Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂAripi şi arme pentru trupeleaeropurtate în timpul celuide-al Doilea Război Mondial----------------------------------------------- Colonel dr. Mircea TĂNASE, Statul Major GeneralTrupele aeropurtate ale celui de-al doilea războimondial s-au bucurat de o mare atenţie din parteafactorilor responsabili şi în ceea ce priveşte dotarea lor cuarmament şi tehnică. Definite ele însele ca elemente denoutate în panoplia zeului Marte, aeropurtatele au profitatde ultimele realizări în materie de tehnică militară, dacăar fi să ne referim şi numai la aparatele de zbor. Acelaşilucru s-a întâmplat însă şi cu celelalte categorii detehnică militară din dotarea acestor trupe – armamentulindividual sau al subunităţilor, mijloace de transport,echipament. De multe ori, armamentul din dotare atrebuit să răspundă unor exigenţe pe care specificulacţiunii acestor trupe le impuneau: gabarit şi greutatereduse, pentru a putea fi acroşate pe luptătorul care eraparaşutat sau debarcat din aeronave sau a putea ficontainerizate pe platformele paraşutabile, fiabilitate şicapacitate de lovire sporite etc. Dacă în ceea ce priveştearmamentul individual, paraşutiştii au fost beneficiariiunei dotări corespunzătoare, cu arme care se aflau întopul realizărilor din domeniu şi care s-au dovedit deosebitde eficiente, nu acelaşi lucru se poate spune desprearmamentul greu antitanc sau de artilerie, ale cărui dimensiunişi greutate au constituit întotdeauna inconvenientegreu de surmontat. Desigur că au fost făcuteeforturi şi în acest sens şi s-au obţinut unele rezultatesemnificative, dar nu îndeajuns de mulţumitoare. S-areuşit într-o oarecare măsură paraşutarea unor mijloacede luptă în raioanele de acţiune ale aeropurtatelor (tancuriuşoare, piese de artilerie, jeep-uri, motociclete,biciclete etc.), dar nu de puţine ori paraşutiştii s-au văzutnevoiţi să lupte cu mâinile goale sau cu mijloace improvizateîmpotriva tancurilor inamice. De cele mai multe oriînsă, prin curaj, impetuozitate şi o imaginaţie cu adevăratproductivă, au reuşit să compenseze aceste lipsuri şi săşidovedească eficacitatea acolo unde au fost folosiţi înluptă.Am încercat, în continuare, o sumară trecere înrevistă a principalelor tipuri de avioane, planoare,paraşute şi armament pe care trupele aeropurtate le-aufolosit în cel de-al doilea război mondial, fără a aveapretenţia că am putut cuprinde întregul lor arsenal de- 60 -luptă, dată fiind multitudinea şi varietatea acestora.Lucrările de specialitate, care abordează acţiuniletrupelor aeropurtate, nu fac, cu mici excepţii, referirispeciale la domeniul înzestrării cu armament şi tehnicăde luptă a unităţilor şi marilor unităţi aeropurtate sau acelor de misiuni speciale. De un real folos ne-a fost însălucrarea Histoire des operations aeroputèes, apărută laeditura Elsevier Sequoi, Bruxelles, în 1979, care prezintădetaliat unele dintre aceste tipuri de avioane, planoare şiarme. Probabil că specialiştii în domeniu şi cei care s-auaplecat cu mai multă atenţie asupra acestui domeniu auidentificat şi alte tipuri de aeronave, paraşute şi tehnicăde luptă folosite, informaţiile şi sugestiile lor putândcontribui substanţial la îmbogăţirea conţinutului acesteilucrări.Avioane, planoare şi paraşute pentru trupeleaeropurtateBinomul paraşută-avion şi-a găsit deplina consacrareîn cadrul trupelor aeropurtate, ca vectori purtători ailuptătorilor în spaţiul de confruntare militară. Angajatădefinitiv în eforturile beligeranţilor, aviaţia trebuia sărăspundă, de această dată, unei noi provocări:transportul pe calea aerului, a unor forţe considerabile,echipate pentru a duce acţiuni de luptă în spateledispozitivului inamic. Trebuia să fie, în acelaşi timp, înmăsură să asigure acestor forţe protecţia faţă de reacţiaadversarului, deplasarea, pe cât posibil, în ascuns,identificarea zonelor de paraşutare, posibilitatea lansăriiparaşutiştilor, a materialelor şi armamentului în deplinăsiguranţă etc. Aflată însă la începuturile consacrării ei caarmă, aviaţia a avut totuşi capacitatea să se plieze rapidpe noile coordonate şi să răspundă acestor solicitări, deşinu cu prea multă uşurinţă. Chiar dacă istoricii înclină săconfere prioritate în acest domeniu sovieticilor, se parecă cei care au trecut mai repede linia de sosire în aceastăcompetiţie au fost germanii, care, printr-o clauză secretăa tratatului de la Rapallo, au avut acces la cercetările secretesovietice în domeniul militar. Astfel, după anul 1935,un Junkers Ju-52, cu 3 motoare, avion de transport alcompaniei naţionale Deutsche Lufthansa, transformat