Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

EVENIMENTmisiunii Sale pământeşti... Lăsase apostolilor oînvăţătură precisă despre Dumnezeu, despre nemurireasufletului, despre Judecata de Apoi, despre ometc. Dar abia acum devenea înţeleasă şi completă.În al doilea rând, făcuse totul ca să-şi dovedeascăprin fapte învăţătura Sa. Care învăţătură? Aceeadespre minuni. Lăsase dovezi indubitabile apostolilor,dar şi celor care îl contestau. „Dacă nu credeţi încuvintele Mele, credeţi în faptele Mele, credeţi înceea ce vedeţi. Aţi văzut că am vindecat orbi dinnaştere, am redat mersul persoanelor imobilizateşi auz surzilor”.Iau mai trebuit aceste patruzeci de zile pentru casă-şi facă, după înţelesul nostru Testamentul, carea fost sintetizat spre trei direcţii: „Mergând învăţaţitoate neamurile.” Apoi „botezaţi-i în numele SfinteiTreimi,” şi „iertaţi păcatele celor care vor să-şi schimbeviaţa prin credinţa în Hristos.”Pentru a înţelege mai bine fenomenul ÎnălţăriiDomnului ce trupul la cer, voi prezenta punctul devedere teologic al Bisericii. Trupul înviat e un trupduhov-nicesc; are calităţi pe care nu le are trupulfiresc sau fizic. Trupul înviat este fără greutate:uşor, luminos, proslăvit, ceresc, strălucitor,nestricăcios, îngeresc, puternic (1 Corinteni 15,43-50 şi 55) se mişcă cu rapiditatea gândului dintrunloc în altul, poate fi văzut şi nevăzut (Luca 24).Aşadar Mântuitorul Hristos s-a înălţat la cer cu trupomenesc, spiritualizat, transfigurat. Ştiinţa ademonstrat că materia, în cele din urmă, este o masăde energie. Astfel, Mântuitorul Iisus Hristos după cebiruise celelalte legi ale materiei (deplasarea pe apă,schimbarea la faţă, învierea) de data aceasta a biruitlegea gravitaţiei. Doar El era Legiuitorul legilormateriei.În urma desfăşurării evenimentului Înălţării şi apromisiunii că peste câteve zile vor primi putereaDuhului Sfânt, apostolii s-au deşteptat la realitateşi au înteles câmpul misionar pe care îl aveau în faţă.Înălţarea la cer şi intrarea în componenţa SfinteiTreimi a Domnului nostru Iisus Hristos cu trup omenescspiritualizat, ne face să înţelegem mai bine valoareape care o are trupul în lumina învăţăturii luiDumnezeu. De aici extragem un mesaj creştin, acelade a nu lăsa trupul injectat cu patimi, ci de a-l pregătipentru a deveni „templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6, 19).Am găsit într-o carte o maximă a lui Propertius:„Când la fruntea înaltelor statui nu poţi ajunge, leaşterni coroane la picioare.” Evident, aici este gestulsincer de închinare a celor vii în faţa eroilor, prinonoare, respect şi admiraţie.Dar cine este eroul? Conform DEX-ului, eroul esteo persoană care se distinge prin vitejie şi prin curajexcepţional în războaie, prin abnegaţie deosebită înalte împrejurări grele ori în muncă. Ex: „Erou al MunciiSocialiste”- cea mai înaltă distincţie din R.S.R.,persoană care a primit această distincţie; ostaş căzutpe câmpul de luptă.Personajul principal al unei opere literare. Personajprincipal al unei întâmplări fericite şi care datorităacelei împrejurări atrage atenţia oamenilor, a preseietc. asupra sa.Obiceiul comemorării o dată pe an a celor plecaţidin lume s-a practicat în Biserică încă din timpulpersecuţiilor. La mormintele martirilor se adunaucreştinii şi povesteau întâmplări eroice şi minunidespre acei martiri, se întăreau astfel în credinţă şi învirtuţile în care au trăit şi au murit sfânţii mărturisitori.Moartea unui martir creştin era considerată „diesnatalis”. Nimeni nu plângea pe martir. De obiceiîncheiau cu promisiunea şi speranţa că se vor vedeacurând: „Deie Domnul Dumnezeu ca şi la anul să neîntâlnim...”Deci, acest remember anual s-a împământenit şiîn cazul „soldaţilor eroi români din toate timpurile şi dintoate locurile”, devenind Cultul Eroilor.Dispariţia unui camarad erou produce întristareîntr-o unitate militară, familie, comunitate şi chiar întroţară întreagă. Duiliu Zamfirescu scria într-o epistolala 19 ani: „Îmi aduc aminte de parastasul de laBiserica Sf. Ioan din Focşani, când sora maioruluiŞonţu a intrat nebună în templu, când mamalocotenentului Botescu plângea ghemuită într-ostrană, când ţărance văduve ne plângeau pe la uşă.”Adevăraţii beneficiari ai sacrificiului suprem ai unuierou sunt cei care rămân în viaţă. Deşi numai suntprintre noi, memoria trebuie să primească măcarodată pe an un refresh şi să fim recunoscători pentrucă „Eroul nu moare niciodată. Chiar prăbuşirea îi esteprilej de a fi” R.M. Rilke.Şi nu te-nalţi spre slăvi până nu cazi/ Cu frunteagrea în pulberea amară,/Iar dacă-nvii în zâmbetul deazi/ E c-ai murit în lacrima amară./ Radu Gyr.- 14 -