Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂde cele mai performante categorii de armament dindotarea propriilor armate, ceea ce le-a făcut deosebit deeficiente în confruntarea pe câmpul de luptă.Englezii au avut în dotare revolverul Webley, calibru38 mm, revolverul Enfield nr. 2, calibru 9,65 mm, fabricatprima dată în 1927 şi intrat în dotarea armatei engleze în1932. Mai trebuie amintită puşca SMLE Mk 1, calibru7,7mm, cu repetiţie, iar la categoria armament automatputem enumera pistolul-mitralieră Sten MK-1 şi Sten Mk–V, calibru 9mm, intrat în dotare în 1941, puşcamitralierăBren MK-3, calibru 7,7mm, foarte larg folosităde toate armele terestre engleze. De o bună apreciere s-a bucurat mitraliera Vikers, calibru 7,7mm, care deşifusese introdusă în dotare în 1912, a fost în serviciu pânăîn 1960. Varianta Vikers K a echipat Jeep-urile SAS-ului.Împotriva blindatelor adverse, paraşutiştii englezi aufolosit aruncătorul de grenade antitanc (PIAT - Projecteurd’ infanterie antichar), dar de mare ajutor le-au fost, maiales în Normandia, tancurile uşoare M-22 Locust sau MKIV Tetrarch, transportate de planorul GA Hamilcar,precum şi jeep-urile Willys, aduse şi ele tot pe caleaaerului.Mitraliera japoneză model 99.Americanii au folosit cu succes un întreg arsenal dearme individuale: pistoletul Colt 1911 A, calibru 11,43mm, pistolul-mitralieră Thompson, calibru 11,43 mm,pistolul-mitralieră M3, calibru 11,43 mm, puşca automatăBrowning (BAR), calibru 7,6 mm, carabina semiautomatăM1 A1, calibru 7,6 mm, (destinată trupelor cu misiunispeciale, prevăzută cu pat rabatabil), puşca semiautomaM-1, calibru 7,6 mm. Carabina M1, calibru 7,6 mm, cares-a fabricat în peste 3.700.000 exemplare, a fost deosebitde populară, fiind în dotarea ofiţerilor şi subofiţerilor dela companii, în locul pistoletului. De asemenea, mai trebuieamintită mitraliera Browning M 1919 A6, calibru 7,6mm.La rândul lor, sovieticii au folosit cu succes câtevaarme de producţie proprie: pistolul–mitralieră PPSh-41,calibru 7,62 mm, pistolul –mitralieră PPS-43, calibru 7,62mm, cu pat rabatabil, carabina M-1938, calibru 7,62 mm.Din dotarea paraşutiştilor nu au lipsit nici armele albe,renumitele pumnale de paraşutist, grenadele de mânăofensive şi defensive, materiale de geniu pentruexecutarea distrugerilor etc. Echipamentul a trebuit sărăspundă unor cerinţe impuse de specificul acţiunilor deluptă, anotimp, zonă de acţiune, căutându-se şi găsindusesoluţii pentru a asigura protecţia pe timpul zborului şiparaşutării, acţiunii în diferite anotimpuri şi zonegeografice (deşert, regiuni îngheţate etc.). Ţinutaparaşutiştilor, armamentul şi însemnele lor distinctive(berete, căşti, insigne, ecusoane etc.), le-au conferitîntotdeauna distincţie, admiraţie şi, nu de puţine ori, chiarinvidie din partea celorlalte categorii de trupe. Le-aumeritat însă cu prisosinţă pe toate.Trupele române de paraşutişti, constituite în principiudupă modelul german, aveau în dotare armament şitehnică de provenienţă germană, dar şi din cel aflat înînzestrarea armatei române anterior intrării în coaliţiealături de Germania şi Italia. Astfel, putem menţionapistolul-mitralieră Deimler-Puch, pistoalele Beretta, Stalerşi Mausser ( calibru 9mm), pistolul automat individualWalther (în dotarea subunităţilor de misiuni speciale),puşca Z.B., puşca-mitralieră şi mitraliera Z.B. Lacategoria armament greu, paraşutişti români aveautunurile antitanc de 47 mm (care putea fi paraşutat) şiaruncătoarele Brandt de 60 şi 81 mm. Mai pot fimenţionate, la capitolul dotare, staţiile radio de tip G (cuputeri de 2W şi 15W), centralele telefonice şi telefoanelede campanie, motocicletele Solo, grenadele de mânăofensive şi defensive, pumnalele de paraşutist,materialele de geniu pentru executarea distrugerilor.Întotdeauna însă, acest arsenal a fost completat cuingeniozitatea, spiritul inventiv, curajul şi capacitateaparaşutiştilor de a găsi cele mai neaşteptate şi eficientesoluţii pe câmpul de luptă, puterea de a ieşi din situaţiifără ieşire. Toate acestea, determinate de dorinţa de aînvinge cu orice preţ, chiar şi atunci când forţele şimijloacele avute la dispoziţie nu le-au fost delocsuficiente, au făcut din paraşutişti adevăraţi luptători deelită, mândria oricărei armate moderne. Victoriile repurtatepe teatrele de operaţii ale celui de-al doilea războimondial şi ale confruntărilor care i-au urmat, chiar dacăunele dintre ele destul de amare, confirmă această apreciere.Echipamentul paraşutiştilor a trebuit să răspundă larândul său unor cerinţe impuse de specificul acţiunilor deluptă, anotimp, zonă geografică, căutându-se şi găsindusesoluţii pentru a le asigura protecţia pe timpul zboruluişi paraşutării şi acţiunii în diferite anotimpuri şi teatre deoperaţii (deşert, regiuni îngheţate, junglă etc.). Ţinuta, armamentulşi însemnele lor distinctive (berete, căşti, insigne,ecusoane etc.), le-au conferit întotdeaunadistincţie, admiraţie şi, nu de puţine ori, chiar invidie dinpartea celorlalte categorii de trupe. Le-au meritat însă cuprisosinţă pe toate.Fotografiile au fost preluate din lucrarea Histoire desopérations aéroportèes, Elsevier Sequoi, Bruxelles,1979, ediţie franceză, tradusă şi adaptată după AirborneOperations, Salamander Books Ltd., London,1978.- 64 -