Mareşalul <strong>Alexandru</strong> <strong>Averescu</strong>10 zile de arestGeneralul Constantin M.Coandă, tatăl savantuluiHenri Coandă, purtător a 58de medalii, ordine şi distincţiipentru faptele sale în slujbaţării, a participat la Războiulde Independenţă ca sublocotenentde artilerie. În lucrareaConvorbiri cu HenriCoandă (V. Firoiu, Ed. Albatros, 1971, p.31-34) reputatulsavant a făcut cunoscută o întâmplare mai puţinobişnuită în legătură cu <strong>Alexandru</strong> <strong>Averescu</strong> şi tatălsău.În armata română exista un sergent de trupă caredesfăşura, în paralel cu operaţiunile generale, unrăzboi pe cont propriu în care antrena adepţi. Chiardacă incursiunile sale în dispozitivul otoman s-au soldatcu succese de răsunet şi servicii mari aduse armateiromâne, acestea puteau periclita operaţiunilede ansamblu şi viaţa participanţilor, constituind actede indisciplină militară.Locotenentul C. Coandă a fost desemnat să anchetezecazul. După cercetări minuţioase, a înaintatraportul, pe care comandamentul şi l-a însuşit întocmai,în care propunea ca sergentul de trupă<strong>Averescu</strong> <strong>Alexandru</strong> pentru actele sale de indisciplinăsă fie pedepsit cu zece zile de arest, iar pentrufaptele sale de bravură să fie decorat cu "VirtuteaMilitară" şi citat pe brigadă. Episodul i-a împrietenitpe cei doi bravi ostaşi şi fostul sergent de trupă acontinuat să-l respecte pe Coandă, chiar şi atuncicând a devenit superiorul acestuia în ierarhia militară,mareşal al armatei române.Simbol al bravuriiLa intrarea României în PrimulRăzboi Mondial, regele Ferdinanda promulgat Înaltul Decretnr.2968/26.09.1916 prin care s-ainstituit Ordinul militar de război„Mihai Viteazul”, organizat pe trei clase, ordin care deveneaastfel cea mai importantă distincţie care seputea conferi ofiţerilor pentru fapte de eroism.La finele conflagraţiei, s-a stabilit un sistem de decoraţiide război care cuprindea, pentru ofiţeri, Ordinele„Mihai Viteazul” (cu trei clase), „Steaua României” şi„Coroana României” (cu spade şi panglica Medaliei„Virtutea Militară”, ambele cu câte cinci grade), învreme ce gradelor inferioare şi trupei i se atribuiauMedaliile „Virtutea Militară de Război” (cu două clase)şi „Bărbăţie şi Credinţă” (cu spade, având trei clase).Este de subliniat faptul că, dacă Ordinele „SteauaRomâniei” şi „Coroana României”, cu spade, au fostconferite tuturor ofiţerilor activi sau în rezervă ai ArmateiRomâne, participanţi la luptele din 1916-1917 şi1918-1919, Ordinul „Mihai Viteazul” a fost foarte„greu” conferit: numai 314 ofiţeri români. Din aceastăcauză, Ordinul „Mihai Viteazul” a devenit un adevăratsimbol al eroismului şi al capacităţii de comandă, fiinduna din cele mai rare şi mai prestigioase decoraţii întimpul primului război mondial.Pentru "competenţa si destoinicia cu care a condusoperaţiile armatei sale, în timpul Campaniei 1916-1917" generalul <strong>Averescu</strong> a fost decorat de cătreregele Ferdinand I cu Ordinul Militar "Mihai Viteazul"clasele I, II şi III. În anul 1930, pe data de 27 octombrie,la Sighişoara, suveranul Carol II l-a investitcu demnitatea de "Mareşal al României".Adversitatea istoriografiei comunisteÎn perioada dictaturii comuniste, personalitatea mareşalului <strong>Alexandru</strong> <strong>Averescu</strong> a fostdeseori pusă într-un con de umbră, doar „momentul" Mărăşti 1917 era tratat cu o oarecaredeschidere şi acest fapt, pentru că nu se putea altfel.Adversitatea istoriografiei comuniste împotriva acestui mare bărbat se datora în principalimplicării acestuia în patru secvenţe ale istoriei româneşti.Primul fapt incriminat şi pus în sarcina lui Al. <strong>Averescu</strong> a fost reprimarea brutală a răscoaleiţărănesti din 1907, an când acesta era ministru de război în guvernul Dimitrie A.Sturdza (12 martie 1907 – 27 decembrie 1908).Al doilea moment pentru care nu putuse fi iertat mareşalului a fost intervenţia în forţă şi arestarea delegaţilorparticipanţi la lucrările Congresului General al Partidului Socialist din România (Congresul I al P.C.R.) cevotaseră transformarea partidului în Partidul Comunist din România şi afilierea acestuia fără rezerve la Internaţionalaa III-a Comunistă. La acea dată <strong>Alexandru</strong> <strong>Averescu</strong> era preşedinte al Consiliului de Miniştri (primministru)în guvernul ce-i purta numele.Altă vină atribuită generalului (de atunci) Al. <strong>Averescu</strong> au fost întâlnirile avute în anii 1924 şi 1926 cu liderulfascist al Italiei, Benito Mussolini, şi semnarea împreună cu acesta a „Pactului de amiciţie dintre Italia şi România",cu prevederi ce vizau atitudinea comună faţă de guvernul sovietic.