Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂ Generalul Gheorghe Slăniceanu.regimentul d-sale, sau în unele localităţi descrise degeograful d. Slăniceanu în continentul Utopia. Nu vă eruşine să susţineţi că guvernul conservator a desfiinţatceea ce n-a existat decând lumea? Punem premiu peacel care ne va aduce un oscior sfânt dintr-un cal sauo viţă de păr a unui soldat din escadronul trimis laGiurgiu şi la Buzău. Am voi şi noi s-avem un suvenirdin acel interesant şi rar regiment care avea calitateade a rămâne nevăzut. Ce ravaje ar fi trebuit să facăasemenea trupă magică în timpul războiului cu turcii?Ar fi intrat nevăzută în Plevna şi l-ar fi ridicat pe OsmanPaşa pe nepusă-n masă (Timpul, 26 noiembrie 1880).Asocierea între satele cochete dar butaforice, pe caregeneralul Potemkin le presăra în calea înpărăteseiEcaterina a II-a, şi „uvrajele” georgafice ale generaluluiare o bază reală - în 1856, sublocotenentul Slăniceanuataşat al Institutului Geografic al Armatei Austriecepentru ridicarea hărţii Munteniei, ca şef al StatuluiMajor, avusese în subordine şi serviciul topograficmilitar şi, în fine, publicase, în 1876, o „Geografieelementară”. 19 Ceea ce atunci însemna o imputaţieadusă fostului colonel era faptul că, dintr-o eroare, înharta care descria terenul de luptă din faţa fortificaţiilorPlevnei, lipsea o anume vale, denumită, mai apoi, „asângelui”, configuraţie care, ignorată, a costat multevieţi din partea asediatorilor. Asaltului general din 30august/11 septembrie 1877, încheiat fără succesulscontat, în urma unor date topografice cam „utopice”,i-a urmat, în consecinţă, mutarea la Comanda unuidetaşament tactic cu misiunea de a anihila garnizoaneotomană din Rahova (ocupată la 8/20 septembrie 1877).Gazetarul ia atitudine faţă de afirmaţiile calomnioaseale lui C.A. Rosetti, din „Românul”, ce exalta virtuţilevitejeşti ale armatei teritoriale (dorobanţilor sau„curcanilor”, cum li s-a mai zis); redactorul de la„Timpul” dovedea o memorie prodigioasă şi oamănunţită cunoaştere a unităţilor militare dincampania 1877-1878, „reabilita” meritele armateipermanente (regulate), prin argumente în cascadă,faţă de „acel vis al demagogiei” denumit „armataliberă”; iritarea lui e amplificată de faptul că, la acuzelearuncate oştirii de către şeful reprezentaţiuniinaţionale, fără pretext, fără scuză, fără provocaţiune,ministrul de război, care era generalul GheorgheSlăniceanu, apărătorul firesc al onoarei armatei, nureacţionează pentru a apăra memoria acelor soldaţi şiofiţeri a căror oase putrezesc astăzi într-o ţară străină(Timpul, 16 mai 1881).Eminescu va sesiza (Timpul, 7 iunie 1881) afacereafurajului cailor din Dobrogea, documentând: Iată ce segăseşte chiar în dosarele Ministerului de război. La1878 furajul n-a costat decât 89 de bani de cal şi, dela 89 de bani cât a costat în 1879, acum se urcă la 1leu şi 12 bani de cal. Vina acestei liftări a preţuluifurajelor este distribuită generalului Slăniceanu, ajunsministru de război, cel care, fără a se consulta cunimeni, din propria sa autoritate, a prelungit contractulcu un furnizor (Saniel Marcus); gazetarul conchide:incorectitudinea vădită a domnului ministruSlăniceanu, ca să întrebuinţăm un eufemism, ar trebuisă atragă mai mult decât un vot de blam. Un an maitârziu, renunţă la „eufemism” şi indică într-o drasticăanaliză a abuzurilor girate de guvernarea liberală,încadrarea celor care se înavuţesc de pe urmafuncţiilor publice, anume un paragraf din codul luiVasile-Vodă Lupu, după care abuzul unei vredniciipublice pentru a face avere se pedepsea încă cucordonul Sfintei Cânepe (Timpul, 2 noiembrie 1882).Nu e mai puţin adevărat că, la vremea când erau înopoziţie, liberalii aduceau acuze asemănătoareministrului de război, generalul I. Em. Florescu, care arfi tolerat matrapazlâcurile în aprovizionarea armatei;Ion Ghica nota, în studiul „Trei ani în România” (1876):Era mai acum doi ani un biet ovrei soios şi zdrenţăroscare vindea locatarilor otelului jiletce de flanelă,caşneuri şi tutun turcesc. (…) Închipuieşte-ţi mirareamea când, mai deunăzi, îl întâlnesc pe jupân Buhor almeu într-un echipagiu strălucit, frizat şi pomădat. Mi-apovestit dificultăţile şi vicisitudinile prin care a trecutca să ajungă unde este astăzi; mi-a spus cum a- 50 -