Necunoscutele istoriei localeDocumentele vremii consemnează participarea buzoienilor la evenimentelerevoluţionare din 1848, Buzăul fiind cel dintâi oraş de provincieîn care s-au înfiinţat detaşamente ale gărzii naţionale. Semnificativ pentrufelul în care s-au manifestat buzoienii este o scrisoare a lui BarbuBălcescu, fratele lui Nicolae Bălcescu, care afirma că "Buzăul s-ar faceîn stare a da exemplu la celelalte 16 judete".Cu însufleţire au participat locuitorii judeţului şi la acţiunile legate deUnirea Principatelor, domnitorul <strong>Alexandru</strong> Ioan Cuza fiind găzduit laBuzău în noaptea de 6-7 februarie 1859, iar prima aniversare a Unirii,ziua de 24 ianuarie 1860 a sărbătorit-o tot la Buzău.Dorobanţi.De la stânga la dreapta:- soldat în ţinută de iarnă;- soldat în ţinută de vară;- locotenent, mare ţinută deserviciu; colonel, mare ţinutăde ceremonie.La mijlocul secolului al XIX-lea,existau în Buzau, ca unităţi militare,un detaşament de dorobanţiteritoriali, folosiţi pentru pazajudeţului, escadronul al 3-lea decălăraşi, o companie de infanterie,circa 500 de soldaţi din regimentelede linie, Garda Naţională şi o companiede pompieri cu 50 de oameni.Formaţiunile erau dispuse astfel:Plutonul al 2-lea din Roata I, PolculII, îndeplinea serviciul de pază înPasul Buzăului, la graniţa cu Austria,iar Plutonul I din Roata a 4-a şijumătate din Plutonul 1 al Escadronuluial 3-lea îndeplineau în judeţulBuzău slujba poliţienească. La 26noiembrie 1876, prin decretul nr.2195, s-au înfiintat, pe lânga celeexistente, noi regimente de dorobanţi,între care şi Regimentul 8Dorobanţi Buzău, cu reşedinţa laBuzău, cu patru companii în judeţ: laFata Cheii, Buzău, Mizil şi Slănic şialte patru în judetul Ialomiţa, cu untotal de 270 militari. La început afăcut parte din Brigada a 2-a Infanterie,Divizia 2-a, Corpul I de Armată,iar în decembrie a fostîncadrat în Brigada I din Divizia 1 deInfanterie.În Războiul de Independenţă, Regimentului8 Dorobanţi Buzău a participatla acţiunile armatei românede apărare pe malurile Dunării şi deacoperire a trecerii trupelor ruseştiîn Bulgaria. Documentele consemneazăprezenţa dorobanţilor buzoienila Galicea Mare, Cetatea, laexecutarea unor misiuni de hărţuirea cetelor turceşti care încercau atacuripe malul românesc al Dunării.Se reliefează contribuţia dorobanţilorbuzoieni la zădărnicirea încercăriiunui detaşament turcesc de a înaintaspre Călăraşi, respingerea unuiatac turcesc în faţa Florentinului,alte acţiuni la 23 iulie şi 25 octombrie,ocuparea Nicopolului, apărarearedutei <strong>Alexandru</strong> şi ataculexecutat asupra redutei Bucova. Semai menţionează că două batalioanedin Regimentul 8 Dorobanţi,care se aflau în gardă în paraleleleînaintate participă la un atac simultanasupra lagărului întărit de la Bucova.Alături de ceilalţi soldaţi aitinerei armate române şi soldaţii dinRegimentul 8 Dorobanţi Buzău aupecetluit cu sângele lor victoriile dela Griviţa, Plevna şi Smârdan, eroismulşi faptele lor de vitejie fiind recompensatecu ordine şi medalii.Stau mărturie în acest sens numeroaseordine şi medalii româneştişi ruseşti, care elogiază faptele dearme ale dorobanţilor buzoieni,dârzenia, curajul şi bravura îndiferite servicii, îndeosebi cu ocaziacelor două atacuri date în ziua de 12octombrie, pe când Regimentul 8Dorobanţi era în gardă la tranşee şiReduta Griviţa. Numele multordorobanţi buzoieni figurează în listelede propuneri pentruacordarea medaliei Virtutea militară,ca răsplată pentru bravura aratată întoate zilele de foc. Pentru eroismuldovedit în luptele la care a luat parteRegimentul 8 Dorobanţi Buzău, la 8octombrie 1878, drapelul său a fostdecorat cu Crucea Trecerii Dunării.