Număr dedicat personalităţii mareşalului Alexandru Averescu şi ...

Carol I al României (pe numele său completKarl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen)a vizitat marele bâlci dela Drăgaica, lângă Buzău, la 23 iunie/5 iulie1868, în timpul unei călătorii spre Vălenii deMunte.sat aparţinător comunei Simileasca,Alexandru Ipsilanti încredinţându-l,printr-un hrisov domnesc, datat 26august 1778, Episcopiei, când i seacordă vama târgului odată cu scutireade oierit, cu toate veniturile saleobţinute, în principal, din desfacereaproduselor agricole, dar şi a altormărfuri ale crescătorilor de vite oriale meşteşugarilor veniţi pe rutaLemberg - Cernăuţi - Bacău - Buzău- Silistra - Constantinopole, cunoscutăca “DRUMUL BOGDANULUI”sau “DRUMUL MARE”. În respectivulact de “miluire”, de pe urma târgului„ce se făcea la Buzău pe anodată la 24 iunie, care ţine 3 zile”,episcopia era împuternicită să ia“vama cea obişnuită şi alte obiceiurice vor fi la târgul acesta, după cums-a luat şi până acum”, cu menţiuneaexpresă ca nimeni să nuvândă vin sau rachiu fără ştireaepiscopuluiPrintr-o hotărâre emisă la 17 iunie1797, Alexandru Ipsilanti decide catârgul - aflat la 3 km spre vest deoraş, pe moşia Bănceasca, în fostacomună Simileasca, pe actualastradă Penteleu, ce se întindea dela fosta Şcoală nr. 5 de băieţi şi setermina pe strada Transilvaniei, azicartier al municipiului Buzău, zonăce a purtat numele, până în anul1879, de „Drumul Drăgăicii” -, să fiescos de sub administraţia Episcopieişi mutat în Bariera Ploieşti, în cătunulPoşta, iar veniturile să fie cedate,în 2 mai 1799, „orfanotrofionului”(Casei copiilor orfani – n.a.).De menţionat faptul că, în acestcătun se înfiinţase, în 1775, un Serviciude Poştă prin care se transportaucălători, se transmiteau ştirişi ordine şi avea în dotare o sută decai.Expediţiile de rapt ale trupelorturceşti, consemnate în înscrisurilevremii şi noul război ruso-turc (1806-1812), au determinat dislocareaacestuia şi a multora dintre locuitoriioraşului în zonele mai ferite dinpreajma Nişcovului. Drăgaica vafuncţiona, până în 1818, în perimetrulsatului Valea Teancului.Iniţial, târgul Drăgaica a fost amplasatpe moşia Episcopeasca, situatăîn Dealul Verneştilor, şi seîntindea de la marginea satuluiValea Teancului şi până la Ziduri, înapropiere de Via Cârlova de laSăseni. Ca şi la Buzău, venituriledeverului comercial aparţineau Episcopiei.Învăţatul grec Dionisie Fotino scriadespre Buzău - în cele trei volumedin „Istoria Daciei vechi”, imprimatela Viena, în 1818 -, că, „în acestoraş, în fiecare an, la 24 Iunie, seface un târg mare care se numeşteDrăgaica”. Din acest moment, pânăla statuarea şi căpătarea denumiriide “Drăgaica”, istoria târgului consemneazăo seamă de evenimenteîn care clasele de neguţători şimeşteşugari au încercat de nenumărateori să convingă ocârmuireajudeţului şi chiar a ţării de necesitateaca acesta să funcţioneze peraza oraşului Buzău. Insistenţele târgoveţilorse dovedesc a fi plauzibileşi, în 1819, târgul a fost redeschispe vechiul amplasament. În consecinţă,domnitorul Alexandru Şuţuface public acest lucru.Lipsa de perspective a târguluiMozaic buzoianUn moment important al sărbătorilor devară este cel numit Sânzienele sau Drăgaica.În Moldova se numeşte sânzanie,în Ţara Românească - drăgaica, în Banatsânziene galbene şi Floarea lui Sf. Ioan,în Transilvania sânjuane, sânzene,sânzenie, planta a cărei rădăcină trăieşteşi iarna, iar primavara dă colţi şi maitârziu flori. Este o erbacee din familia rubiaceae,cu tulpina rigidă, rotundă, frunzeleei sunt dispuse câte 8-12, cumarginile răsucite, acoperite pe parteainferioară cu peri scurţi şi moi. Are florigalbene-aurii, plăcut mirositoare; fructeleei sunt mici şi netede. Creşte prin livezi,păşuni, margini de păduri şi poieni. Înfloreşteprin iunie-iulie.Dimitrie Cantemir vorbind, în “DescriereaMoldovei”, despre această zi, nespune că sub denumirea de Sânzienesau Dragaica se subînţelege zeiţaCeres: ”în acest timp, când încep a secoace semănăturile, se adună la un loctoate fetele din mai multe sate şi alegândpe cea mai frumoasă şi mai robustă, îidau numele de Drăgaica. Apoi, cu eaînainte, merg prin semănături şi-i fac ocunună împletită din spice, i-o pun pecap, o mai înfrumuseţează cu o mulţimede cârpe, de toate culorile... Drăgaica, înacest chip înfrumuseţată, cu braţeleîntinse şi cu cârpele expuse vântului, caşi cum ar zbura, se întoarce spre casă,cântând şi săltând, şi merg toate satelefetelor care au însoţit-o.Acestea, urmând-o în cântece destulde frumoase, o numesc soră şi superioarălor. Toate fetele ţăranilor dinMoldova năzuiesc foarte mult la asceastăcinste, deşi cântecul lor zice căacea fată care reprezintă Drăgaica, nupoate să se mărite până după trei ani.”67