Mozaic buzoiandin comuna Varlaam şi confirmată şide alţi locuitori din zonă, reiese căpe muntele Penteleu, la locul numit“la Lilieci”, situat lângă fostul lacRoşu (acum secat) a fost un târg, "lacare buzăenii, râmnicenii şi vrânceniiparticipau mai ales cu produsebrute, ca: lână, brânzeturi, dogărie,olărie, ţuică, fructe, miere de albineetc., iar transilvănenii (îndeosebibraşovenii, făgărăşenii şi sibienii) cuproduse prelucrate, ca: postavuri,vase (mai ales cazane de aramă),opinci, arnici ş.a.".Acolo, păstorii din Transilvania,Moldova şi Ţara Românească se întâlneau,la vremea când bobocul dedrăgaică – “plantă cu flori galbeneaurii,frumos mirositoare, numită şisânziene, din care se fac buchete şise împletesc cununi în ziua de 24iunie, care apoi se pun la ferestre, lapoartă etc., spre a feri pe ai casei derele şi a le aduce noroc. Gallliumverum” 12 - dădea în floare, iarfetele şi feciorii de dincolo şi de dincoacede Carpaţi îşi găseau perechea,statornicind legături de familieprin nunţile ce urmau a se face întimpul sărbătorii. Cu acelaşi prilej, alpetrecerilor, ce se desfăşurau pe întreagaperioadă a târgului, s-a născutşi dansul Drăgăicii,Dacă, la început, Drăgaica a fostsărbătorită ca rit desprins din vechileculte agrare, pe parcursul timpului,sensul magic al acesteia s-adiluat, partea de comerţ, la care seadaugă cea de agrement, capătăpondere, fiind determinantă, în final.De altfel, etnologul Dumitru Popnota despre acest fapt: „Negustoriide tot felul, inclusiv cei ce vindeauobiecte de podoabă pentru tinerelefete, aspectul acesta, de ,ajungând să umbrească în cele dinurmă chiar şi petrecerea-joc, dominantăla un moment dat, şi să-i impunăîn cele din urmă însuşinumele”.Potenţialul economic al ţinutuluiBuzăului şi aşezarea sa geograficădevin factori decisivi în crearea premizelorpentru creşterea schimburilorcomerciale, fapt adeverit şide primul act, datat 1525, cândEpiscopia şi alte mănăstiri sunt scutitede darea vinăriciului pentru produseledomeniale aduse pe piaţaoraşului.Pe de altă parte, documentele istoriceconsemnează o intensă participarea negustorilor buzoieni laschimburile comerciale, în primajumătate a secolului al XVI-lea, cuBraşovul, legăturile cu târgurile depe ambii versanţi ai Carpaţilor fiindstabilite prin Pasul Buzăului, cunoscutşi sub denumirea de DrumulBuzăului.Până în secolul al XVIII-lea,Buzăul înregistrase o anume dezvoltareeconomică, dar, mai ales,comercială, în condiţiile în care, încă Bafto delo delo, praleo!din 1431, voievodul Dan al II-leaobţinuse de la braşoveni dezlegareca negustorii din Ţara Româneascăsă poată vinde sau cumpăra libermărfuri din târgurile Ţării Bârsei.Oraşul a cunoscut o însemnatădezvoltare economică, îndeosebidupă pacea de la Kuciuc Kainargi,din 1774, când devine un punct importantîn traficul comercial întreŢara Românească, Transilvania şiţinuturile de la sudul Dunării.În a doua jumătate a secolului alXVIII-lea, târgul Drăgaica este mutatla marginea Buzăului, la Bănceşti,66 www.jointophq.ro
Carol I al României (pe numele său completKarl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen)a vizitat marele bâlci dela Drăgaica, lângă Buzău, la 23 iunie/5 iulie1868, în timpul unei călătorii spre Vălenii deMunte.sat aparţinător comunei Simileasca,<strong>Alexandru</strong> Ipsilanti încredinţându-l,printr-un hrisov domnesc, datat 26august 1778, Episcopiei, când i seacordă vama târgului odată cu scutireade oierit, cu toate veniturile saleobţinute, în principal, din desfacereaproduselor agricole, dar şi a altormărfuri ale crescătorilor de vite oriale meşteşugarilor veniţi pe rutaLemberg - Cernăuţi - Bacău - Buzău- Silistra - Constantinopole, cunoscutăca “DRUMUL BOGDANULUI”sau “DRUMUL MARE”. În respectivulact de “miluire”, de pe urma târgului„ce se făcea la Buzău pe anodată la 24 iunie, care ţine 3 zile”,episcopia era împuternicită să ia“vama