(Extras din CONTRIBUŢIA BUZOIENILORLA RĂZBOIUL PENTRU CUCERIREA INDE-PENDENŢEI DE STAT A ROMÂNIEI, articolsemnat de Cătălin Ţînţăreanu, Opinia) "Căciularii" de la '77. Războiul de Independenţă a adus transformări originale uniformelorromâneşti. Poveştile despre vitejia dorobanţilor la Plevna, Griviţa şi Smârdan s-aurăspândit în întreaga Europă. În acele lupte, ostaşii români purtaseră căciuli de oaie, dupăcare au început să fie numiţi "căciulari". În numai câteva luni, căciula de oaie s-a generalizatşi la trupele de infanterie şi a devenit "marca" oştirilor române. Tot în acea perioadă, uniformamilitarilor s-a îmbogăţit cu eghiletul (şnur cu capetele îmbrăcate în metal şi aşezat în dreptulpieptului), folosit la început de ofiţerii de stat major pentru a prinde la unul din capete uncreion. În 1881, o altă invenţie românească în materie de modă s-a impus în ţinuta soldaţilor:capela de stofă cu două "coarne", una în spate, una în faţă. În acelaşi timp, ofiţerii îşi împodobeaucoifurile cu pene de cocoş, vopsite în roşu.64 www.jointophq.ro
Între tradiţie şi istorieTârgul „Drăgaica”------------------------------------------------ Viorel Frâcu, Biblioteca Judeţeană “Vasile Voiculescu”, BuzăuNici un document istoric, până în jurul anului 1500, nu indică o dată precisăreferitoare la naşterea “Drăgăicii” sau a “Sânzienelor”, dar este cert că apariţiaunui cult al roadelor, în opinia etnologilor, este veche de câteva milenii, fiind motivată,în acest areal, de aşezarea geografică a zonei, aflată la intersecţia drumurilorde transhumanţăSărbătoarea de Sânziene, prăznuită la 24 iunie, de ziua naşterii Sf. Ioan Botezătorul,cel care a avut, încă de la miraculoasa sa zămislire, menirea de a-L vestilumii întregi pe Mesia, este imperios legată de cultul recoltei, al vegetaţiei şi fecundităţii.Vechimea şi complexitatea sărbătorii explică polisemantismul cuvântuluidrăgaică, un amestec între păgânism, vrăjitorie şi creştinismul primarSărbătoarea “Drăgăicii” descindedin vechile culte agrare,păstrându-şi aproape intactsensul iniţial de „festum incipium”, zice marchează, în calendarul populartradiţional, începutul sezonuluiverii, precum şi perioada culesului şirecoltării produselor vegetale.Cercetătorul I.V. Florian, menţionândchiar, într-un articol, că “numeroşibătrâni din comunele GuraTeghii, Costeşti, Verneşti, Săhăteni,Pietroasele şi Lopătari ne-au certificatcă jocul Drăgăicei este executatnumai de fete” şi că, uneori, apareşi un băiat, care duce “un steag împodobitcu grâu, flori de câmp, înspecial drăgaică, pelin, ceapă, usturoişi panglici colorate”.Dintr-o informaţie culeasă de prof.dr. I. Petrescu Burloi ("SubcarpaţiiBuzăului - Relaţii geografice omnatură",Editura "Litera", Bucureşti,1977, p. 188), de la Damian Cercel65
Change language