescu a fost decorat de cătreregele Ferdinand I cu Ordinul Militar "Mihai Viteazul"clasele I, II şi III. În anul 1930, pe data de 27 octombrie,la Sighişoara, suveranul Carol II l-a investitcu demnitatea de "Mareşal al României".Adversitatea istoriografiei comunisteÎn perioada dictaturii comuniste, personalitatea mareşalului Alexandru Averescu a fostdeseori pusă într-un con de umbră, doar „momentul" Mărăşti 1917 era tratat cu o oarecaredeschidere şi acest fapt, pentru că nu se putea altfel.Adversitatea istoriografiei comuniste împotriva acestui mare bărbat se datora în principalimplicării acestuia în patru secvenţe ale istoriei româneşti.Primul fapt incriminat şi pus în sarcina lui Al. Averescu a fost reprimarea brutală a răscoaleiţărănesti din 1907, an când acesta era ministru de război în guvernul Dimitrie A.Sturdza (12 martie 1907 – 27 decembrie 1908).Al doilea moment pentru care nu putuse fi iertat mareşalului a fost intervenţia în forţă şi arestarea delegaţilorparticipanţi la lucrările Congresului General al Partidului Socialist din România (Congresul I al P.C.R.) cevotaseră transformarea partidului în Partidul Comunist din România şi afilierea acestuia fără rezerve la Internaţionalaa III-a Comunistă. La acea dată Alexandru Averescu era preşedinte al Consiliului de Miniştri (primministru)în guvernul ce-i purta numele.Altă vină atribuită generalului (de atunci) Al. Averescu au fost întâlnirile avute în anii 1924 şi 1926 cu liderulfascist al Italiei, Benito Mussolini, şi semnarea împreună cu acesta a „Pactului de amiciţie dintre Italia şi România",cu prevederi ce vizau atitudinea comună faţă de guvernul sovietic.Şi nu în cele din urmă, Averescu a fost considerat de către istoriografia comunistă, prin faptul că a fost liderulPartidului Poporului (până în 1920 – Liga Poporului), un adversar de temut pe scena politică a României interbelice,a partidelor de orientare comunistă.32 www.jointophq.ro

Mareşalul Alexandru AverescuBastonul de mareşal------------------------------------- Cornelia König,Muzeul Militar Naţional “Ferdinand I”, Bucureşti. Capacele bastonului demareşal care i-a aparţinutlui Alexandru Averescu. Aleaxandru Averescuprimeşte bastonul de mareşalde la Regele Carol al II-lea,la rândul sãu purtãtoral acestui însemn.În România, ca şi în alte ţări europene,demnitateasau rangul de mareşalreprezintă cea mai înaltă treaptă înierarhia gradelor militare.În ţara noastră, acest rang s-a acordatpentru prima dată regelui Ferdinand I, comandantularmatei, pentru contribuţia sala reîntregirea neamului. Se dovedea astfelcă ţara ştia să-l cinstească pe primulrege al României întregite şi „că s-a afirmatca o putere de mare însemnătate înconcertul marilor puteri ale Europei, căcinumai aceste naţiuni au dreptul să aibăMareşali”.Ceremonia a avut loc la 1 Decembrie1918, ziua în care a intrat în Bucureşti armataromână victorioasă avându-i înfrunte pe Ferdinand, familia regală, oficialităţilemilitare şi civile, ganeralulBerthelot. După ce cortegiul a străbătuttraseul de la gara Mogoşoaia, Arcul deTriumf (construit ad-hoc lângă AthenéePalace), Calea Victoriei şi statuia lui MihaiViteazul, s-a oprit în faţa Patriarhiei, undemitropolitul Pimen al Moldovei a oficiatserviciul religios pentru această maresărbătoare. La sfârşitul slujbei, ministrulde război, generalul Eremia Grigorescualături de generalii Constantin Prezan,şeful Marelui Stat Major, şi de comandanţiioştirii s-au aşezat în faţaregelui. Generalul Eremia Grigorescua dat citire primei cărţide mareşal şi a înmânat regelui,simbolul acestui rang – bastonulde mareşal. Era de forma unuicilindru acoperit cu catifea purpurie,împodobit cu acvile cruciateşi capete de bour cusute cufir aurit.Capetele erau obturate cudouă capace tronconice. Ornamentaţiilebastonului au fost realizatede pictorul Costin Petrescu.Rangul de mareşal, devenit elementconstitutiv al realităţii româneşti(o dată cu Ferdinand I Întregitorul),a fost legiferat în iunie1930, când Parlamentul a votatLegea relativă la crearea demnităţiide Mareşal al României, 1930.Conform legii, „demnitatea” de mareşalera onorifică şi putea fi conferită generalilorde corp de armată care deţinuserăfuncţia de şef al Marelui CartierGeneral sau de comandant titular al uneiarmate în Războiul pentru întregirea neamului.Ulterior „un statut urma să precizezeuniforma, insignele şi celelalte detalii deordinprotocolar”.Abia acum s-a putut realiza dorinţaregelui Ferdinand I, care în 1918 i-a spuscelui care îi înmâna Cartea de Mareşal„se cuvine şi dumneavoastră, celor ce aţicomandat armata în războiul nostru, săfiţi înălţaţi la rangul de mareşal”.În 1930 au devenit mareşali regeleCarol al II-lea, generalii AlexandruAverescu şi Constantin Prezan.Muzeul Militar Naţional deţine în patrimoniulsău bastonul celui de-al treileamareşal al României, Alexandru Averescu(1859-1938), personalitate marcantăa vieţii militare şi politice.Bastonul de mareşal a fost comandatla Paris, o dată cu cele care au fost acordateregelui Carol al II-lea şi generaluluiConstantin Prezan.33

Mareşalul Alexandru AverescuMuzeul Naţional de Istoriea României deţinepelerina generalului AlexandruAverescu. Estedin postav gros, gricenuşiu,fără mâneci, cutăieturi pe laturi, pentrumâini; are guler lat şi esteevazată la poale. La gâtare două rozete metalice(având forma unor capetede lei) care se leagăprintr-un lanţ subţire (alcătuitdin 5 zale), prevăzutcu două inelemetalice. În interior estecăptuşită cu pânză. Are şiglugă din acelaşi material.Pelerina se închide înfaţă cu 4 nasturi. În anul1912, avându-se în vederecerinţele războiuluimodern, cu precăderenecesitatea adaptării lateren, se adoptă în armataromână o nouă ţinutăde campanie, care afost în dotare şi în aniiprimului război mondial.Cu acest prilej s-a introdusportul, alături demantaua de postav, aunei pelerine tot dinpostav gros.Bastoanele costau în total 67.500franci francezi, echivalând cu 447.578lei, suma urmând a fi achitată în douătranşe. La aceasta se adăugau şi taxelevamale şi de transport, în final valoarealor fiind de 500.000 lei.Decizia Consiliului de Miniştri din 12septembrie 1930, deschidea un creditextraordinar bugetar de 500.000 lei,atribuit bugetului Ministerului Armatei,„pentru cumpărarea prin bună învoială atrei bastoane de mareşal de la CasaFalise din Paris pentru Majestatea SaRegele şi Domnii Mareşali Prezan şiAverescu.” Acestea au fost aduse în ţarăde căpitanul medic Mihăilescu Gheorghe.La câteva luni după întronarea sa,Carol al II-lea a dat ordin să se organizezepentru prima dată după Unire,manevre (aplicaţii cu trupe) regale înTransilvania (22-29 octombrie 1930),considerate contextul potrivit pentru oceremonie de amploare desfăşurată laSighişoara, în care regele Carol al II-leaa fost înălţat la rangul de mareşal, ministrulde război înmânându-i cartea şibastonul simbolic. La rândul său, suveranula conferit însemnele rangului generalilorAverescu şi Prezan.Ulterior, în 1941, au devenit mareşaliregele Mihai I şi Ion Antonescu, iar pe lamijlocul anilor 80 autorităţile comunisteau cochetat un timp cu ideea de a acordaacest titlu lui Nicolae Ceauşescu.Bastonul de mareşal a lui AlexandruAverescu a intrat în colecţia MuzeuluiMilitar Naţional în anul 1960, fiind confiscatde Ministerul Afacerilor Interne, careBastonul de lemncomunica muzeului că trimite „un bastonde metal galben, îmbrăcat în pluş roşu şio cutie de carton roşie ce au aparţinutfostului mareşal Averescu, acesta fiindconfiscat de la numitul Ion Iliescu”.Bastonul este din aur cu titlul de 750%având poinçon-ul specific obiectelorpreţioase franţuzeşti exportate. Areforma unui tub cilindric, cu două capacetronconice la capete, lung de 49,7 cm.Pe o porţiune de 39,9 cm este îmbrăcatîn catifea purpurie (astăzi roasă devreme) pe care sunt brodate cu fir auriutip canetil, acvile şi capete de bour, dispuseîn şiruri verticale, alternând 4 acvileşi 5 capete de bour.Tubul este obturat la capete de dou capacetronconice, goale pe dinăuntru, filetatela diametrul mic.Capacul superior (h = 4,7 cm, D = 5,3cm, d = 4,2 cm) este decorat cu frunzede acant aşezate pe trei cercuri orizontale,sub care se află inscripţia . Pe baza mare a capaculuise află stema mare a României, încadratăde două cununi din frunze delaur, unite printr-o panglică simplă.Capacul de jos (h = 4,3 cm, D = 5,1cm, d = 4,2 cm) este decorat cu frunzede viţă de vie, alternând cu registre înguste,verticale din frunze de laur, toatesusţinute de trei cercuri orizontale. Subacestea se află inscripţia .Pe baza mare a capacului se aflăcrucea Ordinului Mihai Viteazul cu cifrulîncoronat al regelui Carol al II-lea.Crucea este amplasată pe două cercuriMuzeul Naţional de Istorie a României deţine bastonul care a fostdăruit generalului Al. Averescu de către locuitorii Moldovei. Este dinlemn, cu intarsii de frunză de stejar şi ghindă, şi mâner curbat înformă de semicerc. Vârful şi capătul mânerului sunt din metal.De-a lungul bastonului, sub formă de spirală, apar ramuri cu frunzede stejar şi ghinde (metalice). Pe fiecare frunză este gravat numeleunor localităţi unde au avut loc bătălii sub conducerea generaluluiAverescu: "Cireşoaia, Lesuntul, Muncel, Varniţa, Momâia, Coşna,Oituz, Râmnicu - Sărat, Caşin, Putna, Mizil, Răchitaşu, Cricov,Teleajen, Buzeu, Prahova, Predeal, Pralea, Mănăeşti, Dragoslavele,Flămânda, Suşiţa, Azaplar, Bunar Misar, Milcov, Rasova". În vârfeste gravată monograma "A. A.", iar pe inelele metalice din parteasuperioară sunt gravate inscripţiile: "1916 - 1918" (primul inel) şi"Războiul întregirii neamului" (al doilea inel). Ambele inscripţii suntperlate. O a treia inscripţie se află pe mâner, într-un medalion perlat:"Mărăşti". Dimensiuni: L=890 mm, D=30 mm, d=15 mm. Datare:1916 - 1918 (Sursa: http://www.cimec.ro)34

concentrice, cel din interior este punctat,iar pe cel din exterior se află incizată inscripţiacu numele atelierului în care a fostrealizat . Toate acestea sunt încercuitecu o cunună continuă de lauri.Bastonul are greutate totală de 730,88grame, distribuită astfel: tubul 464,81grame, capacul superior 136,7 grame şicapacul inferior 130 grame.Actualmente piesa se află expusă însectorul de istorie contemporană militarăal expoziţiei de bază a Muzeului MilitarNaţional.Rangul de mareşal presupunea un locspecial la ceremoniile oficiale, portul şisalutul cu bastonul de mareşal.La ceremonii şi serbări oficiale, mareşaliistăteau imediat după foştii regenţi,primul ministru şi Patriarhul Ţării.Bastonul de mareşal putea fi purtat laţinuta de ceremonie, la parade, reviste, inspecţiila corpurile de trupă, oricare ar fifost ţinuta şi după ordine speciale.Mareşalii datorau salutul lor: drapelelorşi stindardelor, capilor statelor, membrilorfamiliilor regale şi princiare, SanctităţiiSale Patriarhul Ţării şi răspundeau laonorul trupelor.Bastonul se ţinea în mâna dreaptă, laaproximativ 2/3 din lungimea lui, socotităde jos în sus. La călărie bastonul se ţineala mijlocul lui. Când mareşalii asistaucălare la defilare, luau poziţia de repausa bastonului, apucându-l la 2/3 dinlungime şi sprijinind capătul de jos pe faţaanterioară a coapsei drepte.Salutul cu bastonul de mareşal se făceaîn modul următor: Se ridica bastonul pânăîn dreptul obrazului, mâna la înălţimeabărbiei, se îndoia mâna în terţă spredreapta, cu un gest larg şi hotărât, se păstraaceastă poziţie timpului voit.Astăzi prin Legea 80/1995, articolul 2,se prevede acordarea gradului demareşal, de către preşedintele României,în timp de război, generalilor de armată,pentru merite excepţionale.Articol publicat în Lumea militară nr.1/2005Mareşalul Alexandru Averescu. Militarul, omul politic, legendaO personalitate excepţională a istoriei noastre militare, neînvins pe câmpurilede bătaie ale Primul Război. Un om politic de o popularitate fabuloasă, dar mai degrabăneinspirat şi idealist în doctrina şi în acţiunea sa. O legendă care s-a născutla Mărăşti, dar care a fost năruită de propriile ezitări şi de maşinaţiunile puterniceifamilii a Brătienilor. Nu prea a fost în graţiile Casei Regale, dar a fost ridicat, totuşi,la demnitatea de mareşal al României. Adversar statornic al generalului Berthelot,şi el o legendã a Primului Război Mondial.Un portret al unui om în istorie, o frescă a vieţii politice româneşti din primeledecenii ale secolului al XX-lea realizate cu mână sigură de istoricul Petre Otu.Sicriele lui Averescu şi Văitoianu sunt în cripteEditura MilitarăSicriele mareşalului Alexandru Averescu şi generalului Artur Văitoianu se aflăîncă în criptele Mausoleului de la Mărăşti. Poliţiştii vrânceni au confirmat că sicrielese află acolo după ce au filmat în interiorul criptelor cu o cameră în infraroşu. Deocamdatăinsă sicriele nu au fost deschise pentru a se constata dacă se mai aflăceva în ele. Cercetarea are loc la sesizarea Inspectoratului pentru Cultură şi Culte,care doreşte să verifice dacă nu au fost furate osemintele celor doi militari, bastonulde mareşal al lui Averescu, sabia de general a lui Văitoianu, şi decoraţiile cucare se presupune că au fost înmormantaţi cei doi. Fostul administrator al mausoleuluide la Mărăşti, Tanasache Tecuceanu, afirmă că osemintele mareşaluluiAverescu au fost luate in 1979 de "o trupă de soldaţi condusă de doi ofiţeri", la ordinelelui Nicolae Ceauşescu.Postul de radio Radio România Muzical, arhiva din 21-02-2007Mareşalul Alexandru AverescuItinerar prinMarele RăzboiMuzeul Militar Naţional văinvită la o călătorie printimp şi istorie cu ocazia expoziţiei:“Pe aici nu setrece” (1917-2007) adusăca omagiu acelor momenteistorice din vara anului1917, dar şi participanţilorla Primul Război Mondial,mai ales celor din luptelede la Mărăşti, Mărăşeşti şiOituz. Expozitia conţinedesene, unele dintre eleconcepute pe front decătre artişti plastici şi amatori,care prezintă scene deluptă din spatele frontului:din spitale de companiesau momente de relaxare.Evenimentele sunt evocateprin documentele şi echipamentulfolosit de cătrearmata română, precum şipiese de antrenament şiechipament aflate în dotareaPuterilor Centrale, ca sia puterilor Antantei. În vitrinadedicată Puterilor Centralesunt expuse: arme,goarne şi un sac demerinde austro-ungar, iarîn cea a Antantei sunt expuse:o uniformă de căpitanmedic francez, tunicaunui ofiţer rus, centurageneralului Berthelot, uncombinizon de pilot francezetc. Un loc aparte îl ocupăţinuta de companie aRegelui Ferdinand, alăturide ea fiind etalate o mantaa generalului Averescu şi otunică a generalului EremiaGrigorescu. La loc de cinstestrăluceşte “SteauaMihai Viteazul” cu care afost decorat generalulAverescu, lângă care seaflă “Legiunea de onoare”,gradul de mare ofiţer oferitde şeful misiunii militarefranceze. Într-un tabloualăturat, un soldat românţine în mâna stângă opuşca, poziţia lui fiinddârză, cu muşchii încordaţişi transmiţând mesajul: “Peaici nu se trece!”.35

Mareşalul Alexandru AverescuGeneralul AlexandruAverescu şi semnareatratatului preliminarde pace cu Tripla Alianţă------------------------------------------------ Prof. Constantin I. Stan, Universitatea “Dunărea de Jos”, GalaţiProf. Alexandru Gaiţă, Direcţia Judeţeană Buzău a Arhivelor NaţionaleLuptele din vara anului 1917 s-au încheiat cu înfrîngerea trupelor Puterilor Centralepe frontul din Moldova. Principalul factor în obţinerea acestei victorii l-a constituitvitejia soldaţilor români, care au luptat cu eroism, animaţi de dorinţa de aîmpiedica ocuparea întregului teritoriu al ţării, de a-şi elibera căminele cotropite.României i-a fost impus de către Puterile Centrale la 28 noiembrie / 9decembrie 1917 un armistiţiu provizoriu. Găsindu-se cu armatele salesingură în "triunghiul morţii", întrucât de jur împrejurul ţării care mairămăsese liberă, în Moldova, se aflau unităţi ale Puterilor Centrale, forţe armatedeosebit de puternice, şi fiind părăsită de aliaţii săi din Antanta, cucare încheiase tratate, România a fost pusă în imposibilitate să facă altcevadecât să trateze forţat cu inamicul şi să semneze la 20 februarie / 8 martie1918 la Buftea un tratat preliminar de pace, care a stat la baza tratatului înrobitorde la Buftea - Bucureşti din 24 aprilie / 7 mai 1918, tratat imperialist,prin care nu numai că i se răpeau împortante teritorii şi i se nega independenţa,dar Germania, mai ales, tindea să facă din România o colonie a sa.Semnarea armistiţiului de la Focşani pe 26 noiembrie / 9 decembrie 1917cu Puterile Centrale a însemnat întreruperea operaţiunilor militare pe frontulromânesc. Germania şi aliaţii ei doreau începerea grabnică a tratativelorde pace încercând să profite de situaţia favorabilă creată lor în condiţiilereuşitei loviturii de stat bolşevice din 25 octombrie/ 7 noiembrie 1917 dinRusia. La 22 ianuarie/3 februarie 1918, mareşalul german August vonMackensen, comandantul suprem al trupelor Triplei Alianţe din România, atrimis un ultimatum guvernului Ion I. C. Brătianu. Autorul mesajului avertizaautorităţile româneşti că bazele armistiţiului de la Focşani nu au fost respectate,iar raportul de forţe s-a schimbat fiind necesară începerea negocierilorde pace. În caz contrar comandantul prusac ameninţa cureînceperea operaţiunilor militare. 1 Puterile Centrale profitau astfel de izolareapolitică şi militară a României aflată practic singură în faţa inamicului,lipsită de sprijin efectiv şi eficient din partea aliaţilor.Ion I. C. Brătianu era conştient de faptul că nu poate obţine o pace onorabilă,date fiind legăturile sale încordate cu Germania şi Austro-Ungaria.Acestea nu puteau trece cu vederea faptul că în august 1916, şeful P.N.L.36 www.jointophq.ro