Şi nu în cele din urmă, <strong>Averescu</strong> a fost considerat de către istoriografia comunistă, prin faptul că a fost liderulPartidului Poporului (până în 1920 – Liga Poporului), un adversar de temut pe scena politică a României interbelice,a partidelor de orientare comunistă.32 www.jointophq.ro
Mareşalul <strong>Alexandru</strong> <strong>Averescu</strong>Bastonul de mareşal------------------------------------- Cornelia König,Muzeul Militar Naţional “Ferdinand I”, Bucureşti. Capacele bastonului demareşal care i-a aparţinutlui <strong>Alexandru</strong> <strong>Averescu</strong>. Aleaxandru <strong>Averescu</strong>primeşte bastonul de mareşalde la Regele Carol al II-lea,la rândul sãu purtãtoral acestui însemn.În România, ca şi în alte ţări europene,demnitateasau rangul de mareşalreprezintă cea mai înaltă treaptă înierarhia gradelor militare.În ţara noastră, acest rang s-a acordatpentru prima dată regelui Ferdinand I, comandantularmatei, pentru contribuţia sala reîntregirea neamului. Se dovedea astfelcă ţara ştia să-l cinstească pe primulrege al României întregite şi „că s-a afirmatca o putere de mare însemnătate înconcertul marilor puteri ale Europei, căcinumai aceste naţiuni au dreptul să aibăMareşali”.Ceremonia a avut loc la 1 Decembrie1918, ziua în care a intrat în Bucureşti armataromână victorioasă avându-i înfrunte pe Ferdinand, familia regală, oficialităţilemilitare şi civile, ganeralulBerthelot. După ce cortegiul a străbătuttraseul de la gara Mogoşoaia, Arcul deTriumf (construit ad-hoc lângă AthenéePalace), Calea Victoriei şi statuia lui MihaiViteazul, s-a oprit în faţa Patriarhiei, undemitropolitul Pimen al Moldovei a oficiatserviciul religios pentru această maresărbătoare. La sfârşitul slujbei, ministrulde război, generalul Eremia Grigorescualături de generalii Constantin Prezan,şeful Marelui Stat Major, şi de comandanţiioştirii s-au aşezat în faţaregelui. Generalul Eremia Grigorescua dat citire primei cărţide mareşal şi a înmânat regelui,simbolul acestui rang – bastonulde mareşal. Era de forma unuicilindru acoperit cu catifea purpurie,împodobit cu acvile cruciateşi capete de bour cusute cufir aurit.Capetele erau obturate cudouă capace tronconice. Ornamentaţiilebastonului au fost realizatede pictorul Costin Petrescu.Rangul de mareşal, devenit elementconstitutiv al realităţii româneşti(o dată cu Ferdinand I Întregitorul),a fost legiferat în iunie1930, când Parlamentul a votatLegea relativă la crearea demnităţiide Mareşal al României, 1930.Conform legii, „demnitatea” de mareşalera onorifică şi putea fi conferită generalilorde corp de armată care deţinuserăfuncţia de şef al Marelui CartierGeneral sau de comandant titular al uneiarmate în Războiul pentru întregirea neamului.Ulterior „un statut urma să precizezeuniforma, insignele şi celelalte detalii deordinprotocolar”.Abia acum s-a putut realiza dorinţaregelui Ferdinand I, care în 1918 i-a spuscelui care îi înmâna Cartea de Mareşal„se cuvine şi dumneavoastră, celor ce aţicomandat armata în războiul nostru, săfiţi înălţaţi la rangul de mareşal”.În 1930 au devenit mareşali regeleCarol al II-lea, generalii <strong>Alexandru</strong><strong>Averescu</strong> şi Constantin Prezan.Muzeul Militar Naţional deţine în patrimoniulsău bastonul celui de-al treileamareşal al României, <strong>Alexandru</strong> <strong>Averescu</strong>(1859-1938), personalitate marcantăa vieţii militare şi politice.Bastonul de mareşal a fost comandatla Paris, o dată cu cele care au fost acordateregelui Carol al II-lea şi generaluluiConstantin Prezan.33