Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂavioane de bombardament pe care ulterior le-au adaptatpentru nevoile trupelor aeropurtate: R-1, Antonov ANT-9,Tupolev TB-I, TB-3 (cu o capacitate de încărcare de5.800kg , o viteză de 288 km/h, autonomie de zbor de2.495 km, având ca armament trei sau patru mitraliereShKAS de 7,62mm, provenit din uriaşul, pe vremeaMitraliera MG-34aceea, Tupolev ANT-6. Părăsirea bordului acestui avionpunea totuşi mari probleme şi cerea multă îndemânareşi antrenament din partea paraşutiştilor. Cu toateacestea, sovieticii erau în măsură să paraşutezeregimente întregi şi tot ei au experimentat paraşutareade echipament greu de luptă, inclusiv tancuri. Mai târziu,după ce americanii i-au ajutat cu mai multe aparate DC-Parasutist german la Narvik, Norvegia,19403, au fabricat după acestea varianta varianta sovieticăLisunov Li-2.Italienii au folosit pentru lansarea primilor paraşutiştibombardierele biplane Caproni Ca -73.În ceea ce priveşte paraşutiştii români, aceştia auexecutat paraşutările din avioane Junkers Ju-52 şi Potez-65.Un rol deosebit de important în transportul trupeloraeropurtate şi a tehnicii de luptă l-au avut planoarele.Construite în mai multe variante, planoarele au suplinitde multe ori lipsa aparatelor de transport, prin capacitateasporită şi prin posibilitatea de a transporta atât oameni,cât şi o mare cantitate de tehnică (tancuri uşoare, piesede artilerie mijlocii, buldozere, cu echipajele şi servanţiilor etc). Desigur, şi inconvenientele erau majore:dependenţa de un aparat remorcher, vulnerabilitatea înfaţa aviaţiei şi artileriei antiaeriene inamice, nevoia unorspaţii ample pentru aterizare etc. Cu toate acestea, planoareleau constituit o alternativă destul de apreciatăpentru transportul trupelor aeropurtate, iar preocupareade a le minimaliza unele dintre servituţi confirmă acestlucru. De exemplu, pentru obţinerea unei anumite inedependenţefaţă de avioanele-remorchere, unele planoareau fost prevăzute cu motoare. Se pare că şi în acest domeniugermanii au fost deschizători de drumuri. Astfel,DFS 230, planor de asalt cu 10 locuri, putea fi armat cuo mitralieră MG-15 mobilă de 7,92mm. A fost angajatpentru prima dată în operaţie în 1940 la Eben-Emael, înBelgia, unde s-a dovedit că îi trebuia prea mult spaţiupentru aterizare şi îi lipsea armamentul care să-i asigureprotecţia după aterizare. Aceste inconveniente au fost remediatela varianta DFS-230 B, căreia i s-au ataşat oparaşută de frânare şi armamentul necesar. ME- 321Gigant putea transporta 130 de oameni sau 9.750 kg. Caarmament avea două mitraliere MG-15, de calibru7,92mm. A fost unul dintre cele mai mari aparate de zbordin timpul celui de-al doilea război mondial. Conceput în1940, a făcut primul zbor în 1941.Pentru remorcarea luierau folosite trei avioane de vânătoare BF 110 sau unavion de transport Junkers Ju-90. Ulterior a fost folositavionul He 111 Z, cu cinci motoare. ME 323 (un ME 321echipat cu şase motoare), putea transporta 100 oamenisau 18.000 kg , cu o viteză maximă de 224 km/h. un altplanor german care s-a bucurat de un oarecare succes afost Gotha Go 242;Englezii s-au bucurat de serviciile lui Airspeed Horsa,care putea transporta 25 persoane, plus 2 membri aiechipajului. Era tras de avionul Halifax sau de remorcherulde planoare Short Stirling IV şi avea o viteză dezbor în planare de 161 km/h. A intrat în serviciu în 1942şi s-au construit în total 3.655 exemplare. Waco CG-4A“Hadrian” era remorcat de Douglas C-47 Skytrain, cu o vitezăde remorcare de 241 km/h şi viteză în zbor planat de193 km/h, având o capacitate de transport de 15oameni. Au fost construite 13.909 exemplare, fiind celmai utilizat planor în cel de-al doilea război mondial, înoperaţiile din Sicilia, Europa Occidentală şi Birmania (înoperaţia “Market-Garden” au fost întrebuinţate 1.543 deastfel de planoare şi aparate de remorcare). General Air- 62 -