Generalul August von Mackensen.August Mackensen s-a născut la 6 decembrie1849, pe moşia Leipnitz. A urmatstudiile gimnaziale la Torgau şi le-a continuatla Halle. În 1869, după absolvirealiceului, s-a înrolat voluntar într-un regimentde husari, cu care a participat labătălia de la Sedan, regimentul său fiindcel care l-a escortat pe împăratul Franţei,Napoleon al III-lea. Devenit locotenent înarmată, a avansat rapid în ierarhia militară,fără să fi făcut studii de specialitatesau să fi dat vreun examen. A fost remarcatde împăratul Wilhelm al II-lea şi aajuns comandant al Armatei I, fiind primulofiţer de înalt rang cu origine burgheză.Câţiva ani mai târziu, a fost înnobilat şi arămas în suita împăratului. L-a însoţit peacesta în mai multe ţări din OrientulApropiat, dar s-a preocupat îndeosebi desituaţia din Rusia şi din Balcani. VonMackensen a fost şi un remarcabilcronicar militar, care a consemnat campaniadin 1870-1871 şi a publicat o istorie aarmatei prusace.***La sfârşitul primului război mondial trufaşulmareşal August von Mackensen,cuceritorul Balcanilor, ocupant şi guvernatormilitar al Bucureştiului şi al suduluiRomâniei, care dictase pacea de laBuftea, a fost oprit în gara Teiuş, dinArdeal, în retragere, de un pluton deromâni. Dat jos din tren, acesta a venit încapul gol în faţa sublocotenentului GavrilCrişan, adjunctul căpitanului FlorianMedrea, comandantul Gărzii Naţionale dela Alba Iulia, şi a fost lăsat să plece numaidupă un control riguros al felului cum trupasa respecta condiţiile de retragere şi transportpe teritoriul românesc. Sunase orademnităţii naţionale, întruchipată în garaTeiuş, în 1918, de Gavrilă Crişan, un fiude ţărani români din satul Crăieşti delangă Turda.Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu”Mareşalul Alexandru Averescuantrenase România în război de partea Antantei. Conducătorul guvernuluiera conştient că încheierea păcii l-ar fi compromis în rândurile opiniei publice.De aceea Ionel Brătianu a fost obligat să prezinte demisia cabinetuluisău în faţa suveranului. La 29 ianuarie / 10 februarie 1918 guvernul prezidatde Al. Averescu a depus jurământul în faţa Regelui Ferdinand. 2 Aducereala putere a noului minister s-a făcut cu acordul preşedintelui P.N.L. şi alRegelui Ferdinand. Al. Averescu s-a angajat să respecte câteva condiţii prealabile: “ 1) Menţinerea relaţiilor cu Aliaţii. 2) Neacceptarea unei păci fărătrei clauze : a) apărarea regelui şi a Dinastiei. b) apărarea integrităţii teritorialeşi menţinerea graniţelor din 1913. c) independenţa ţării, onoarea şiputerea oştirii”. 3Pentru a-şi întări baza politică, deoarece nu avea încă o formaţiunepolitică proprie, Al. Averescu a trimis la Bucureşti pe colonelul Ressel omulsău de încredere, spre a lua legătura cu Al. Marghiloman, fraţii Constantinşi Virgil Arion, Lupu C. Kostacki. Şeful cabinetului urmărea prin apropiereade conservatori, cunoscuţi prin relaţiile lor strânse cu forţele Triplei Alianţesă obţină condiţii de pace cât mai favorabile. Oamenii politici din fosta capitalăa României i-au refuzat însă colaborarea acuzându-l că are vederi antantofile.4 Personalităţile politice din Bucureşti doreau, la rândul lor, să preiaputerea politică fără vreo colaborare din afara partidului.Generalul Al. Averescu a răspuns imediat ultimatumului german printr-unmesaj expediat mareşalului Mackensen. În acest document, şeful cabinetuluiromân afirma cu demnitate şi curaj că “nu înţelegem a trata paceadecât în condiţii care se pot admite între state independente”. 5 El a începuttratativele de pace deşi a primit sfatul de la Ion I. C. Brătianu să tergiversezenegocierile. La 5/18 februarie 1918 Averescu s-a deplasat la Bucureşti undes-a întâlnit cu Mackensen, pe care îl cunoştea de peste 20 de ani. 6 Cei doimilitari fuseseră colegi la Academia militară din Torino. La Buftea s-a deplasato delegaţie alcătuită din Alexandru Papiniu şi colonelul Ressel, devenitşeful de cabinet al noului premier.Negocierile de pace au fost extrem de dificile întrucât reprezentanţii PuterilorCentrale au fost deosebit de intransigenţi. Otokar Czernin, ministrul deexterne al dublei monarhii ameninţa chiar cu dezmembrarea României afirmândcu cinism “o vom împărţi între noi şi Bulgaria. România va dispare depe harta Europei”. 7Lipsa de solicitudine din partea reprezentanţilor Triplei Alianţe era motivatăde aceştia, în cadrul tratativelor, prin faptul că “România este astăzi oţară învinsă şi de aceea este natural că nu poate obţine pacea decât cuunele sacrificii”. Aceste sacrificii erau însă foarte grele deoarece : 1) Dobrogea,vechi pământ românesc, era cedată forţelor quadruplei alianţe, carese angajau să asigure României o cale de ieşire la mare ; 2) România eraobligată să renunţe la crestele Carpaţilor dar şi la o serie de teritorii cuprinseîntre Porţile de Fier şi Valea Jiului respectiv Vatra Dornei şi Câmpulung ; 3)Ţara noastră era obligată să acorde o serie de concesii economice Germanieişi aliaţilor ei mai ales în problema cerealelor şi petrolului 4) demobilizareade către Regatul Român a cel puţin opt divizii ; 5) Misiunile militarealiate erau licenţiate, dar li se asigura libera trecere. 8Şeful guvernului român a protestat energic împotriva clauzelor pe careGermania şi Austro-Ungaria doreau să le impună. El a declarat că nu estede acord cu cedarea Dobrogei şi nici a crestelor Carpaţilor, afirmând, cuajutorul unor argumente de natură ştiinţifică, etnografică, arheologică, demograficăşi istorică, apartenenţa acestui teritoriu la România. Totodată ela subliniat că prevederile propuse nu pot fi acceptate datorită asprimii lor. 9Tot în cadrul acestor discuţii s-a perfectat o întâlnire între Regele Ferdinandşi O. Czernin în gara de la Răcăciuni, localitate aflată în judeţul Bacău. Evidenţiindacest lucru Constantin Kiriţescu arată în monumentala sa sintezădedicată Războiului de Întregire Naţională următoarele : “Pentru a nu serupe tratativele Czernin solicită lui Averescu o întrevedre cu Regele Ferdinand.Aceasta a avut loc în gara Răcăciuni”. 10Întâlnirea s-a desfăşurat în vagonul regal din gara Răcăciuni la 14/27 februarie1918. Participant direct la eveniment, Al. Averescu nota în aceeaşizi în memoriile sale : “Era hotărât ca Regele să vie în automobil la Bacău37

Mareşalul Alexandru Averescuşi să primească pe Czernin în casa mea. Regele ar fi stat peste noapte lamine. Tot programul a fost schimbat însă. Suveranul a sosit la mine azi laora 12,30. Eu l-am precedat cu trenul sosind aseară la Bacău. Am luat locîn trenul regal şi am continuat spre sud. Întâlnirea va avea loc în gara Răcăciuni,deci Regele era înaintea lui Czernin. După întrevedere monarhul seva întoarce la Iaşi”. 11În cadrul întâlnirii O. Czernin a dovedit o foarte mare intransigenţă. El nua fost dispus să facă nici cea mai mică concesie. Condiţiile de pace eraucele prezentate anterior.Numeroşi contemporani au surprins atitudinea de mână forte a şefuluidiplomaţiei austro-ungare. Constantin Argetoianu arată în amintirile sale că“Czernin a fost foarte dârz, n-a renunţat la niciuna din pretenţiile sale (…).El a tratat pe rege ca sperjur, făcându-l cu ou şi cu oţet, că bietul Ferdinandn-a putut decât să îngâine cuvinte fără rost şi că a plâns ca un copil mic dojenitde guvernanta lui”. 12 Dincolo de ironia nedisimulată a lui C. Argetoianudesprindem momente grele, penibile prin care a trecut şeful statului românîn cadrul amintitei întrevederi. La rândul său, C. Kiriţescu descrie astfel poziţiainflexibilă a şefului diplomaţiei austro-ungare: “Ministrul austriac adaugăameninţarea că în caz contrar (adică neacceptarea condiţiilor transmisen.n.) fiind dată superioritatea militară a Puterilor Centrale, acum când întregfrontul de la Baltica la Marea Neagră e liber, dacă operaţiunile războinicevor fi reluate în cel mult 6 săptămâni, România şi Dinastia vor înceta a maiexista. Regele Ferdinand protestă împotriva condiţiilor excesiv de grele şiafirmă că nu se va găsi niciun guvern care să subscrie la cedarea Dobrogei”.13Regina Maria, aflată alături de Rege în refugiul de la Iaşi scria, în jurnalulei la 15/28 februarie 1918, despre rezultatul întrevederii Ferdinand –Czernin, cu nedisimulată revoltă :”Czernin de-abia a fost politicos (…) Nudădu lui Nando nici un fel de nădejde. Condiţiile se pare sunt cu neputinţăde primit, dar dacă nu ne învoim trebuie după părerea lor să fim şterşi depe faţa pământului, ţara noastră trebuie să dispară, trebuie să fie împărţităîntre Austria, Bulgaria şi Turcia”. 14Un alt contemporan al evenimentelor, Al. Marghiloman, care cunoşteamodul în care se derulau tratativele cu puterile Triplei Alianţe, descria pelarg întâlnirea de la Răcăciuni arătând : ”De acord cu aliaţii, contele Czernina făcut cunoscut Regelui condiţiile la care împătrita Alianţă ar fi gata săîncheie pace cu România (…) După cum mi-a povestit în grabă Ladebur,Regele a plâns şi a lăsat impresia că este în mâinile celor cu care se înconjoară(…). Şeful diplomaţiei austro-ungare a atras atenţia că dacă condiţiilede pace propuse nu vor fi acceptate, România va fi ocupată printr-o campaniede 3-4 săptămâni”. 15Într-adevăr momentul era pentru Regele Ferdinand extrem de penibil. Înfond întrevederea solicitată expres îşi avea stabilite punctele de presiuneîncă de mai înainte, vizând accelerarea procesului de încheiere a păcii pentrua se rezolva aspectul militar referitor la retragerea trupelor necesare pefrontul vest şi realizarea obiectivelor economice în disperata situaţie dinGermania şi Austro-Ungaria de la acea oră.Aflat în preajma sa, I. G. Duca nota cu vădită compasiune în jurnalul său:”Sărmanul mărturisea pe urmă că numai datoria către ţară l-a făcut sătreacă peste simţământul său de demnitate de om şi că niciodată n-a avutimpresia că îndatoririle lui regale îi impun un sacrificiu mai dureros”. Cunoscutullider liberal sublinia în continuare că “Czernin s-a prezentat în uniformăcu Toison d’ Or la gât şi cu un aer de condescendenţă care făcea întâlnireaşi mai penibilă. Audienţa a durat vreo 20 de minute (…). În faţa acestei atitudiniagresive Ferdinand a fost foarte circumspect în răspunsurile lui s-amărginit să spună că condiţiile sunt prea aspre, că România nu poate respirafără Dobrogea, că cel mult s-ar putea discuta în ceea ce priveşte Cadrilateruldobândit de noi prin pacea de la Bucureşti”. 16Comunicatul guvernului, publicat în presă afirma că au avut loc convorbiripreliminare între guvernul Averescu şi reprezentantul Puterilor Centrale.Documentul sublinia că s-au derulat discuţii între Regele Ferdinand şi ministrulaustriac de externe, O. Czernin, care a făcut cunoscut regelui condi- Bratianu, Ion I. C. (zis şi Ionel)(1864-1927, n. Florica, azi Ştefăneşti),om politic. Fiul lui Ion C. Bratianu.Preşedinte al Partidului Naţional-Liberal(1909-1927); de mai multe ori ministruşi prim-ministru (1908-1910,1914-1918, 1918-1919, 1922-1926 şiiunie-noiembrie 1927).A avut un rol important în activitateapolitică pentru desăvârşirea unităţiistatale; a contribuit la orientareapoliticii externe a României spreFranţa şi Anglia; a iniţiat numeroasereforme, menite să întărească poziţiileeconomice şi politice ale burghezieiromâne. Şeful delegaţiei române laConferinţa de pace de la Versailles(1919- 1920). A promovat o politicăpotrivnică intereselor Partidului ComunistRomân, partid care a şi fost scosîn afara legii. Contele Ottokar Czernin (1872-1932),ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungarieila Bucureşti (1913-1916), apoi ministru deexterne al dublei monarhii (1916-1918).38

Constantin Argetoianuîn uniformă de diplomat.Constantin Argetoianu (1871, Craiova -6 februarie 1952, Sighet) a fost om politicromân şi prim-ministru al României între28 septembrie 1939 şi 23 noiembrie 1939din partea Partidului Naţional Liberal.După studii universitare la Paris a intrat îndiplomaţie. Din 1898 până la declanşareaprimului război mondial, Argetoianu a fostataşat, secretar, prim-secretar, consilierla legaţiile române din Constantinopol,Roma, Viena, Paris. A fost, de asemenea,şi şeful delegaţiei române la preliminariilede pace de la Buftea, din 1918, lasfârşitul primului Război Mondial.A fost arestat de comunişti şi închis la ÎnchisoareaSighet, împreună cu importanţilideri ai PNL şi alte personalităţi marcanteale României interbelice. A murit fărăjudecată, la închisoarea Sighet în 1952.Editura Humanitas a publicat un volumde memorii intitulat Memorii. Pentru ceide mâine. Amintiri din vremea celor deieri, editat şi cu o prefaţă de Stelian Neagoe,o analiză a societăţii din România,cunoscută pentru criticile aspre adusemai multor figuri politice româneşti. Constantin Argetoianu deţinutla Închisoarea Sighet.Mareşalul Alexandru Averescuţiile în care “Alianţa ar fi gata să încheie pace cu România. Regele Ferdinanda cerut un scurt răgaz care i-a fost acordat. De răspunsul regeluiatârnă dacă situaţia pacifică va fi posibilă”. 17Autorităţile germano-austro-ungare au cerut guvernanţilor români grăbireasemnării păcii. Richard von Kuhlmann, ministrul celui de al II-lea Reicha expediat un nou ultimatum cabinetului Al. Averescu. Documentul avertizacă “dacă până la 17 februarie/3 martie 1918 ora 12 nu au fost acceptatenecondiţionat aceste pretenţii din acel moment armistiţiul se consideră anulat”. 18Regele Ferdinand a convocat trei consilii de Coroană. Primul a avut locîn 17 februarie, al doilea a doua zi, iar ultimul la 19 februarie 1918, însăacestea nu au rezolvat problema încheierii tratatului de pace. Tot acum împăratulAustro-Ungariei, Carol, a trimis o scrisoare şefului statului româncare conţinea prevederile provizorii ale tratatului. În cazul în care pretenţiileformulate nu erau primite “cei doi împăraţi vor părăsi pe Rege şi întreagalui Dinastie”. 19Sub presiunea străină, la 20 februarie/5 martie 1918, C. Argetoianu, împuternicitulguvernului a încheiat la Buftea, în casa lui Barbu Ştirbei, cureprezentanţii împătritei Alianţe : Kuhlmann (Germania), O. Czernin (Austro-Ungaria),Munciloff (Bulgaria) şi Taalat Bey (Turcia) tratatul preliminarde pace. Documentul conţinea prevederi grele impuse României : 1) Dobrogeaera cedată Puterilor Centrale, care asigurau ţării noastre o cale deieşire la mare, un drum comercial până la Marea Neagră. 2) Se admiteauîn principiu şi modificările de frontieră pe crestele Carpaţilor. 3) Se acceptau,tot în principiu, stabilirea raporturilor economice conform situaţiei. 4) Româniava demobiliza cel puţin opt divizii din armata ei actuală, această demobilizarese va face în înţelegere cu Mackensen. Restul armatei se vademobiliza după terminarea războiului. 5) Regatul român se obliga să deatot sprijinul posibil trecerii trupelor Puterilor Centrale şi însoţitorilor lor. 6)Misiunile aliate din România urmau să fie expulzate, iar România trebuia săpărăsească toate teritoriile ocupate din Austro-Ungaria.Articolul final stabilea că “tratatul va fi aplicat imediat în patru zile începândde la 5 martie 1918” şi că „Se vor încheia tratate speciale cu fiecareputere în baza acestui tratat semnat la Buftea”. 20Tratatul preliminar de pace avea, fără nici o îndoială, un caracter înrobitor,aservind România, din punct de vedere economic şi politic, forţelor TripleiAlianţe.Ţinând cont de realităţile momentului, la începutul lunii martie 1918 Misiuneamilitară franceză condusă de generalul Henri M. Berthelot a fostnevoită să se întoarcă în Occident. La festivităţile prilejuite de tristul evenimentau participat familia regală, membrii fostului cabinet liberal, ministrulde război din guvernul Averescu. Martor al evenimentului, I. G. Duca notaîn amintirile sale că : „Plecarea s-a făcut într-o atmosferă de explicabilă îndurerare,aproape toată lumea plângea, regele, regina dădeau prin prezenţalor despărţirii toată solemnitatea cuvenită”. 21 C. Argetoianu afirma înmemoriile sale cu vădită tristeţe : „Lumea adânc umilită de condiţiile păciiimpuse de împrejurări vedea în plecarea misiunii străine înainte de toate aMisiunii franceze pecetluirea prăbuşirii noastre”. 22 La rândul său, Radu R.Rosetti folosea acelaşi ton pesimist în cartea sa de rememorări unde arăta:„ca şi imensa majoritate a lumii aflată atunci la Iaşi, începând cu Regele şicu Regina am văzut cu mâhnire plecarea camarazilor aliaţi care ne fuseserătovarăşi la bine şi la rău timp de 17 luni de la care mi-am luat ziua bună înzilele ce au precedat plecarea, zile pline de mari emoţii”. 23Şi în rândurile francezilor tristeţea şi durerea îşi făceau simţită prezenţa.Şeful de stat major al misiunii, generalul Pétain, pe atunci colonel, înfăţişaîn amintirile sale acest moment care a prilejuit „manifestaţii emoţionante.Cei care şi-au pus în Franţa toate speranţele şi întreaga credinţă, cei careau măsurat fidelitatea sprijinului sau şi valoarea sentimentelor sale pentruRomânia cei care aveau încă încredere în victoria aliaţilor ne vedeau îndepărtându-necu disperare”. 24 Însuşi generalul H. M. Berthelot a fost profundmişcat de însemnătatea momentului. El nota în jurnalul său pe 9 martie1918 (stil nou) următoarele : „Această seară este în mod deosebit tristă.Cer coborât şi negru. Fulgi de zăpadă care se topesc şi fac noroi gros. În-39

