Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

AREAL BUZOIANîntrebarăm. noi, cam în glumă.- Păi… eu nu ştiu când, dar de fost, a fost, căcibâlciul e şi azi.- Cum şi azi? Unde? Aici?- Nu, acum s’ a mutat. E bălciul Drăgăicii care se ţineacum în Buzău. Întâi s’a ţinut aici, pe poenilePenteleului, cum vă spun. Mai apoi, s’a mutat cică, pevale în jos, sub poala dealurilor - unii spun că la ValeaTeancului… Şi tot aşa, până a. ajuns în Buzău, cum îlştiţi.- Păi de unde ştii că... era tot târguI ăla?- Cum să nu ştiu? Se ţinea tot în aceiaşi vreme: pelasfârşitul lui Cireşar, după ce se tundeau toate oile şis’aduna lâna, chiar în timpul când dau grânele în copt.Cel din Bu zău nu se ţine tot în vremea asta ? Ş’apoidece-i zice Drăgaica? He… ce ştiţi dumnea voastră?Era târg mare de lână, căci nicăiri aiurea nu sepomenea atâta lânărie ca aici. La bâlciul ăsta veneaunu numai mocanii şi negus torii din toată lumea, darchiar fetele şi ne vestele din întreg cuprinsulmocănesc. Ele a duceau ţesături şi cusături de-ale lor,lucrate atât de frumos că le căutau negustorii descumpeturi de peste mări şi ţări, ca să le ducăcucoanelor lor, acolo unde trăiau ele, ca pe niştepodoabe scumpe. Aici se întâlneau fe tele cu flăcăii şiaici se cunoşteau, petreceau, şi-şi începeaudragostele lor. Şi de-aia s’a fă cut şi târg de fete.Nici-o fată nu lipsea dela târguI ăsta …Toate doreausă-I vadă … Căci… aşa-i tinere tul cu dragostele ei,feţii mei…Într’ o vreme ajunsese târg vestit de cai….. Parcăvăd şi acum îmbuestraşii lui Isar Posea din Nehoiaşpe care-i căutau negustorii din părţile Rusiei. Dar dupăce au venit trenurile în ţară, s’au rărit mult îmbuestraşiinoştri.Mai în urmă toată Drăgaica era plină de stămburi şizorzoane femeeşti... Veneau din toate străinătăţile deziceai că-i raiul fetelor şi nevestelor, nu altceva…Iar acum ... ce să vă spun? A ajuns târg decomedianţi şi de gogoşi... Ce să-i faci?Aşa-i place lumii de azi, se vede. Şi aşa cum eratârgul ăsta altă dată, nu era femee, nu era babă caresă nu ţie morţiş să se duci la Drăgaică. Ce să maivorbesc de fete? Plân gea fata pe capul lui tată-său deera în sta re să moară, numai şi numai s’o ducă la Dră -gaică. Iar acolo... atâta înghesuială de lume de n’aveailoc să te cârmeşti pe tot câmpul ăla din jurul Buzăului.Aşa era până acum, nu de mult…Acum… ca acum! Şi … cine ştie ce-o mai fi?…Şi moşul tăcu iar pierdut în gânduri.Fireşte, moş Tarcociu exagera poate. Totuşi celespuse de el, se păreau lucruri foarte serioase.. .Cum adică?…Bâlciul Drăgaica să se fi ţi nut cândvape poenile Penteleului?… Şi dece i-o fi zicândDrăgaica?- Poveşti, moşule!… Nu se poate!… Zise răm noi, casă-l necăjim.- O fi, domnule!…Decât, multe din cele ce au fostaltă dată şi multe chiar din cele ce se petrec azi, parpoveşti... Şi totuşi oa menii le trăesc şi le îndură. Adicăde ce să nu se poată? Dumneavoastră credeţi că nu -mai cele ce se scrie în cărţi sunt adevărate? Dar câtenu s’au petrecut şi câte nu se pe trec încă, fără să fiescrise. Hei, dragii mei…multe frumuseţi şi multe răutăţiacoperă vre mea, fără să ştie nimeni de ele. Şi multetaine ascund munţii şi poenile astea! Cine a stat să lescrie şi cine trăeşte să le vadă şi să le ştie pe toate?Tăcu. Privirile i le pierdeau acum pe coa steledesbrăcate de podoaba pădurilor, spre Muşa şiNeharna.- 91 -