Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂCorpului II Armata română i s-a încredinţat misiuneade a se retrage de pe văile Buzăului şi Nişcovului sprecomuna Haimanale (azi I.L.Caragiale) din judeţulPrahova. 2Trupele ruso-române aveau obligaţia să se repliezepe linia întărită Râmnicu Sărat - Viziru.În dimineaţa zilei de 29 noiembrie, generalulAlexandru Averescu a primit telegrama cifrată nr. 3681din partea Marelui Cartier General, potrivit căreiaretragerea forţelor ruso-române trebuia oprită. Eleurmau să reziste pe aliniamentele întărite menţionatemai sus. Astfel, Comandamenul militar rus s-a oferitsă apere sectorul Racoviţeni, inclusiv Viziru, iarregimentelor române le revenea sectorul cuprinzândMuntele Furu. În linia întâi urmau să fie două divizii,iar a treia trebuia să se afle în rezervă în localitateaPlagineşti. Cele 3 divizii urmau să aparţină Armatei a2-a române. 3Marele cartier rămase pe linia de fortificaţii FuruMare – Racoviţeni – Rm. Sărat – Viziru. Încă din 11noiembrie 1916, generalul Văleanu a primit ordinul nr.2243, cu misiunea de a începe lucrările de fortificaţii înzona Băile, pe malul stâng al Siretului între Nămoloasaşi Gura Putnei; 4 i s-a dat, totodată, dispoziţia săexecute fortificaţii pe linia Panciu – Odobeşti vest –Uriceşti vest – Rm. Sărat – Nisipurile – Viziru.Lucrările urmau să înceapă imediat, cu ajutorulmuncitorilor mobilizaţi şi prin intermediul mijloacelorOstaşii români participă la lucrările de fortificaţie.- 32 -puse la dispoziţie de comandamentul general aletapelor.La data de 24 noiembrie, Marele Cartier General aordonat să se execute fortificaţii pe şoseaua Buzău,Rm.Sărat, Putreda Mare şi calea ferată. 5În ziua de 27 noiembrie 1916, generalul DumitruColescu, din partea Marelui Cartier General, şigeneralul rus Gubotin, reprezentând comandamentulţarist, au controlat stadiul lucrărilor. Cei doi auconstatat că s-au săpat şanţuri de trăgători cudispozitive parţiale de sârmă ghimpată de 1,60 m.Această linie nu era încă legată cu fortificaţiile dejaexistente în Văile Putnei şi Zăbalei. Generalii D.Colescu şi Gubolin au întocmit referatul nr.3635 pecare l-au înaintat superiorilor în care arătau căfortificaţiile erau simple. Sârma ghimpată nu fuseseaşezată peste tot. Din motivele amintite, o rezistenţăde lungă durată nu ar fi avut sorţi de izbândă. Deaceea, cei doi generali au indicat accelerarealucrărilor, mai ales la liniile II şi III de şanţuri, şi întărireaobstacolelor. 6În aceste condiţii, Comandantul Armatei a 2-a aordonat generalului Arthur Văitoianu că ,,după ceDiviziile a 3-a şi a 6-a se vor retrage până vor trecepoziţiile ocupate de diviziile a 12 a şi a 16 a, veţi lăsacomanda grupului generalului Arghirescu şi veţi mergela Rîmnicu Sărat. Acolo veţi cere de la generalulVăleanu relaţiuni asupra poziţiilor ce are de ocupatArmata a 2-a, vă veţi orienta cât seva putea mai complet pentru ca înziua de 1 decembrie să puteţiraporta la trupele diviziilor a 3-a şi a6-a. De mâine seară, chiar veţi luadispoziţiuni pentru a se trimite pedirecţiile periculoase detaşamentedin diviziile trimise acolo.” 7 Ofensivaproiectată de Armata de Nord şiarmata a 9-a rusă, care urma să fieîncepută pe o arie foarte largă, dela Vatra Dornei până în zonaBuzăului, potrivit generaluluiAverescu, nu a mai avut loc,ordonându-se organizarea apărării. 8Inamicul avansa vertiginos.Localităţile mai importante de pevalea Buzăului cădeau una dupăalta. În zilele de 29 - 30 noiembrie1916 au fost ocupate de forţeleaustro-germane comunele Bozioru,Trestia, Pârscov, Cislău, Unguriu,Nişcov, Valea Caprei. Grupulgeneralului Arghirescu a primit ordinsă plece la Rm. Sărat pe 1decembrie; cartierul Armatei a 2-aromână se afla deja în oraşul