Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂîntre care figurau cele ale M.S.Regele Ferdinand I, M.S. ReginaMaria, A.S.R. Principele Carol,Generalul Averescu Alexandru, ,General Prezan Constantin,General Grigorescu Eremia,Generalul Văitoianu Arthur,General Cristescu Constantin,General Mărdărescu Gheorghe. 11Acelaşi serviciu, propunea, pe 7decembrie 1938, trimiterea cătreMuzeul Militar din Varşovia, alăturide uniforme militare, ordine şidecoraţii de război române, acelaşiset de fotografii ale generalilor,ofertă ce se, făcea, în 1940,Muzeului Militar din Praga, în 1941,Muzeului din Atena, în 1942,Muzeului „Zeughaus” („Arsenal”,n.m.) din Berlin şi Muzeului dinIstambul, în 1943, Muzeului dinSofia şi din Lisabona. 12 Semn că,şi după ciuntirile succesive aleRomâniei Mari (prin Diktatul de laViena şi Pactul Ribentrop-Molotov),cei care luptaseră pentru înfăptuireaei, aveau profil de efigie.După o prestigioasă activitatepusă în slujba armatei şi a statuluiromân (pe rând, ministru deInterne, Justiţie, de Război (24 X1918 - 29 XI 1918), de Interne,Externe, Comunicaţii (1923-1926),consilier de Coroană), 13 generalulde corp de armată Arthur Văitoianuse stingea din viaţă, la o datăincertă (1956, după alte surse,1957) prea bătrân, probabil, pentrua mai deveni deţinut politic subregimul „democrat popular”.Pentru corectarea unor date biograficecontroversate, adăugăm.Fratele său mai mic, generalulAlexandru Văitoianu (1866-1939),colonel, din 1914, şi subşef alMarelui Stat Major, a scris monografia„Gimnaziul de fii de militari”(Craiova, 1908) şi „Zece zile înRusia” (Bucureşti, 1910). A căzutprizonier în război şi a fost deportatîn lagărul german de la Stralsund;acolo, după depoziţia căpita-nuluiM. Bădescu, a avut o atitudinedemnă şi plină de compasiune faţăde camarazi: DOMNUL COLO-NEL VĂITOIANU Este singuruldomn ofiţer superiorcare a văzut justlucrurile în lagăr şi carea înţeles pe ofiţeri întoate suferinţele şinevoile lor.(…) Estesingurul domn ofiţersuperior care a avuttotdeauna cea maidemnă atitudine şiasupra căruia n-aexistat decât admiraţiedin partea noastră. 14 S-a stins din viaţă la 9aprilie 1939, dată pecare autorii volumului„Scut pentru ţară” auatribuit-o, ca moment altrecerii în cele veşnice,lui Arthur Văitoianu.Note:1. Dimitrie Rusu, Nicolae Livinţ, Didi Miler şi Eugen Mavriş, Scut pentruţară. 1916-1996. Opt decenii de la înfiinţarea Armatei a 2-a române,Editura „Porto Franco”, 1996, p.179.2. România în anii primului război mondial, Vol.1, Editura Militară 1987,p.367.3. Ibidem, p. 400.4. Constantin I. Stan, Buzăul şi Rm. Sărat în anii ocupaţiei germane.1916-1918, Buzău, Editura „Editgraph”, 2008, p. 45.5. Istoria militară a poporului român, Vol.5, Editura Militară, 1988, p.495.7. Eugen Ichim, Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, Editura„Modelism şi Jertfa”, 2000.8. Istoria militară… Vol.5, p.614.9. Gheorghe Suman şi Vasile Pricop, Istoria vânătorilor de munte dinarmata română, Editura Militară, 1998, p. 59.10. Cel mai scurt an al secolului XX, în: Calendarul tradiţiilor militare2010, anul I, nr.1, 2009, p.13.11. Andrei Nicolescu, Lenuţa Nicolescu, Ion Pătroiu, Alesandru Duţu şiAlexandru Oşca, Ataşaţii militari transmit…(1930-1940), Vol.5, Lugoj,Editura „Nagard”, 2009, p.271-273.12. Ibidem, p.447;450; 451;452.13. Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Materialromânesc. Oameni şi înfăptuiri, ediţie anastatică, Editura „Saeculum I.O.şi Vestala”,1999, p.879.14. Gheorghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu şi Andrei Nicolescu,Calvarul prizonierilor români din Primul Război Mondial, Vol.2, EdituraUniversităţii din Piteşti, 2006, p.131.- 30 -