Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

TEORIE MILITARĂFig. nr. 7. Delimitarea zonei disputate.peste 12.200 km 2 (Fig. nr. 7).Cu fiecare rundă de negocieri privind delimitareazonelor exclusive şi a platoului continental, partearomână s-a convins de reaua credinţă a Kievului, defaptul că acestea erau o efectivă pierdere de timp dincauza diferendelor esenţiale de abordare ale celordouă comisii.Negocierile bilaterale relative la acest acord nu aucondus la rezultate concrete, textul acestui documentnefiind convenit. În această situaţie, având în vederefaptul că ambele condiţii privind sesizarea CIJ erauîndeplinite, şi faţă de lipsa de progrese în negocierilebilaterale, România a luat decizia de a apela lasesizarea Curţii.Recurgerea la jurisdicţia CIJ prezenta avantajulgarantării unei soluţii echitabile, în deplinăconcordanţă cu normele dreptului internaţional.Probitatea profesională a membrilor Curţii, expertizadeosebită în soluţionarea unor astfel de litigii, precumşi integritatea lor morală dincolo de orice îndoialăconstituiau veritabile garanţii în acest sens. În plus,sesizarea Curţii crea perspectiva unei soluţii într-uninterval de timp rezonabil (media duratei de timpaferente soluţionării cazurilor de către CIJ este de 4ani).Procesul în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie aavut o fază scrisă şi una orală. Faza scrisă a fostdeclanşată prin sesizarea CIJ, la data de 16septembrie 2004, când România a transmis cătreacest for, principalul organ judiciar al Naţiunilor Unite,cererea de iniţiere a procedurilor în vedereasoluţionării problematicii delimitării platouluicontinental şi a zonelor economice exclusive aleRomâniei şi Ucrainei în Marea Neagră. A fostcontinuată prin decizia acesteia de fixare a termenelorde depunere a Memoriului României şi, respectiv, aContra-Memoriului Ucrainei, precum şi prin înaintareaunei Replici de către România şi a unei Duplici decătre Ucraina.La data de 15 august 2005, înainte de expirareatermenului (19 august 2005) fixat prin Ordinul Curţiidin 19 noiembrie 2004, partea română a depus, laGrefa Curţii, Memoriul României, cuprinzândfundamentarea poziţiei naţionale. Acesta era însoţit deanexe incluzând documente şi hărţi care au constituitelemente de probă pe care s-a fundamentatargumentaţia părţii române (91 de documente învariantă originală şi un volum cuprinzând traducerealor certificată în limba engleză, precum şi un album cu42 de hărţi, întocmite începând cu 1887 şi până lamomentul depunerii documentelor).Replica României în această speţă, depusă la GrefaCIJ, la data de 19 decembrie, conţinea contraargumentelefaţă de elementele prezentate de parteaucraineană în Contra-Memoriu, fiind însoţită de unvolum de anexe (45 de documente, inclusiv hărţi) învariantă originală şi un volum cuprinzând traducerealor certificată în limba engleză.Echipa României implicată în această speţă a fostalcătuită din profesionişti ai MAE, asistaţi de experţi aialtor instituţii (MAN, MIRA, ANRM) care au participat latoate activităţile desfăşurate şi în faza negocierilor,precum şi experţi internaţionali sau profesori curenume în domeniul dreptului internaţional, inclusiv aidreptului mării, cu pledoarii încununate de succes înnumeroase cazuri similare [7] .Pledoaria României la proces a început cuargumentul conform căruia caracteristicile geograficeale zonei în care se efectuează delimitarea permitaplicarea, fără excepţie, a metodei clasice dedelimitare folosită de CIJ în practica sa, singuracircumstanţă geografică mai aparte din zonă fiindformaţiunea maritimă Insula Şerpilor.Prima parte a delimitării maritime dintre România şiUcraina a fost deja realizată prin acorduri întreRomânia şi URSS, sub forma unor procese-verbalede demarcare a frontierei încheiate începând cu anul1949, care trasează frontiera în zona din jurul InsuleiŞerpilor. Linia de delimitare merge, conform acestoracorduri, pe arcul de cerc din jurul acestei formaţiuni,pe o rază de 12 mile marine, iar spaţiile maritimeexterioare acestei frontiere aparţin României. Ucraina,ca ţară succesoare a URSS la aceste acorduri, fiindobligată să le respecte.Partea română a demonstrat că argumentulUcrainei, conform căruia acesta este un caz foartecomplex din punct de vedere juridic şi geografic şi căaceasta ar fi fost cauza eşuării negocierilor dintre celedouă părţi, este eronat. Negociatorii români aususţinut, încă de la începutul negocierilor, folosireametodei de delimitare consacrată de CIJ înjurisprudenţa sa – „metoda echidistanţă/mediană –circumstanţe speciale/relevante” – dar Ucraina nua fost de acord cu aceasta până în momentulprocesului de la CIJ, când, în documentele scrise,depuse la Curte, a precizat că acceptă metodainternaţional recunoscută.- 82 -