Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

TEORIE MILITARĂInterferenţearmată - societatea civilă----------------------------------------------- Colonel (r) dr. Mihai GOIASe ştie că fizionomia, rolul şi funcţiile armatelor se deosebesc substanţial nu numai de la o formaţiunesocial-economică la alta, ci şi în cadrul aceleiaşi formaţiuni, de la o ţară la alta, sau chiar în cadrul aceleiaşiţări în perioade diferite. Căci în dubla lor ipostază, de instituţii ce aparţin angrenajului statal, dar şi de părţiale societăţii în care fiinţează, armatele suferă impactul unor factori multipli, complecşi şi, adeseori,contradictorii. Iată de ce abordarea vastei arii problematice a evoluţiei organismului militar nu poate sănu ţină seama de condiţiile concret-istorice, de situaţiile specifice diverselor societăţi, popoare, naţiunişi state, în fluxul interdependenţei orientărilor politice interne şi externe.Delimitări conceptualeTema “Armata şi societatea” a beneficiat de uninteres deosebit, şi nu doar din partea sociologilor. Dinîntreaga varietate a subiectelor armată-societate, amputea spune că se constată o aglomerare a interesuluiasupra relaţiilor civil-militare.Societatea este considerată o totalitate complexăce ia naştere ca urmarea interacţiunii diferitelorsisteme sociale.Societatea civilă este expresia formelor libere deasociere naţionale, regionale, locale, profesionale alecetăţenilor - asocieri care să fie benevole,democratice, tolerante şi necontrolate sau manipulatede către stat sau partidele politice.Armata este o instituţie cu un sistem propriu deorganizare, conducere şi ierarhizare, a cărei activitatese desfăşoară în conformitate cu prevederile legilorstatului, regulamentelor militare, ordinelor şidispoziţiilor comandanţilor şi şefilor.Armata îndeplineşte funcţia militară a statului.Toate societăţile, inclusiv cele mai “civilizate” şi-aucreat instrumente instituţionalizate pentru menţinereaşi dezvoltarea capacităţii de a răspunde adecvat, adescuraja şi absorbi violenţa fizică, atunci când acestlucru devine necesar şi avantajos. Cu alte cuvinte,funcţia militară serveşte gestionării violenţei însocietate. În general activităţile şi acţiunile militare suntorientate împotriva “inamicilor” interni şi/sau externi,percepuţi ca atare şi care atacă sau intenţionează săatace puterea constitutivă şi stabilitatea societăţii.Funcţia de bază a armatei rămâne pregătirea,descurajarea şi ducerea războiului în conformitate cudoctrina militară a statului, a apărării colective încadrul unor alianţe sau a operaţiunilor multinaţionalesub egida unor organisme de securitate.Derivate din această funcţie sunt considerate caimportante: colaborarea militară internaţională;elaborarea şi aplicarea doctrinei militare; pregătireamilitară a populaţiei; pregătirea economiei pentruapărare; pregătirea teritoriului pentru apărare.În societăţile democratice, misiunile armatei, înfuncţie de evoluţia fenomenului militar sunt: prevenireaşi, la nevoie, ducerea războiului; menţinerea stabilităţiiinterne şi internaţionale; asistenţă militară, intervenţiiîn situaţii de urgenţă.Din întreaga varietate a subiectelor armatăsocietatecea mai abordată a fost relaţia civil-militar,iar în cadrul acesteia, interesul pentru controlul civil alarmatei.După părerea lui Samuel P. Huntington, problemacentrală a relaţiilor civil-militare este relaţia dintre elitamilitară profesională şi puterea politică, dintre grupulde putere militar şi grupul de autoritate civil. Controlulcivil nu este o problemă pur legislativă (o sarcină aparlamentului), nici una pur executivă (o atribuţie apreşedintelui sau a guvernului). Ea este o problemă ademocraţiei şi, deci, a mecanismului politic.Instituţia militară a oricărei societăţi este creată înurma acţiunii a două imperative: unul de naturăfuncţională (a răspunde pericolelor la adresa securităţiinaţionale) şi celălalt de natură societală (relaţia cu- 85 -