Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

TEORIE MILITARĂde la ocuparea abuzivă a Insulei Şerpilor de cătreURSS. Trebuie întărit faptul că procesul nu priveainsula. Erau vizate doar apele din jurul acesteia.Aducerea acestei probleme în faţa CIJ ademonstrat că dreptul internaţional reprezintă celmai obiectiv şi eficient mijloc de a soluţiona astfelde litigii.Evident, miza acestui diferend era, mai ales, denatură economică, această zonă adăpostindhidrocarburi de nivel mediu. Potrivit estimărilorexperţilor români, ar fi vorba de peste o sută demiliarde de metri cubi de gaze şi zece milioane de tonede petrol, cantitate care poate asigura independenţaenergetică a României faţă de gazul rus timp de peste20 de ani, în condiţiile menţinerii actualului nivel alnecesarului din import. Problema care se puneapentru România, în acest proces, nu era un câştig îndetrimentul Ucrainei, ci folosirea argumentelor juridicede care dispunea pentru a obţine o suprafaţă cât maimare posibilă din zona în dispută.Trecând dincolo de nivelul economic, diferendul aavut şi o miză politică, pentru că a eliminat o problemăcomplexă din relaţia cu Ucraina şi pentru că poateavea un efect pozitiv şi asupra altor probleme caretrenează pe agenda bilaterală.Profetic, într-un curs despre expansionismul sovieticla Marea Neagră, susţinut la Univeritatea dinBucureşti, în 1942, marele istoric Gheorghe I. Brătianuexplica că problemele Mării Negre şi Caucazului vorveni chiar de la petrol, amintind şi vorbele inspiratuluipolitician Take Ionescu: „Va veni un timp când se vadovedi că atmosfera grea care apasă Româniaconţine numeroşi vapori de petrol”.În cadrul metodei de delimitare maritimă pe carea folosit-o CIJ, o metodă consolidată înjurisprudenţa sa prin soluţionarea numeroaselorcazuri de delimitare maritimă care i-au fost supusespre soluţionare, considerentele de ordineconomic nu au jucat niciun rol. Metoda a fost unade tip obiectiv, matematico-geometrică, carepleacă de la contextul geografic dat al regiuniiunde are loc delimitarea, neţinând cont deconsiderentele de ordin geopolitic sau destructura geologică a teritoriului.[1]Platoul continental al unui stat riveran cuprinde fundul mării şisubsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea sa teritorială(marea teritorială a României cuprinde fâşia de mare adiacentăţărmului ori, după caz, apele maritime interioare, având lăţimea de12 mile marine măsurată de la liniile de bază , Legea nr. 17 din 7 august 1990 privind regimuljuridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zoneicontigue ale României, modificată şi completată prin Legea nr. 36din 16 ianuarie 2002), pe toată întinderea prelungirii naturale a- 84 -teritoriului terestru al acestui stat, până la limita externă a marginiicontinentale sau până la o distanţă de 200 de mile marine de laliniile de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale, atuncicând limita exterioară a marginii continentale se află la o distanţăinferioară (Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, art.76).[2]Zona economică exclusivă este o zonă situată dincolo demarea teritorială şi cea adiacentă acesteia, supusă regimului juridicspecial în virtutea căruia drepturile şi jurisdicţia statului riveran,precum şi drepturile şi libertăţile celorlalte state sunt guvernate dedispoziţiile pertinente ale Convenţiei (Convenţia Naţiunilor Uniteasupra dreptului mării, art. 55). În condiţii normale, lăţimeamaximă a zonei economice exlusive poate fi de 200 de mile marine,măsurate de la liniile de bază. În condiţiile specifice determinate dedimensiunile Mării Negre, întinderea zonei economice exclusive aRomâniei se stabileşte prin delimitare, pe bază de acord încheiatcu statele vecine ale căror ţărmuri sunt limitrofe sau situate faţă înfaţă cu litoralul românesc (Legea nr. 36 din 16 ianuarie 2002 pentrumodificarea şi completarea Legii nr. 17 din 7 august 1990 privindregimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi alzonei contigue ale României, art. 7).[3]Dominuţ PĂDUREANU, Ucraina şi România în război strategicla Marea Neagră, Asociaţia Civic Media- informaţia înseamnălibertate. ACM, fondată în 2000, este o reţea informală a jurnaliştilorromâni fără trecut în presa regimului comunist. Este membrăfondatoare a Convenţiei Organizaţiilor de Media din România(COM) şi a Organizaţiei de Media din Sud-Estul Europei (SEEMO),afiliată la Institutul Internaţional de Presă (IPI).[4]România a participat la semnarea Convenţiei ONU privinddreptul mării de la Montego Bay, după o contribuţie activă la a 3-aConferinţă ONU privind dreptul mării de negociere a acestuiimportant tratat multilateral. Această Convenţie a fost adoptată deAdunarea Generală a Naţiunilor Unite, la 10 decembrie 1982.Parlamentul României a adoptat Legea nr. 110 din 10 octombrie1996 privind ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptuluimării, încheiată la Montego Bay (Jamaica), la 10 decembrie 1982,şi aderarea la Acordul referitor la aplicarea părţii a XI-a a ConvenţieiNaţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiat la New York, la 28iulie 1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 300/21, noiembrie, 1996.[5]Zona cuprinsă între liniile de delimitare propuse de cele douăpărţi.[6]La data de 02 iunie 1997, a fost semnat, în staţiunea Neptun,Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperaredintre România şi Ucraina (Tratatul politic de bază). Tot cuaceastă ocazie, a fost semnat Acordul conex acestui tratat,încheiat prin schimb de scrisori între miniştrii afacerilor externe aicelor două ţări. Acest ultim document conţine prevederi referitoarela obligaţia părţilor de a continua negocierle în vederea încheieriiunui Tratat privind regimul frontierei de stat şi a unui Acordpentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economiceexclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră.[7]James Crawford, profesor de drept internaţional laUniversitatea din Cambridge; Alain Pellet, profesor de dreptinternaţional în cadrul Universităţii Paris Ouest Nanterre-LaDefense; Vaughan Lowe, profesor de drept internaţional, dreptulmării şi soluţionarea diferendelor internaţionale în cadrul Universităţiidin Oxford şi fellow la All Souls College, Oxford; Daniel Muller,cercetător la Centrul de Drept Internaţional din Nanterre,Unversitatea Paris Ouest Nanterre-La Defense; Simon Olleson,membru al Baroului Angliei, cercetător la Centrul de CercetareLauterpach, în domeniul Dreptului Internaţional din cadrulUniversităţii din Cambridge şi la Institutul Britanic de dreptInternaţional şi Comparat.[8]Bogdan AURESCU, Avanscena şi culisele Procesului de laHaga: memoriile unui tânăr diplomat, Monitorul Oficial R.A., 2009,Bucureşti, p. 242.