ISTORIE, CULTURĂRosetti, Carada, Candiano, tot numai nume vechi decare foieşte textul cronicelor României, sunt singuriiromâni adevăraţi, iar noi ţăranii mari şi mici, căci, laurma urmelor tot ţărani suntem, noi băştinaşii din ţărileastea suntem străini, căci vindem ţara cui ne dă maimult pe ea (Timpul, 11 decembrie 1877). Datorităfaptului că era prieten şi coleg de redacţie cuCaragiale, dar şi a prezenţei fostului „republican” laşedinţele „Junimii”, Eminescu era documentat asupramisterurilor hazoase ale revoluţiei prahovene, pe careviitorul dramaturg o trăise pericolossamente: FereascăDumnezeu de Republică. Oricât de puţină putere aravea un monarh constituţional, totuşi are mai multădecât un prezident de republică. (…) Îndealtmintrelea,republica – foarte provizorie – de la Ploieşti, pe carereacţia a avut nepoliteţea de a o desfiinţa repederepede,punând mâna chiar pe inviolabila persoană acapului statului ploieştean, ne-a dat deja un exempluviu, oarecum istoric, al fericirilor republicane, şi n-amvoi să vedem în mare ceea în mic fusese deja atât degentil. Republicanii din Ploieşti au făcut sprafcă lacasierie, la cutia comunei şi cutiile de la răspântiilebisericilor, în mermetiseală, în tejgheaua telegrafuluişi a poştei, aşa încât, în şase ceasuri de existenţă cudesăvârşire republicană, veniturile statului republicans-au evaporat - ca roua de pe flori – pentru a vorbi caautorul colecţiei de poezii făcute când n-avea ce face.Ştim deja ce a făcut când avea ce face. Aşadar, pentrua scăpa de o ediţie in folio octav mic la Ploieşti,suntem constituţionali, ultraconstituţionali (Timpul, 22februarie 1879). Volumul lui Candiano-Popescu, înlipsa unui ecou mai consistent la apariţie, a fostreeditat în 1875, când autorul figura în corpulavocaţilor din judeţul Dolj; orgoliul auctorial depăşea(cu mult) lejeritatea boem pigmentată a titlului.Traseul ascensiunii lui Candiano-Popescu esteurmărit cu sagacitate de gazetar; avansat, la 15octombrie 1877, la gradul de locotenent-colonel, fostul„prezident” republican primeşte, la începutul anului1878, o misiune, în Rusia, el fiind decorat, pentrufaptele de arme de la sud de Dunăre, şi cu Ordinulţarist „Sf. Gheorghe”. Eminescu nu ezită săamintească antecedentele delegatului: D-l Candiano-Popescu, dintre atâţia generali şi ofiţeri care onoreazăarmata română, a fost ales pentru a purta mareluiduce Mihail cordonul Ordinului Steaua României.Eroul din noaptea de 11 fevruarie care a intrat curevolverul în camera de culcare a suveranului său,răsculătorul de la 11 august 1866 (1870, n.m.) care aproclamat pentru două ore ridicola republică de laPloieşti este dară ales pentru a înfăţişa pe lângăilustrul comandant al trupelor ruse din Asia disciplinaşi virtuţuile ostăşeşti ale armatei române. Frumoasăalegere! (…) De altminterea, ce este drept, reprezintă foartebine pe guvernul care-l trimite (Timpul, 6 ianuarie 1878).Memoriile lui Candiano-Popescu ne indică nu doar oaltă calitate, aceea de „curier secret de cabinet”, ci şio călătorie triumfală: Generalul Ignatiev făcusepropuneri guvernului român pentru retrocedareaBasarabiei. Domnitorul trimitea prin mine, un cavaleral lui „Sfântu Gheorghe”, o scrisoare ţarului,protestând asupra acestui act de spoliere. (…) De laUngheni până la Petersburg, în cinci zile de călătorie,nu am putut să plătesc un chior într-un restaurant.