Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂHamilcar, un planor de transport personal şi tancuriuşoare, cu o viteză de remorcare de 241 km/h, puteatransporta un tanc de 7 tone sau o încărcăturăechivalentă de oameni şi materiale. A fost folosit pentruRemorcherul de planoare Stirling IV.prima dată în operaţia “Overlord”, în Normandia, în iunie1944. Varianta Mark X, prevăzută cu două motoareBristol, din care s-au construit doar 20 exemplare, aveao viteză de 233 Km /h şi o autonomie de zbor de 2.696 km.După primul război mondial, ţările occidentale,convinse mai mult sau mai puţin de viitorul trupeloraeropurtate, au fost nevoite totuşi să ia în calcul nevoiaperfecţionării paraşutelor din dotarea aviaţiei militare, caun element obligatoriu în echipamentul piloţilor. Rând perând, Germania, Franţa, Italia, Anglia, S.U.A., U.R.S.S.şi chiar Suedia au trecut la fabricarea propriilor modelede paraşute. În Germania s-au produs paraşuteleHeineche, în Franţa paraşutele Blanquire, Juquemesse,Ors, Tinnsonier, Robert, Calthrop. Anglia a produsparaşutele Taylor şi Spencer, iar S.U.A. paraşutele John,C-ie Scolt & Stevens, Sperary, Martin. În Italia a fostprodusă paraşuta Maddaluna, iar în Suedia paraşutaThörnbland. Adaptate nevoilor trupelor aeropurtate,unele dintre aceste paraşute au răspuns cerinţelor, altelenu. La începutul celei de-a doua conflagraţii mondiale, îndotarea trupelor aeropurtate se găseau paraşuta Irvin,concepută de americani încă din 1919 şi vândută sublicenţă mai multor ţări, printre care U.R.S.S. şi România,paraşuta RZ produsă în Germania, precum şi modelul Xdin dotarea trupelor britanice.Paraşutiştii români au folosit paraşute tip Irvin,produse în România sub licenţă americană încă din1937, cu 24 sau 28 de panouri. Cele cu 28 de panouri sefoloseau şi pentru paraşutarea materialelor şiarmamentului, inclusiv a tunului antitanc de 47 mm.Planorul Waco CG-4 Hadrian- 63 -Armament şi echipament din dotarea trupeloraeropurtateAcest domeniu poate constitui, el însuşi, subiectulunei lucrări separate, în abordarea căreia va fi nevoie deaportul considerabil al specialiştilor în domeniu. În cazulde faţă nu ne-am propus o abordare detaliată adomeniului respectiv, însă o scurtă trecere în revistă aprincipalelor tipuri de arme pe care trupele aeropurtatele-au folosit în operaţiile în care au fost angajate poatesprijini încercarea de a surprinde preocuparea factorilorde decizie de a dota aceste trupe cu mijloace e luptădintre cele mai performante la vremea respectivă, caresă răspundă exigenţelor oricărui luptător din forţele deelită. Deşi se pare că încă nu fusese materializat nici pedeparte dezideratul ca luptătorul paraşutist să dispunăde armament cu gabarit redus, dar cu eficacitate sporită,unele încercări au fost totuşi, şi ar trebui remarcată aicipreocuparea de a reduce dimensiunile atât alearmamentului individual, care era acroşat pe corpulluptătorului, cât şi cel de luptă împotriva mijloacelorblindate ale inamicului. Specialiştii militari s-au străduitsă găsească soluţii pentru paraşutarea în raionulacţiunilor de luptă a tancurilor uşoare, a pieselor deartilerie antitanc, a mijloacelor de locomoţie uşoare(biciclete, motociclete, jeep-uri etc.). Containerelespeciale şi sistemele de paraşute cu platformeamortizoare au rezolvat în oarecare măsură acestenevoi, dar întotdeauna paraşutiştii au resimţit lipsaarmamentului şi muniţiei, a pieselor de artilerie, mai alescă de cele mai multe ori au fost nevoiţi să lupte cu uninamic superior numericeşte, bine dotat cu mijloaceblindate şi protejat de fortificaţii eficiente. Ingeniozitatea,impetuozitatea, curajul, spiritul de sacrificiu şi dorinţaparaşutiştilor de a învinge cu orice preţ nu au fostîntotdeauna suficiente într-o încleştare în care ajutoarelepe calea aerului au venit de multe ori prea târziu. Cutoate acestea, paraşutiştii, indiferent de care parte abaricadei s-au aflat, au dovedit că sunt luptători deexcepţie şi obţin maximul de eficienţă cu mijloacele avutela dispoziţie.Germanii au folosit cu succes majoritatea tipurilor dearme individuale din dotarea trupelor de uscat – pistolulP-38 (Walther), calibru 9 mm Parabellum; pistolul PO8(Luger), calibru 9 mm Parabellum; puşca cu repetiţieKAR 98 K, calibru 7, 92 mm; automatul MP-40, calibru 9mm Parabellum; pistolul-mitralieră MP-38, calibru 9mmParabellum; puşca automată FG-42, (FallschirmjägerGewehr 42) calibru 7,92 mm, mitraliera MG-34 – dar şipuşca de asalt pentru trupele aeropurtate (din care aufost produse doar 5.000 exemplare). Împotrivamijloacelor antitanc ale inamicului au folosit cu succestunul fără recul LG-40, calibru 75 mm, cu o bătaiemaximă de până la 6.800m, tunul antitanc Pak 35/36,calibru 37mm, precum şi mortierele.Japonezii au avut în dotare armament de producţieproprie: pistoletul model 94, calibru 9mm, pistolul-mitralierămodel 100, calibru 8 mm, puşca model 2, calibru7,7mm, mitraliera model 11, calibru 6,5mm, mitralieramodel 99, calibru 7,7mm.Trupele aeropurtate aliate au beneficiat, la rândul lor,