Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂBuzău), a publicaţiei Ţarina(condusă de Mihail Dragomirescu,viitor academician), ziar stipendiatde Partidul Comunist din România,aflat în ilegalitate. 5Pe de altă parte, George Pâslarus-a dovedit şi un analist pertinent,dar incisiv, într-o panoramare asocietăţii româneşti interbelice,reflectată într-un studiu - numit deel „simplă prezentare rezumativă”,„1918-1940. România aşa cum afost” (1940), unde face o directă şiconcretă estimare a Românieigeneraţiei sale şi care, nu trebuiesă fii doctor în ştiinţele...observaţiei ca să realizezi asta, sesuprapune aproape perfect cuRomânia de azi: „Slăbiţi pe tărâmulspiritual, înşelaţi pe ogorul politic şispoliaţi în domeniul econonomic,au trăit pentru ei, dar au muncitpentru alţii.” 6Dacă ar fi să caracterizămactivitatea ziarului, am distingecâteva etape importante, care vormarca şi destinul ziaristului GeorgePâslaru:- între 1935-1937, săptămânalulare o atitudine naţionalistă,puternic antisemită şi prolegionară,cu precizarea că, deşi conduceaacest ziar, George Pâslaru, încalitate de comandant alAvangardei Buzău (o facţiunelocală a Frontului Românesc), vaedita o nouă publicaţie – FrontulRomânesc al Provinciei (martie1936 - febr. 1937), „Organsăptămânal al mişcării naţionalistecondusă de A. Vaida Voevod”, cu orăspândire în mai multe judeţe(Putna, Ploieşti, Brăila etc.), decâtcelălalt ziar – Frontul Românesc alBuzăului -, condus de DimitrieMântulescu. 7- de la 10 februarie 1938, cândeste instalat guvernul condus dePatriarhul Miron Cristea şi până întoamna anului 1940, AcţiuneaBuzăului se pliază la noile condiţiipolitice, făcându-se utilă dictaturiicarliste, accentele de naţionalismscăzând în intensitate, aproapepână la dispariţie;- între septembrie 1940 şiianuarie 1941, în timpul statuluinaţional-legionar, publicaţia va fipurtătoarea de cuvânt al Gărzii deFier, iar după înăbuşirea rebeliuniilegionare se va pune la dispoziţianoului regim de dictatură militarăinstalat de generalul IonAntonescu.Cu sabia lui Damocles (generalulIon Antonescu – n.n.) deasupracapului, pentru sprijinul, mai multsau mai puţin voalat, acordatMişcării legionare, George Pâslaruva închide publicaţia (la nr. 388, din16 mai 1941), inserând un amplureportaj, pe pagina 1, al germanuluiVon Stackenberg despre „Victoriadin Vest. Figuri ale armateigermane care au luptat pe frontuldin Franţa”. 8iAcesta dorea o reabilitare cât maiconvingătoare în faţa noilorautorităţi, decise să tragă larăspundere pe membrii şisusţinătorii Gărzii de Fier, vinovaţide declanşarea rebeliunii din 21-23ianuarie 1941.Providenţa i-a surâs lui GeorgePâslaru în momentul în care, la 22iunie 1941, şeful statului, generalulIon Antonescu, a lansat celebrachemare: „Ostaşi, vă ordon: TreceţiPrutul!”. În acest context, pentru a-“Cot la cot, umăr la umăr.” Reproducerefoto şi text din “Acţiunea Buzăului”.şi spăla păcatele trecutului,oarecum „verde” dar, credem noi,mai ales pentru a-şi probasentimentele profund naţionaliste,anticomuniste şi antisovietice,primeşte acceptul de a însoţi, încalitate de reporter de front, trupeleDiviziei 5 Infanterie Buzău, încomponenţa căreia intrauregimentele 8 Buzău, 9 RâmnicuSărat şi 7 Prahova, în luptele ce vorurma pentru eliberarea Basarabieide sub ocupaţia sovietică.De altfel, ziaristul buzoian vaparticipa, alături de trupele româneşi germane, la cele mai importante- 40 -bătălii desfăşurate pe teritoriulBasarabiei, inclusiv la luptelepentru cucerirea Odesei, aşa cumel însuşi menţionează în volumulde reportaje „Drumuri de sânge. Dela Prut la Odesa”: „Plecat pe front,cu o unitate din această Divizie, amsimţit toată pătimirea româneascăde la Mândreşti, Moruzeni,Hârtopul Mare, Zahaicana, MovilaSpânzuraţilor şi Orhei, pentru caapoi să freamăt în mijlocul marilormomente de încleştare şi luptegrele de la Cota 110, Hagi-Bey,Vigoda, Dalnic şi Odesa. Pedrumuri de sânge, ostaşii Buzăului,Râmnicului-Sărat şi Prahovei aurăzbit fără precupeţire, risipindtirania întunericului şi aducândlumina dreptăţii”.Scriind într-un registru purjurnalistic, ancorat la realitateaimediată a dramaticelor sceneepopeice la care a participat,George Pâslaru dovedeşte cuprisosinţă talentul său de adevăratreporter, în care literaturizareaevenimentelor este dibaci ocolită,marşând pe descrierea frustă darsemnifictivă a faptelor de eroismale ostaşilor români în luptele cuinamicul. Acest fapt, autorul îlrecunoaşte, în prefaţa cărţii, astfel:„Fără a da acestei cărţi aspect şipretenţii literare, mă mulţumesc a oînfăţişa tuturor, ostăşeşte, aşa cumsufletul meu a putut-o zămisli,fragmentar, în răgazul nesigur