„Sfântul Gheorghe” plătea pentru mine în Rusia. Câtdespre misiunea sa diplomatică, Basarabia a fostcedată, emisarul decoraţiei pentru ducele Mihail, careşiavea „garnizoana” la Tiflis, relatează ambiguu: LuiKogălniceanu, care era ministru de externe, dreptraport i-am adus covoare şi arme vechi de la Tiflis(ceea ce îl convinse că am izbutit pe deplin înmisiunea mea). 5Numirea în 1879, în funcţia de prefect al poliţieiCapitalei, prin detaşarea colonelului Radu Mihai,protejatul lui Kogălniceanu, la Iaşi, este privită deredactorul gazetei conservatoare ca o asupră demăsură: A însărcina cu siguranţa Capitalei şi apersoanei măriei sale pe omul care a proclamatrăsturnarea lui şi republica de la Ploieşti, e un act lipsitde pudoare, e cinism (Timpul, 10 iunie 1879).În această postură, Candiano îl va însoţi pe Carol, laRusciuc, la o întâlnire cu principele Battenberg, undeva veghea şi păzi, aşezat pe o bancă, sub fereastracamerei, somnul majestăţii sale; tulburătorul somnuluilui Cuza, datorită (şi) acestei dovezi de fidelitate, decare Eminescu nu era în cunoştinţă, „suferă” o nouăpromovare, pe care, în „Timpul”, 5 noiembrie 1880,poetul o înregistrează cu mâhnită stupoare: „Monitoruloficial” de duminecă mai cuprinde câteva înaintări şinumiri în armată. Una dintre acestea va interesa,credem, pe concetăţenii ploieşteni în mod deosebit. D.locotenent-colonel Candiano <strong>Alexandru</strong> Popescu dinarma cavalerie este chemat să activeze în corpul destat-majoral M.S.R.; d. locotenent-colonel devineaşadar adiutant domnesc.E însă de notorietate publică că d. locotenent –colonel, odinioară căpitan de artilerie, a luat parte larăsturnarea lui Cuza Vodă în noaptea de 11 fevruarie1866.Nu discutăm modul de a privi rolul militarului faţă deşeful statului, mai ales într-o monarhie, destul căaceastă manieră de a privi, devine consecventă şi prinîmprejurarea că actualul d. locotenent-colonel a fostprezumtivul prezident al republicei Ploieştilor, careproclama răsturnarea M.S. Regele Carol I. (…)Dacă alţii ar găsi că republica e cea mai bună formăde guvernământ n-au decât să o proclame în toatăliniştea la Buzău, la Mizil, la Dorohoi.Lucrul nu numai că se iartă, se recompenseazăchiar sub Carol Îngăduitorul.- 46 -
ISTORIE, CULTURĂParadoxal, incredibil, în confesiunile lui Candiano-Popescu, soldat credincios al liberalilor, apare că,acceptând funcţia de aghiotant regal, de dragulîndemnurilor „vizirului”, se ratează politic: Din leuajungi un fel de pudel, mai dureroasă jertfă pe pământun om nu poate face ascultând alt om. Această jertfăam făcut-o eu pentru Ion Brătianu. (…) Din acel minutcariera mea politică era decapitată. 6Nu fără satisfacţie, datorată şi ecoului european alinsolitei informaţii, Eminescu înregistrează un articolasupra chestiunii, apărut în „Gazeta generală” dinAugsburg: …se poate ca d-lui locotenent-colonelCandiano-Popescu, acum adiutant personal alprincipelui domnitor, să-I fie groază astăzi de republicacapitanului Candiano-Popescu (Timpul, 19 decembrie1880).Dar sarabanda onorurilor continua, spre exasperareascriitorului; în martie 1881, Candiano, împreunăcu generalul Cernat şi trei sergenţi medaliaţi cu„Sfântul Gheorghe”, sunt desemnaţi a participa lafuneraliile împăratului <strong>Alexandru</strong> al II-lea, căzut victimaunui atentat terorist. O notă asupra acestei delegaţiiintră şi în coloanele din „Timpul” (7 aprilie 1881): Cândcineva a fost republican la Ploieşti numai pentru că n-avea slujbă, iar în momentele în care a căpătat-o seleapădă de tot trecutul lui şi escamotează principiileadversarilor săi politici, pentru a se drapa cu ele,făcându-se a nu şti ce a fost până ieri, atunci ţaracunoaşte cu cine are a face şi nu-i mai dăruieşteîncrederea pentru nici o împrejurare.