Număr dedicat personalităţii mareşalului Alexandru Averescu şi ...

Alexandru Averescu s-a născut într-o familie deromâni. Tată i-a fost slugerul Constantin Averescu,iar mama, Casuca Averescu, femeie deosebit dereligioasă, care l-a influenţat pe micul Alexandru.Clasele primare le face în oraşelul natal Bolgrad, apoise înscrie la seminarul teologic din Ismail. Nu după multtimp îl găsim urmând cursurile şcolii de Arte şi Meseriidin Bucureşti pe care le absolvă în anul 1876.După absolvirea acestei şcoli se pregăteste pentru ocarieră inginerească şi manifestă o vie dorinţă de aurma Facultatea de Mecanică din Liege, însă la 10 martie1876 se înrolează voluntar în escadronul de jandarmi-călăridin Ismail. Cu această unitate participă larăzboiul ruso-româno-turc (Războiul pentru Independenţăal României) din 1877 – 1878. Încadrat în Regimentul1 Roşiori îşi face datoria faţă de patrie fiindavansat la gradul de sergent în martie 1878 şi decoratcu: “Trecerea Dunării”, “Apărătorii Independenţei” şi“Medalia comemorativă de campanie” (medalie rusească).Deşi comandantul său de escadron, cpt. DimitrieNegel, îi prevedea o carieră militară de elită,Alexandru Averescu este trecut în rezervă la 4 septembrie1878, ceea ce pentru el este o mare decepţie. Motivultrecerii viteazului sergent în „efectivele miliţiei"(rezervă) au fost condiţia sa fizică nesatisfăcătoare şidegerăturile contactate în iarna precedentă, petrecutăîn câmpia Ohranei bulgare.Tânărul şi ambiţiosul Averescu nu se împacă cu gândulcă îi este refuzată cariera militară şi cere Ministeruluide Război să fie înrolat în serviciul regulat al armatei.Este reprimit în armată şi după doi ani îl găsim la Şcoaladivizionară de la Mânăstirea Dealu.La 15 iulie 1881 este avansat sublocotenent şi repartizatla Regimentul 1 Roşiori, cu garnizoana în Constanţa,iar după alţi doi ani, la Regimentul 6 din Focşani,ca ofiţer de cavalerie.Câştigând concursul organizat pentru trimiterea destudenţi militari la Şcoala Superioară de Război dinTorino, Al.Averescu pleacă în Italia (1884 – 1886) deunde se întoarce triumfător. Este clasificat şef de promoţieal prestigioasei instituţii şi are alături pe tânăra şifrumoasa sa soţie Clotilda (n. Caligaris), fosta primadonăa operei din Milano.Întors în ţară, la 8 aprilie 1886, este avansat locotenent– ofiţer de stat major şi începe un vast proces deabsorbţie şi adaptare al programului militar occidentalîn armata română.La 30 august 1889 este avansat căpitan şi este încadratprofesor la Şcoala de cavalerie din Bucureşti, iarla 1 ianuarie 1894 este avansat maior şi numit directoral Şcolii Superioare de Război unde predă şi cursuri degeografie militară.O însemnată parte dintre profesorii militari era membrăa Academiei Române. Printre aceştia semnează şiAlexandru Averescu. Vorbind fluent cinci limbi străine(italiana, germana, engleza, franceza şi slavona) şiavând un bogat bagaj de cunoştinte din domeniul militarşi civil, în anul 1895 este numit ataşat militar la Berlin,unde va rămâne până în 1898. La 8 aprilie 1898 esteînălţat la gradul de locotenent-colonel, iar un an maitârziu este trimis de Curtea Regală Română pentrudouă luni în Rusia pentru a-l reprezenta pe suveranul28Mareşalul Alexandru Averescuţării (Carol I), care primea o înaltă şi onorifică demnitate.La întoarcerea în ţară, Averescu este numit şefulSecţiei organizare şi operaţii în Marele Stat Major (1899– 1904). Este avansat la gradul de colonel la 10 mai1901, iar la 10 mai 1906 este înaintat la gradul de generalde brigadă şi trimis să preia comanda Comandamentuluidin Tecuci.De la acest comandament este chemat de Rege şinumit, la 12 martie 1907, ministru de Război în cabinetulDimitrie A. Sturdza (12 martie 1907 - 27 decembrie1908), în condiţiile în care răscoala ţărănească izbucnităîn nordul Moldovei (Flamânzi) tindea să aprindă întregteritoriul ţării. Se mobilizează armata şi prin acţiuni militaredure lucrătorii pământului sunt „pacificaţi".După stingerea răscoalei şi urmare a unor intrigipolitice, generalul Alexandru Averescu îşi înainteazădemisia din funcţia de ministru de război şi preia comandaDiviziei 1 Infanterie din Turnu Severin (1909-1911).În toamna anului 1911, odată cu izbucnirea războiuluiturco – italian, când se prevedeau evenimente grave înapropierea hotarelor ţării, generalul Al. Averescu estechemat la Rege, numit şef al Statului Major şi însărcinatsă comande manevrele regale din vara anului 1912,unde a demonstrat o energie şi un tact care au uimittoate comandamentele din subordinea sa.Totodată, el elaborează o doctrină militară naţionalăîn care „sintetizează adevărul raţional şi faptul material,studiind războiul ca pe o lege a naturii, ca pe un faptexact, legic şi inevitabil."În toamna anului 1912 izbucneşte războiul balcanic;„Era omul gândului şi al faptei; acestea au dreptul astăzila întreaga noastră evlavie. Ostaş ridicat prin vredniciasa până la cele mai înalte trepte ale comandamentului şiale răspunderii, el căpătase în rândurile celor mulţi valoareaunui simbol – cel puţin odată se adeverise că înraniţa sergentului de la 1877 se ascundea bastonul demareşal din 1930” Gheorghe I. Brătianu, 1938