Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂComandantul Deutsche Alpenkorps,generalul Krafft von Dellmensingen,pe frontul românesc - 1916.http://forum.axishistory.comcantonate, la data de23 septembrie, înlocalitatea Găojani,localitate situată peșoseaua Câineni –Boișoara, din județulVâlcea, undedesfășurau activitățide completare aefectivelor șireconstrucție as u b u n i t ă ț i l o r,ocupând avanposturipe Dl.Mormântul șiDl.Omu de Piatră.Regimentul 48Infanterie Buzăufusese retras pentrurefacere datorităstării avansate deoboseală a trupei;luptase mai mult de10 zile și nopți înlinia întâi împotriva unui inamic superior numeric, fusesecopleșit la capitolul dotare precum și la capitolul tehnic,având moralul puternic afectat datorită pierderilor înefective suferite, inclusiv în rândul ofițerilor unității, fiindînlocuit pe poziții cu Regimentul 47 Infanterie. 1Cu o zi în urmă, pe 22 septembrie, maiorul PopescuDumitru, cel ce fusese numit comandant al regimentuluiîn data de 10 septembrie, după sângeroasa bătălie dinDl. Rotenberg, fuses grav rănit în urma atacurilor șicontraatacurilor succesive purtate în zona localității Lunci,fiind înlocuit cu maiorul Alexandrescu Alexandru, al treileacomandant al unității în numai 13 zile.În degringolada retragerii, unitățile românești erauamestecate, puține fiind cele care reușiseră să seregăsească compact pe noul aliniament. Din studiuljurnalului de operații al Diviziei 13 reiese că cele douămari unități al Grupului Olt, Divizia 13 și Divizia 23făcuseră în timpul retragerii pe defileul Oltului, fără săvrea și sub presiunea continuă a inamicului, o manevră înforma literei X. Astfel, Divizia 13, care în bătălia Sibiuluiocupa aripa dreaptă a dispozitivului în zona Cașolț, se aflaacum cu unitățile dispuse pe malul drept al Oltului, înzona Câinenii Mari – Râu Vadului, în timp ce Divizia 23care ocupase flancul stâng în zona Rășinari, se afla acumcu unitățile în dispozitiv pe malul stâng al Oltului, în zonaCâinenii Mici – Boișoara. Unitățile celor două divizii eraudezorganizate, companiile și trenurile regimentareamestecate și totul trebuia repus cât mai curând înordine.Printre măsurile de reorganizare a dispozitivuluipropriu luate de generalul Praporgescu la 26 septembrie,în baza ordinului Corpului 1 Armată nr.45/25.09.1916 1 ,companiile dispersate și descompletate ale Regimentului48 Infanterie Buzău vor trece, din compunerea Diviziei13 Infanterie, în subordinea Brigăzii Combinate din Divizia23 Infanterie, cu misiunea de a păzi cu subunități de nivelun batalion sectorul de frontieră de la Vf.Palatinul până laVf.Moldoveanul, având dispuse forțele principale în zonaÎntre Râuri.Spre vest, adică spre stânga sa, dispozitivul corpuluiprincipal al Regimentului 48 Infanterie Buzău se învecinacu un batalion din Regimentul 7 Infanterie peDl.Mâzgavu, iar spre est, în dreapta sa, erau dislocateunități ale Armatei a II-a române.Restul regimentului, din care mai rămăseseaproximativ o companie, rămâne în poziție peDl.Mormântul, cu misiunea de a supraveghea ValeaOltului și comunicația Câineni - Greblești – Boișoara.În perioada 26 – 29 septembrie corpul principal alregimentului se pune în marș pe itinerariul Găojani –Sălătruc – Căpățâneni, de aici merge pe calea ferată pânăla destinație, punctul Între Râuri, iar în perioadaurmătoare, între 29 septembrie și 04 octombrie, executărecunoașteri și ocupă subsectoarele de apărare pe care leprimiseră în responsabilitate. 1Referindu-se la executarea pozițiilor defensive, atranșeelor în special, ca o caracteristică generală acampaniei anului 1916, corespondentul britanic de războipe care l-am prezentat mai sus, scria:“Soldații nu aveau nici măcar suficiente cazmalepentru săpat tranșee, iar alt gen de unelte pentruconsolidarea tranșeelor lipseau cu desăvârșire.Tranșeeleastfel lucrate erau, majoritatea, de o slabă calitatedefensivă. Am intrat în câteva atât de înguste și puținadânci încât nu erau de niciun folos, oamenii nu puteausta în picioare și nici nu puteau îngenunchea în ele. Alteleerau genul de tranșee gata să se năruie în întregime dacăun proiectil ar fi căzut în oricare parte a lor.Imaginați-vă o armată atât de prost echipată(sublinierea autorului) pusă în postura de a se lupta cugermanii care aveau tot ce le era necesar și veți puteaîncepe să înțelegeți de ce nu au fost în măsură [românii]să le reziste mai mult timp.” 1Asupra acestor poziții defensive inamicul foloseșteartilerie de calibru mare, între care și ”monstruoasele” 1mortiere de 305 mm.Dorind să profite la maximum de superioritatea sa înefective, dar mai ales în tehnică și artilerie, de faptul cătrupele sale erau echipate și specializate a lupta în terenmuntos, precum și de deprinderile tactice ale statelormajore de a manevra pe flancuri folosindu-se depermisivitatea terenului puternic frământat, generalul vonFalkenhayn decide să înceapă ofensiva nu cu efortulprincipal pe Valea Oltului, care ar fi fost prea ușor deapărat, ci cu o dublă învăluire pe flancuri, un cleșteasemănător celui din bătălia Sibiului, unul dintre ”brațele”acestuia fiind direcționat peste munți, între râurileTopolog și Argeș, chiar în sectorul defensiv în carepoziționate subunitățile din Regimentul 48 Infanterie.Vorbind despre această zonă, istoricul C.Kirițescu, odescrie ca fiind o regiune muntoasă, sălbatică, nelocuită,(...) un teren dificil, lipsit de drumuri practicabile 1 , iartrupele române din acest sector sunt descrise ca fiind- 56 -