Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂMihai P. Niculescu (1919-2007), născut la Pleşcoi, jud. Buzău, în familiaunui agricultor; şcoala primară, în comuna natală, unde îl are învăţător, înclasa a VII-a, pe Constantin (Vasile) Mogoş (1910-1999), cel care va publicaromanul autobiografic „Rănit de schija brandului” (1942). Încorporat,la 15 martie 1939, la Grupul Vânători Călări din Dumbrăveni; 10.02.1941, afost avansat sergent. De la 22.06.1941, până la 15. 03. 1942, când esterănit, va fi pe front; spitalizat, apoi, de la 10.05.1942, concediu medical 60de zile. Rănit „în şi din cauza serviciului militar”, în timpul serviciului degardă, la 14 09.1944. Desconcentrat la 1.03. 1945, cu invaliditate 20%. Decoratcu medalia „Serviciul Credincios” cu spade clasa a III-a (brevet 4492).Însemnările care urmează provin din unul dintre caietele sale cu caractermemorialistic, scrise, probabil, la îndemnul fostului său învăţător, cu carereluase, după pensionare, legătura. Subtitlurile şi notele aparţin redacţiei.Sergent Mihai P. Niculescu, 1942.Cămile, ger şi mere la AluştaLa intrarea în Crimeea am văzut pentru prima datăîn viaţă cămile. Probabil, prin apropiere, a fostorganizată o grădină zoologică. Intrarea în Crimeease face pe o şosea, care, în dreapta, e udată de apeleMării Negre, iar în stânga de apele Mării Azov.Au fost obstacole pentru a bloca intrarea în Crimeea,însă geniştii şi tancurile germane au trecut pesteaceste obstacole. Şoseaua asfaltată ducea laSimferopol, capitala Crimeei. Mai departe erau oraşeleStari Crim şi Carasu Bazar. Terenul era neted, ocâmpie frumoasă şi foarte roditoare. În dreapta sevedeau munţii Iaila, începând din apropiere deFeodosia (port la Marea Neagră), până la Sevastopol,pe lângă malul Mării Negre era un lanţ de munţi. Ammers pe şoseaua ce trece munţii până la satul Aluşta.O privelişte de neuitat se vedea de pe culmeamunţilor. Din marginea mării, ca un munte se vedeauapele Mării Negre, până dispăreau la orizont, dincauza rotunjirei pământului.Unitatea noastră s-a retras pe versantul dinsprecâmpia Crimeei. O casă a pădurii şi câteva case dinapropiere foloseau adăpostului pentru repausul denoapte. Se putea dormi pe un pat sistem prici, iar ceimai mulţi pe jos, până lângă uşă. Eram aşa de mulţifaţă de adăpost că, dacă te culcai pe o parte, greu temai puteai întoarce şi pe cealaltă. O grupă din plutonulnostru făcea pază la jumătatea drumului dintre bază şivârful trecătotorii. Aveam ca adăpost foile de cort.Trebuia să stăm acolo 24 ore, şi asta pe un timp când,dacă începea să bată crivăţul, într-o jumătate de orăpământul îngheţa 1 . Foc mai puteam face ziua, darnoaptea puteam fi reperaţi de inamic.Ziua treceau localnici şi, în special, femei, careveneau din câmpie şi treceau munţii la satele lor, cu20-25 kg. grâu în spate, pentru a putea face pâine lacopii. Într-o zi au venit de pe partea cealaltă amuntelui, de pe malul Mării Negre, nişte ruşi cu ocăruţă. Aveam obligaţie să vedem dacă au şi lucrurinepermise. Aveau mai multe lăzi cu mere. Am întrebatunde le duc şi ne-au spus că la comandamentulnemţesc şi că aceştia le plătesc cu bani. Am cerut săne dea şi nouă mere pe bani nemţeşti, deoarece eramîn subzistenţa lor, ne da ceva bani, dar nu aveam ceface cu ei. Ne-au dat, dar, când au ajuns lacomandantul nostru, l(t). m(aj). Pintilie Grigore, careştia şi ruseşte, a reieşit că am luat mere ce trebuiau săajungă la nemţi. A trimis un ostaş din altă grupă, să neprezentăm la D-lui, în pas alergător la unitate. Ne-amprezentat în pas de manevră şi din locul în care amfost văzuţi de comandantul care ne aştepta. Am fostînvinuiţi că am luat un lucru care trebuia să ajungă lacomandanţii noştri. Am spus că le-am plătit cu aceeaşimonedă cu care le plăteau şi comandanţii. A începutpedeapsa cea mai obişnuită: culcaţi – drepţi, repetatăîn continuare. Am executat prima, după care amrămas în picioare. Ceilalţi, în loc să se solidarizeze cumine, au executat în continuare. Am fost întrebatmotivul pentru care nu am executat ordinul. Am spuscă nu ne simţim vinovaţi, deoarece am plătit produsulşi faptul că stăm în viscol şi frig 24 ore este destulăpedeapsă pentru noi. Totodată, i-am spus că D-lui stăbine şi la căldură şi ne consumă din raţia noastră câtare nevoie. S-a înfuriat destul de tare şi mi-a luatcomanda grupei şi a dat-o caporalului OgreanuNicolae, care era codoşul lui. Momentan eram hotărâtsă merg la raport la Domnul general Manoliu, 2 săraportez cele întâmplate, dar m-am gândit că nici eln-o să-mi dea mie dreptate. Nu aveam nici o misiuneîn cadrul plutonului.Trei milioane de sticle de şampanieÎn apropiere de anul nou am primit ordin să plecămîn partea de răsărit a Crimeei, deoarece ruşii audebarcat la Feodosia, port în partea de sud la MareaNeagră. De dimineaţa până seara am mers aproape- 66 -