Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

TEORIE MILITARĂNATO în cadrul Parteneriatului pentru Pace, ca şi implicareaîn misiuni internaţionale în zone de conflictfierbinţi de pe mapamond au constituit tot atâtea oportunităţipentru armata noastră de a-şi demonstra calităţile,profesionalismul şi de a câştiga respectul şiîncrederea partenerilor occidentali.În pofida unor limitări din punct de vedere alînzestrării cu armament şi tehnică de luptă, al barierelorlingvistice şi a eforturilor de realizare a interoperabilităţiişi compatibilităţii cu structurile militareoccidentale, militarii noştri s-au impus prin inteligenţanativă românească, prin strădania de a se ridica lanivelul armatelor moderne cu care a trebuit să coopereze.Şi, ceea ce este important, ei au reuşit săconvingă, dovedindu-se remarcabili prin capacitateade a comunica şi de a coopera în situaţii dintre celemai complexe.Prin urmare, în concordanţă cu obiectivele depolitică externă şi conform angajamentelor internaţionaleasumate, Armata României a fost obligatăsă pregătească şi să desfăşoare forţe şi mijloace deoperaţii de menţinere a păcii, în scopul soluţionăriisituaţiilor de criză care afectează interesele comunităţiiinternaţionale şi, implicit, pe cele naţionale. Treptat, armataromână a fost angajată în misiuni multinaţionaleşi întrunite cu structuri aparţinând tuturor categoriilorde forţe ale armatei, fiind implicată în securizarea şireconstrucţia unor state în zone de conflict fierbinţi dinlume, cum au fost Balcanii de vest, Irak, Afganistan.Astfel, în baza opţiunilor politice ale statului român,participarea armatei la operaţii multinaţionale a vizat:- sprijinul comunităţii internaţionale în asigurareapăcii şi securităţii internaţionale;- afirmarea rolului României de generator de securitateşi stabilitate;- dezvoltarea şi diversificarea cooperării cu toatestatele;- instruirea şi pregătirea unităţilor şi efectivelor participante,corespunzător particularităţilor mediului internaţionalde securitate şi al modului de acţiune înzonele de conflict şi război;- realizarea criteriilor de standardizare şi interoperabilitatecu armatele statelor membre ale NATO.Toate aceste prezenţe militare în teatre de operaţii,din perioada de preaderare la NATO, au acumulat unimens capital şi numeroase lecţii învăţate, care aucântărit enorm în admiterea României şi a armateisale în Organizaţia Atlanticului de Nord, care areprezentat, în fapt, o recunoaştere a valorii şi efortuluioştirii române pentru a deveni un partener şi aliat deîncredere.În consens cu interesele naţionale şi urmărind îndeplinireaobiectivelor specifice procesului de reformăşi integrare în NATO, au fost vizate obiective cu beneficiipentru Armata României, precum:- realizarea interoperabilităţii operaţionale cu structurilemultinaţionale din armatele moderne;- operaţionalizarea şi optimizarea unor structuri destinateasigurării iniţiativelor militare de cooperare custatele din arealul regional şi subregional;- constituirea, pregătirea şi operaţionalizarea unorstructuri specializate pentru participarea la controlularmamentelor convenţionale, de combatere a proliferăriiarmelor de nimicire în masă, a terorismului şicrimei organizate;- prevenirea şi gestionarea unor situaţii de crizăpolitico-militară care pun în pericol stabilitatea şi securitatearegională;- participarea la acţiuni pentru prevenirea extinderiiori lichidării efectelor situaţiilor de criză;- participarea la prevenirea şi înlăturarea unor catastrofeşi dezastre.Prin acţiunile şi măsurile operate în sistemul militarromânesc, s-a reuşit intrarea în normalitate, asemeneaarmatelor occidentale, în sensul implicării armateinoastre în misiuni specifice, potrivite cu înzestrarea,pregătirea şi capabilităţile puse la dispoziţie. Cu altecuvinte, Armata României a depăşit graniţele naţionaledupă mai bine de 50 de ani de îndoctrinare...3. Angajarea în misiuni internaţionaleşi câştigurile în plan militarÎn primul rând, trebuie să avem în vedere componentapolitică. România a devenit un partener credibilpentru statele din Alianţă, militarii noştri acţioneazăumăr la umăr cu cei ai statelor occidentale, asigurând,astfel, servicii deosebite statului român, prin prezenţaactivă la susţinerea unor cauze comune, apărând intereselenaţionale şi nu numai, chiar cu preţul vieţii, încele mai diferite şi îndepărtate zone de operaţii.În al doilea rând, este vorba de beneficiile de care sebucură componenta militară a participării noastre laoperaţiile multinaţionale, printre care enumerăm:- creşterea nivelului de pregătire a militarilor şiunităţilor, în ansamblu, a capacităţii operaţionale, caurmare a acţiunilor desfăşurate în comun cu forţelecelorlalte state participante, într-un mediu de război,ostil atât din punct de vedere al climei şi reliefului, câtşi al acţiunilor asimetrice executate de adversar;- creşterea gradului de interoperabilitate datorităacumulării de noi cunoştinţe, respectării standardelorNATO, a procedurilor operaţionale, dar şi al operăriipe tehnică de provenienţă occidentală. În acelaşi timp,se verifică şi modul cum tehnica noastră de luptă, defabricaţie naţională ori de import, existentă în dotare,rezistă la condiţiile climaterice dificile din zonele de operaţiirespective;- prezenţa în teatrele de operaţii reprezintă cea maibună cale de a valida procesul de pregătire, de a verificaeficacitatea instrucţiei şi de a aduce, pe baza lecţiilorînvăţate, corecturile necesare evoluţiei sistemuluimilitar de formare a luptătorilor:- 76 -