Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂnemţi şi tătari care dau foc caselor satului. 6 Asistam ladezastrul ce îl făceau. Un soldat sas din grupă mi-aspus: - Domnule sergent, în casa asta din margineeste o ladă cu făină; nu ar fi bine să o dăm afară, sănu ardă, că e păcat. Am intrat în casa care ardea şiVişeul de Sus, Maramureş, 1940am scos amândoi lada cu făină, din care, mai târziu,am făcut un fel de turte pe care le-am mâncat. Pefundul lăzii era un cufăraş cu lucruri mai mult femeeşti;eu am oprit un şervet de şters pe faţă, iar celelaltele-au împărţit între ei cei din grupă.Noaptea a fost foarte geroasă. Noi ne-am odihnit înnişte grajduri de la marginea satului. A doua zidimineaţa a venit un maior de la divizie, pentru acoordona operaţiunile. La grupa mea, la care a adusşi o piesă de mitralieră, am început escaladareamuntelui. Era o pădure de fagi şi stejari mari şi răzleţi.Zăpada era cam de un lat de palmă. Aveam doicercetaşi, cam la 30-40 m. înainte, pe cărarea pe carese retrăseseră ruşii cu o zi mai înainte. Urmam, cutrăgătorul la puşca mitralieră şi restul grupei. Urcasemaproximativ 500 m., când am fost primiţi cu focuri dearmă. Unul din cercetaşi, sas din Ardeal, a fost rănit lamână şi a venit, peste cap la vale. Eu am sărit îndreapta, după un copac, trăgătorul de la puşcamitralieră lângă mine, ceilalţi s-au adăpostit pe undeau putut. Din partea stângă a tras cu arma, glonţul atrecut peste mine şi a spart cilindrul la puşca mitralieră,luîndu-i pielea de pe degete, la mâna stângă,trăgătorului. Am vrut să văd de unde trag şi am ridicatcapul de la pământ. Şi, în acea secundă, glonţul atrecut prin mine, intrând prin mijlocul esofagului şi aieşit prin partea de dinafară a spetei, la mâna dreaptă.Mâna dreaptă mi-a amorţit şi nu am mai putut luapuşca. Am scos, cu mâna stângă, sacul de merindede după cap şi mi-a căzut şi căciula, pe care nu ammai luat-o. Când am întors capul să-i văd pe ai noştri,nu mai era nici unul. În acele secunde am făcutsocoteala că, dacă rămân pe loc, sunt terminat,deoarece, dacă ruşii şi partizanii veneau mai jos şi măgăseau, nu mă duceau la spital, ci mă achitau. Amales soluţia; m-am ridicat în picioare şi am coborât lavale, tot pe unde urcasem; au tras cu arma după mine,dar nici un glonţ nu m-a mai lovit. A fost greu până amscăpat într-o vale, unde gloanţele nu mai puteau săajungă, ele merg razant.În vale, i-am ajuns pe cei cu mitraliera şi, când amvrut să le spun că sânt rănit, am văzut că nu mai potarticula din cauza rănii din gât. Am putut urca puţin înpartea cealaltă, dar puterile îmi scădeau. Din parteacealaltă a muntelui a venit grupa a II-a, cu sergentulZeraulea Vasile (originar era ţigan, din Sântioana,Târnava Mică; om foarte inteligent, inimos şi deomenie). Când a auzit că sunt rănit, a venit, m-a luatpe arme şi m-a dus până la căruciorul de cărat răniţi.Ne-a dus până în vale, unde am stat toată noaptea.Plămânul drept mi s-a blocat, deoarece, pe unde atrecut, glonţul a rupt alveolele. Şi, totuşi, am avutnoroc, pentru că, dacă nu ridicam capul de la pământ,în acea secundă glonţul m-ar fi lovit în cap şi acolorămâneam pe veci.Până spre seară am stat în grajdurile de care amspus mai sus. A venit un camion care m-a dus laambulanţa de la primul oraş, Staricrim. Mi-a făcutinjecţia şi, până a doua zi dimineaţa, nu am mai simţitnimic. A doua zi am fost duşi la spitalul din Simferopol.Pe gură scuipam sânge închegat şi, o altă parte, sescurgea prin rana din spate.Peste două săptămâni, cei care aveam răni maigrele, am fost duşi la Sarobas?, de unde am fost aduşicu avionul până la Tiraspol, la spital. Doctorul NicolaeCoatu, din Buzău, era la acest spital; a întrebat cineeste din Buzău şi, când a auzit că sunt din Pleşcoi,i-a spus sergentului ce deservea să-mi dea hranăbună, însă eu nu puteam să mă hrănesc din cauzarănii din gât.În acest spital nu ne-a ţinut decât câteva zile şine-a dus la spitalul militar Galaţi. Încet, sângele s-ascurs şi am început să respir şi cu plămânul drept. Odoamnă doctor, care lucra la spital, m-a întrebat dacă- 68 -