Mareşalul Alexandru Averescutregul Iaşi a venit să-şi ia rămas bun, începând cu miniştri aliaţi şi alţi câţivagenerali şi doamna Prezan, aproape 100 de ofiţeri. Un mare număr dedoamne nu s-au temut să înfrunte vremea umedă pentru a ne mai vedeaîncă odată. Regele, regina, toată familia regală au venit la plecarea noastrăsă exprime regretul tuturor pentru că îi părăsim. Regele este dărâmat şi numă pot abţine să-i spun un macte anima de circumstanţă. În momentul încare trenul şuieră strig un pe care toţi îl repetă până cândtotul dispare în ceaţă !”. 25Membrii misiunii militare franceze s-au îndreptat prin Rusia spre patrie. Eiau atras grupuri de prizonieri transilvăneni aflaţi în ţara vecină. La Samara,de exemplu, un grup de ofiţeri din corpul voluntarilor români în frunte cuVoicu Niţescu a luat legătura cu şefii misiunii franceze, încadrându-se înarmata Franţei. 26Românii din Paris s-au pronunţat împotriva tratatului preliminar de pacedezvăluind caracterul lui spoliator în cadrul unor întruniri publice sau înpresa occidentală. Ei au semnat două ample memorii pe care le-au expediatguvernului român şi Regelui Ferdinand. Documentele erau iscălite de62 de personalităţi politice, culturale şi ştiinţifice româneşti precum : P.Brătăşanu, 27 Simion Mândrescu, Ermil Pangrati, Orest Tafrali, Aureliu M.Eliescu, Traian Lalescu, Constantin Mille, Ioan Ursu condamnându-setratatul preliminar de pace. Acesta din urmă era apreciat drept „o atingerea idealului nostru naţional”. Ei şi-au exprimat convingerea că guvernul şişeful statului vor face toate eforturile „pentru a salva onoarea şi independenţaţării”. 28În contra tratatului preliminar de pace s-au pronunţat şi românii americani.La 17 februarie/3 februarie 1918 a avut loc la Chicago o impunătoareadunare la care au participat câteva mii de oameni. La manifestaţie a participatşi şeful Legaţiei României din Washington dr. Constantin Angelescu. 29De asemenea la Congresul românilor americani de la Youngstown din 9-10martie 1918 s-a condamnat cu fermitate tratatul preliminar de pace. Cuacest prilej s-a hotărât ca Episcopia românilor din S.U.A. să fie scoasă desub jurisdicţia Mitropoliei Ortodoxe de la Sibiu deoarece aceasta era condusăde controversatul mitropolit Vasile Manora şi să treacă în subordineacelei de la Bucureşti.Vorbitorii între care amintim pe dr. C. Angelescu, judecătorul G. W. Carew,deputatul american John Cooper, au evidenţiat sacrificiile şi lupta românilorîmpotriva cotropitorilor germani exprimându-şi încrederea că victoria va fi aaliaţilor. 30După discursuri, cei prezenţi au adoptat o rezoluţie pe care au înaintat-opreşedintelui S.U.A. Wodrow Wilson. Documentul încunoştinţa pe şeful executivuluide la Casa Albă că Episcopia Ortodoxă a Românilor americani atrecut sub jurisdicţia Mitropoliei de la Bucureşti. În felul acesta s-a rupt oricelegătură cu Ungaria şi guvernul ei. Semnatarii rezoluţiei îşi exprimau ceamai profundă recunoştinţă şi adâncul respect faţă de puternica ţară a libertăţiiîn care trăiau. Ei erau convinşi că „prin sacrificiile armatei americane,naţiunile mici îşi vor obţine independenţa, iar cele patru milioane de românitransilvăneni aflaţi sub stăpânire maghiară vor fi eliberaţi şi se vor uni cuRomânia”. 31Autorităţile aliate în special anglo-franceze făceau însă doar promisiuni.Chiar în data semnării tratatului preliminar regele Marii Britanii George al V-lea îi scria suveranului României „Îmi dau seama pe deplin de situaţia creatăîn care vă aflaţi dv. şi eroica dv. Armată. Guvernul meu şi aliaţii noştrifrancezi fac şi vor face tot ce le stă în putinţă pentru a vă acorda ajutor, iarîn Rusia s-au făcut eforturi deosebite, pentru a vă feri de pericolul dinaceastă zonă. De aceea vă recomand călduros cu toată seriozitatea să vămenţineţi până la capăt această fermitate şi rezistenţă care au constituit unexemplu pentru noi toţi (…). Sunt convins că învingătorii de la Mărăşeştinu vor accepta niciodată – fără un efort extraordinar dictatul unui duşmanimplacabil şi nemilos. Un astfel de efort va consacra pentru totdeaunaaceastă frăţie care uneşte cavalereasca dumneavoastră armată cu aceleaale Naţiunilor Aliate”. 32Dincolo de oferirea exilului în Rusia pentru familia regală se exprima clarPalatul Ştirbei - Buftea----------------------------------------------------------Note:1.Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuarese va cita ANIC), fond Casa Regală “D”,dosar 5/1918, f. 6-7.2.Ibidem, f. 8.3.ANIC, fond Casa Regală, dosar 7/1918, f. 23.4.Ibidem; vezi şi Biblioteca Academiei Române,Secţia Manuscrise (în continuare se va citaBAR, Secţia Mss., Arh. C. Argetoianu, mapa I,acte 8-9.5.ANIC, fond Casa Regală “D”, dosar 5/1918, f. 2.6.Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu –militarul, omul politic, legenda, Bucureşti, EdituraMilitară, 2005, p. 207.7.ANIC, fond Casa Regală “D”, dosar 5/1918, f.4 ; “Indreptarea”, I, nr. 13, din 28 aprilie 1918.8.ANIC, fond Casa Regală “D”, dosar 5/1918, f.25.9.Ibidem ; vezi şi Destăinuirile Contelui Czernincu două documente secrete. Raport confidenţialcătre Împăratul Austriei, Bucureşti,1918, p. 27.10.C. Kiriţescu, Istoria Războiului pentru ÎntregireaRomâniei 1916-1919, ed. a III-a, vol. III,Bucureşti, 1925, p. 234.40 www.jointophq.ro

Mareşalul Alexandru Averescudorinţa de se rezista până la distrugere totală a României în speranţa unuialt respiro pe frontul vest, după cel de la 1916 de la Verdun.Totuşi aliaţii erau departe şi puţini capabili să susţină România. Tratatulpreliminar de pace a fost semnat, prin urmare, în condiţii nu tocmai favorabile.România fiind, aşa cum am mai menţionat, izolată pe plan internaţional.Clauzele erau grele. Din aceste motive generalul Al. Averescus-a văzut nevoit la 27 februarie/12 martie 1918 să prezinte demisia cabinetuluisău, Regelui Ferdinand. 33 Chestiunea este mai complicată dincolode demisia unui cabinet pe timp de război sau ca urmare a unei crize deosebite.Încercând să justifice acest act, C. Argetoianu, intim al primului ministru,arată că „aprobarea tuturor condiţiilor ne-ar fi răpit libertatea şi onoarea”. 34Un alt ministru din cabinetul demisionar, Mihai Cantacuzino declara întruninterviu acordat unui ziar al vremii că guvernul din care făcuse parte afost stânjenit în conducerea tratativelor de pace fiind „pus în imposibilitateade a lucra cu siguranţă şi seninătatea care îi erau neapărat trebuincioaseîn îndeplinirea grelei sale misiuni”. 35 De înlăturarea generalului Averescunu a fost se pare străin nici Ion I. C. Brătianu. Comentând acest eveniment,N. Iorga nota : ”Astfel, în martie, generalul a fost pur şi simplu demis înfavoarea lui Marghiloman (…). Brătianu - continua istoricul – stătea gatasă retragă la momentul oportun cea ce acordase acelora”. 36La demisia cabinetului averescan au contribuit şi Puterile Centrale. Sesizândacest lucru, Charles Wopicka, ministrul S.U.A. la Iaşi, consemna înmemoriile sale că „germanii au preferat să înlocuiască guvernul generaluluiAverescu care nu era favorabil propriilor interese”. 37După părăsirea puterii de către generalul Al. Averescu, la conducereaţării a venit Al. Marghiloman care trebuia să încheie o pace în condiţii câtde cât acceptabile.11.Mareşal Al. Averescu, Notiţe zilnice din război,vol. II (1916-1918). Războiul nostru, ediţiede Eftimie Ardeleanu şi Adrian Pandea, Bucureşti,Editura Militară, 1992 p. 252.12.Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine.Amintiri din vremea celor de ieri, vol. IV/5(1917-1918), ediţie de Stelian Neagoe, Bucureşti,Editura Humanitas, 1993, pp. 169-170.13.C. Kiriţescu, op. cit., vol. III, p. 224 ; C. I.Stan, Preliminariile politico diplomatice de laBuftea - Bucureşti. Întâlnirea de la RăcăciuniRegele Ferdinand – O. Czernin, în”Mousaios”,VI/2001, p. 309.14.Regina Maria, Povestea vieţii mele, vol. II,ediţie de Ioana Cracă, Bucureşti, Editura Eminescu,1991, p. 371.15.Al. Marghiloman , Note politice, vol. III, ediţiede S. Neagoe, Bucureşti, Editura Machiavelli,1994, pp. 91-92.16.I. G. Duca, Memorii, vol. IV, Războiul, parteaa II-a (1917-1919), ediţie de Stelian Neagoe,Bucureşti, Editura Machiavelli, 1994, p. 86.17.“Independence Roumanie”, an 40, nr. 12.890,din 17 februarie/2 martie 1918.18.A.N.I.C., fond Casa Regală “D”, dosar5/11918, f. 21-22; Bertrand Auerbach,L’Autriche et la Hongrie pendent la guerre Aout1914 – Novembre 1918, Paris, Payot, 1925, p.466.19.Ibidem; Destăinuirile Contelui Czernin…, p.27.20.ANIC, fond Casa Regală, dosar 10/1918, f. 1.21.I. G. Duca, op. cit., p. 93 ; C. I. Stan, Plecareamisiunii franceze din România, în „Revista deistorie militară”, nr. 2/1992, p. 10.22.C. Argetoianu, op. cit., vol. V/1918, Bucureşti,Editura Machiavelli, 1995, pp. 10-11.23.Radu Rosetti, Mărturisiri. 1914-1919, ediţiede Maria Georgescu, Bucureşti, Editura Modelism,1997, p. 230.24.General Petin, La drame Roumanie, 1916-1918, Paris, Payot, 1932, p. 154.25.General Henri M. Berthelot, Jurnal şi corespondenţă1916-1918, ediţie de Gh. I. Florescu,Iaşi, Editura Cronica, 1997, p. 288.26.ANIC, fond General Dumitru Iliescu, dosar34/1918, f. 10.27.Cu o contribuţie economică uriaşă pe lângăComitetul Naţional Român de la Paris, în contracarareaacţiunilor propagandistice maghiare,omul politic, prea puţin cunoscut, care a fostPavlică Brătăşanu va sfârşi, după 1950, în teribilaînchisoare de la Piteşti.28.Biblioteca Naţională a României, Colecţiispeciale, fond Saint Georges, Arh. Ermil Pangrati,pachet LXXXV, dosar 5, f. 30.29.B A R, Secţia mss., Arh. Dr. C. Angelescu,mapa XXI, mss. 18 ; vezi şi „America”, Cleveland,Ohio, XII, nr. 37, din 19 februarie 1918.30.ANIC, fond Ioan Podea, dosar 101/1914 -1923, f. 55.31.Ibidem, f. 56 ; vezi şi Gelu Neamţu, Un prologal marii uniri. Adunarea Naţională a româniloramericani din 9 martie 1918 de la Youngstown– Ohio, în „Anuarul Institutului de istorie Cluj –Napoca, tom. XXXIII/1994, pp. 157-170.32.Cf. Neculai Moghior, Ion Dănăilă, VasilePopa, Ferdinand I văzut de contemporanii săi,Bucureşti, Editura Militară, 2006, pp. 146-147.33.ANIC, fond Casa Regală, dosar 6/1918, f. 1;C. I. Stan, România în anul 1918. Context internşi internaţional, Bucureşti, Editura Paideia,2004, p. 81.34.ANIC, fond Casa Regală, dosar 8/1918, f. 1.35.„Acţiunea Română”, Iaşi, II, nr. 357, din 7martie 1918.36.N. Iorga, Orizonturile mele. O viaţă de om.Aşa cum a fost, vol. II, Bucureşti, Editura V.Stroilă, 1934, pp. 292-293.37.Charles J. Wopicka, Secrets of the Balkans.Seven years of a Diplomat’s Life in the Stormcentre of Europe, Chicago, R. Mc. Naleyand –Company, 1921, p. 179.41

Mareşalul Alexandru AverescuCineMagiaTriunghiulmorţiiRealizat cu un buget impresionant pentru o producţie românească,"Triunghiul morţii" reconstituie dramaticele momente de la Mărăşeşti,Mărăşti şi Oituz din anul 1918. Pe lângă impresionantele scene deluptă, filmul capătă consistenţă în primul rând datorită a două personaje:mareşalul Averescu (Sergiu Nicolaescu) şi Ecaterina Teodoroiu (Ilinca Goia).Departe de a se rezuma la istoricele zile din 1918, "Triunghiul morţii" surprindeîn întregime contextul social şi politic al acelor vremuri. Secvenţelecare prezintă realităţile dinaintea războiului culminează, datorită succesiuniireuşite a planurilor narative, cu faptele de vitejie ale Armatei Române. Filmuldezvăluie şi culisele politice şi militare ale României acelor timpuri, cu miciabateri de la adevărul istoric."Războiul pune faţă în faţă energii umane nemăsurate, grupări militare cuscopuri opuse şi înzestrare diferită. Tânăra oştire română, condusă de generalica Averescu, Prezan, Cristescu, Grigorescu şi alţi ofiţeri români (precummr. Antonescu) are în faţă vestita armată germană, condusă deHindemburg, Makensen, Falkenheym, Kleiss, cpt. Rommel. La ei se refugiazăcol. Sturza, convins, ca şi politicianul progerman Petre Carp, de victoriafinală a armatei germane. Trădarea lui, ca şi aceea a lt.col.Crăiniceanu, nu va fi iertată nici de regele Ferdinand, făuritorul RomânieiMari şi nici de comandatul lui direct, intrasingentul general Averescu. Sturzascapă cu fuga, dar Crăiniceanu va fi dus în faţa plutonului de execuţie,plătind astfel cu viaţa trădarea de patrie." - Sergiu Nicolaescu Sergiu Nicolaescu, alias Mareşalul Averescu, împreună cu Ştefan Bănică Jr. şi MihaiConstantin în filmul Triunghiul morţii. Regia: Sergiu NicolaescuBătălia SibiuluiCimitirul din Dealul Dăii nu esteo lucrare monumentală, dar elreprezintă un simbol al cultuluipentru eroi şi o pagină scrisă cusânge de ostaşii Regimentului 48Infanterie Buzău, căzuţi în lupteledin septembrie 1916 în istoricabătălie pentru apărarea trecătoriiTurnu Roşu care, în limbajul istoricilormilitari, este denumită şibătălia Sibiului.Pe un stâlp din beton este dăltuitun epitaf: „Eroi fără nume în faţavoastră ne închinăm covârşiţi deevlavie admiraţiune. Voi aţi biruitmoartea dându-ne nouă viaţă, înveci fie preamărită jertfa voastrăfraţi necunoscuţi adusă din plinpentru mântuirea noastră“.Ostaşii Regimentul 48 InfanterieBuzău şi-au vărsat din belşugsângele lor, pe câmpul de luptă,în atacul de noapte de la Rotenberg(Roşia), Daia şi Noul Săsesc(N-E de Sibiu) pentru întregireaneamului românesc. În zorii zileide 9 septembrie 1916, fiii Buzăuluiau plecat la luptă, de unde din68 de ofiţeri şi 3.600 trupă, laapelul de seară au mai răspunsprezent numai 15 ofiţeri şi 800 desoldaţi, restul îşi dăduseră tributulde sânge (2853), cinstind dinbelşug cu sângele lor, numele debuzoian.Regimentul 48 Infanterie Rezervăs-a înfiinţat la 1 aprilie1914în Buzău; în 1917 s-a contopit cuRegimentul 49 Infanterie dinRâmnicu Sărat, formând Regimentul48/49 Infanterie. În 1923 afost demobilizat, iar în septembrie1939, reactivat doar pentruun an. (C.D.)42

ARMATA Armata a A 2-a. 2-A. Prezentul PREZENTUL la LA timpul TIMPUL trecut TRECUTÎn 28 iulie 1914 Austria a atacatSerbia (în 23 iulie 1914 Serbiaprimise ultimatum de la Austria),în 3 august 1914 Germania a invadatBelgia. În 6 martie 1917 Americaintră în război. În 11 noiembrie 1918ora 11 dimineaţa războiul a luatsfârşit. Denumirea Primul RăzboiMondial nu a fost folosită decâtdupă 1939, după izbucnirea celuide-al Doilea Război Mondial, pânăatunci fiind cunoscut ca MareleRăzboi sau Războiul Mondial. Combatanţiirăzboiului au fost Aliaţii şiPuterile Centrale. Nici un conflict anteriornu a mobilizat atâţia soldaţi şinici nu a implicat atâtea părţi în câmpulde luptă. La finalul său, acesta adevenit al doilea conflict în lista celormai sângeroase conflicte notate deistorie (după Rebeliunea de la Taiping).Douăzeci de ani mai târziu însă, celde-al Doilea Război Mondial va faceşi mai multe victime.O caracteristică a Primului RăzboiMondial o constituie folosirea strategicăpe scară largă a tranşeelor calinii de apărare pe frontul de vest,acestea întinzându-se începând cuMarea Nordului şi continuând pânăla graniţa cu Elveţia. Mai mult de 9milioane de persoane au fost ucisepe câmpurile de luptă ale războiului,iar pe lângă acestea, mai mulţi îşipierd viaţa în spatele liniilor frontuluidatorită lipsei resurselor de bază -mâncare, căldură sau combustibil,mobilizate cu prioritate pentru alimentareaarmatelor - şi a genociduluicomis sub acoperirea numeroa-Primul Război MondialDe la romantism,la tranşeePrimul Război Mondial a fost un conflict la scară mondială,izbucnit ca urmare a contradicţiilor dintre marile puteri imperialisteîn lupta pentru reîmpărţirea sferelor de influenţă şi pentru acaparareade teritorii şi colonii străine.43

Armata a 2-a. Prezentul la timpul trecutselor războaie civile şi conflicte interne(spre exemplu genocidul armenian).Avansul tehnologic câştigat odată curevoluţia industrială a secolului XIX seregăseşte în creşterea puterii destructivea armelor şi în diversificarea modalităţilorde atac aflate la îndemânastrategilor vremii. Astfel, în Primul RăzboiMondial au loc primele bombardamenteaeriene din istorie, iar în jur de5% din victime (a căror cauză directă afost războiul) au fost civili – în cel de-alDoilea Război Mondial procentul vaurca la 50%.Primul Război Mondial s-a dovedit afi o ruptură decisivă cu vechea ordinemondială, marcând încetarea finală aabsolutismului monarhic în Europa.Patru imperii au fost doborâte: cel German,cel Austro-Ungar, cel Otoman şicel Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern,Habsburg, Otoman şi Romanov,care au avut rădăcini ale puteriiîncă din timpul cruciadelor, au căzutdupă război.Eşecul de a rezolva crizele postbelicea contribuit la ridicarea fascismuluiîn Italia, nazismului în Germania şi laizbucnirea celui de-al Doilea RăzboiMondial. Războiul a catalizat revoluţiabolşevică, cea care avea să inspire maitârziu revoluţii comuniste în diferite ţări,precum China sau Cuba, şi să creezebaza pentru Războiului Rece dintreUniunea Sovietică şi Statele Unite aleAmericii. În est, căderea ImperiuluiOtoman a pavat calea spre democraţiamodernă a statului succesor, Turcia. ÎnEuropa Centrală s-au născut state noi,precum Cehoslovacia sau Iugoslavia,iar Polonia a fost recreată.România şi Italia în aniiprimului război mondialÎncă de la începutul Războiului Mondial,între România şi Italia, până la1914 membre ale grupării PuterilorCentrale, s-a produs o apropiere dorităde oamenii politici din cele douăstate."Un acord între Italia şi Româniani se pare foarte dorit", transmiteabaronul Carlo Fasciotii, acreditat la Bucuresti,la 12 august 1914, şefului Consultei,marchizul Antonio di SanGiuliano. I.C.Brătianu dorea ca România,împreună cu Italia, să constituie oalianţă capabilă să determine Antantasă accepte şi să sprijine realizareadezideratelor naţionale ale celor douăţări. La 23 septembrie 1914, Brătianu aacceptat textul acordului propus deSan Giuliano, opinând că acesta co-În sensul acelor de ceasornic de sus: un biplan britanic, Sopwith Camel, un tancMark I britanic trecând peste tranşee, scufundarea marinei regale pe câmpul de luptădatorită unei mine în Bătălia Dardanelelor, un echipaj cu mitraliera Vickers şi mască degaze.Dreapta:Atentatul de la Sarajevo.Desen din presa vremii.JosGavrilo Princip - asasinul luiFranz Ferdinand. Omorul a fostcauza imediată care a declanşatrăzboiul. Arhiducele Francisc Ferdinandal Austriei (n. 18 decembrie 1863 – d. 28iunie 1914). Pe data de 28 iunie 1914 FranzFerdinand, arhiduce al Austriei şi moştenitoral tronului Austro-Ungariei, a fost asasinat laSarajevo de Gavrilo Princip, un student sârbbosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grupde cincisprezece asasini, susţinuţi de MânaNeagră, o societate secretă fundată denaţionalişti pro-sârbi, cu legături în armataSerbiei.44