cea obişnuită şi alte obiceiurice vor fi la târgul acesta, după cums-a luat şi până acum”, cu menţiuneaexpresă ca nimeni să nuvândă vin sau rachiu fără ştireaepiscopuluiPrintr-o hotărâre emisă la 17 iunie1797, <strong>Alexandru</strong> Ipsilanti decide catârgul - aflat la 3 km spre vest deoraş, pe moşia Bănceasca, în fostacomună Simileasca, pe actualastradă Penteleu, ce se întindea dela fosta Şcoală nr. 5 de băieţi şi setermina pe strada Transilvaniei, azicartier al municipiului Buzău, zonăce a purtat numele, până în anul1879, de „Drumul Drăgăicii” -, să fiescos de sub administraţia Episcopieişi mutat în Bariera Ploieşti, în cătunulPoşta, iar veniturile să fie cedate,în 2 mai 1799, „orfanotrofionului”(Casei copiilor orfani – n.a.).De menţionat faptul că, în acestcătun se înfiinţase, în 1775, un Serviciude Poştă prin care se transportaucălători, se transmiteau ştirişi ordine şi avea în dotare o sută decai.Expediţiile de rapt ale trupelorturceşti, consemnate în înscrisurilevremii şi noul război ruso-turc (1806-1812), au determinat dislocareaacestuia şi a multora dintre locuitoriioraşului în zonele mai ferite dinpreajma Nişcovului. Drăgaica vafuncţiona, până în 1818, în perimetrulsatului Valea Teancului.Iniţial, târgul Drăgaica a fost amplasatpe moşia Episcopeasca, situatăîn Dealul Verneştilor, şi seîntindea de la marginea satuluiValea Teancului şi până la Ziduri, înapropiere de Via Cârlova de laSăseni. Ca şi la Buzău, venituriledeverului comercial aparţineau Episcopiei.Învăţatul grec Dionisie Fotino scriadespre Buzău - în cele trei volumedin „Istoria Daciei vechi”, imprimatela Viena, în 1818 -, că, „în acestoraş, în fiecare an, la 24 Iunie, seface un târg mare care se numeşteDrăgaica”. Din acest moment, pânăla statuarea şi căpătarea denumiriide “Drăgaica”, istoria târgului consemneazăo seamă de evenimenteîn care clasele de neguţători şimeşteşugari au încercat de nenumărateori să convingă ocârmuireajudeţului şi chiar a ţării de necesitateaca acesta să funcţioneze peraza oraşului Buzău. Insistenţele târgoveţilorse dovedesc a fi plauzibileşi, în 1819, târgul a fost redeschispe vechiul amplasament. În consecinţă,domnitorul <strong>Alexandru</strong> Şuţuface public acest lucru.Lipsa de perspective a târguluiMozaic buzoianUn moment important al sărbătorilor devară este cel numit Sânzienele sau Drăgaica.În Moldova se numeşte sânzanie,în Ţara Românească - drăgaica, în Banatsânziene galbene şi Floarea lui Sf. Ioan,în Transilvania sânjuane, sânzene,sânzenie, planta a cărei rădăcină trăieşteşi iarna, iar primavara dă colţi şi maitârziu flori. Este o erbacee din familia rubiaceae,cu tulpina rigidă, rotundă, frunzeleei sunt dispuse câte 8-12, cumarginile răsucite, acoperite pe parteainferioară cu peri scurţi şi moi. Are florigalbene-aurii, plăcut mirositoare; fructeleei sunt mici şi netede. Creşte prin livezi,păşuni, margini de păduri şi poieni. Înfloreşteprin iunie-iulie.Dimitrie Cantemir vorbind, în “DescriereaMoldovei”, despre această zi, nespune că sub denumirea de Sânzienesau Dragaica se subînţelege zeiţaCeres: ”în acest timp, când încep a secoace semănăturile, se adună la un loctoate fetele din mai multe sate şi alegândpe cea mai frumoasă şi mai robustă, îidau numele de Drăgaica. Apoi, cu eaînainte, merg prin semănături şi-i fac ocunună împletită din spice, i-o pun pecap, o mai înfrumuseţează cu o mulţimede cârpe, de toate culorile... Drăgaica, înacest chip înfrumuseţată, cu braţeleîntinse şi cu cârpele expuse vântului, caşi cum ar zbura, se întoarce spre casă,cântând şi săltând, şi merg toate satelefetelor care au însoţit-o.Acestea, urmând-o în cântece destulde frumoase, o numesc soră şi superioarălor. Toate fetele ţăranilor dinMoldova năzuiesc foarte mult la asceastăcinste, deşi cântecul lor zice căacea fată care reprezintă Drăgaica, nupoate să se mărite până după trei ani.”67