Între însemnările manuscrise ale lui Eminescu seaflă şi aceste rânduri privitoare la scara sa de valori:Ce va să zică caracter? Un om cu principii bune orirele, totuna, pe care, cunoscându-le însă, să ştii sigurşi tare că poţi prooroci cu sfinţenie că, în împrejurareacutare şi cutare, omul nostru se va purta aşa şi aşa –dar, în fine, numai aşa şi nu în alt fel. De se poartăaltfel, chiar dacă se poartă bine, totuşi nu mai e uncaracter, ci fără. În fine, omul ale cărui fapte suntdictate de principii bune ori rele, salutarii oripernicioase, e om de caracter; iar omul care lucreazăsub impresiunile momentului, fără ca prin faptele luisă ţese firul roşu al principiilor, e un om fără caracter,e un factor cu care nu poţi calcula, e un individ care nupoţi şti cum se va purta anume în împrejurarea cutaresau cutare. Din acest punct de vedere, pentrugazetarul de la „Timpul”, Candiano-Popescu a fost unfals ofiţer, în noaptea de 11 februarie, un falsrepublican, la 8 august 1870, şi era, în cele din urmă,un fals aghiotant regal. Onorurile ce se acordauacestui „pseudo”, sub coroana lui Carol I, zis„Îngăduitorul”, îl îndreptăţesc pe poet a-l socoti, şi peacesta, un pseudo-rege, adică rege constituţional,supunându-i aghiotantul la licenţe cacofonice: Maibine, zicem noi, rob sub vechile domniii drepte şi sub Al. Candiano-Popescu, deputat.legile lor creştine, cu conştiinţa că deasupra se-ntindemarele arbor al poporului şi geniului românesc, decâtla un banchet alături de gheşeftari ca Carada, cu eroica Candiano… (Timpul, 10 februarie 1882).Distincţii poeticeCu atât mai multă siderare din partea poetului în avedea că nici calităţile lirice ale prezidentului-aghiotantnu erau ignorate; ziarul „Telegraful” anunţa decorarealui Candiano-Popescu, la împlinirea a cinci ani de lacucerirea redutei „Griviţa 1”, pentru scrierile salepoetice militare (…) cu ocaziunea zilei de 30 august,când citi frumoasa poezie „Griviţa”, pe care o publicămmai la vale. 7 Abia în numărul din 18 septembrie,redactorul semnalează fericitul dar cam tardivuleveniment: D-lui colonel Candiano-Popescu i s-aconferit medalia Bene-merenti clasa I, pentru scrierilesale poetico-militare (?!). Într-adevăr că şi merita; nemirăm numai cum de nu a primit acestă medalie maiînainte. Săracă ţară…Asupra impetuozităţii polemistului Eminescu,Şerban Cioculescu nota: Potrivit dictonului ex ungueleonem, recunoaştem adeseori în elanul vindicativ alprozei sale ziaristice pe poetul elocventelor diatribe din„Scrisoarea III” şi „Doina”, chiar când nu surprindemîntrebuinţarea aceloraşi termeni. 8Candiano-Popescu s-a considerat (o viaţă întreagă)- 47 -
- Page 1 and 2: Magazin al Fundaţiei “Mareşal A
- Page 3 and 4: LIDERULPatriotism şi eroismPatriot
- Page 5 and 6: AGENDA FUNDAŢIEIsocietateaLiviu Vi
- Page 7 and 8: AGENDA FUNDAŢIEIGeneral maior dr.
