Parfum de epocăLuminaţi-vă faţa !Cercurile militare de altădatăÎn România cercurile militare au fost create după Războiul de Independenţă,fiind o prelungire a modelului militar francez. Ele funcţionau în principalele garnizoaneale ţării şi aveau rolul de interfaţă între armată şi societatea civilă. Uneledintre ele dispuneau chiar de un local propriu, iar conducerea lor revenea comandantuluigarnizoanei, care avea, de regulă, cel mai mare grad militar.Un aspect deosebit de interesantîn privinţa construirii cercurilormilitare, la sfârşitulsecolului XIX şi începutul celui următor,a fost solidaritatea ofiţerilorde atunci pentru realizarea acestuigen de edificiu. Peste tot în ţară, fondurilenecesare realizării cercurilormilitare au fost constituite din donaţii,în special subscripţii şi cotizaţiiale ofiţerilor, precum şi din subvenţiide stat şi împrumuturi rambursabile.În majoritatea garnizoanelor, contribuţiileofiţerilor au fost de circa 80%.Cele mai atractive evenimenteerau balurile militare. După războiulde independenţă, se organizau reuniunimilitare în amintirea participăriila luptele din sudul Dunării,dar şi cu ocazia principalelor sărbătorireligioase: de Crăciun, de AnulNou, de Paşti sau când se dădea înfolosinţă o cazarmă nouă.Îniţiativele locale au început să fiedin ce în ce mai multe, aşa că, maitârziu, se organizau baluri şi cu alteprilejuri: de mărtişor, când unitateaîmplinea un număr de ani de la înfiinţare(25, 50, 100 de ani) sau cuprilejul venirii unei noi promoţii deofiţeri în garnizoană (aşa-numitul“bal al bobocilor”). Ofiţerii tineri erauluaţi în primire de cei mai în vârstă,care aveau obligaţia să organizezeun eveniment monden pentrucunoaşterea realităţilor din garnizoanăşi pentru apropierea lor.În fapt, balurile organizate de cercurilemilitare erau o formă de relaţionarea corpului ofiţeresc cusocietatea civilă. Multe căsătorii aleofiţerilor s-au realizat prin intermediulacestor petreceri şi multecăsnicii s-au destrămat tot ca urmarea acestor ceremonii.Ofiţerii veneau de obicei în uniformă,deşi ea nu era obligatorie,pentru că ţinutele oficiale, de gală,impresionau şi atrăgeau ochii sexuluifrumos.Balurile ofiţerilor erau cele mairâvnite, deoarece aici se făcea deobicei intrarea în lume a tinerelor dinprotipendadă sau din clasa mijlociea oraşului. Intrarea în lume a acestorase petrecea pe la 15 ani, iar familiacare avea o fată depuneamultă muncă pentru a o introduce laun bal. Pregătirea se făcea cu celpuţin un an înainte, acest lucruînsemnând angajarea unui profesorde dans, a unei croitorese pentrutoaletele domnişoarelor, aspecte decare se ocupau mamele sau mătuşile.Treaba tatălui, cu un anînainte, era să facă rost de o invitaţiela balul ofiţerilor. La o asemenea petrecereselectă nu putea participaoricine, pentru că aceste invitaţii labal erau acordate celor cu o starematerială bună: ofiţerii se puteaucăsători numai cu o fată care aveao zestre corespunzătoare pentru a-lîntreţine. O tânără săracă sau cu oavere modestă nu avea nici o şansăsă se căsătorească, decât în cazulîn care ofiţerul avea el însuşi o averesuficientă.Muzica, de regulă, era cea a armatei,care, desigur, nu cânta numaimarşuri, ci dimpotrivă, avea un programmuzical foarte variat. Adeseorise apela şi la formaţii civile de muzică;aveau loc chiar şi unele spectacoleartistice date de artişti dingarnizoană sau aduşi din altă parte.Lt. col. Constantin DinuDesele comentarii din presa vremii, care aveau ca subiect scandalurilerepetate generate de ofiţeri beţi în localuri de proastă reputaţie din mahalaleleBucureştilor, i-au determinat pe mai-marii Oştirii să se gândească laluarea unei măsuri care să ferească armata să mai „pată“ vreo ruşine, iarhainele militare să nu mai fie terfelite. Singura soluţie la îndemână a fostsă le facă un club, un loc al lor, al ofiţerilor, unde să-i adune pe toţi, feriţide ochii vulgului... loc în care se puteau da în stambă liniştiţi, fără a fivăzuti de ziariştii duşmănoşi care a doua zi i-ar fi dat „pac la Războiu !“.Şi, ca acest loc să poarte un nume, i s-a spus simplu, „Cercul Militar“.10 www.jointophq.ro
SOS Cercul Militar BuzăuLăcaş de păstrare şi cultivarea tradiţiilor militare------------------------------------------------------------------- Col. dr. Mihai GOIA,Comandamentul 2 Operaţional Întrunit “Mareşal <strong>Alexandru</strong> <strong>Averescu</strong>”, Buzău.Altădată era ceva obişnuit pentru buzoieni ca, atunci când treceau pe lângă ferestreleCercului Militar din localitate, să audă muzică. Exista în permanenţăcineva care trebuia să facă repetiţii. Atunci, clădirea din strada Independenţeinr. 24 era un centru cultural al militarilor activi sau în rezervă, cărora, nu depuţine ori, li se alăturau şi persoane civile din localitate.Documentele vremii ne arată căprimele cercuri militare din ţaranoastră au luat fiinţă în ajunulrăzboiului pentru independenţă, din1877-1878. De pildă, Cercul Militar alOfiţerilor din garnizoana Bucureşti a luatfiinţă la 15 decembrie 1876, statutul săude funcţionare fiind votat în şedinţeleadunării generale a ofiţerilor din aceastăgarnizoană.Deşi înfiinţate încă din anul 1876, calitateade persoană juridică le-a fost recunoscutăabia în anul 1896. 1)Recunoaşterea acestei calităţi le-a datposibilitatea să poată fi reprezentatelegal în faţa instanţelor judecătoreşti, să11
Change language