Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

TEATRELE DE OPERAŢIIOccidentul”. „Este esenţial ca nu numai NATO, ciîntreaga comunitatea internaţională să se angajezedeplin în Afganistan 27 ”. Prin urmare, şi România, camembră a NATO şi a comunităţii internaţionale, careşi-a declarat şi materializat acordul de participarenemijlocită la rezolvarea acestei situaţii, este necesarsă continue şi să-şi dezvolte contribuţia.Punctual, situaţia de securitate, la nivel general, subaspectul forţelor de opoziţie, se prezintă astfel: situaţiade securitate din Afganistan s-a deteriorat şi semenţine tensionată deoarece a crescut frecvenţaatacurilor de mică amploare împotriva forţelor decoaliţie (FC/ISAF), militarilor Armatei Naţionale Afgane(ANA) şi autorităţilor afgane guvernamentale,populaţiei afgane procoaliţie şi infrastructuriiadministrative; numărul atentatelor sinucigaşe executede tineri pakistanezi sau cetăţeni afgani refugiaţi înPakistan a crescut considerabil, după cum şi atacurilecu proiectile reactive, maşini-capcană şi DEI, ca şirăpirile de persoane; amplificarea surselor de violenţăprin includerea confruntările inter-tribale şi cartelurilede droguri, traficul de droguri constituind una dinprincipalele surse de finanţare a insurgenţei afgane;regiunile din estul (din cauza permeabilităţii graniţeiafgano-pakistaneze, care facilitează pătrunderea/retragereaforţelor talibane şi a elementelor aparţinândgrupării HIG) şi sudul ţării vor rămâne cele mai activeîn confruntarea FMO cu FC şi FSA şi autorităţileguvernamentale, cu o posibilă extindere în partea denord a Afganistanului; zona Kabul se va menţineinstabilă, iar capitala afgană va rămâne o ţintăprioritară a elementelor FMO pentru executarea deatacuri, inclusiv sinucigaşe, asupra facilităţilorISAF/FSA şi ale Guvernului afgan.Retragerea talibanilor şi membrilor Al-Qaeda îninteriorul Pakistanului, în urma relativ facilei victorii acoaliţiei de voinţă, a evidenţiat diferenţe mari în ceeace priveşte percepţia scopului şi obiectivelor misiuniidin Afganistan de către actorii internaţionali implicaţi.Dacă pentru SUA, scopul principal a rămascontraterorismul şi securitatea, pentru ONU erastabilizarea şi reconstrucţia, iar pentru NATO, săfurnizeze asistenţa de securitate, prin misiunea ISAF,astfel încât guvernul Afganistanului să poată funcţionape cont propriu, viziunea şi, respectiv, explicareaacestora propriei populaţii în termeni diferiţi a generatdescurajarea sprijinului public acordat efortuluinecesar şi a determinat reţinerea ţărilor de a pune ladispoziţie resurse suficiente pentru misiune, afectândîndeplinirea misiunii şi guvernarea Afganistanului.Lipsa coeziunii a facilitat deteriorarea situaţiei desecuritate care, la rândul ei, a amplificat problemele. Întimp ce situaţia de securitate devenea tot mai rea, nutoate ţările participante în cadrul misiunii ISAF şi-auadaptat atitudinea pentru a răspunde noii realităţi.Unele ţări au considerat misiunea ca un efort umanitarîn care folosirea forţei era strict interzisă 28 . Mulţicontributori ISAF au accentuat importanţa dezvoltării,neglijând importanţa unei securităţi susţinute înîntreaga ţară.Un pas important l-au făcut ţările NATO, în cadrulsummit-ului, din aprilie 2008, de la Bucureşti, când,misiunea ISAF, sub conducerea gl. David McKiernana fost reformulată. Planul campaniei întrunite (JCP)descrie misiunea ISAF în termenii contrainsurgenţei(COIN), fapt ce reprezintă un pas important în evoluţiaîndeplinirii misiunii.Dacă, iniţial, majoritatea afganilor s-au bucurat sau,cel puţin, au tolerat prezenţa militară internaţională înţara lor, deoarece nu-i mai doreau pe talibani, pestetimp, afganii au început să aibă o altă atitudine.Creşterea activităţii insurgente şi, implicit angajareaforţelor NATO în lupta cu acestea, a determinatmărirea numărului victimelor colaterale şi, din aceastăcauză, creşterea neîncrederii afganilor în eficienţaforţelor de securitate internaţionale, mai ales căprogresul concret realizat în stabilizare şi reconstrucţienu a fost atât de evident. Între 2006 şi 2008, afganiişi-au înteţit acuzele pentru violenţa suportată cătreforţele internaţionale de securitate şi guvernul afganşi mai puţin către insurgenţi, în general şi talibani, înspecial.Această situaţie a determinat o atentă analiză lanivel ISAF, concluzionându-se necesitatea recunoaşteriigreşelilor făcute şi emiterii unei directive tacticecare să impună luarea unor măsuri destinatemicşorării victimelor civile cât mai mult posibil. Astfel,ISAF a adoptat o nouă modalitate de abordare arelaţiei cu victimele civile rezultate în urmaincidentelor, care include investigarea împreună cureprezentanţi ai guvernului afgan, recunoaştereaincidentului şi acceptarea responsabilităţii, precum şiplata unor despăgubiri către rudele victimelor.Aspectele kinetice şi non-kinetice ale misiunii trebuiesă fie îmbinate şi coordonate cu mai multă atenţie înviitor. Cu toate acestea, mulţi afgani nu dorescreîntoarcerea talibanilor la putere. Doar 4% dintreafgani fiind favorabili talibanilor, în timp ce 82% sprijinăforma de guvernământ actuală. 29O mai bună coordonare a comunicării strategiceîntre actorii intenţionali în Afganistan în cooperare cuguvernul afgan poate ajuta la obţinerea şi susţinereaunui mai mare sprijin popular.Comunitatea internaţională credea că simplaeliberare de talibani şi membrii organizaţiei Al-Qaeda,sau afiliaţi acesteia, va da posibilitatea instituţiilor desecuritate locale de a crea un mediu sigur desecuritate. Dar resursele iniţiale puse la dispoziţie s-audovedit a fi insuficiente, demonstrându-se o evidentădiscrepanţă între scopul propus - securitateaAfganistanului - şi nivelul iniţial al efortului comunităţiiinternaţionale.- 22 -