- Page 9 and 10: AGENDA FUNDAŢIEIGl. lt. dr. (r.) F
- Page 11 and 12: AGENDA FUNDAŢIEIÎn pauzele dintre
- Page 13 and 14: EVENIMENTZiua EroilorDupă Tratatul
- Page 15: TEATRELE DE OPERAŢIIAfganistan, o
- Page 20 and 21: TEATRELE DE OPERAŢIIComandamentele
- Page 22 and 23: TEATRELE DE OPERAŢIIOccidentul”.
- Page 24 and 25: TEATRELE DE OPERAŢIIAfganistanComa
- Page 26 and 27: TEATRELE DE OPERAŢIICeremonia mili
- Page 28 and 29: ISTORIE, CULTURĂexecutate de Corpu
- Page 30 and 31: ISTORIE, CULTURĂîntre care figura
- Page 32 and 33: ISTORIE, CULTURĂCorpului II Armata
- Page 34 and 35: ISTORIE, CULTURĂîncă din 1 decem
- Page 36 and 37: ISTORIE, CULTURĂgăseau diviziile
- Page 38 and 39: ISTORIE, CULTURĂpână pe linia Ca
- Page 40 and 41: ISTORIE, CULTURĂBuzău), a publica
- Page 42 and 43: ISTORIE, CULTURĂde presă (în pri
- Page 44 and 45: ISTORIE, CULTURĂLa cea de a 160-a
- Page 48 and 49: ISTORIE, CULTURĂun ales al muzelor
- Page 50 and 51: ISTORIE, CULTURĂ Generalul Gheorgh
- Page 52 and 53: ISTORIE, CULTURĂşi Instrucţiune
- Page 54 and 55: ISTORIE, CULTURĂMomente de glorie
- Page 56 and 57: ISTORIE, CULTURĂComandantul Deutsc
- Page 58 and 59: ISTORIE, CULTURĂgrup de luptă, su
- Page 60 and 61: ISTORIE, CULTURĂAripi şi arme pen
- Page 62 and 63: ISTORIE, CULTURĂavioane de bombard
- Page 64 and 65: ISTORIE, CULTURĂde cele mai perfor
- Page 66 and 67: ISTORIE, CULTURĂMihai P. Niculescu
- Page 68 and 69: ISTORIE, CULTURĂnemţi şi tătari
- Page 70 and 71: ISTORIE, CULTURĂO carte pentru ist
- Page 72 and 73: ISTORIE, CULTURĂCalvarul prizonier
- Page 74 and 75: MEMORIA VETERANILORAtaşaţii milit
- Page 76 and 77: TEORIE MILITARĂNATO în cadrul Par
- Page 78 and 79: TEORIE MILITARĂanevoioase cu parte
- Page 80 and 81: TEORIE MILITARĂîn toate procesele
- Page 82 and 83: TEORIE MILITARĂFig. nr. 7. Delimit
- Page 84 and 85: TEORIE MILITARĂde la ocuparea abuz
- Page 86 and 87: TEORIE MILITARĂforţele sociale, c
- Page 88 and 89: TEORIE MILITARĂApariţia problemel
- Page 90 and 91: AREAL BUZOIANcomunist (Alex. Oproes
- Page 92 and 93: AREAL BUZOIANInvitaţie la drumeţi
- Page 94 and 95: MOZAIC BUZOIANConferinţa anuală a
- Page 96 and 97:
MOZAIC BUZOIANZiua Naţională a Ro
- Page 98 and 99:
MOZAIC BUZOIANMinistrul Gabriel Opr
- Page 100 and 101:
MOZAIC BUZOIANZiua Veteranilor de R
- Page 102:
CONSILIUL JUDEŢEAN BUZĂUTel. 0724