Număr dedicat personalităţii mareşalului Alexandru Averescu şi ...

Divizia 5 Infanterie din Buzău, în subordinea Armatei a 2-aDivizia 5 Infanterie a fost dislocatăîn garnizoana Buzău în februarie1889. La începutul PrimuluiRăzboi Mondial, marea unitateavea în compunere: Regimentul 8Dorobanţi Buzău; Regimentul 9Dorobanţi Râmnicu Sărat, înfiinţatîn 1914; Regimentul 32 DorobanţiMircea, stabilit la Mizil; Regimentul7 Artilerie, Buzău; Regimentul 28Artilerie înfiinţat în 1914 la Rm. Sărat.La data declanşării operaţiilormilitare din 1916, Armata 2 avea încompunere Corpul 2 armata (Diviziile3 şi 4 Infanterie), Corpul 3 armata(Diviziile 5 şi 6 Infanterie),Divizia 1 Cavalerie şi alte unităţi,subunităţi şi formaţiuni speciale şide servicii.Divizia 5 Infanterie din Buzău aacţionat în subordinea Armatei a 2-a pe timpul ofensivei în Transilvania.În fâşia de ofensivă a Armatei 2se găsea Divizia 71 Infanterie austro-ungară,cu 9 batalioane de infanterie,8 baterii de artilerie şi 1escadron de cavalerie.În prima etapă (15-20 august),Divizia 5 Înfanterie a avansat pe următoareledirecţii:- Grupul “Tabla Buţii” (3 batalioane)din Divizia 5 Infanterie acucerit Vama Buzăului, unde inamicula opus o rezistenţă puternică.Pierderile inamicului s-au cifrat la132 de morţi şi răniti şi 492 de prizonieri;- Grupul “Bratocea” (6 batalioane,6 baterii) a respins inamicul peValea Teleajenului şi, în cooperarecu Grupul “Predelus” (3 batalioane,o baterie) a intrat în depresiuneaBraşovului, unde pe 17 august aatins aliniamentul Zizin, Carpinis,Săcele. Ambele grupuri făceauparte din Divizia 5 Infanterie.În finalul primei etape a operaţiilor,Armata 2 se găsea pe aliniamentulCatalina (sud de TârguSecuiesc) – Zăbala – Dobârlău –Prejmer – Feldioara – Vlădeni.La 24 august Divizia 5 a fostscoasă din compunerea Armatei 2şi trimisă pe frontul din Dobrogea,în locul ei fiind adusă Divizia 22 Infanterie.(C.D.)dat de generalul Eremia Grigorescu, şi sectorul de est, comandat de generalulMannerheim, finlandezul din armata rusă, eroul eliberării de mai târziua Finlandei de sub stăpânirea rusească şi preşedintele noii Republici Finlandeze.Aprecierea acestuia asupra oportunităţii intrării României în război departea Antantei în august 1916 este destul de maliţioasă, considerând căaceasta avea “o armată slabă şi insuficientă – slabă atât numeric, cât şi capregătire şi dotare”, ceea ce a făcut ca Puterile Centrale să lanseze o ofensivă“ce a condus până la sfârşitul anului ca toată România să cadă înmâinile lor.” 6Deşi apreciază în continuare că Rusia a fost nevoită să angajeze pe frontulromânesc aproape o pătrime din forţele sale, rămânând aproape fărărezerve, autorul concluziona că “nişte aliaţi slabi mai mult dăunează decâtsunt de folos”, iar o Românie neutră ar fi fost mult mai utilă Rusiei. 7 Nimicîn schimb însă despre greutăţile generate forţelor române de debandadaprodusă în rândul forţelor ruse de virusul bolşevic.Iată cum descrie totuşi Mannerheim activitatea sa pe frontul românesc:“Printre forţele transferate toamna târziu, în 1916, în România, s-a aflat şidivizia mea, care la sfârşitul lunii noiembrie a părăsit frontul de la Luck pentrua se angaja într-un marş de 700 km pe drumuri desfundate, unde m-amprezentat generalului Averescu, comandantul Armatei 2 române. Am primitordinul de a pleca imediat pe frontul de apărare, la 40 km nord-vest de oraş,unde o brigadă română, condusă de căpitanul Sturza, era la grea strâmtoare.Brigada mi-a fost subordonată şi s-a contopit într-un grup tactic cu numeleVrancea.” 8După cum spune în continuare acesta, grupul “Vrancea” a blocat timp deo lună accesul trupelor Puterilor Centrale spre Focşani şi Valea Siretului,chiar dacă o divizie de cazaci şi-a părăsit pe neaşteptate poziţiile, comandantulei motivând mai târziu că şi-a pierdut încrederea în armata română.Grupul “Vrancea” s-a retras pentru odihnă şi completări, iar Mannerheima fost decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul” şi a părăsit “activitatea captivantădin Alpii Transilvaniei”, deplasându-se cu Divizia 12 Cavalerie rusă înBasarabia. 9După şase luni de aşteptare pe poziţii, Armata a 2-a română a fost angajatăîn marea bătălie de la Mărăşti, între 9 şi 14 iulie 1917. “Rareori o armatăs-a găsit într-o înălţare sufletească mai mare ca Armata a 2-a română înpreajma bătăliei de la Mărăşti”, avea să scrie mai târziu Constantin Kiri- Baronul Carl Gustaf EmilMannerheim (4 iunie 1867 - 28 ianuarie1951) a fost cel de al şaseleapreşedinte al Finlandei (1944–1946).Şi-a început cariera militară în ArmataImperială Rusă, devenind conducătoral armatei în timpul războiului civil finlandezdin 1918 şi apoi în timpul celuide al Doilea Război Mondial. Esteprimul şi singurul care a primit titlul demareşal al Finlandei.În Primul Război Mondial,Mannerheim a fost comandant de cavaleriepe frontul austro-ungar şiromân. Mannerheim a comandat pefrontul românesc o unitate de luptăruso-română localizată pe Carpaţi.49