Armata a 2-a. Prezentul la timpul trecutrespundea "integral sentimentelor şidorinţelor poporului român." CarloFasciotti scria Consultei că eranecesar un angajament formal deinformare "asupra propunerilor ce nise fac". Acordul încheiat, care marcao etapă importantă în relaţiile bilaterale,obliga cele două ţări să nuiasă din neutralitate fără a se informaîn prealabil, să păstreze contactşi să se consulte în probleme deinteres reciproc, României recunoscându-i-sedrepturile asupraTransilvaniei. www.wikipedia.roObiectivele şi ambiţiile României. România a devenit al 15-lea participant în războiuleuropean. Foto: regele Ferdinand trece în revistă unităţi de artilerie grea în Bucureşti.Poster de propagandă britanic legat deintrarea României în război. Soldaţi români pe străzile Bucureştiului.Viziunea unui caricaturist francezasupra modului în care britanicii urmau săse folosească de casca model prusac.Un grup de ofiţeri români într-o cazarmă45

Armata a 2-a. Prezentul la timpul trecutPe urmele eroilor uitaţiArmata a 2-aîn Primul Război Mondial------------------------------------------------ Col. dr. Mircea Tănase,Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale BuzăuComandamentul 2 Operaţional Întrunit "Mareşal Alexandru Averescu" este purtătorultradiţiei Armatei a 2-a, cea care a luat fiinţă în timpul primului război mondialşi a participat cu glorie la ambele conflagraţii. Astăzi îşi asumă rolul de conducerea operaţiilor întrunite de nivel operativ în teatrele de operaţii.46

Armata a 2-a. Prezentul la timpul trecut Statuia mareşalului AlexandruAverescu de la Mărăşti.Mausoleul Eroilor (1916-1918), amplasatîn Câmpul istoric Mărăşti, comunaRăcoasa, este monument istoric de valoarenaţională şi universală, înscris înlistele patrimoniului cultural naţional peanul 2004 cu numărul de ordine 397nr. COD-VN-IV-m-A-06632.Panteon al Eroilor Neamului, Mausoleulde la Mărăşti, ansamblu dedicat memorieicelor căzuţi în luptele din vara anului1917, a fost realizat la iniţiativa unorofiţeri şi generali ai Armatei a 2-a,careau pus bazele “Societăţii Mărăşti”. Mausoleuls-a înălţat la cota 536 unde s-aupurtat luptele.Piatra fundamentală care a inaugurat lucrărileMausoleului (operă a arhitectuluiPandele Şerbănescu), a fost pusă la 10iunie 1928, în cadrul unei ample comemorăria eroilor, în prezenţa generalilorAverescu şi Mărgineanu. Criptele impresionantuluiedificiu adăpostesc osemintelea peste 20.000 de soldaţi care şi-audat viaţa în luptele de pe platoulMărăştilor.Din punct de vedere arhitectural şi plastic,concepţia realizării este consideratăunicat în Europa.După o neutralitate de 2 ani, în vara anului 1916, România a intrat înPrimul Război Mondial alături de statele Antantei. Concomitent cuaceastă opţiune, Marele Stat Major român a pus în aplicare ipoteza“Z”, care însemna, în esenţă, trecerea la ofensivă în Transilvania cu o gruparede forţe compusă din trei armate desfăşurate în dispozitiv în formăconcavă, cu deschiderea spre vest, de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni şiMeridionali.Prin Înaltul Decret nr. 2784, semnat de regele Ferdinand al României,în noaptea de 14/15 august 1916 au fost înfiinţate cele trei armate române– 1, 2 şi 4 (de Nord) – pentru a fi angajate în această operaţie strategicăpentru eliberarea Transilvaniei pe întregul front. Misiunea acestora era dea pătrunde pe direcţii multiple în Podişul Transilvaniei şi în Banat şi, dezvoltândofensiva în adâncime, să iasă prin Poarta Someşului şi PoartaMureşului, în Câmpia Tisei şi a pune stăpânire, în misiune următoare, pezona de aprovizionare a armatelor austro-ungare în regiunea Dunării Mijlociişi Budapesta. S-a recurs astfel la manevra strategică pe direcţii exterioaremultiple cu o grupare de forţe care reprezenta aproximativ 80 % din efectivulmobilizat de 850.000 de oameni, din care 650.000 pentru armata de operaţii,în timp ce pentru trecerea parţial la apărare pe frontul de sud s-a destinatArmata a 3-a, care însuma 20 %, cu toate că fâşia ei de acţiune aveao dezvoltare frontală apropiată de cea a armatelor 1, 2 şi 4. Scopul vădit almaterializării loviturii principale în această operaţie ofensivă strategică afost eliberarea unui teritoriu naţional cu o suprafaţă de peste 102.000 kmpătraţi, de fapt a provinciei istorice Transilvania. 1În primul eşalon se găsea Armata a 4-a, comandată de generalul ConstantinPrezan, pe o direcţie importantă şi cu o misiune eminamente ofensivă,ea trebuind să cucerească cel mai dificil lanţ muntos din ansamblulcarpatin românesc, să pătrundă spre vest pe un front de aproximativ 300km şi, dezvoltând ofensiva spre cursul mijlociu al Mureşului, să întoarcăapărarea austro-ungară din faţa Armatei a IX-a ruse, la dreapta, şi din faţaArmatei a 2-a române, la stânga. Potrivit concepţiei operaţiei strategice,după ieşirea din lanţul muntos, grupurile de acoperire ale armatelor a 4-aşi a 2-a trebuiau să se constituie în câte două avangărzi puternice pentrufiecare armată şi să asigure trecerea nestingherită a Carpaţilor Răsăritenişi Meridionali de către forţele principale şi concentrarea acestora în parteade est a Podişului Transilvaniei. Ulterior, datorită convergenţei direcţiilorprincipale de acţiune, cele trei armate trebuiau să iasă pe cursul mijlociu alMureşului pe un front de 250 Km sau pe Munţii Apuseni. Ieşirea în scurttimp pe aceste aliniamente, îndeosebi pe ultimul, nu numai că ar fi permisorganizarea unei apărări puternice, dar făcea posibilă o importantăeconomie de forţe şi mijloace, care ar fi putut fi întrebuinţate pe alte direcţii. 2Astfel, în urmă cu 90 de ani, în noaptea de 14/15 august 1916, în conformitatecu “Planul de mobilizare pentru anii 1916-1917” şi prevederile“Ipotezei Z”, din ordinul Comandamentului suprem român, au fost chematesub drapel, alături de toate forţele militare române, şi cele ale Armatei a 2-a.Ordinul nr.40 al Marelui Cartier General, din 15 august 1916 constituieactul său de naştere. Acesta prevedea ca începând cu ziua de 18 august1916 toate trupele şi serviciile prevăzute prin lucrările “Ipotezei Z” să treacăsub ordinele superioare ale Comandamentului Armatei a 2-a, al căreicartier general se va găsi instalat, până la terminarea mobilizării, în localulŞcolii de artilerie şi geniu din Bucureşti.Compunerea de început a Armatei a 2-a însemna Corpurile 2 şi 3 Armatăşi Brigada 3 Călăraşi, care întruneau un total de 78 batalioane de infanterie,12 escadroane de cavalerie şi 71 baterii de artilerie. Prin acelaşi Înalt DecretN o 2784 din 14/VIII/1916”, la comanda sa a fost numit generalul de divizieAlexandru Averescu (14.08-26.08.1916; 26.09.1916-30.01.1918), celcare avea să se acopere de glorie în luptele de la Mărăşti din vara anului1916, iar nu peste mult timp va deveni una dintre cele mai populare figuripolitice din România. O scurtă perioadă de timp, în care generalul Averescua primit însărcinarea de a comanda Armata a 3-a, după dezastrul de la Tur-47

Armata a 2-a. Prezentul la timpul trecutSecolul mohorâtSecolul XIX a fost secolul culorilor înmaterie de uniforme militare. Nici nu-ide mirare, de altfel, dacă ţinem cont defaptul că, până la Primul Război Mondial,în bătălii se ajungea des la luptăcorp la corp, iar o uniformă viu coloratăîi ajuta pe militari să fie deosebiţi maiuşor de colegii lor de arme.Inventarea mitralierelor i-a pus pe comandanţiimilitari în situaţia de a găsisoluţii de camuflare a soldaţilor. Primiicare au folosit uniforme de campanie înculori mohorâte au fost englezii. Tot eiau "inventat" culoarea kaki a hainelormilitare.În Primul Război Mondial, românii auluptat în uniforme gri-bleu, confecţionatedin stofă primită de la aliaţiifrancezi. Spre sfârşitul ostilităţilor, însă,din pricina penuriei din ţară, nu s-a maigăsit nici vopsea bleu pentru stofă, aşacă s-a luptat în ţinute din stofă nevopsită,de culoare gri.Tot în primul război mondial, ostaşiiromâni au fost dotaţi cu căştile Adrian,din tablă de oţel. Inventate de generalulfrancez Adrian, acestea au devenit comunepentru toate armatele europene.În 1925, trupele terestre româneşti auadoptat culoarea kaki drept culoare debază a uniformelor, iar trupele de aviaţieau trecut la albastru.tucaia, la comanda Armatei a 2-a fost generalul de divizie GrigoreCrăiniceanu (26.08-26.09.1916).La intrarea României în război, în august 1916, Armata a 2-a a fost dispusăcentral în dispozitivul strategic al frontului românesc de pe Carpaţi,participând iniţial la operaţia de acoperire şi apoi, în lunile august-septembrie1916, la ofensiva din Ardeal, traversând cele trei etape ale acesteiprime operaţii.La jumătatea lunii septembrie 1916, după ce trupele sale atinseseră şitrecuseră la consolidarea aliniamentului Odorheiul Secuiesc, Paloş,Dăişoara, Ticuşu Nou, Noul Român, Cârtişoara, Avrig, ofensiva Armatei a2-a în Ardeal s-a încheiat. Prin aducerea pe acest front a Armatei a 9-agermane raportul de forţe a devenit nefavorabil pentru partea română, ceeace a impus pentru lunile următoare trecerea la apărare pe întregul aliniament.În perioada ianuarie-iunie 1917 a avut loc reorganizarea armatei române,operaţie la care a concurat şi Misiunea Militară Franceză, condusă de generalulH.M. Berthelot. Au fost refăcute armatele 1 şi 2, cu un total de 15 diviziide infanterie, 2 de cavalerie, 4 regimente de artilerie grea şi 12 escadrile deaviaţie. Armata a 2-a trecut la refacerea potenţialului militar şi moral alforţelor concomitent cu menţinerea în dispozitivul de apărare din zonaVrancei a majorităţii marilor sale unităţi şi unităţilor din compunere. Efectivelesale se ridicau la 8 generali, 2648 ofiţeri, 123228 trupă (din care73675 combatanţi, 42476 necombatanţi şi 7077 disponibili). 3La 13 ianuarie 1917, Armata a 2-a avea dispuse marile unităţi astfel:Grupul “Grigorescu” (Divizia 15 Infanterie şi Brigada 7 Mixtă) pe aliniamentulMânăstirea Caşin, vârful Momâia, grupul rus “Mannerheim” (3 divizii, dincare una română) între Momâia şi Şerbeşti şi Grupul “Râmnic” între Şerbeştişi Oleşeşti, iar în rezervă Divizia 7 Infanterie. 4 Între 13-18 februarie1917, Armata a 2-a a executat prima sa ofensivă pe frontul din Moldova,reuşind să respingă inamicul în sectorul Mărăşti şi să stabilizeze frontul pealiniamentul Şuţiţa, Putna şi Siret.După cum spune Constantin Kiriţescu, “Armata a 2-a, rămasă pe front înMunţii Oituzului şi ai Vrancei, îşi căuta o linie pe care să îşi fixeze frontul,în luptă atât cu duşmanul pe care-l avea în faţă, cât şi cu asprimea uneiierni grozave. […] Ea va sta în tranşee şase luni de zile, păstrând cu sfinţeniepostul de santinelă la porţile Moldovei refugiului, refacerii şi revanşei.” 5Frontul pe care era dispusă, de aproximativ 35 kilometri, între Armatele aIX-a şi a IV-a ruse, se împărţea în două sectoare: sectorul de vest, coman-De la stânga la dreapta: 1. Fruntaş din rezerva Regimentului 74infanterie, Divizia 15 infanterie, înbătălia de la Oituz, octombrie 1916;2. Sergent-major din Regimentul 3 infanterieuşoară, Divizia 5 infanterie, înluptele de la Mărăşeşti, august 1917;3. Locotenent-colonel din Regimentul11 artilerie, Divizia 6 infanterie, noiembrie1918.48 www.jointophq.ro

Divizia 5 Infanterie din Buzău, în subordinea Armatei a 2-aDivizia 5 Infanterie a fost dislocatăîn garnizoana Buzău în februarie1889. La începutul PrimuluiRăzboi Mondial, marea unitateavea în compunere: Regimentul 8Dorobanţi Buzău; Regimentul 9Dorobanţi Râmnicu Sărat, înfiinţatîn 1914; Regimentul 32 DorobanţiMircea, stabilit la Mizil; Regimentul7 Artilerie, Buzău; Regimentul 28Artilerie înfiinţat în 1914 la Rm. Sărat.La data declanşării operaţiilormilitare din 1916, Armata 2 avea încompunere Corpul 2 armata (Diviziile3 şi 4 Infanterie), Corpul 3 armata(Diviziile 5 şi 6 Infanterie),Divizia 1 Cavalerie şi alte unităţi,subunităţi şi formaţiuni speciale şide servicii.Divizia 5 Infanterie din Buzău aacţionat în subordinea Armatei a 2-a pe timpul ofensivei în Transilvania.În fâşia de ofensivă a Armatei 2se găsea Divizia 71 Infanterie austro-ungară,cu 9 batalioane de infanterie,8 baterii de artilerie şi 1escadron de cavalerie.În prima etapă (15-20 august),Divizia 5 Înfanterie a avansat pe următoareledirecţii:- Grupul “Tabla Buţii” (3 batalioane)din Divizia 5 Infanterie acucerit Vama Buzăului, unde inamicula opus o rezistenţă puternică.Pierderile inamicului s-au cifrat la132 de morţi şi răniti şi 492 de prizonieri;- Grupul “Bratocea” (6 batalioane,6 baterii) a respins inamicul peValea Teleajenului şi, în cooperarecu Grupul “Predelus” (3 batalioane,o baterie) a intrat în depresiuneaBraşovului, unde pe 17 august aatins aliniamentul Zizin, Carpinis,Săcele. Ambele grupuri făceauparte din Divizia 5 Infanterie.În finalul primei etape a operaţiilor,Armata 2 se găsea pe aliniamentulCatalina (sud de TârguSecuiesc) – Zăbala – Dobârlău –Prejmer – Feldioara – Vlădeni.La 24 august Divizia 5 a fostscoasă din compunerea Armatei 2şi trimisă pe frontul din Dobrogea,în locul ei fiind adusă Divizia 22 Infanterie.(C.D.)dat de generalul Eremia Grigorescu, şi sectorul de est, comandat de generalulMannerheim, finlandezul din armata rusă, eroul eliberării de mai târziua Finlandei de sub stăpânirea rusească şi preşedintele noii Republici Finlandeze.Aprecierea acestuia asupra oportunităţii intrării României în război departea Antantei în august 1916 este destul de maliţioasă, considerând căaceasta avea “o armată slabă şi insuficientă – slabă atât numeric, cât şi capregătire şi dotare”, ceea ce a făcut ca Puterile Centrale să lanseze o ofensivă“ce a condus până la sfârşitul anului ca toată România să cadă înmâinile lor.” 6Deşi apreciază în continuare că Rusia a fost nevoită să angajeze pe frontulromânesc aproape o pătrime din forţele sale, rămânând aproape fărărezerve, autorul concluziona că “nişte aliaţi slabi mai mult dăunează decâtsunt de folos”, iar o Românie neutră ar fi fost mult mai utilă Rusiei. 7 Nimicîn schimb însă despre greutăţile generate forţelor române de debandadaprodusă în rândul forţelor ruse de virusul bolşevic.Iată cum descrie totuşi Mannerheim activitatea sa pe frontul românesc:“Printre forţele transferate toamna târziu, în 1916, în România, s-a aflat şidivizia mea, care la sfârşitul lunii noiembrie a părăsit frontul de la Luck pentrua se angaja într-un marş de 700 km pe drumuri desfundate, unde m-amprezentat generalului Averescu, comandantul Armatei 2 române. Am primitordinul de a pleca imediat pe frontul de apărare, la 40 km nord-vest de oraş,unde o brigadă română, condusă de căpitanul Sturza, era la grea strâmtoare.Brigada mi-a fost subordonată şi s-a contopit într-un grup tactic cu numeleVrancea.” 8După cum spune în continuare acesta, grupul “Vrancea” a blocat timp deo lună accesul trupelor Puterilor Centrale spre Focşani şi Valea Siretului,chiar dacă o divizie de cazaci şi-a părăsit pe neaşteptate poziţiile, comandantulei motivând mai târziu că şi-a pierdut încrederea în armata română.Grupul “Vrancea” s-a retras pentru odihnă şi completări, iar Mannerheima fost decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul” şi a părăsit “activitatea captivantădin Alpii Transilvaniei”, deplasându-se cu Divizia 12 Cavalerie rusă înBasarabia. 9După şase luni de aşteptare pe poziţii, Armata a 2-a română a fost angajatăîn marea bătălie de la Mărăşti, între 9 şi 14 iulie 1917. “Rareori o armatăs-a găsit într-o înălţare sufletească mai mare ca Armata a 2-a română înpreajma bătăliei de la Mărăşti”, avea să scrie mai târziu Constantin Kiri- Baronul Carl Gustaf EmilMannerheim (4 iunie 1867 - 28 ianuarie1951) a fost cel de al şaseleapreşedinte al Finlandei (1944–1946).Şi-a început cariera militară în ArmataImperială Rusă, devenind conducătoral armatei în timpul războiului civil finlandezdin 1918 şi apoi în timpul celuide al Doilea Război Mondial. Esteprimul şi singurul care a primit titlul demareşal al Finlandei.În Primul Război Mondial,Mannerheim a fost comandant de cavaleriepe frontul austro-ungar şiromân. Mannerheim a comandat pefrontul românesc o unitate de luptăruso-română localizată pe Carpaţi.49

