Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

TEORIE MILITARĂa URSS, avea iniţial o întindere de 7.000 km 2 . Princomparaţie cu negocierile purtate cu Ucraina mult maitârziu, aceasta era de aproape două ori mai micădecât pretenţia maximală ucrineană. La sfârşitulperioadei de negocieri, partea sovietică şi-a reduspretenţiile la aproximativ jumătate. Chiar şi în acestecondiţii, partea română a considerat că îi sunt afectategrav drepturile şi interesele în zonă.Fig. nr. 1. Variantele de delimitare a platoului continental între RSR şi URSS.În principal, datorită divergenţelor de abordare ametodelor de delimitare şi a diferenţei de neacceptatdintre soluţiile propuse de cele două părţi pentrutrasarea efectivă a liniei de delimitare, negocierleromâno-sovietice, din perioada 1967-1987, nu au avutdrept rezultat niciun acord pentru delimitarea platouluicontinental şi a zonelor economice exclusive ale celordouă state. Sunt totuşi remarcabile acurateţea şirealismul analizelor făcute, în acea perioadă, dediplomaţii, juriştii şi experţii români. Aceasta se deduceşi din constanţa, peste timp, a anumitor linii deargumentaţie, unele dintre ele fiind folosite şi de noi,mai târziu, atât în negocierile cu Ucraina, cât şi înpledoariile din faţa CIJ.După destructurarea URSS, soluţionarea problemeidelimitării spaţiilor maritime a fost abordată înrelaţia cu Ucraina.Remanenţele politicii sovietice din timpul „războiuluirece” s-au făcut pe deplin resimţite în atitudineaUcrainei, pe timpul negocierilor. Reacţiile acesteia nuau fost deloc în consonanţă cu tipul de politică care sepractică astăzi în cadrul organismelor europene.Negocierile s-au derulat în două etape: 1995-1997 (anterior finalizării Tratatului politic de bază [6] ,- 79 -1998-2004 (până la sesizarea de către România aCurţii Internaţionale de Justiţie).Primele runde la nivel de experţi au vizat stabilireade principii şi linii directoare pentru negociereaTratatului privind regimul frontierei de stat şi pentrudelimitarea spaţiilor maritime, în contextul negocieriiTratatului politic de bază.După încheierea şi în baza Tratatului de bază şia Acordului conex din anul 1977, înperioada 1998-2004, s-au desfăşurat 34de runde de negocieri (24 au fost lanivelul plenului delegaţiilor şi 10 lanivel de experţi) cu dublu scop:negocierea tratatului de frontieră, câtşi a acordului de delimitare.Acordul conex Tratatului politic de bazăincludea o clauză compromisorie carestabilea posibilitatea pentru oricare dintrepărţi să sesizeze unilateral CurteaInternaţională de Justiţie de la Hagapentru soluţionarea delimitării spaţiilormaritime, în cazul îndeplinirii, cumulativ, adouă condiţii:negocierile privind delimitarea spaţiilormaritime să se fi desfăşurat pe o perioadămai mare de doi ani;Tratatul privind regimul frontierei de statsă fi intrat în vigoare sau să sedemonstreze faptul că acesta nu a intratîn vigoare din vina celeilalte părţi.Analizând atitudinea şi prestaţiadelegaţiei şi echipei de experţi ucrainenepe întreaga durată a rundelor de negocieri, era evidentcă nu se va reuşi să se ajungă la un acord amiabil, îninteriorul acestor condiţii. De aceea, după anul 2001,la insistenţele delegaţiei române, ritmul negocierilor acrescut foarte mult, căpătând o frecvenţă cu totulexcepţională pentru tipicul unor negocieri de acestgen, acceptată cu greu de partea ucraineană.După eforturi susţinute, s-au reuşit convenirea şisemnarea Tratatului între România şi Ucrainaprivind regimul frontierei de stat românoucrainene,colaborarea şi asistenţa mutuală înprobleme de frontieră. Semnarea tratatului a avutloc pe 17 iunie 2003, la Cernăuţi, în prezenţapreşedinţilor celor două ţări, intrarea acestuia învigoare devenind efectivă în urma schimbuluiinstrumentelor de ratificare, realizat la Mamaia, ladata de 27 mai 2004.După semnarea şi ratificarea tratatului defrontieră, subiectul rundelor de negocieri a vizatexclusiv negocierea acordului de delimitaremaritimă. Dar negocierile nu au condus la convenireaunei linii de delimitare reciproc acceptabile. Pe toatădurata acestora, în mod consecvent, România apropus algoritmul de delimitare maritimă folosit de CIJ