Număr dedicat personalităţii mareşalului Alexandru Averescu şi ...

EvenimentPersonalitate marcantă a poporului nostru, AlexandruAverescu a fost şi a rămas unul dintre celemai cunoscute nume din istoria armatei române,un personaj înconjurat de aureola unui erou legendar,care s-a impus la nivelul conştiinţei comune ca garantal victoriei, în decursul războiului pentru întregireaneamului.Numele lui semnifică în primul rând încrederea, într-ovreme, când un asemenea sentiment putea fi determinantpentru soarta ţării.Alexandru Averescu s-a născut la 9 martie 1859 laIsmail, în Basarabia istorică. S-a înrolat ca voluntar şia luptat în Războiul de Independenţă, fiind decorat şiavansat pe câmpul de luptă. În anul 1881 a absolvit curezultate remarcabile Şcoala divizionară de la MânăstireaDealu şi a dobândit gradul de sublocotenent. Întradiţia vremii, a urmat apoi specializarea la una dinşcolile militare de prestigiu din occident. Astfel, în 1886a absolvit cu rezultate excepţionale Şcoala Superioarăde Război din Torino, obţinând brevetul de ofiter de statmajor. Între anii 1888-1894 a lucrat în Marele StatMajor Român. Maior în 1894, Averescu a primit primafuncţie cu adevărat importantă în ierarhia militară, cânda fost numit comandantul Şcolii Superioare de Războidin Bucureşti, cea mai înaltă instituţie naţională de învăţământmilitar. În anul următor, va fi numit ataşat militarla Berlin. Acest post era unul din cele maiimportante pentru relaţiile militare ale României, avândîn vedere tratatul secret de alianţă cu Puterile Centraledin 1883 şi faptul că Germania era, la acea dată, principalulnostru furnizor de armament.Cariera sa militară s-a intersectat pentru prima datăcu iţele încurcate ale jocului politic, în intervalul 1907-1909. Astfel, la 13 martie 1907, în plină desfăşurare arăscoalei ţărăneşti, Alexandru Averescu a fost numit înfuncţia de ministru de Război. O tumultoasă intrare înarena politică ce a coincis cu reprimarea violentă a răscoaleiţărăneşti prin utilizarea armatei.Între 1911-1913, Averescu a îndeplinit funcţia de şefal Marelui Stat Major. Sub comanda sa efectivă, armataromână s-a mobilizat în mod exemplar în varaanului 1913 şi a trecut Dunărea fără a întâmpina practicvreo rezistenţă, punând capăt războaielor balcanicecare ameninţau pacea Europei.La declanşarea războiului de eliberare naţională şiîntregire statală din 1916-1918, a preluat comanda Armateia 2-a desfăşurată în centrul dispozitivului de pefrontul din Transilvania. Forţele de sub comanda sa aueliberat Braşovul, în august 1916, şi au înaintat pe liniaMureşului Mijlociu. În a doua jumătate a lunii septembrie1916, generalul Averescu a elaborat planul „OperaţieiFlămânda“ şi a condus gruparea de forţe angajatăîn această amplă acţiune.După eşecul acestei operaţiuni militare, a cărei responsabilitateaparţine lui Averescu, în octombrie -noiembrie acelaşi an, a revenit la comanda Armateia 2-a, apărând cu tenacitate căile de acces de importanţăstrategică din văile Prahovei şi Dâmboviţei,ameninţate de ofensiva Armatei 9 germane.Pentru iarna şi primavara anului 1917 Averescudeţine sub comanda sa forţele armate capabile deluptă, ceea ce îi conferă o autoritate deosebită şi îi permitesă se manifeste făţiş împotriva Misiunii militarefranceze. Dacă la Armata 1 reorganizarea şi refacereas-a desfăşurat sub stricta supraveghere a ofiţerilorfrancezi, la Armata a 2-a a avut loc sub control exclusivromânesc.Campania din vara anului 1917 a însemnat apogeulcarierei militare a generalului Averescu care a condusmarile bătălii de la Mărăşti (iulie 1917) şi Oituz (iulieaugust1917).Bătălia de la Mărăşti a fost o strălucită victorieromânească, obţinută în urma unei operaţii ofensivemagistral pregătite şi conduse de Averescu, care-l vaaşeza definitiv în galeria marilor comandanţi de oşti.După 1918 s-a angajat în viaţa politică ocupând importantefuncţii în conducerea de stat: preşedinte alConsiliului de Miniştri (ianuarie-martie 1918; 1920-1921; martie-august 1926; noiembrie 1926 - iunie1927); ministru de interne (1919, 1920), al industriei şicomerţului (1920-1921).În anul 1930, a fost înaintat, pentru întreaga sa activitatemilitară, la gradul de mareşal. A murit la 1 octombrie1938, la Bucureşti.Cu credinţa neslăbită în Dumnezeu, românul a văzutîn eroul de la Mărăşti şi Oituz acel sprijin care faceorice vis credibil şi realizabil. Ostaşul Averescu a fostun simbol care s-a transmis din generaţie în generaţie,nealterat de trecerea sa prin luptele politice şi în pofidaunei propagande de multe ori ostile.A rămas în conştiinţa poporului ca simbol al încrederiiîn propriile forţe, în capacitatea de rezistenţă în faţaunor ameninţări din cele mai grele.Din 2001, Comandamentul 2 Operaţional ÎntrunitBuzău este privilegiat să poarte numele acestui mareerou. Din dorinţa de a onora numele pe care îl poartă,de a se implica în viaţa garnizoanei şi de a promovaun spirit militar modern, ofiţerii din Comandament auînfiinţat Fundaţia „Mareşal Alexandru Averescu”, o organizaţieindependentă şi neguvernamentală, al căreiscop primordial a fost reabilitarea Cercului MilitarBuzău şi transformarea lui într-un centru de promovarea tradiţiilor militare.În plan secundar, obiectivele s-au extins. Faptul căacum putem citi primul număr al revistei “Străjer încalea furtunilor”, este un rezultat al demersurilor susţinuteale acestei fundaţii. Momentul este cu atât mai important,cu cât anul acesta se împlinesc 90 de ani dela victoriile din vara anului 1917 de la Mărăşti şi Oituz,unde mareşalul Averescu a avut un rol decisiv. Deasemenea, menţionez, ca deosebit de important, faptulcă organizaţia iniţiază şi acţiuni caritabile, oferind sprijinmaterial şi moral camarazilor buzoieni aflaţi însuferinţă.Animaţi de exemplul mareşalului AlexandruAverescu, dorim fundaţiei care-i poartă numele şi publicaţiei“Străjer în calea furtunilor”, mulţi ani de viaţă şisuccese depline în aplicarea proiectelor planificatepentru formarea şi menţinerea unei imagini pozitive aArmatei Române.5