Armata a 2-a. Prezentul la timpul trecut Generalul Gheorghe Mărdărescu,(n. 1866 Iaşi - † 1938). I s-a spus generalulUngariei (1919-1920). A fostdecorat de Regele Ferdinand şi ReginaMaria cu Ordinul militar "MihaiViteazul" clasa III-a pentru acţiuneacontra regimului bolşevic a lui BélaKun. Generalul Arthur Văitoianu a ajunsministru de război şi a fost cel care ainiţiat şi a strâns fonduri pentru construiireacelor patru mausolee - Mărăşeşti,Mărăşti, Soveja şi Oituz -, în memoriasoldaţilor care au murit pe câmpul deluptă Mărăşti-Mărăşesti-Oituz, în timpulPrimului Război Mondial. El însuşi acerut să fie înmormântat la Mausoleulde la Mărăşti, loc unde şi-au găsitodihna veşnică şi generalii AlexandruMărgineanu şi Nicolae Arghirescu.ţescu. 10 La rândul său, generalul Averescu avea să consemneze, în Notiţelesale : “9 VII. În fine, ziua mult aşteptată începe. Zi mare, căci este în joc reputaţiuneaarmatei, sau cel puţin a valoarei soldatului nostru.[…] Am însăferma încredere în succesul trupelor noastre pe frontul armatei mele. Suntconvins că acţiunea care începe azi va fi pentru soldatul nostru un titlu deglorie şi pentru ţară de mândrie. Ne măsurăm, în condiţiuni aproape egale,cu cei mai buni soldaţi din lume. Sunt convins că vom învinge.” 11Bilanţul acestei bătălii a fost strălucit. Frontul inamic a fost străpuns pe olungime de 30 km şi împins pe o adâncime de 20 km, 30 localităţi fiind recuceritede forţele române. În nouă zile de luptă, Armata a 2-a a făcut prizonieriun număr de 23 ofiţeri şi 2746 soldaţi, a capturat 40 de tunuri, 30 demortiere de tranşee, 22 mitraliere şi mult alt material de război. Cu toateacestea, succesul strategic nu a putut fi exploatat. Parte componentă aimensului front rusesc, armata română a trebuit să-şi oprească ofensiva,datorită gravei defecţiuni a armatei ruse, confruntată cu valul revoluţionarcare i-a determinat pe soldaţii acesteia să nu mai lupte.După retragerea din toamna anului 1917 a trupelor ruseşti de pe frontuldin Moldova, Armata a 2-a a ocupat o fâşie de apărare mult mai largă, deaproximativ 130 km, între localităţile Bicaz spre nord şi Muncel la sud.La sfârşitul lunii ianuarie 1918, generalul Alexandru Averescu, artizanulbătăliei de la Mărăşeşti a predat comanda Armatei a 2-a generalului ArthurVăitoianu (06.02-01.05.1918), dedicându-se activităţii politice, unde va faceo frumoasă carieră în fruntea Ligii Poporului, înfiinţată la 16 aprilie 1918, şitransformată la 17 aprilie 1920 în Partidul Poporului, formaţiune politică careîi va aduce şi fotoliul de prim-ministru al guvernului, între 13 martie 1920 -13 decembrie 1921 şi 30 martie 1926 - 4 iunie 1927. 12Urmare a Tratatului de Pace de la Bucureşti, la 1 mai 1918 Armata a 2-aa primit ordinul de demobilizare şi a fost desfiinţată ca structură. Trebuieînsă remarcat că în toamna aceluiaşi an, la a doua mobilizare a armateiromâne, două mari unităţi care aveau să facă parte din structura Armatei a2-a în perioada interbelică şi după 1947, Diviziile 9 şi 10 Infanterie, au fostangajate în misiuni de luptă în Basarabia, la solicitarea organelor puterii destat ale acestei provincii, pentru restabilirea ordinii publice înainte şi dupăunirea acesteia cu România.Note:1. General de divizie Dorin Gheorghiu, colonel Ion Cioară, profesor dr. colonel (r)Gheorghe Tudor Bihoreanu, Armata a IV-a “Transilvania” la 80 de ani, Editura Dacia,Cluj-Napoca, 1996, p.42.2. Colonel dr. Gheorghe Tudor, Dezvoltarea gândirii militare româneşti în anii primuluirăzboi mondial, în vol. România în anii primului război mondial, vol. I, 1987, p.752-780.3. Nicolae Ciobanu, Vladimir Zodian, Dorin Mara, Florin Şperlea, Cezar Mâţă, EcaterinaZodian, Enciclopedia primului război mondial, Editura Teora, Bucureşti, 2000,p. 147.4. Ibidem, p. 145.5. Constantin Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. II, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 40.6. Mareşalul Finlandei Carl Gustaf Emil Mannerheim, Memorii, Editura Militară, Bucureşti,2003, p. 50.7. Ibidem.8. Ibidem.9. Ibidem, p. 51.10. Constantin Kiriţescu, Op. Cit., p. 62.11. Mareşal Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din război, Editura Militară, Bucureşti,1992, p. 142-143.12. Aron Petric şi colab., Istoria României între anii 1918-1981, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1981, p. 60-62.50 www.jointophq.ro

Necunoscutele istoriei localeDin colb de aniUn palimpsest------------------------------------------------ Emil Niculescu, Biblioteca Cercului Militar BuzăuO definiţie: palimpsest (dipl. pal.), pergament sau alt tip de document,scris pe pergament, care a fost şters prin răzuire şi folosit la redactareaunui nou document şi pe care se văd urmele vechilor litere. Prin tehnicimoderne textul iniţial al unui palimpsest poate fi citit, ducând la obţinereaunor informaţii valoroase referitoare la trecut. Se pare că refolosireapergamentelor a fost o măsură de economie practicată în cancelariile medievale...(Direcţia Generală a Arhivelor Statului, “Dicţionar al ştiinţelor speciale ale istoriei. Arhivistică,cronologie, diplomatică, genealogie, heraldică, paleografie, sigilografie”, Editura ştiinţificăşi enciclopedică, 1982, p. 181)Închinată celor morţi,EroiiLa margini de şanţuri stropite cu sângeSe scormonă ’ntruna pământul.Aşa a vrut soarta, acolo să rămâneţi,S’aveţi pe veci mormântul.Ai voştri vă lasă în gheare vrăjmaşeDurerea în suflet se strângeNu(-)i timp să stai să veghezi la morminte,Căci grija şi truda te frânge.Vor trage cu plugul peste gropile voastreNici urmă nu are să fieCă’s moaştele sfinte ale eroilor noştri !De unde aţi vrea voi să se ştie ?Acolo nu-i timp să stai să nu urleLung tunet de armă şi ropot.Şi ziua prin sate la timp de vecerneVoi n’aveţi dangăt de clopot.Voi nu aveţi acolo biserici aproapeNici popă să zică din carteEroilor sfinţi ce înfruntarăţi furtuna,Poptop de dureri şi de moarte.Zefirul n’aleargă molatic prin frunzeŞi nu cântă’n floare de tei,Iar soarele n’aruncă tort de luminăŞi nu varsă în aer scântei.52La voi e’ntuneric şi afară şi’n groapăNici luna nu vrea să se’ndureSă vină o clipă în miezul de noapteCi fuge departe’n pădure.Nici mamele nu vin la voi cu durereŞi flori pe morminte să pueŞi nici nu v’afumă din vreme în vremeLocaşul cu fum de tămâie.Din ochii cu lacrimi ce varsă şiroaePe groapă nu cresc vioreleCăci plânsul de mamă se’ndreptă’n pustieŢi’e jale şi milă de ele.Dar nu sunteţi morţi căci o lume vă ştieCopiii citi’vor în carteDar cei mulţi vor şti să cinsteascăPe sfinţii eroi de departe.Un fel de palimpsest este şi elegia-omagiuscrisă de fostulorfan de război, Ion, fiul lui TraianRoşca din Cotu Ciorii, în urmă cu75 de ani. Suportul este o hârtiedintr-un registru de socoteli ale bisericii,“întărit”, pe cea de-a doua filăcu o ştampilă rotundă, inscripţionată“COMITETUL DE CONDUCERE AL BISE-RICII ORTODOXE. JUD. BUZĂU”, iar îninterior, cu caractere mici de tipar -“Com. Cotu Ciorii”; în centrul ştampilei,în clasicul triunghi, căruia i s-au adăugat nişte gene, ochiul Pantocratorului.În spaţiul neocupat deversuri se mai poate desluşi scrisecu o pală cerneală roşie, rubrici precum“Credit”, “Debit”, “cassă”,Ş’atunci când vom porni cu navalăŞi goarnele vor începe să suneSă iasă din groapă doar umbrele voastreŞi gândul vrăjmaş să’l răzbune,În marmură neagră pe cruce şi’n bisericiStătea-va-ţi astăzi de’a pururi cu noiVlăstarele voastre vor spune cu cinsteCă’s vrednici copii de eroi.Le fie ţărâna uşoarăŞi somnul în pace de veciFlăcăi ce dormiţi din iubire de ţarăAiurea prin gropile reci.AminScrisă de un orfan de răsboi, fiu de eroi,Ion Tr. Roşca, com. Cotu Ciorii, jud. Buzău.

“Efecte de Plată“ şi anul 1932. Înlipsa unor coli mai de Doamne-ajută,autorul şi-a caligrafiat, cu cernealăneagră, debitul, adică datoria saafectivă, nu numai faţă de tată, ci detoţi cei care s-au jertfit pentru ţară,de care se simte, poate, undeva înceruri şi în sufletul său, înfiat, recomandându-se,în consecinţă, “fiu deeroi”.Pe mormântul Eroului Necunoscutdin Parcul Carol, în 1932 s-a aşezato lespede din marmură de Cararra,cu pisania “AICI DOARME FERICITÎNTRU DOMNUL OSTAŞUL NECUNOS-CUT SĂVÂRŞIT DIN VIAŢĂ ÎN JERTFAPENTRU UNITATEA NEAMULUI ROMÂ-NESC. PE OASELE LUI ODIHNEŞTEPĂMÂNTUL ROMÂNIEI ÎNTREGITE 1916-1919.”Versurile sumar-şcolitului autor, înpofida unor pasabile stângăcii tehnice(de cadenţă, îndeobşte) au o vibraţienu doar notabilă, ci, se poatespune, competitivă faţă de poeziilecu aceeaşi adresabilitate (ostaşul/eroul necunoscut) ale epocii,apărute sub semnătura unor poeţi“brevetaţi” de Societatea ScriitorilorRomâni - Mircea Dem. Rădulescu,Necunoscutele istoriei localeVasile Militaru - sau beneficiarii uneiinstrucţii culturale categoric superioare:Horia Oprescu (student laAcademia de Comerţ, viitor cercetătorliterar), I. Dragoslan, Zoe inginerAnghelescu etc. (vezi: ValeriaBălescu, “Eroul Necunoscut. Istorietrecută şi recentă”, Editura militară,2005, p. 295-302.La 90 de ani de la bătăliile din triunghiulde foc Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz şi vreo 75 de ani de când afost aşternute pe “palimpsest” (a)creditarea acestei instituţii este o datoriede onoare. Podul de la Vadu Paşii (1916).Istoria podului de la Vadu Paşii aproape căse pierde in negura vremii. Povestea începeîn 1886 odată cu înlocuirea vechiuluipod de lemn care a deservit timp de patruani calea ferată simplă Buzău-Mărăşeşti.Gândit şi pus pe hârtie de celebrul proiectantAnghel Saligni, podul de la Vadu Paşiiare valoarea unei adevărate lucrări de artă.Construcţia de epocă a contribuit din plin laefortul de luptă al României în PrimulRăzboi Mondial.În timpul Primului Război Mondial, în perioada1916-1918, suprastructura podului asuferit avarii la câteva deschideri, circulaţiaferoviară fiind reluată de-abia în 1920.Fotografia aparţine Muzeului German deIstorie ( www.dhm.de )Palatul comunal Buzău, ilustrată din 1916 În Primul Război Mondial şi-au jertfit viaţa peste 10.000 debuzoieni***Pe timpul ocupaţiei germane (1916 - 1918), oraşul Buzău afost invadat de cavaleria bavareză astfel încât în aceste locuris-a instalat administraţia militară germană. Organele de ordineromâneşti au fost nevoite să pună în practică dispoziţiile autorităţilorde ocupaţie.***Răposatul membru al Academiei franceze, Robert de Flers, ascris în amintirile sale câteva cuvinte pline de înţeles, auzite dinînsuşi glasul Regelui Ferdinand. Aceste cuvinte sunt vrednicede amintit: Palatul comunal din Buzău a fost construit între 1896-1904. Are unstil aparte utilizat la construirea palatelor din Italia secolului XIX cu unturn înalt şi o serie de loggii. Palatul a fost proiectat de către arhitectulAlexandru Săvulescu.53

Armata a 2-a. Prezentul la timpul trecutDespre Buzău într-un roman sui-generisJurnalul de războial Elenei Negrescu(„Roter Adler” în vizită la "Albatros" )------------------------------------------------ Emil NiculescuUn manuscris, intrat în posesia Muzeului Militar Naţional în 1984, a devenit, înfine, carte, prin diligenţele domnilor Neculai Moghior şi Ion Dănilă, cu sprijinulcolonelului Viorel Domenico, cel ce-i semnala prezenţa, publicând un fragment în„Viaţa armatei” nr.8/1996: „Elena Negrescu. Jurnal de război 1916-1918. Descrierearăzboiului de o refugiată. Notele unei românce care a suferit pentru ţaraei”, Editura „Detectiv”, 2006, 270 p.).Elena Negrescu, fiica doctoruluibuzoian Constantinescu, locuind(pe atunci) pe BulevardulElisabeta, nr. 25, s-a căsătorit, în1899 cu ofiţerul de marină NicolaeNegrescu (l864-l942). Soţul, absolvental Şcolii Navale de la Brest, în1888, parcurge ierarhic şi merituostreptele carierei militare, fiind avansat,în august 1916, când Româniaa intrat în război, la gradul de contraamiralşi i se încredinţează comandaFlotilei de Operaţii de peDunăre.E destituit, în decembrie 1916,pentru „vina” de a nu fi fost de acordcu retragerea flotei române în porturileruseşti de la Marea Neagră(Odesa); a ordonat evacuarea„navelor şi întregului parc naval pebraţul Chilia şi pe Prut, ordin ce s-adovedit valabil” 1 . După încheiereapăcii, contraamiralul va tipări volumul„Rolul marinei în războiul pentruîntregirea neamului şi recompensafinală (Icoane şi documente derăzboi)” (Bucureşti, 1920) şi, maiapoi, "Comment on fit la guerre surla Danube”, Vol.1, (Bucureşti, 1938),volum despre care generalul RaduR. Rosetti, el însuşi combatant încampania 1916-1918, nota, la 9 mai1938, după recenta lectură: „Scriereclară, adevărată, dar scrisă de unulcare se socoate nedreptăţit. Reies laiveală intrigile şi certurile dintre şefiimarinei noastre, cum şi certurile curuşii şi misiunea franceză, jalnicelestări şi fapte care au micşorat multacţiunea flotei noastre.” 2Jurnalul Elenei Negrescu (14 august1916 – 28 octombrie 1918)"prezintă - nota Viorel Domenico -un punct de vedere inedit pentruînţelegerea de ansamblu a acelorani de restrişte, aruncă o lumină întregitoareasupra unui crâmpei deistorie nelămurită încă. Pentru căacest jurnal - în fond, un roman suigeneris,scris de un actor - personajenigmatic şi fascinant, neocolit deinteligenţă, cultură şi talent, relevăun război necunoscut nu numaimarelui public, dar nici specialiştilor:războiul din spatele frontului, trăit denecombatanţi; războiul din teritoriulmai întâi frământat de convulsii,drame şi suferinţe provocate de noi54

înşine, de laşităţile şi incompetenţelenoastre - şi apoi ocupat cu seriozitatede invadatori. (...) jurnalulElenei Negrescu este pătruns de untragism sfâşietor, iar stilul - i se adreseazăsoţului, tandru şi dojenitor,reţinut - face din aceasta lucrare unmodel de literatură-document, pentrucă ceea ce fascinează este sinceritatea,buna credinţă, utopiacomunicării.” 3De pe 14 noiembrie 1916, împreunăcu cei doi băieţi de vârstă şcolară,autoarea însemnărilor se refugiazădin Bucureşti, unde locuia, înoraşul natal, la părinţi, unde va locuişi sora ei împreună cu copiii.După ocuparea urbei de către armateleinamice, jurnaliera se vavedea confruntată cu pretenţia militarilorstrăini de a se găzdui într-unspaţiu deja neîndestulător, rechiziţionarealemnelor de foc, furtişaguri(inclusiv de găini), fapt pentru care,la 5 decembrie, se „înarmează” cuordinul „Vulturul Roşu”, conferit degermani lui Nicolae Negrescu, înmai 1914, când se ocupase de primirea,la Constanţa a unor nave derăzboi; este vorba de „crucişătoareleultramoderne Goeben şi Breslau şicâteva submarine germane ce asigurauprotecţia transporturilor destinatefrontului din Caucaz.” 4Comandamentul de ocupaţie seafla încartiruit în vila „Albatros” a luiAlexandru Marghiloman, şi acoloeste întâmpinată de ofiţerul de ordonanţăErsterman von Erste (de faptgeneral, comandantul Diviziei 76rezervă germană, debarcată, iniţial,pe pământ românesc, în septembrie1916, la Copşa Mică ), ce o va conducela mareşalul von Morgen.Acesta îi comunică faptul că, fiindsoţia unui ofiţer inamic PuterilorCentrale, condiţia ei de petentădevine superfluă şi deplasată. Elenava „contracara” prin referinţe vizândbunul simţ : ”Nu şi-a făcut decât datoria(...), însă, în timp de pace, afăcut mari servicii nemţilor, cuocazia vizitei vapoarelor dumneavoastrăGoeben şi Breslau la Constanţa,pentru care fapt a fostdecorat cu Roter Adler şi, desfăcându-măla piept, i-am arătatdecoraţia." Mai mult, va plusa ofensiv,mizând pe orgoliul teuton al interlocutorului: "regret că moduldumneavoastră de purtare faţa desoţia unui amiral, al cărei soţ este pefront, mă sileşte ca azi să-i plasezpe acelaşi picior (pe ofiţerii germanin.m.) cu aliaţii lor unguri, bulgari şiturci", invocând, încă şi mai dezamăgită,îndemnul amiralului, care osfătuise să nu se refugieze înMoldova, "întrucât germanii sunt civilizaţişi nu voi avea a mă teme denimic.” Sub canonada acestor argumente,mareşalul cedează, oferindu-iun fel de diplomă de imunitate,inscripţionată astfel: "În casa dinBulevardul Elisabeta, nr. 36, undese adăposteşte familia amiraluluiNegrescu, nu va mai locui în prezentnimeni, decât Rottmaisterul Rerek,care va ocupa biroul şi camera deconsultaţie a doctorului. Orce altăocupaţie e interzisă." Nu se va întâmplachiar aşa, dar niciodată nuvor mai avea "în gazdă" mai mult deun ofiţer, unii destul de culţi şimanieraţi.NUMELE LUI AVERESCUNecunoscutele istoriei locale Casa Marghiloman (Vila Albatros). Edificată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea(cca. 1884), pe domeniul Marghiloman din marginea oraşului Buzău, vila “Albatros” – operăa celebrului arhitect francez Paul Gottereau – ilustrează elocvent o epocă, cea de ascensiunea burgheziei în viaţa societăţii româneşti. Domeniul, constituit din vila “Albatros”, uncorp de clădiri secundar destinat servitorilor şi o serie de grajduri – toate în mijlocul unui vastparc dendrologic – i-a aparţinut iniţial lui Ion (Iancu) Marghiloman, pentru ca mai apoi sătreacă în proprietatea fiului acestuia, viitorul prim-ministru al României, Alexandru Marghiloman(născut el însuşi la Buzău, în 1854). Acesta din urmă, personalitate marcantă a PartiduluiConservator, căruia i-a fost şi preşedinte, şi-a pus puternic amprenta asupra vieţiipolitice româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX.----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Anul 1917 debutează în însemnăriledevotatei jurnaliere cu remuşcăridatorate relativului confort(“noi dormim la căldură, pe saltelenoi, ai noştri dorm în tranşee”), dar şicu înregistrarea unui rapt, chiar înnoaptea de revelion: "60 de sticlede vin înfundat (...) vechi de şaseani, cumpărat de la Costică Iarca"(general în rezervă, prieten al familiei),deşi acum cel încartiruit eramaiorul Heindrich, "şeful gării deaici". Pe 3 ianuarie, traducea "Memoriilecontelui Axel von Schevering",redactate în 1914, unde Kaiserul sevădea "avantajat" de atentatul de laSarajevo, concluziile lectorei fiindcategorice: "socotesc că numai PuterileCentrale trebuie să poarte întreagarăspundere pentru acestcrâncen război şi, ca să fiu mai precisă,cred că Germania este cea maivinovată voind să se facă, ca şiNapoleon, stăpână întregii Europe" ,plănuind să plaseze (ca pe un trotilmoral ) paginile, la unul dintre casinouri,"ca să vadă toţi ofiţerii cineeste Kaiserul lor."55

