Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂgrup de luptă, sub comanda mr. Dumitru Popescu, șirămâne pe poziții până la 12 noiembrie, când seretrage pe Dl. Ghicioara.La 14 noiembrie se pune în marș pe itinerariulGhicioara – Micești – Văleni(Ciocanești), iar la 16noiembrie ocupă poziția de la Vrănești, pe șoseauaFlorica – București, peste satul Valea Boerească;seara grupul, la care se mai adăugaseră 16 tunuri,ia poziție la nord de Golești, pe șoseaua Pitești –București până la apa Argeșului, inclusiv podul CFR.La 17 noiembrie, inamicul atacă puternic peaceastă poziție grupul, care cedează, după ce dă 6contaatacuri, pentru a-și salva tunurile, retrăgândusela Văleni, iar, de aici, ocupă o poziție pe pârâulRâncăcior.Acolo se strâng toate resturile grupului,constituindu-se o companie cu un efectiv de 180 deoameni, sub comanda sublocotenentului DuicăȘtefan, companie ce s-a pus la dispozițiaRegimentului 67 Infanterie care avea misiunea de asusține retragerea coloanelor spre Găești.Susținând retragerea, astfel au luptat resturileRegimentului 48 Infanterie, de la Găești până la Costești,între 20 și 24 noiembrie, până când, în perioada 24 – 30noiembrie, s-a format Divizia 13/14 Infanterie, subcomanda colonelului Colori, compusă din 3 regimente cuefective reduse. Cel de-al doilea regiment al acesteiDivizii(R.2//D.13/14), sub comanda mr. Dumitru Popescu,era compus din efective ale Regimentului 5 Vânători, aleRegimentului 86 Infanterie și ale Regimentului 48Infanterie Buzău 2 .Divizia a intrat în luptă la 1-2 decembrie, la Groșaniunde a respins cu pierderi mari pe inamic, continuândretragerea, sub presiunea constantă a inamicului, astfelcă, în noaptea de 15/16 decembrie, regimentul segăsește în dispozitiv defensiv în zona localității Costești,de unde, din cauza cavaleriei ruse, care ocupa frontul lasud de Costești, și care s-a retras producându-se astfel ospărtură în front, a primit ordin de retragere spre Spătaruși de acolo la sud de Buzău, prin satul Ciocârlia, până însatul Boboc.La 3 decembrie a ocupat poziție între satul și garaBoboc , Buzău, spre a susține retragerea unităților dindiviziile 8 și 11, ce rămăseseră în urmă. 2Ulterior, primește ordin de marș și, în perioada 4 - 21decembrie, se deplasează peste apa Siretului, peitinerariul Fundeni - Țigănești – Burcea – Tecuci –Ghidrigeni - Bârlad – Sârbi - Mânzești – Vaslui -Golești -Poiana Cârnului - Iași (bariera Socola) - Podu Iloaiei -Tg.Frumos - Balș - Hârlău – Maxut – Deleni, localitatecare va fi și cantonamentul definitiv al Regimentului 48Infanterie pe tot cuprinsul procesului de reorganizare dintimpul iernii 1916/1917.Referindu-se la lipsurile îndurate de ostașul român peperioada campaniei anului 1916, jurnalistul englez Fyfe,scria: ”Totalitatea suferințelor Armatei Române nu o va știnimeni niciodată. Numărul morților, al răniților va fi stabilitpoate, vreodată. Dar cine, cu excepția celor care au fost- 58 -Hartă germană în care este descrisă campania din România,din toamna anului 1916.implicați, poate înțelege cât de profundă este deprimareaîn care cad soldații atunci când iau parte la o luptă careeste în mod evident inegală, când au de-a face cu uninamic al cărui armament este superior în oricedomeniu?”.Un fapt mai puțin cunoscut se cere menționat aici: dinstudiul registrelor în care sunt menționați militarii morțirăniți și dispăruții Regimentului 48 Infanterie, documentepuse la dispoziție prin amabilitatea Centrului de studii șipăstrarea arhivelor militare istorice, Pitești, am descoperitfaptul că buzoienii Regimentului 48 Infanterie au luptat încampania anului 1916, pe două fronturi.Primul dintre fronturi este cel despre care am vorbit înprimul articol și în continuarea de faţă, și anume în cadruldispozitivului Diviziei 13, ulterior 23 și din nou alDiviziei13/14, în cadrul Grupului de Olt (Corpul 1 Armată).Cel de-al doilea front, despre care, practic nu se faceprea multă vorbire, este frontul de sud unde seconstituise Grupul apărării Dunării 2 , alcătuit din Divizia 18ca forță principală, formată din 3 brigăzi, la care seadăugau o brigadă de artilerie și alte trei brigăzi decălărași. Divizia fusese formată după începerea războiuluidin batalioane de miliții și din al patrulea batalion al unorregimente din Muntenia. 2Era o practică folosită de Marele Cartier General aceeade a constitui unități noi din așa zisele batalioane de marșsau batalioane de completare ale unor regimente. Acestfapt explică și de ce Regimentului 48 Infanterie Buzău nui-au mai fost completate efectivele, reduse în urmapierderilor severe suferite.Revenind la studiul registrelor în care sunt menționațimilitarii morți răniți și dispăruții Regimentului 48Infanterie, am descoperit, în dreptul mai multor nume deofițeri, subofițeri și soldați, în dreptul localității unde aumurit sau au fost dați dispăruți, mențiunea La Prunaru,iar, în dreptul datei, 14/15 Noiembrie (stil vechi). Atâtlocalitatea cât și data coincid cu acelea ale celebrei șarje