Număr dedicat personalităţii mareşalului Alexandru Averescu şi ...

Armata a 2-a. Prezentul la timpul trecut Statuia mareşalului AlexandruAverescu de la Mărăşti.Mausoleul Eroilor (1916-1918), amplasatîn Câmpul istoric Mărăşti, comunaRăcoasa, este monument istoric de valoarenaţională şi universală, înscris înlistele patrimoniului cultural naţional peanul 2004 cu numărul de ordine 397nr. COD-VN-IV-m-A-06632.Panteon al Eroilor Neamului, Mausoleulde la Mărăşti, ansamblu dedicat memorieicelor căzuţi în luptele din vara anului1917, a fost realizat la iniţiativa unorofiţeri şi generali ai Armatei a 2-a,careau pus bazele “Societăţii Mărăşti”. Mausoleuls-a înălţat la cota 536 unde s-aupurtat luptele.Piatra fundamentală care a inaugurat lucrărileMausoleului (operă a arhitectuluiPandele Şerbănescu), a fost pusă la 10iunie 1928, în cadrul unei ample comemorăria eroilor, în prezenţa generalilorAverescu şi Mărgineanu. Criptele impresionantuluiedificiu adăpostesc osemintelea peste 20.000 de soldaţi care şi-audat viaţa în luptele de pe platoulMărăştilor.Din punct de vedere arhitectural şi plastic,concepţia realizării este consideratăunicat în Europa.După o neutralitate de 2 ani, în vara anului 1916, România a intrat înPrimul Război Mondial alături de statele Antantei. Concomitent cuaceastă opţiune, Marele Stat Major român a pus în aplicare ipoteza“Z”, care însemna, în esenţă, trecerea la ofensivă în Transilvania cu o gruparede forţe compusă din trei armate desfăşurate în dispozitiv în formăconcavă, cu deschiderea spre vest, de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni şiMeridionali.Prin Înaltul Decret nr. 2784, semnat de regele Ferdinand al României,în noaptea de 14/15 august 1916 au fost înfiinţate cele trei armate române– 1, 2 şi 4 (de Nord) – pentru a fi angajate în această operaţie strategicăpentru eliberarea Transilvaniei pe întregul front. Misiunea acestora era dea pătrunde pe direcţii multiple în Podişul Transilvaniei şi în Banat şi, dezvoltândofensiva în adâncime, să iasă prin Poarta Someşului şi PoartaMureşului, în Câmpia Tisei şi a pune stăpânire, în misiune următoare, pezona de aprovizionare a armatelor austro-ungare în regiunea Dunării Mijlociişi Budapesta. S-a recurs astfel la manevra strategică pe direcţii exterioaremultiple cu o grupare de forţe care reprezenta aproximativ 80 % din efectivulmobilizat de 850.000 de oameni, din care 650.000 pentru armata de operaţii,în timp ce pentru trecerea parţial la apărare pe frontul de sud s-a destinatArmata a 3-a, care însuma 20 %, cu toate că fâşia ei de acţiune aveao dezvoltare frontală apropiată de cea a armatelor 1, 2 şi 4. Scopul vădit almaterializării loviturii principale în această operaţie ofensivă strategică afost eliberarea unui teritoriu naţional cu o suprafaţă de peste 102.000 kmpătraţi, de fapt a provinciei istorice Transilvania. 1În primul eşalon se găsea Armata a 4-a, comandată de generalul ConstantinPrezan, pe o direcţie importantă şi cu o misiune eminamente ofensivă,ea trebuind să cucerească cel mai dificil lanţ muntos din ansamblulcarpatin românesc, să pătrundă spre vest pe un front de aproximativ 300km şi, dezvoltând ofensiva spre cursul mijlociu al Mureşului, să întoarcăapărarea austro-ungară din faţa Armatei a IX-a ruse, la dreapta, şi din faţaArmatei a 2-a române, la stânga. Potrivit concepţiei operaţiei strategice,după ieşirea din lanţul muntos, grupurile de acoperire ale armatelor a 4-aşi a 2-a trebuiau să se constituie în câte două avangărzi puternice pentrufiecare armată şi să asigure trecerea nestingherită a Carpaţilor Răsăritenişi Meridionali de către forţele principale şi concentrarea acestora în parteade est a Podişului Transilvaniei. Ulterior, datorită convergenţei direcţiilorprincipale de acţiune, cele trei armate trebuiau să iasă pe cursul mijlociu alMureşului pe un front de 250 Km sau pe Munţii Apuseni. Ieşirea în scurttimp pe aceste aliniamente, îndeosebi pe ultimul, nu numai că ar fi permisorganizarea unei apărări puternice, dar făcea posibilă o importantăeconomie de forţe şi mijloace, care ar fi putut fi întrebuinţate pe alte direcţii. 2Astfel, în urmă cu 90 de ani, în noaptea de 14/15 august 1916, în conformitatecu “Planul de mobilizare pentru anii 1916-1917” şi prevederile“Ipotezei Z”, din ordinul Comandamentului suprem român, au fost chematesub drapel, alături de toate forţele militare române, şi cele ale Armatei a 2-a.Ordinul nr.40 al Marelui Cartier General, din 15 august 1916 constituieactul său de naştere. Acesta prevedea ca începând cu ziua de 18 august1916 toate trupele şi serviciile prevăzute prin lucrările “Ipotezei Z” să treacăsub ordinele superioare ale Comandamentului Armatei a 2-a, al căreicartier general se va găsi instalat, până la terminarea mobilizării, în localulŞcolii de artilerie şi geniu din Bucureşti.Compunerea de început a Armatei a 2-a însemna Corpurile 2 şi 3 Armatăşi Brigada 3 Călăraşi, care întruneau un total de 78 batalioane de infanterie,12 escadroane de cavalerie şi 71 baterii de artilerie. Prin acelaşi Înalt DecretN o 2784 din 14/VIII/1916”, la comanda sa a fost numit generalul de divizieAlexandru Averescu (14.08-26.08.1916; 26.09.1916-30.01.1918), celcare avea să se acopere de glorie în luptele de la Mărăşti din vara anului1916, iar nu peste mult timp va deveni una dintre cele mai populare figuripolitice din România. O scurtă perioadă de timp, în care generalul Averescua primit însărcinarea de a comanda Armata a 3-a, după dezastrul de la Tur-47