56Necunoscutele istoriei localeÎn ajunul Bobotezei are acasă oslujbă religioasă, oficiată de preotulChiriţă, care, reţinut la masă,propagă noutăţi incredibile: „Sarrailla trecut Dunărea şi este lângăCraiova, ruşii sunt aproape deBraşov şi toţi bulgarii din Sofia s-aurefugiat la Bucureşti" sau că "nemţiiau instalat la barieră, cu ţevile îndreptatespre Nehoiaşi, patru tunurimari" (probabil, în ideea că ruşii, dela Braşov, vor debuşa prin valeaBuzăului). Preotul înşira iordane,generalul Sarraill, comandantul trupelorfranceze din Grecia, era încăaşteptat, în timpul luptelor din varaanului, când, în tranşeele de pe frontulMoldovei soldaţii improvizau folcloric:“Of, Sarai, Sarai, Sarai, /Noine batem şi tu stai."Pe 6 ianuarie are loc o întrunire încamera ofiţerului german („un generalcu un întreg stat major"), asupraunei hărţi de operaţii militare; dinconversaţia vag auzită, (Elena Negrescucunoştea bine nemţeşte),notează: „am reţinut în două trei rândurinumele lui Averescu". La solicitarea"musafirilor" de a li se livra ocălimară şi un condei, reamintindu-şimesajul sciţilor către perşi, înantichitate, cine ştie, gazda le trimite,„în mod intenţionat, călimaracare-l înfăţişa pe Napoleon, pe careo luasem de la tante Elise (soţiageneralului rezervist C. Iarca, n.m);(...) Unii au luat-o de bun augur, căle va merge bine ca şi lui." O decodarenu tocmai exactă.Dacă ştirile pozitive se dovedeaufanteziste, nenorocirile, la care româniise dovedesc mai permeabili -„Doamne fereşte de mai rău!” -, pe 7martie se consemnează: "Un neamţi-a spus ieri generalului Iarca că(sic!) România este destinată să disparăde pe harta Europei. (..) Acesteatoate pentru drăguţii francezi,care ne-au părăsit, după ce au asiguratinteresele lor. Dobrogea, diademaRomâniei, va fi dată Bulgariei,Oltenia, ţinutul nostru aşa debogat, va fi al ungurilor, Moldova vareveni chiar aliaţilor noştri ruşi. Nueste aceasta o trădare a Romanovilor."S-a dovedit, mai apoi,că şi Romanovii au fost trădaţi de istorie.Ca o bomboană pe colivă, înaceeaşi zi se cunoaşte despre trădareacolonelului Al. Sturdza, dezertatla nemţi.Iar lt.col. Gheorghe Crăiniceanu,comiliton ce se întorcea din liniilegermane cu materiale propagandisticedefetiste, deşi fiu de general, vafi executat, în vinerea Paştilor, prinîmpuşcare. 5O călătorie la Bucureşti, pe 23martie, lăsa la vedere dramaticelecicatrice ale luptelor: "un câmpnecultivat, trist, uscat. (...) Pe alocurea,sângele încă se mai puteaghici, tranşee, grenade de mână,săbii rupte, schelete de chipiuri, paturide puşti, resturi de vagoane şide automobile răsturnate, toate putrezindsub zăpadă." La 20 aprilie,Capitala ocupată vântura, la cel maiînalt nivel (Ministerul de Interne,unde aştepta o audienţă) ştiri demobilizatoarede la aliaţii din Răsărit:"Se vorbeşte că în Rusia revoluţia aatins culmea, anarhia s-a întins întot imperiul. Ţarul a fost arestat. Toţisunt stăpâni şi nu se mai supun generalilorchiar. (...) Kerenski esteatotputernic şi pentru a stabili linişteîi pune la zid şi-i împuşcă"; la rânduiva fi şi el răsturnat de "maximaliştii"bolşevici în noiembrie.RECITĂRI, RECHIZIŢII, REPRESALIILa Buzău, la un simulacru de "recepţie"familială şi cu puţini amici,nepotul de soră, Virgil, va interpretao "poezioară", naivă, dar de o considerabilăforţă premonitorie: "Sufletulîn tine geme, biet român, dar nute teme! De la Tisa până la mare vafi România Mare".În aşteptarea idealului, buzoieniise confruntau cu lipsurile, mai alesalimentare, cu metodicele rechiziţiiale meticuloşilor responsabili ai zoneietapelor, aspri şi inflexibili rechiziţionatori,sabotaţi, cum se putea,de gospodine: “(9 iunie): Ni serechiziţionează şi o cotă din ouălede la găini, ca şi cum toate ouă zilnic.Găinile au fost numărate şifiecăreia i s-a pus un inel la picior cunumărul respectiv trecut într-un catalog.Azi au venit să ridice 20 deouă. Din fericire le pregătisem dedimineaţă, între ele punând şi vreozece de la cloştile noastre şi de lavecini. Parcă o să ştie că sunt de lasine, căci ei le pun de-a valma întruncoşuleţ. Câtă prevedere au germaniişi câte născociri le dă în gând!Bietele găini, mirate, toată ziua îşiciugulesc piciorul.” Tot în zona deguerrilă avicolă intră şi ştafeta găiniimoarte: aceeaşi moţată decedatăeste plimbată şi înregistrată din casăîn casă spre a fi înregistrată, de totatâtea ori, la comandatură..Ziua de 12 iunie este mai luminoasă,se înregistrează că "Regele,pentru a încuraja şi stimula trupeleşi pentru a le feri de contaminareadin Rusia, a făgăduit o largă exproprieredin pământul boierilor, pe caresă-l împartă fiecăruia" (Legea reformeiagrare din 17 iunie 1921), şitot atunci prizonierii transilvăneni dinarmata austro-ungară, au fost eliberaţide ruşi: "şi au venit la noi şi vărsaţiefectivelor noastre după ce li s-aluat jurământul de credinţă cătreregele nostru." Ziarele ocupanţilor("Pester Loyd” „Berliner” „PresicheZeitung”) colportează ştiri despre oviitoare ofensivă a Puterilor Centraleîn Moldova, pe care Hindemburg şiMackensen vor să o facă, de ziualui, cadou Kaiserului; aceleaşianunţă o jalnică stare morală a oştiriiromâne precum şi faptul că "guvernula început a se gândi la evacuareaIaşilor şi Botoşanilor!”Între lepădarea de presă ("Jurnalenu mai citesc, că mă îmbolnăvesc”,1 august) şi renaşterea speranţeidistanţa este scurtă: "Am primit dinBucureşti ziare nemţeşti. (...) Toatevorbesc de o contraofensivă cepregătesc ai noştri. Ei deja au aflat"(5 august 1916).Ecourile bătăliilor de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz nu pot fi escamotatenici de propaganda germană:"Ziarele germane spun că contraofensivanoastră merge bine înMoldova. Soldaţii noştri luptă la disperare,la Oituz i-au speriat pe duşmani.Ne-a spus un soldat venit depe front că aproape toţi când morsunt cu surâsul pe buze şi strigăînainte de a închide ochii: TrăiascăRomânia Mare!" (14 august 1917).Dimensiunea victoriilor a fost diminuatăde "defecţiunea" trupelor ţariste,infestate de bolşevism, anarhie şidefetism, părăsind importante porţiunide front ce le fuseseră repartizate;jurnalul adevereşte: "GeneralulScerbacev (comandantul trupelorruse din Moldova,n.m.) neputândţine ruşii în frâu, căci nu mai vor sălupte, îi tratează de beţivi ordinari,desfrânaţi şi îi împuşcă pe capete.Ziarele laudă activitatea lui Averescuşi a generalului Cristescu, bun ofiţerde stat major. Se vede că i-a mai

ătut undeva." Psihologia propagandeigermane îi devenise familiarărefugiatei - numele avansate se datorau,desigur, calităţilor deosebiteale comandanţilor români, dar"aprecierile" nu erau o consecinţă acorectitudinii nemţeşti, cât un reflexal faptului că, dacă Puterile Centraleînregistrau înfrângeri, era mai onorabilca inamicul să aibă notorietate,anvergură.Între ofiţerii armatei de ocupaţie,pe care i-a cunoscut jurnaliera, sedetaşează câţiva, prin omenie, civilitateşi capacitatea de a rezona simpateticfaţă de populaţia civilă;maiorul Kropacek, care la o aniversare,rosteşte un toast din cele maisensibile pentru buzoienii aflaţi, maimereu, între spoliere şi ofensa autorităţilormilitare străine: "De cândam pus piciorul ca duşman pepământul ospitalier al acestei ţăribogate, mi-am propus să fiu cât maibun, aşa încât prin purtarea mea săşterg orice urmă de inamiciţie.(...)Daţi-mi voie să beau în sănătateadumneavoastră, a tuturor celor careau vorbit, să vă urez o pace onorabilăşi cât mai grabnică şi cât maiavantajoasă pentru ţara dumneavoastră.Doresc ca într-un viitor câtmai apropiat să ne întâlnim şi ca prietenişi mai fericiţi, să ne amintimtimpurile grele ale acestui mare şicrâncen război. Amin." Petrecerease brodise pe 3 septembrie, cândecoul victoriilor româneşti din varade foc a anului 1917 erau pregnanteşi îndreptăţeau nădejdi de bine.Condiţia de alogen în armata austroungară,îi crea, pe de altă parte, prinaspiraţia independenţei naţionale, oevaluare mai dreaptă a situaţiei defapt de aici; Elena Negrescu nota:"Kropacek era ceh de origine, amrămas în corespondenţă cu el şidupă ce s-a înfiinţat Cehoslovacia."La vremea corespondenţei şi fostulmaior avea de ce să fie recunoscătorromânilor. N. Carandino, cel carea vegheat ultimele clipe ale lui IuliuMeniu în închisoarea de la Sighet,într-un portret al omului politic, aminteştecă locotenentul de artilerieManiu, întors de pe frontul italian, vaconduce "Sfatul soldaţilor români dinViena", organ de conducere al regimentelorde transilvăneni, vreo50.000 de oameni, ce vor menţine,pentru o vreme ordine în oraşul decapitală al Imperiului în demoliţie.Memorialistul adaugă: "Aceşti soldaţiau dat, printre altele, la 28 octombrie1918, concursul lor revoluţieicehe de la Praga." 6Ziua Sfântului Nicolae, patronimulsoţului şi al unuia dintre fii, este,după participarea la o slujbă bisericească,dedicată tot celor spirituale,dar laice; întrucât în casaElisei Iarca urma să se înfiinţezeîncă un cazinou, mută bibliotecaacesteia în podul propriei locuinţe:“am cărat sus peste 1.800 de volume,punând sigiliul comandaturii (cuajutorul ofiţerului Madlung, n.m.) şi opancartă cu inscripţia: Eintritt strengverboten (intrarea strict interzisăn.m.)”.Precauţia era stringent necesară,biblioteca liceului "Al. Hasdeu" (azi,"B.P.Hasdeu") fusese vandalizatăde către trupele de ocupaţie: arhivafusese distrusă, biblioteca, una dintrecele mai prestigioase din ţară,fusese transformată în grajd şi 20%din colecţii dispăruseră, între care şidonaţia Casetti, compusă din 1.254de volume rare, iar pinacoteca, cecuprindea "o colecţie de 10 tablouride Grigorescu, 2 tablouri de laMunchen şi câteva tablouri semnateI.Andreescu, fost profesor al liceului”,se prăpădise de asemenea. (Seaprecia că distrugerile produseacestui far al învăţământului buzoian,s-ar fi cifrat, imediat dupărăzboi, când moneda naţionalăavea, încă, acoperire în aur, la1.800.000 lei). 7În ziua de 14 al aceluiaşi decembrie,se inserau ştiri alarmante despremarele aliat vecin: „Ziarelegermane încep să insinueze că ruşiiar voi să facă pace cu ei. (...) ÎnRusia este revoluţie mare, aud căs-a decretat confiscarea averilorparticulare, evreii sunt pe deplinstăpâni. Ce ne facem noi?" Întrebareaavea un dramatism, abia maitârziu, revelabil: Bolşevicii aveau săconfişte şi tezaurul României trimisla Moscova pentru a fi în siguranţă,siguranţă care, nici până acum, nua mai expirat. Aceluiaşi decembrie îimai aparţine şi puciul bolşevic de laIaşi (Socola) dejucat de către militariinoştri: ”Ruşii bolşevici vor săatace Iaşii. Regele nostru şi guvernulau trimis numeroase telegramealiaţilor, în care le spune ca să segândească că România le-a jertfitdestul şi este timpul ca, cel puţinNecunoscutele istoriei localeacum, în situaţia disperată în carese află, să intervină şi să o ajute."Ultima zi a anului 1917 este aceeaa unui bilanţ, care pentru cei ce nuse putuseră refugia în zona liberă aţării, fusese unul de privaţiuni şiumilinţe („să încheiem acest an,nenorocit"), dar şi unei invocaţii aunui viitor, poate, mai favorabil:"Poate să fie un an mai bun şi maifericit pentru noi şi pentru ţară. Eumă rog neobosit de Acela care conduceaceastă roată imensă a destineloromenirii să ne oţeleascăsufletele, să ne inspire curaj, săpună capăt durerii şi umilinţei acesteiţări, aruncată în gura lupilor denobleţea sentimentelor ei şi să netrimeată realizarea dorinţelor noastre,răscumpărând astfel cu bunădreptate suferinţele ce de doi ani suportăm,departe de ai noştri scumpi,care sunt pe fronturi diferite."Elena Negrescu are ca stea polarăaşa-numitul "instinct naţional"("marea mea dorinţă este să vădidealul naţianal realizat, asta mă însufleţeşte,mai ales că sunt ideile cucare m-am hrănit o viaţă întreagă,din copilărie şi până în zilele noastre"),paginile ei de jurnal alcătuindun portret robot al femeii / soţiei /mamei cu totul diferit de cel al frivolei„rrromânce” a lui Caragiale.------------------------------------------Note:1.*** România în anii primului războimondial, Vol.l, Editura Militară, 1987,p.231.2. Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, EdituraAdevărul,1993,p64.3. Viorel Domenico, Un autor enigmatic,fascinant, în Viaţa armatei, nr.9, septembrie1996, p.11.4. George Petre şi Ion Bitoleanu, Tradiţiinavale româneşti, Editura Militară,1991,p. 185.5. "România în anii....", vol.1, p.2706.Nicolae Carandino, Nopţi albe, zilenegre. Memorii, Editura "Eminescu",1992, p.388.7. Gabriel Cocora, Tipar şi cărturari, EdituraLitera, 1977, p.241.57

Necunoscutele istoriei localeLocotenentul Erwin Rommelîn marş prin BuzăuDealul 1001,Măgura OdobeştiÎn timpul Primului Război Mondial, în intervalul cuprins întreoctombrie 1916 şi mai 1917, Erwin Rommel, faimosul feldmareşalde mai târziu, etichetat "Vulpea deşertului", a luptat înRomânia, comandând Compania a-2-a a Batalionului AlpinWürttemberg. Locotenentul Johannes Erwin Eugen Rommel afost transferat în mai 1917 pe Frontul de vest, în zona HilsenRidge, iar în august acelaşi an a revenit pe Frontul din Carpaţi,unde a participat la asalturile de pe Muntele Coşna şi de la Caporetto.Pentru faptele sale de arme a fost decorat cu medalia“Pour le Mérite” şi avansat căpitan.Rommel a publicat, în 1937, cartea Infanteria atacă (“Infanteriegreift an” – titlul original în germană, “Infantry Attacks” – versiuneaengleză), o adevărată epopee unde descrie faptele sale de arme cu o rigurozitate militarăde invidiat. Din lucrare am tradus titlul “Colina 1001, Măgura Odobeşti”, capitolul III.Alegerea pasajului nu e întâmplătoare. Frontul se afla, în decembrie 1916, pe linia Carpaţii Orientali- Siretul inferior - Dunărea Maritimă, iar Rommel a trecut în marş prin judeţul Buzău.Au răspuns cu amabilitate la realizarea traducerii d-ra prof. Elena Bîcîin şi căpitanul SorinCotorceanu, ambii din Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale, Buzău.La mijlocul lui decembrie am mărşăluit prin Mizil,Merei, Gura Nişcovului, Săpoca, pe valea Slănicului,unde am realizat joncţiunea cu Corpul Alpin.În zonele de câmpie, rezistenţa românească s-a întăritconsiderabil mulţumită diviziilor ruseşti aduse în grabăca întăriri. Armata a 9-a germană a dus lupte grele pentrua-şi croi drum prin Buzău către Râmnicul Sărat şiFocşani. Victoriile noastre s-au făcut cu costul multorpierderi. Corpul Alpin a primit misiunea de a înlăturaprezenţa inamică din zona montană aproape inaccesibilădintre valea Slănicului şi valea Putnei. Aceasta ar fiuşurat acţiunea forţelor care luptau în zona de câmpieşi, de asemenea, ar fi preîntâmpinat orice înaintare ainamicului dinspre munţi împotriva forţelor care atacauFocşanii.Am petrecut ajunul Crăciunului în creierul munţilor, încele mai grele condiţii cu putinţă. Apoi, Compania a 2-as-a deplasat, în rezerva Corpului Alpin, de la Bisoca,prin Dumitreşti, Petreanu, către Mera. Pe 4 ianuarie1917 am realizat din nou contactul cu batalionul, al căruistat major fusese dislocat în Şindrilari. În după-amiazaaceleiaşi zile, compania, întărită cu un pluton de mitralieresub comanda locotenentului Krenzer, a ocupatDealul 627, situat la aproximativ 1,7 mile nord-vest deŞindilari. Pentru a acoperi Focşanii, pe munţii puternicaccidentaţi şi împăduriţi din Măgura Odobeşti (100058

metri altitudine) au fost desfăşurate puternice formaţiuniromâneşti. Aceşti munţi aveau să fie cuceriţi pe 5 ianuarie.Garda Bavareză avea să fie desfăşurată de lasud la sud-vest, iar Batalionul de munte Württembergde la sud-vest la vest.Compania întărită avea misiunea de a cuceri Dealul1001 atacând (fără contact pe flancuri) prin Cota 523(1,5 mile nord-est Şindrilari). La dreapta aveam GardaBavareză cu flancul stâng situat la aproximativ 4 milecătre sud-est în zona Dealului 479.Detaşamentul lui Lieb era desfăşurat la stânga noastră,pe culmea care ducea către Dealul 1001 dinsprevest. Toate aceste unităţi aveau acelaşi obiectiv.Conform ordinelor primite, în zori am înaintat şi, dupăce am trecut peste mai multe văi adânci şi împădurite,am ajuns la Cota 523 la răsărit. În timp ce compania seodihnea la adăpost, am studiat cu binoclul toate panteleşi văile şi m-am familiarizat curând cu dispunerea şi valoareaforţelor inamice.Din nefericire, câmpul vizual nu era suficient de largcătre dreapta pentru a localiza bavarezii. În faţa noastră(către nord-est), la aproximativ 1000 de yarzi depărtare,detaşamentele româneşti de cercetare patrulau în vale.Culmea care se desfăşura pe direcţia nord – sud în faţaDealului 1001 era în întregime ocupată de români şi prinspaţiile dintre copaci se puteau distinge cu claritateporţiuni din poziţiile fortificate.Nu exista nici o cale de înaintare către ei pe timp dezi prin valea golaşă, lipsită de copaci. La stânga, posturilede luptă române de valoare pluton erau amplasatepe creasta nordică a Dealului 523, înconjurat degospodării izolate şi mici pâlcuri de copaci. Aceste posturierau amplasate în poziţii fortificate, orientate, în general,către vest. Cea mai promiţătoare cale de accesspre Măgura Odobeşti era creasta care mergea dinsprevest către vârful pe care urma să fie desfăşurat detaşamentullui Lieb. Am decis să mă deplasez mai aproapede detaşamentul lui Lieb şi să acţionez în cooperare cuel, din moment ce o înaintare către nord-est părea imposibilă.Am trimis mai multe detaşamente de cercetare cu misiuneade a induce în eroare inamicul asupra direcţieide atac (nord) şi le-am dat instrucţiuni să se întoarcă încadrul companiei în două ore. La scurt timp după aceea,am reuşit să atacăm posturile de luptă înaintate inamiceşi să le împingem înapoi către poziţiile principale.Am ajuns la o fâşie de teren împădurită şi am merscam 1,3 mile pe culmea pe care credeam că se găseştedetaşamentul lui Lieb. Ne-am întors spre nord cu intenţiade a cuceri culmea mergând pe direcţia nord–sud în faţa Măgurei Odobeşti, la punctul unde aceastase întâlnea cu culmea dinspre vest către Dealul 1001.M-am deplasat în faţa coloanei companiei. În coloanăcâte unul, am trecut prin câteva păduri rare până amajuns la un drum de căruţe care cobora într-o viroagă.Când cercetaşii au ajuns la cea mai adâncă parte a viroagei,am zărit mişcare pe partea opusă a râpei. Ocoloană română, cu numeroase animale de povară,cobora în zig-zag, cu capul la numai 100 de yarzi în faţă.Valoarea subunităţii nu se putea distinge. Ce era defăcut? În aparenţă, inamicul nu ne observase. Ne-amdeplasat repede pe unul din maluri, în tufişuri, apoi neamretras cam 50 de yarzi şi am aşezat oamenii în dispozitivde ambuscadă. În acest timp am trimis un curierînapoi, la plutonul de cap, cu ordinul de desfăşurarepentru luptă. Înainte ca acesta să execute ordinul, am59

