Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

TEATRELE DE OPERAŢIIComandamentele regionale ale ISAF (după “Afganistan – Changing the Frame,Changing the Game”, de Yll Bajraktarişi Peter Roady , Harvard Kennedy School, martie 2009)americană, intenţie materializată, începând cu august2006, prin intrarea sub comandă NATO a forţelorarmate canadiene, britanice şi olandeze dislocate peteritoriul afgan.După implicarea majoră a statelor NATO în sudulAfganistanului (septembrie 2006), până în prezent,deteriorarea situaţiei de securitate a continuat gradualascendent.Din februarie 2002, în baza Hotărârii ParlamentuluiRomâniei, armata română participă cu trupe la celedouă misiuni de pe teritoriul Afganistanului. Astfel, încadrul operaţiei “Enuring Freedom”, condusă deStatele Unite ale Americii, România participă cu unbatalion de infanterie (405 militari) în Kandahar, iar încadrul ISAF cu 51 militari (un pluton Poliţie Militară încadrul Brigăzii Multinaţionale din Kabul, o aeronavă C-130 cu 14 militari şi 12 ofiţeri de stat major încomandamentele multinaţionale).Din 2002 şi până în prezent, se disting doi factori: 1.prezenţa militară internaţională în Afganistan esteautorizată de către Consiliul de Securitate al NaţiunilorUnite pentru apărarea şi impunerea ordiniiinternaţionale. În acest mod, prezenţa ISAF înAfganistan diferă de ultima invazie şi ocupaţie străinăa Afganistanului; 2. prezenţa ISAF este la cererea şicu aprobarea instituţiilor afgane, democratic alese.În opinia noastră, Afganistanul se află, astăzi, întrunmoment de răscruce. Eforturile comunităţiiinternaţionale de stabilizare şi reconstrucţie a uneisocietăţi desfigurate de decenii de conflict au aspectulunei misiuni aproape imposibile. Deşi în ultimii ani,progresul făcut este evident, totuşi tarele trecutuluiameninţă prezentul şi viitorul Afganistanului. Absenţaunui stat şi a unor instituţii autentice, inexistenţa unei- 20 -economii funcţionale, primitivismulinfrastructurii, revenirea talibanilor -toate acestea ameninţă efortulcomunităţii internaţionale de atransforma pentru prima datăAfganistanul într-o poveste desucces.În acest context, evaluareacondiţiilor se poate face pe treidimensiuni interconectate:securitate, guvernare şi dezvoltare.Securitatea asigură dezvoltarea, oguvernare stabilă intensificăsecuritatea; dezvoltarea creeazăoportunităţi şi multiple câştiguri, decreştere a securităţii şi a eficacităţiiguvernării. Este un ciclu de cauzăşi efect, securitatea fiind condiţianecesară unei bune guvernări şi aunei dezvoltări durabile.1.3 SecuritateaSituaţia de securitate se menţine tensionată.Grupările insurgente continuă să execute atacuriasupra Forţelor Coaliţiei Multinaţionale (FC, FMN) şiForţele de Securitate Afgane (FSA).Inamicul este reprezentat de mişcarea insurgentă(forţele militante de opoziţie – FMO). Această mişcareeste caracterizată de existenţa unui număr mare degrupări, care acţionează asimetric pe teritoriul ţării.Aceste grupări, în ordinea importanţei lor ca implicareşi amploare a activităţii, sunt: mişcarea talibană(TB);Hezb-e Islami/Gulbuddin (HIG); Al-Qaida (AQ); altegrupări şi organizaţii extremiste care operează peteritoriul Afghanistanului (IMU - Mişcarea Islamică dinUzbekistan, IMB - Mişcarea Islamică din Baluchistan,Mişcarea Islamică din Turkmenistan); lorzii războiului,reprezentaţi de membri ai guvernului sau airezistenţei; reţeaua de narco-traficanţi; infractorii.În ciuda diversităţii aparente a diferitelor grupăriinsurgente din Afganistan, la nivel de individ saugrupuri mici de luptători, ţinând cont de capabilităţile şimotivaţia fiecăruia, afinităţi sau ideologie, se poateface o împărţire pe următoarele niveluri generale:- nivelul 1 sau „nucleul dur”, include şi luptătoriiextremişti străini. Reprezintă cea mai periculoasăcategorie şi cuprinde membrii devotaţi cauzei TB, HIG,Al-Qaida, precum şi luptători străini (de regulă, arabi -egipteni, saudiţi, tunisieni, algerieni, sudanezi etc. -precum şi din fostele republici sovietice - uzbeci,tadjici, kirghizi sau ceceni - sau chiar cetăţeni dinvestul extrem al Chinei - etnia uigher), mai bine instruiţişi cu experienţa câmpului de luptă acumulată în alteconflicte, în special din Orientul Mijlociu şi Africa. Suntorganizaţi în grupuri mobile permanente, constituitedin 200 – 400 de luptători permanenţi, în fiecare