Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂgăseau diviziile 216 şi 306 germane. Divizia 109germană se afla în regiunea Galbenu, Divizia 115, laDragu, Divizia 11 bavareză staţionează la Vişani, iarDivizia 217 se cantonase la Filipeşti. Divizia 1 bulgarăcucerise satul Batogu. Din informaţiile deţinute deMarele Cartier General, germanii aveau în zonă şipatru divizii de cavalerie 2, 3, 6 şi 7, 38 superioritatealor fiind considerabilă.Trupele ruse dispuneau, în linia întâi, de 6 divizii deinfanterie şi o brigadă de cavalerie, iar în linia a 2-a sebazau pe trei divizii de infanterie şi o jumătate dedivizie de cavalerie.În dimineaţa zilei de 13 decembrie 1916, nemţii auorganizat un atac vijelios. Un regiment rus decavalerie, care ocupa poziţiile între Râmnic şi DealulSecăturii, a părăsit liniile de luptă, lăsând astfel un golimportant între Batalionul 3 din Regimentul 3 infanterieşi Regimentul 30 infanterie. 39Profitând de această situaţie favorabilă, adversalulatacă prin breşă Dealul Măgura, supunând, mai întâi,poziţiile romîne unui intens bombardament de artilerie.Regimentul 30 infanterie se retrage înapoia cotei 854,sub protecţia Regimentului 22 infanterie, care oapăra. Bătălii grele se dau şi în apropiere deUlmuşoru, unde o întreagă companie română estenimicită, luptând la baionetă. 40Trupele ruse de cavalerie au fost şi ele respinse.Către seară, inamicul a ocupat Poiana Jariştei, cota510, de pe Valea Câlnăului. Confruntări sângeroasepoartă ostaşii Diviziei 6 infanterie, pentru cota 417,care a trecut dintr-o parte în alta de mai multe ori. 41Românii au înfruntat inamicul superior numeric, dar şica dotare, în zona Dealul Babei (cota 579), până lanord de Putreda Mare, la Murgeşti, unde începea liniade rezistenţă a Diviziei 34 rusă. Militarii ţarişti, aflaţilângă Regimentul 10 infanterie Putna, au părăsitpoziţiile de luptă, ele fiind imediat ocupate de inamic. 42Nemţii au profitat destul de rapid de lipsa decombativitate a multor divizii ruse. Ele nu luptau cuînsufleţire, deoarece cauza le era străină. Mulţi soldaţişi ofiţeri erau înrolaţi de aproape doi ani şi jumătate, iaroboseala începuse deja să-şi spună cuvântul. Situaţiacelor de acasă nu era bună, multe terenuri din Rusiaau rămas nelucrate, ca urmare a insuficienţei forţei demuncă. Comandamentul rus de la Moghilev consideracă linia de apărare trebuia să fie pe Siret. ConstantinKiriţescu arată, în lucrarea menţionată mai sus, că în3/16 decembrie 1916, Comandamentul rus dinRomânia, condus de generalul Zaharov, a expediat unraport Regelui Ferdinand, dezvăluind intenţia de a-şiretrage forţele în spatele Siretului. Acelaşi lucru erareflectat şi în ordinul de operaţii semnat de generalulZaharov unde „se indica fiecărei unităţii sectorul ceavea să-l ocupe.” 43Numeroşi contemporani au surprins, în amintirile lor,atitudinea arogantă, dispreţuitoare a militarilor ruşi.Generalul Alexandru Stoenescu, pe atunci colonel,relatează în jurnalul său această stare de spirit:„Am găsit oraşul Rm. Sărat sub acelaşi aspect caBuzăul: aglomeraţie enormă, haos, am fost cazaţi încazărmile Regimentului 9 Infanterie, de oboseală,aveam 39 grade. Repaosul de noapte mi-a redatputerile.” Ofiţerul român descria atitudinea reprobabilăa ruşilor, care „ziua mergeau înainte pe front, seîntorceau noaptea (....) şi iar petreceau ziua cu muzică(...). Fiind regiune viticolă mai toţi erau beţi, nu teputeai înţelege cu ei, fel de fel de scandaluri, noroc căs-a ordonat vărsarea vinului de la locuitori.” 44Generalul francez Victor Pétin, în 1916 colonel, şefde stat major al Misiunii ,,Berthelot” din România,arată în cartea sa de memorii, publicată la un deceniuşi jumătate după derularea evenimentelor, că germaniiîşi concentrează efortul de-a lungul axei căii ferate şia drumurilor spre Râmnic, având în faţă o singurădivizie rusească, 15, care s-a luptat onorabil. Aceastaa fost ajutată de Divizia 34 (aflată în debandadă), darretragea a fost inevitabilă, generalul Zaharovordonând retragerea şi evacuând, astfel, fără să fieobligat, magnificile poziţii pe care erau postate.Dobrogea era şi ea, în acelaşi timp, evacuată înîntregime. 45Profitând de situaţia favorabilă, forţele germanoaustro-ungareau trecut la ofensivă. Divizia 3 infanterieromână este supusă unui puternic atac din direcţiaDealul Poienile. Ostaşii ei se retrag pe poziţiile de laLanurile, inamicul ocupă satul Motrău. La rândul ei,Divizia 1 infanterie română face faţă cu greu ofensiveivrăjmaşe pe aripa dreaptă şi la centru, în sectorulCătăuţi-Spidele-Valea Salciei. 46 Atacurile inamice aufost favorizate şi de faptul că regimentele diviziei decavalerie ţaristă, care ocupau sectorul Dealul Hărjei-Modreni, au părăsit poziţiile fără luptă. Divizia 109infanterie germană, susţinută de 15 baterii de artilerie,au atacat viguros sectorul Bălăceanu, ocupat dediviziile Corpului 4 Armată Siberian. Rezistenţamilitarilor ruşi a fost foarte slabă, iar inamicul a ocupatdestul de uşor comuna Bălăceanu. 47 Situaţia deveneatot mai critică.Generalul Al. Averescu a informat, în aceste condiţii,Marele Cartier General despre situaţia extrem degravă existentă pe teren. El a expediat, pe 14decembrie 1916, telegrama cifrată nr. 2489 RegeluiFerdinand, subliniind că: „Pe tot frontul inamicul atacăcu unele rezultate favorabile lui în sectorul care aaparţinut Divizia a 15 - a, trupele ce au înlocuit-o aufost puse în debandadă. (...) Trupele Brigăzii a 7-amixte române şi ale Diviziei a 12-a de cavalerie rusăîşi menţin poziţiile în gara Putna, care trecuse de maimulte ori dintr-o mână în alta. Divizia a fost întărită cuBrigada 15 Călăraşi sosită de la Focşani şi cu trei- 36 -