Necunoscutele istoriei locale Atacul de la Măgura Odobeşti (Colina 1001)----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------început să fim atacaţi cu foc. Am răspuns cu foc şi, încâteva minute, am primit sprijinul plutonului 1.Poziţia noastră pe fundul văii nu era favorabilă, inamicul,a cărui valoare era dificil de estimat trăgea asupranoastră dintr-o poziţie superioară. Într-o luptă de durată,nu am fi putut evita pierderile însemnate. Din acestmotiv, am decis că era cel mai bine să atacam forţeleostile necunoscute. Rezultatul a întrecut orice aşteptare.Inamicul a fost încercuit printr-un atac şi am capturatşapte români şi câteva animale de povară. Nu am suferitpierderi.Am urcat panta într-un suflet şi am atins creasta pentrua nu fi loviţi cu foc. În stânga mea, bravul meu curierEppler a căzut lovit de un glonţ în cap. După ce am desfăşuratplutonul de mitraliere şi două plutoane de infanterie,am atacat pe ambele părţi ale drumului către nordprin pădurea înaltă. Înaintam încet, fără să putem vedeainamicul, singura mărturie a prezenţei sale fiind foculputernic care ne răsuna în urechi. Cu cât înaintam maimult, cu atât focul devenea mai puternic. Într-un târziune-am trezit într-o pădure rară şi înaltă, cam la trei sutede yarzi de o poziţie fortificată. Rezistenţa era atât deputernică încât un nou atac părea inutil. O mică şa nedespărţea de poziţiile inamicului; dispunerea noastră peo pantă înaintată nu era favorabilă.Pentru a evita pierderile inutile, am ordonat puşcaşuluisă se retragă până la următorul deal, sub acoperirea cufoc a plutonului de mitraliere. Această manevră a fostexecutată şi ne-am trezit la aproximativ un sfert de milădistanţă de inamic, care ocupase o colină. Tirul scăzuseîn intensitate şi, curând, se puteau auzi focuri izolate.Neavând niciun contact cu vreunul din flancuri, amconfecţionat un obstacol de sârmă ghimpată şi am începutsă ne adăpostim, cu rezerva şi plutoanele de mitraliereîn centrul dispozitivului de apărare. Se lăsaîntunericul şi l-am îngropat pe bietul Eppler, singurulcăzut în luptă.Înainte să se întunece de tot, am localizat elementeale detaşamentului lui Lieb în stânga noastră, la margineaunei poieniţe, la aproximativ 800 de yarzi, şi amrealizat o legătură fir cu ei.Am discutat situaţia cu locotenentul Lieb şi, mai târziu,-------------------------------------------------------Măgura Odobeşti este cel mai inaltdeal subcarpatic din ţară, considerat unstrăjer al Vrancei.Aici a fost instalată reşedinţa ComandamentuluiGerman (postul de comandă almareşalului von Makensen), locaţie vizitatăşi de ultimul împărat german. Învăluirea din 6 ianuarie 1917. Vedere dinspre sud.60După terminarea războiului, în 1919, oraşulşi satele din zona Măgurii Odobeşti au fostvizitate de Regina Maria, care a luat ceaiulîntr-un pavilion din faţa cotei.

Necunoscutele istoriei locale Erwin Johannes Eugen Rommel (n. 15 noiembrie 1891 – d. 14 octombrie1944) a fost unul dintre cei mai remarcabili feldmareşali ai Germaniei,ai Wehrmacht-ului şi ai celui de-al doilea război mondial, fiindtotodată unul dintre cei mai mari lideri militari ai tuturor timpurilor. ErwinRommel a fost comandantul general al trupelor germane din Africa, trupeleWehrmacht-ului cunoscute sub numele de Deutsches Afrika Korps, ceea cei-a atras şi binemeritata poreclă de Vulpea deşertului (în germană, Wüstenfuchs,listen) datorită campaniilor militare reuşite pe care le-a repurtat pentruarmata germană în Nordul Africii. Mai târziu, a fost numit în comanda forţelorgermane menite să se opună invaziei aliaţilor din Normandia.Feldmareşalul Rommel este adesea amintit nu numai pentru remarcabilelesale realizări militare, dar şi pentru cavaleria şi respectul arătat adversarilor săi. Este cunoscutca unul din membrii marcanţi ai Wehrmacht-ului care s-a opus ordinelor directe, atunci când acesteaîncălcau codul onoarei militare şi al onoarei umane. Rommel a fost de asemenea consideratca făcând posibil parte din grupul de conspiratori care a intenţionat să-l asasineze pe Hitler încadrul încercării de insurecţie antinazistă sub numele de cod "operaţiunea Valkiria".cu maiorul Sproesser. Un atac frontal din partea celordouă detaşamente împotriva poziţiei fortificate românedin pădure oferea şanse minime. Trebuia stabilită fărăîntârziere posibilitatea unei învăluiri dinspre sud-est.În timpul nopţii, sergentul Schropp a făcut o recunoaştereatentă a flancului stâng al dispozitivului inamic– o misiune extrem de dificilă în teren accidentat.Cu câteva ore înaintea zorilor s-a întors cu excelente informaţii:„Ne-am deplasat spre nord-est, am traversat oravenă adâncă şi am reuşit să ajungem la creasta dinspatele poziţiilor inamice fără a fi observaţi. Apoi am trecutpeste un drum care, din câte se pare, este folosit deromâni pentru transportul materialelor grele.”Am raportat aceste rezultate maiorului Sproesser şi nis-a ordonat să executăm învăluirea cu două companii şijumătate. Ora atacului a fost stabilită la apariţia zorilor.Detaşamentul lui Lieb urma să execute un atac frontalabia după ce unitatea mea trecea la atac. Tocmai atuncia început să ningă puternic. Zorile au venit întunecate şicu un strat de zăpadă de patru inci. Nori de zăpadă auacoperit crestele. Compania a şasea a sosit în întărire.Am lăsat plutonul lui Hügel în spate, în vechea poziţie,cu misiunea de a angaja inamicul prin foc frontal şi dea-i distrage atenţia de la acţiunile noastre. Cu o companieşi doua treimi, precum şi cu un pluton de mitraliere,m-am deplasat spre est şi am coborât într-oravenă foarte adâncă. Schropp ne conducea, din momentce el ştia drumul din timpul noptii.Hugel a deschis focul din vechea noastră poziţie şi aprimit răspuns din partea românilor, cărora părea să lefie teamă de un atac. Pe când încă se mai trăgea, noiam traversat în linişte vâlceaua şi am început să urcămcătre nord-est. După un urcuş greu, am ajuns pe culmeşi am descoperit o potecă prin zăpadă pe care o făcuserădetaşamentele române. Ceaţa redusese vizibilitateala mai puţin de 50 yarzi (aproximativ 45 metri) şine aşteptam să dăm peste inamic în orice moment. Amordonat Companiei I-a să-şi lase raniţele şi am organizatrapid detaşamentul pentru atac. Compania a II-a şi plutonulde mitraliere erau primii din a doua linie, la dispoziţiamea. Cu excepţia câtorva focuri sporadice, atacul luiHügel, din stânga, încetase.Am înaintat cu grijă de-a lungul drumului de pecreastă, apoi prin pădure către poziţia vestică şi spateledispozitivului inamic. Brusc, am auzit, prin ceaţă, voci,chiar în faţa noastră. Am ordonat oprirea şi am pregătitmitraliera pentru tragere. Ne-am strecurat apoi cu grijăînainte. Pe neaşteptate, am dat peste o tabără a inamicului.Deşi focurile din tabără încă mai fumegau, nuam văzut nici un român în apropiere.Ne-am continuat drumul până am ajuns la un luminişîn pădure, unde am descoperit cu surprindere câţivaromâni. Cât de puternic era adversarul? Nu ştiam dacăaveam în faţă doar câţiva oameni sau un întreg batalion.Ca să fim pregătiţi pentru orice eventualitate, am ordonatplutonului de mitraliere să deschidă focul asupraacelor siluete ce se puteau zări prin ceaţă. Câteva secundemai târziu, întreg detaşamentul meu s-a năpustitînainte, asupra inamicului. De fapt, erau doar câţiva oameni,care au preferat să se pună la adăpost fugind,decât să rămână pe poziţie şi să lupte. Nici nu ne-ammai bătut capul cu ei şi ne-am deplasat rapid spre vest.Începuse să se tragă asupra noastră, fără a putea localizaadversarul dar, după numai câteva minute, amauzit apropiindu-se detaşamentul lui Lieb. Trebuia săavem grijă să nu tragem asupra lor, în timp ce seapropiau prin pădurea acoperită de ceaţă. Am rezolvatînsă şi această problemă, inamicul fiind eliminat. Mulţidintre români au evitat să fie capturaţi, fugind la poaleledealului, Compania a II-a capturând, în total, 26 de prizonieri.De fapt, ceilalţi îşi amânaseră doar soarta. Treizile mai târziu, când noi eram deja la Putna, un întregbatalion, de vreo 500 de oameni, a apărut din pădure şis-au predat cu toţii comandantului unui tren militar.Ca urmare a atacului nostru plin de succes, care nu apresupus nici o pierdere din partea noastră, detaşamentullui Lieb şi-a continuat drumul către Dealul 1001. Amordonat Companiei a II-a să preia materialele lăsate deoamenii lui Lieb şi să li se alăture celor din faţă. Zăpadaîncepuse să fie viscolită, iar ceaţa devenise şi maideasă. Aproape de vârful dealului, Lieb a întâlnit câţivasoldaţi români care ocupaseră o poziţie într-un loc feritde vânt. Atacul nostru hotărât i-a dispersat rapid,românii abandonând cota după ce au suferit pierderi,fără a se întoarce la aceste poziţii. Un vânt rece măturaDealul 1001. Cristale de gheaţă ne înţepau feţele ca61

Necunoscutele istoriei localenişte ace. Condiţiile meteo ne-au obligat să grăbimmarşul către adăpostul de la Mânăstirea Tarniţa, aflatăla mică distanţă, la baza pantei de răsărit. Inamicul nune-a blocat însă înaintarea.Ca să fiu sincer, mânăstirea nu s-a ridicat la nivelulaşteptărilor noastre, mai ales în privinţa spaţiului şi ahranei, dar cel puţin ne-a oferit adăpost de vremea rea.Din nefericire, bucuria noastră a fost de scurtă durată, ooră mai târziu câteva grupuri ale Gărzii Bavareze sosindşi revendicând mânăstirea drept cartierul lor general.Bavarezii erau superiori nouă, aşa că a trebuit săcedăm. Ofiţerul lor era superior în grad mie şi lui Lieb,deci a trebuit să plecăm. Lieb a reuşit să-şi ţină totuşioamenii în condiţii acceptabile în mânăstire, pe când oameniimei au trebuit să se adăpostească în chiliilestrâmte şi bătute de vânt din jur. Din cauza frigului usturătoram avut o noapte grea, aşa că am hotărât săplecăm cât mai curând în căutarea unui sat în vale.Observaţii: Cu ajutorul unui telescop se puteau localizaşi observa poziţiile inamicului. Pe timpul marşuluis-a procedat astfel, obţinându-se rezultate la fel de valoroaseca şi acelea furnizate de elementele noastre decercetare.În cazul ciocnirii care a avut loc în vâlceaua adâncă şiîmpădurită, poziţia noastră dezavantajoasă a fost compensatăde atacul hotărât şi viguros al trupelor alpine.Spre seară, atacul nostru a fost blocat cam la 300 deyarzi depărtare, într-o zonă română fortificată. Pentru aevita potenţialele pierderi, am ordonat ca plutoaneleaflate pe panta puţin împădurită să se retragă într-ozonă mai sigură, sub protecţia focului nostru, fără să înregistrămpierderi.Într-o situaţie similară se pot folosi cu eficienţă noriide fum. La început, inamicul va continua focul, în ciudafumului, dar lipsa de rezultate îl va obliga, în cele dinurmă, să înceteze tragerea. Acesta ar fi cel mai potrivitmoment pentru iniţierea unei ofensive.Rezultatele excelente ale recunoaşterilor pe timp deiarnă, noaptea, au făcut posibil atacul asupra spateluifrontului inamicului în data de 6 ianuarie 1917.Principiu: Cercetarea trebuie să fie activă atuncicând trupele se odihnesc.Pentru a induce în eroare şi a nimici inamicul pe timpulînvăluirii noastre, a fost necesar ca Hügel să executemisiunea de foc pe o perioadă de timp mare.Pe timpul fazelor finale ale învăluirii, atunci când noiam lansat atacul pe ceaţă împotriva unui inamic de valoarenecunoscută, am amplasat mitralierele în poziţii detragere înaintate, astfel că focul lor s-a dovedit foarteeficace împotriva inamicului de pe creastă.Când vântul a adunat zăpada în grămezi, rezerveleromânilor au rămas în partea adăpostită a Dealului1001. Această dispunere a făcut ca ei să rămână fărălegătură cu frontul şi au neglijat amplasarea de elementede siguranţă. Din această cauză, detaşamentullui Lieb a reuşit cu uşurinţă surprinderea şi dispersareaputernicei forţe inamice.62

Arc peste veacuriRegimentul 8 DorobanţiBuzău >>>Războiul pentru cucerirea independenţei a constituit un prilej deosebit de manifestarea patriotismului buzoienilor. Ei au fost primii care, la 1 august 1877, auluat iniţiativa constituirii unui fond bănesc pentru cumpărarea de arme moderne.Locuitorii judeţului Buzău au sprijinit material şi moral armata, prin rechiziţii(56.863 lei) şi donaţii (suma de bani pentru cumpărarea a 2.000 de puşti şi altebunuri materiale).Regimentul 8 Dorobanţi a fost unitatea din garnizoana Buzău care a participatdirect la luptele de pe malurile Dunării şi care s-a umplut de glorie.63

Necunoscutele istoriei localeDocumentele vremii consemnează participarea buzoienilor la evenimentelerevoluţionare din 1848, Buzăul fiind cel dintâi oraş de provincieîn care s-au înfiinţat detaşamente ale gărzii naţionale. Semnificativ pentrufelul în care s-au manifestat buzoienii este o scrisoare a lui BarbuBălcescu, fratele lui Nicolae Bălcescu, care afirma că "Buzăul s-ar faceîn stare a da exemplu la celelalte 16 judete".Cu însufleţire au participat locuitorii judeţului şi la acţiunile legate deUnirea Principatelor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza fiind găzduit laBuzău în noaptea de 6-7 februarie 1859, iar prima aniversare a Unirii,ziua de 24 ianuarie 1860 a sărbătorit-o tot la Buzău.Dorobanţi.De la stânga la dreapta:- soldat în ţinută de iarnă;- soldat în ţinută de vară;- locotenent, mare ţinută deserviciu; colonel, mare ţinutăde ceremonie.La mijlocul secolului al XIX-lea,existau în Buzau, ca unităţi militare,un detaşament de dorobanţiteritoriali, folosiţi pentru pazajudeţului, escadronul al 3-lea decălăraşi, o companie de infanterie,circa 500 de soldaţi din regimentelede linie, Garda Naţională şi o companiede pompieri cu 50 de oameni.Formaţiunile erau dispuse astfel:Plutonul al 2-lea din Roata I, PolculII, îndeplinea serviciul de pază înPasul Buzăului, la graniţa cu Austria,iar Plutonul I din Roata a 4-a şijumătate din Plutonul 1 al Escadronuluial 3-lea îndeplineau în judeţulBuzău slujba poliţienească. La 26noiembrie 1876, prin decretul nr.2195, s-au înfiintat, pe lânga celeexistente, noi regimente de dorobanţi,între care şi Regimentul 8Dorobanţi Buzău, cu reşedinţa laBuzău, cu patru companii în judeţ: laFata Cheii, Buzău, Mizil şi Slănic şialte patru în judetul Ialomiţa, cu untotal de 270 militari. La început afăcut parte din Brigada a 2-a Infanterie,Divizia 2-a, Corpul I de Armată,iar în decembrie a fostîncadrat în Brigada I din Divizia 1 deInfanterie.În Războiul de Independenţă, Regimentului8 Dorobanţi Buzău a participatla acţiunile armatei românede apărare pe malurile Dunării şi deacoperire a trecerii trupelor ruseştiîn Bulgaria. Documentele consemneazăprezenţa dorobanţilor buzoienila Galicea Mare, Cetatea, laexecutarea unor misiuni de hărţuirea cetelor turceşti care încercau atacuripe malul românesc al Dunării.Se reliefează contribuţia dorobanţilorbuzoieni la zădărnicirea încercăriiunui detaşament turcesc de a înaintaspre Călăraşi, respingerea unuiatac turcesc în faţa Florentinului,alte acţiuni la 23 iulie şi 25 octombrie,ocuparea Nicopolului, apărarearedutei Alexandru şi ataculexecutat asupra redutei Bucova. Semai menţionează că două batalioanedin Regimentul 8 Dorobanţi,care se aflau în gardă în paraleleleînaintate participă la un atac simultanasupra lagărului întărit de la Bucova.Alături de ceilalţi soldaţi aitinerei armate române şi soldaţii dinRegimentul 8 Dorobanţi Buzău aupecetluit cu sângele lor victoriile dela Griviţa, Plevna şi Smârdan, eroismulşi faptele lor de vitejie fiind recompensatecu ordine şi medalii.Stau mărturie în acest sens numeroaseordine şi medalii româneştişi ruseşti, care elogiază faptele dearme ale dorobanţilor buzoieni,dârzenia, curajul şi bravura îndiferite servicii, îndeosebi cu ocaziacelor două atacuri date în ziua de 12octombrie, pe când Regimentul 8Dorobanţi era în gardă la tranşee şiReduta Griviţa. Numele multordorobanţi buzoieni figurează în listelede propuneri pentruacordarea medaliei Virtutea militară,ca răsplată pentru bravura aratată întoate zilele de foc. Pentru eroismuldovedit în luptele la care a luat parteRegimentul 8 Dorobanţi Buzău, la 8octombrie 1878, drapelul său a fostdecorat cu Crucea Trecerii Dunării.(Extras din CONTRIBUŢIA BUZOIENILORLA RĂZBOIUL PENTRU CUCERIREA INDE-PENDENŢEI DE STAT A ROMÂNIEI, articolsemnat de Cătălin Ţînţăreanu, Opinia) "Căciularii" de la '77. Războiul de Independenţă a adus transformări originale uniformelorromâneşti. Poveştile despre vitejia dorobanţilor la Plevna, Griviţa şi Smârdan s-aurăspândit în întreaga Europă. În acele lupte, ostaşii români purtaseră căciuli de oaie, dupăcare au început să fie numiţi "căciulari". În numai câteva luni, căciula de oaie s-a generalizatşi la trupele de infanterie şi a devenit "marca" oştirilor române. Tot în acea perioadă, uniformamilitarilor s-a îmbogăţit cu eghiletul (şnur cu capetele îmbrăcate în metal şi aşezat în dreptulpieptului), folosit la început de ofiţerii de stat major pentru a prinde la unul din capete uncreion. În 1881, o altă invenţie românească în materie de modă s-a impus în ţinuta soldaţilor:capela de stofă cu două "coarne", una în spate, una în faţă. În acelaşi timp, ofiţerii îşi împodobeaucoifurile cu pene de cocoş, vopsite în roşu.64 www.jointophq.ro

Între tradiţie şi istorieTârgul „Drăgaica”------------------------------------------------ Viorel Frâcu, Biblioteca Judeţeană “Vasile Voiculescu”, BuzăuNici un document istoric, până în jurul anului 1500, nu indică o dată precisăreferitoare la naşterea “Drăgăicii” sau a “Sânzienelor”, dar este cert că apariţiaunui cult al roadelor, în opinia etnologilor, este veche de câteva milenii, fiind motivată,în acest areal, de aşezarea geografică a zonei, aflată la intersecţia drumurilorde transhumanţăSărbătoarea de Sânziene, prăznuită la 24 iunie, de ziua naşterii Sf. Ioan Botezătorul,cel care a avut, încă de la miraculoasa sa zămislire, menirea de a-L vestilumii întregi pe Mesia, este imperios legată de cultul recoltei, al vegetaţiei şi fecundităţii.Vechimea şi complexitatea sărbătorii explică polisemantismul cuvântuluidrăgaică, un amestec între păgânism, vrăjitorie şi creştinismul primarSărbătoarea “Drăgăicii” descindedin vechile culte agrare,păstrându-şi aproape intactsensul iniţial de „festum incipium”, zice marchează, în calendarul populartradiţional, începutul sezonuluiverii, precum şi perioada culesului şirecoltării produselor vegetale.Cercetătorul I.V. Florian, menţionândchiar, într-un articol, că “numeroşibătrâni din comunele GuraTeghii, Costeşti, Verneşti, Săhăteni,Pietroasele şi Lopătari ne-au certificatcă jocul Drăgăicei este executatnumai de fete” şi că, uneori, apareşi un băiat, care duce “un steag împodobitcu grâu, flori de câmp, înspecial drăgaică, pelin, ceapă, usturoişi panglici colorate”.Dintr-o informaţie culeasă de prof.dr. I. Petrescu Burloi ("SubcarpaţiiBuzăului - Relaţii geografice omnatură",Editura "Litera", Bucureşti,1977, p. 188), de la Damian Cercel65

Mozaic buzoiandin comuna Varlaam şi confirmată şide alţi locuitori din zonă, reiese căpe muntele Penteleu, la locul numit“la Lilieci”, situat lângă fostul lacRoşu (acum secat) a fost un târg, "lacare buzăenii, râmnicenii şi vrânceniiparticipau mai ales cu produsebrute, ca: lână, brânzeturi, dogărie,olărie, ţuică, fructe, miere de albineetc., iar transilvănenii (îndeosebibraşovenii, făgărăşenii şi sibienii) cuproduse prelucrate, ca: postavuri,vase (mai ales cazane de aramă),opinci, arnici ş.a.".Acolo, păstorii din Transilvania,Moldova şi Ţara Românească se întâlneau,la vremea când bobocul dedrăgaică – “plantă cu flori galbeneaurii,frumos mirositoare, numită şisânziene, din care se fac buchete şise împletesc cununi în ziua de 24iunie, care apoi se pun la ferestre, lapoartă etc., spre a feri pe ai casei derele şi a le aduce noroc. Gallliumverum” 12 - dădea în floare, iarfetele şi feciorii de dincolo şi de dincoacede Carpaţi îşi găseau perechea,statornicind legături de familieprin nunţile ce urmau a se face întimpul sărbătorii. Cu acelaşi prilej, alpetrecerilor, ce se desfăşurau pe întreagaperioadă a târgului, s-a născutşi dansul Drăgăicii,Dacă, la început, Drăgaica a fostsărbătorită ca rit desprins din vechileculte agrare, pe parcursul timpului,sensul magic al acesteia s-adiluat, partea de comerţ, la care seadaugă cea de agrement, capătăpondere, fiind determinantă, în final.De altfel, etnologul Dumitru Popnota despre acest fapt: „Negustoriide tot felul, inclusiv cei ce vindeauobiecte de podoabă pentru tinerelefete, aspectul acesta, de ,ajungând să umbrească în cele dinurmă chiar şi petrecerea-joc, dominantăla un moment dat, şi să-i impunăîn cele din urmă însuşinumele”.Potenţialul economic al ţinutuluiBuzăului şi aşezarea sa geograficădevin factori decisivi în crearea premizelorpentru creşterea schimburilorcomerciale, fapt adeverit şide primul act, datat 1525, cândEpiscopia şi alte mănăstiri sunt scutitede darea vinăriciului pentru produseledomeniale aduse pe piaţaoraşului.Pe de altă parte, documentele istoriceconsemnează o intensă participarea negustorilor buzoieni laschimburile comerciale, în primajumătate a secolului al XVI-lea, cuBraşovul, legăturile cu târgurile depe ambii versanţi ai Carpaţilor fiindstabilite prin Pasul Buzăului, cunoscutşi sub denumirea de DrumulBuzăului.Până în secolul al XVIII-lea,Buzăul înregistrase o anume dezvoltareeconomică, dar, mai ales,comercială, în condiţiile în care, încă Bafto delo delo, praleo!din 1431, voievodul Dan al II-leaobţinuse de la braşoveni dezlegareca negustorii din Ţara Româneascăsă poată vinde sau cumpăra libermărfuri din târgurile Ţării Bârsei.Oraşul a cunoscut o însemnatădezvoltare economică, îndeosebidupă pacea de la Kuciuc Kainargi,din 1774, când devine un punct importantîn traficul comercial întreŢara Românească, Transilvania şiţinuturile de la sudul Dunării.În a doua jumătate a secolului alXVIII-lea, târgul Drăgaica este mutatla marginea Buzăului, la Bănceşti,66 www.jointophq.ro

Carol I al României (pe numele său completKarl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen)a vizitat marele bâlci dela Drăgaica, lângă Buzău, la 23 iunie/5 iulie1868, în timpul unei călătorii spre Vălenii deMunte.sat aparţinător comunei Simileasca,Alexandru Ipsilanti încredinţându-l,printr-un hrisov domnesc, datat 26august 1778, Episcopiei, când i seacordă vama târgului odată cu scutireade oierit, cu toate veniturile saleobţinute, în principal, din desfacereaproduselor agricole, dar şi a altormărfuri ale crescătorilor de vite oriale meşteşugarilor veniţi pe rutaLemberg - Cernăuţi - Bacău - Buzău- Silistra - Constantinopole, cunoscutăca “DRUMUL BOGDANULUI”sau “DRUMUL MARE”. În respectivulact de “miluire”, de pe urma târgului„ce se făcea la Buzău pe anodată la 24 iunie, care ţine 3 zile”,episcopia era împuternicită să ia“vama cea obişnuită şi alte obiceiurice vor fi la târgul acesta, după cums-a luat şi până acum”, cu menţiuneaexpresă ca nimeni să nuvândă vin sau rachiu fără ştireaepiscopuluiPrintr-o hotărâre emisă la 17 iunie1797, Alexandru Ipsilanti decide catârgul - aflat la 3 km spre vest deoraş, pe moşia Bănceasca, în fostacomună Simileasca, pe actualastradă Penteleu, ce se întindea dela fosta Şcoală nr. 5 de băieţi şi setermina pe strada Transilvaniei, azicartier al municipiului Buzău, zonăce a purtat numele, până în anul1879, de „Drumul Drăgăicii” -, să fiescos de sub administraţia Episcopieişi mutat în Bariera Ploieşti, în cătunulPoşta, iar veniturile să fie cedate,în 2 mai 1799, „orfanotrofionului”(Casei copiilor orfani – n.a.).De menţionat faptul că, în acestcătun se înfiinţase, în 1775, un Serviciude Poştă prin care se transportaucălători, se transmiteau ştirişi ordine şi avea în dotare o sută decai.Expediţiile de rapt ale trupelorturceşti, consemnate în înscrisurilevremii şi noul război ruso-turc (1806-1812), au determinat dislocareaacestuia şi a multora dintre locuitoriioraşului în zonele mai ferite dinpreajma Nişcovului. Drăgaica vafuncţiona, până în 1818, în perimetrulsatului Valea Teancului.Iniţial, târgul Drăgaica a fost amplasatpe moşia Episcopeasca, situatăîn Dealul Verneştilor, şi seîntindea de la marginea satuluiValea Teancului şi până la Ziduri, înapropiere de Via Cârlova de laSăseni. Ca şi la Buzău, venituriledeverului comercial aparţineau Episcopiei.Învăţatul grec Dionisie Fotino scriadespre Buzău - în cele trei volumedin „Istoria Daciei vechi”, imprimatela Viena, în 1818 -, că, „în acestoraş, în fiecare an, la 24 Iunie, seface un târg mare care se numeşteDrăgaica”. Din acest moment, pânăla statuarea şi căpătarea denumiriide “Drăgaica”, istoria târgului consemneazăo seamă de evenimenteîn care clasele de neguţători şimeşteşugari au încercat de nenumărateori să convingă ocârmuireajudeţului şi chiar a ţării de necesitateaca acesta să funcţioneze peraza oraşului Buzău. Insistenţele târgoveţilorse dovedesc a fi plauzibileşi, în 1819, târgul a fost redeschispe vechiul amplasament. În consecinţă,domnitorul Alexandru Şuţuface public acest lucru.Lipsa de perspective a târguluiMozaic buzoianUn moment important al sărbătorilor devară este cel numit Sânzienele sau Drăgaica.În Moldova se numeşte sânzanie,în Ţara Românească - drăgaica, în Banatsânziene galbene şi Floarea lui Sf. Ioan,în Transilvania sânjuane, sânzene,sânzenie, planta a cărei rădăcină trăieşteşi iarna, iar primavara dă colţi şi maitârziu flori. Este o erbacee din familia rubiaceae,cu tulpina rigidă, rotundă, frunzeleei sunt dispuse câte 8-12, cumarginile răsucite, acoperite pe parteainferioară cu peri scurţi şi moi. Are florigalbene-aurii, plăcut mirositoare; fructeleei sunt mici şi netede. Creşte prin livezi,păşuni, margini de păduri şi poieni. Înfloreşteprin iunie-iulie.Dimitrie Cantemir vorbind, în “DescriereaMoldovei”, despre această zi, nespune că sub denumirea de Sânzienesau Dragaica se subînţelege zeiţaCeres: ”în acest timp, când încep a secoace semănăturile, se adună la un loctoate fetele din mai multe sate şi alegândpe cea mai frumoasă şi mai robustă, îidau numele de Drăgaica. Apoi, cu eaînainte, merg prin semănături şi-i fac ocunună împletită din spice, i-o pun pecap, o mai înfrumuseţează cu o mulţimede cârpe, de toate culorile... Drăgaica, înacest chip înfrumuseţată, cu braţeleîntinse şi cu cârpele expuse vântului, caşi cum ar zbura, se întoarce spre casă,cântând şi săltând, şi merg toate satelefetelor care au însoţit-o.Acestea, urmând-o în cântece destulde frumoase, o numesc soră şi superioarălor. Toate fetele ţăranilor dinMoldova năzuiesc foarte mult la asceastăcinste, deşi cântecul lor zice căacea fată care reprezintă Drăgaica, nupoate să se mărite până după trei ani.”67

Mozaic buzoian“Drăgaica”, aflat încă pe moşiaBănceasca, determină Sfatul Orăşănescal Buzăului să silească Episcopiasă-i fie cedată, la 15 noiembrie1833, partea de vest a Oborului,cunoscută, încă din 1765, sub denumireade „Ceairul episcopiei”, cugândul că, la timpul potrivit, bâlciulva fi adus, totuşi, în oraş.Comercianţii mai desfăceau: ţesăturide mătase, cojoace, papuci şicizme, abale, unelte de metal (braşovenii),confecţii (bogaserii), articolede cofetărie, şalvari, şei şi cărţi,oale, rachiuri şi produse de măcelărie.Către anul 1850, micşorarea treptatăa numărului de oi şi împuţinareacantităţii de lână colectată au condusla o nouă reorientare a profiluluitârgului "Drăgaica", acesta devenindtârg de cai şi vite cornute mari, pondereaavând-o de data aceastaoraşele din estul Munteniei, în detrimentulcelor transilvănene.La această dată, breslele târgoveţilorşi meşteşugarilor au convingereacă a sosit momentul ca târgulDrăgaica să fie mutat definitiv de pemoşia Bănceasca, în intravilanulurbei Buzăului. În acest sens, în anul1863, „comuna Buzău, reprezentatăprin municipalitate, se adună şi cereînfiinţarea unui nou târg ce va purtanumele de Târgul ,spre cătunul Poşta, cerând a se interveniforurilor în drept”. În expunereade motive, petenţii aducdrept argumente „îmbunătăţireacomerţului şi concurenţa vânzărilorde vite şi a altor feluri de obiecte înfolosul proprietarilor şi al locuitorilor”,prin care s-ar obţine “şi oadăogire la veniturile municipale”. Înviziunea acestora, bâlciul ar trebuiînfiinţat „în marginea acestui Oraş laBariera despre Poştă”, cu osuprafaţă „în sumă ca de pogoanepatruzeci (…) pe moşia slobodă aoraşului”. În aceeaşi expunere demotive se propune ca târgului să i sedea “numirea de Bâlciul RâuluiBuzeu”.Cu adresa nr. 1171 din 24 mai1864, municipalitatea intervine laministrul de resort cu cererea înspeţă, aceasta fiind aprobată, înziua de 4 iunie 1864, de MihailKogălniceanu. Telegrama (nr.4890)avea următorul conţinut: „D.D. MembriiMunicipalităţii Oraş Buzău / Bâlciulcerut prin raportul No. 1171 a seînfiinţa din nou la marginea aceluiOraş se autoriză şi va dura dela 8până la 18 Iunie, prin urmare veţi luamăsuri pentru a se marca pe acelloc, liniile trebuincioase pentru împărţireauliţilor şi aşezarea prăvălilor.”Chiar de a doua zi, municipalitateaînştiinţează de aceasta pe prefectuljudeţului, C. Al. Cotescu, „precum şid-l Poliţaiu, D. Director ImprimerieiStatului să publice prin MonitorulOficial spre comună cunoştinţă, căcine va fi amator, să vie cu feluriteobiecte de vânzare în arătatul Bâlcipe libera moşie a oraşului în parteadespre poştie dela Bariera drumuluiPloeşti, unde s-au însemnat locuride Prăvălii”. În acest scop, setipăreşte o Publicaţie prin care suntînştiinţaţi toţi cei care doresc să participela acest bâlci, inclusiv dinoraşele vecine. Pe lângă respectivaînştiinţare oficială, municipalitateaface cunoscută înfiinţarea bâlciuluişi prin “bătae de tobă”. În fapt, funcţionareatârgului, care se ţinea, înfiecare an, între 16 şi 24 iunie, cu uncaracter general pentru toate mărfurile,este aprobată de MinisterulComerţului, cu ordinul nr. 984 din7 iunie 1864Împărţirea sectorială a bâlciului,începută în 1868, se face, în opiniaorganizatorilor, „ca să nu se amesteceprăvălii cu mărfuri de un fel, înalte prăvălii cu altfel de mărfuri”,vechilor comercianţi acordându-li-seprivilegiul „de a-şi face barace stabile,mai solide, cu a d-lor cheltuială.”La 23 iunie (5 iulie) 1868, prinţulCarol vizitează marele bâlci de laDrăgaica, lângă Buzău, şi se ducepe urmă în munţi, la Văleni deMunte. Aici este rănit de un cal, darcu toate acestea, îşi continuă drumulcălare peste munţi, la Sinaia.Este de la sine înţeles, că vizitaprinţului Carol I la Buzău, dar maiales în târgul Drăgaica, atestă faptulcă bâlciul cu pricina era destul devestit în ţară, şi un astfel de “obiectiv”comercial de tradiţie nu putea fiscăpat din vedere de noul domnitoral României. Faptul consemnat caatare nu face decât să reafirme interesultuturor claselor şi păturilorsociale din ţară pentru acest târg,circumscris intereselor comercialeale viitorului regat.Spre sfârşitul secolului al XIX-lea,târgul Drăgaica încă funcţioneazăpe vechiul perimetru de astăzi alBuzăului, în partea de sud-vest aloraşului, la intrarea, de astăzi, înZona Industrială, dinspre bariera Ploieşti.“Bâlci de Drăgaică”, pictură realizată de Ion Andreescu în perioada sa buzoiană.68 www.jointophq.ro

Mozaic buzoianSinapse militare buzoieneMişcarea culturalăPreocupările membrilor redacţiei pentru stimularea şi promovarea creaţiei culturalelocale constituie un alt obiectiv al revistei. Să sperăm că, în curând, aici se va depozitacuvântul scris cu dragoste despre dragoste în multiplele-i conotaţii. Să mai sperămcă, prin voinţa tinerelor talente militare, şi nu numai, vom avea un impresionant numărde creatori de frumos, dornici de afirmare culturală şi confirmarea acesteia.Publicăm, în continuare, cele mai recente texte scrise componenţii cenacluluiAmprenta, afiliat Cercului Militar Buzău.Vasile Til BlidaruViorel FrâncuMitică IonUnei stripteuzeEu, înaintea tuturorDin cei ce te privesc cu jind,Ţi-aş oferi un mărtişor,Dar unde naiba să ţi-l prind?PreviziuneO s-ajungi curând bogat,Un motiv să mă-nfiebântCând te voi vedea legat...De pământ.SfatDacă din greşeli nu-nveţiŞi-o să le repeţi prosteşteDă cu capul de pereţi,Poate se mai rotunjeşte.Trageri şi…„trageri”Asta-i soarta ce ne minteŞi provoacă deziluzii:Unii trag la greu în ţintă,Alţii trag numai concluzii.Unui pilot vitezoman autoPrins de RADAR, ce oroare,A-ntrebat şi el sfios:- Am rulat cumva cam tare?- Nu, doar aţi zburat prea jos!Defecţiune în poligonA râvnit o „ţintă” vieŞi-n cătare-a prins-o moşul,Dar n-a fost, fir-ar să fieFiindcă-i s-a blocat… „cocoşul”!Unui avocatExpert în cod penal şi în gargară,Măsluitor de acte de eroi,E-n stare fariseul ca să cearăRecurs... la judecata de apoi.De ce tremurăm iarna în blocCei ce plimbă mapaAzi prin ministere,Mint de-ngheaţă apaÎn calorifere.Matematică aplicatăMulţi escroci, precum se ştie,Au făcut la noi avere,Aplicând cu dibăcieRidicarea la putere.69

Mozaic buzoianLucian MănăilescuConstantin DeneşMircea TănaseRomânii, după intrarea în UEUnii muncesc, câţiva înjură,Călătoresc, cei mulţi, pe hartă,Vre-un milion - se spune - furăŞi doi, fără răgaz, se ceartă!DescântecN-ar fi rău, când vin în grabăLa noi domnii deputaţi,Să-i mai scuipe câte-o babă...Că sunt tare deocheaţi!Economiile românilorAu strâns bani, zi după zi,Iar apoi, cu tot avântul,I-au depus la FNI... Şi de-acolo i-a luat Vântu!EstivalăDecât la mare ca fudululŞi-acasă plin de datorii,Mai bine faci tu IstanbululŞi-ntind eu bronzul pe copii.ReînproprietărireŢi s-a dat pământ, ţăraneCa să nu mai pari jivină:Într-o râpă trei pogoaneŞi pe spate o... prăjină!Prudenţa beţivuluiCer o ultimă favoare:Strada mea, pe care stau,S-o legaţi după ce beauŞi de pomi şi de trotuare!Tali…baniiLuptător în AlianţăŞi întors de la afganiL-a-ntrebat iubita soaţă:- Ai adus matali bani?Tradiţie militarăAm plecat să fac armataŞi atâta mi-a spus tata:-Să ai grijă de consemnŞi valiza mea de lemn.ArtileristicăTragi de tun şi de focoaseCa un bun artilerist;Un vecin, afacerist,Trage …tunuri serioase.La Cercul Militar Buzău, între 14şi 15 mai a.c., duplexul umoristicSub semnul lui Caragiale, ajunsdeja la acea de-a VI-a ediţie. Laeveniment au participat membriicenaclurilor Amprenta din Buzăuşi Verva din Galaţi.Cenaclul Amprenta a lansatantologia Zece ani de epigramă.70