Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂîncă din 1 decembrie ostaşii ţarişti se retrag pe liniagenerală Rm. Sărat - Viziru. Divizia de cazaciTerekskaia cedează satul Pleşcoi. Satul Muceşti esteşi el ocupat de inamic, 14 Aceiaşi soartă au şi cele douăbatalioane din Regimentul 133 infanterie rus, trimis însprijinul Diviziei ruse de cazaci. Nici Divizia 1 cazaci deDon nu rezistă atacului din comuna Stâlpu, în direcţiapădurii Spătaru. Germanii au ocupat satele Costeşti şiGherăseni. În noaptea de 1/14 - 2/15 decembrie 1916,Divizia 13 infanterie bavareză pătrunde în Buzău. 15Unităţile ruse se regrupează, în ziua de 3 decembrie1916, pe frontul Furu Mare – Bisoca – Niculeşti. Urmasă sosească încă o divizie de cavalerie ţaristă. Deasemenea, documentele vremii semnalează sosireaîn sectorul Rm. Sărat a diviziilor 13 şi 34 de infanterieruse. 16 Grupul generalului rus Aliev se afla în searazilei de 2 decembrie încă în retragere. În sectorulBisoca – Niculeşti trebuia să vină o divizie de cavaleriecaucaziană. În schimb, Divizia de cavalerieZaamurskaia sosise la Focşani, dar a fost dirijată pelinia Bisoca (cota 1417 – Furu Mare), făcând legăturala dreapta cu detaşamentul colonelului Sturdza şi înstânga cu Divizia 3 infanterie română. În zonă maitrebuiau să sosească alte două divizii de cavalerieruse: a 12 a, respectiv Usuriskaia. 17Această desfăşurare de forţe se explică prinîngrijorarea manifestată de posibilitatea pătrunderiiinamicului pe frontul de la Caşin şi Oituz, unităţile rusedeplasându-se destul de încet. Generalul Gurkopretindea că forţele ţariste nu pot fi trimise în numărmai mare datorită stării proaste a căilor ferate dinBasarabia şi din România. 18 Astfel, cele două diviziipromise generalului Averescu: Zaamurskaia şiUsuriskaia au sosit pe front la 4 decembrie 1916, iarDivizia Tuzemna a venit şi mai târziu. 19 Marile unităţiromâne erau într-o accentuată stare de epuizare.Regimentul 22 Dâmboviţa din Divizia 3 infanterienumăra doar 340 oameni şi trei mitraliere. Artileria maidispunea de două baterii de obuziere, alte două detunuri cal. 75 mm, precum şi o baterie de munte aflatăla dispoziţia Brigăzii 5 infanterie. 20 O situaţie similarăîntâlnim şi în Divizia 6 infanterie română.Bătălia propriu-zisă de la Râmnicu Sărat începe înzorii zilei de 3 decembrie. Cavaleria germană porneşteofensiva în direcţia Buzău - Râmnicu Sărat, la ora 4dimineaţa. Inamicul a respins, cu două divizioane,patrulele ruseşti, desfăşurându-se pe de o parte şi altaa căii ferate Râmnicu Sărat - Buzău. Cavaleriştiiprusaci erau susţinuţi de patru batalioane deinfanterie, întărite cu artilerie grea. Ei trec pe malulnordic al râului Buzău, în sectorul Scurteşti –Stănceşti, şi continuă înaintarea. Divizia 1 de cazacide la Don şarjează de două ori, însă fără succes, şise retrage de pe frontul Ziliştea-Boboc în zonaSălcioara-Ghergheasa.Inamicul declanşează, în ziua de 3 decembrie 1916,un puternic foc de artilerie în sectorul Dumitreşti.Brigăzile 2 şi 5 din Divizia 1/17 infanterie rezistăcanonadei. A doua zi, soseşte aici divizia de cazaciZaamurskaia şi va ocupa poziţiile din sectorul Sterej –Furu Mare – Bisoca. Divizia de cazaci de Don se aflăîn sectorul Bisoca – Niculeşti, iar Divizia Tereskaiacontrolează sectorul sud Niculeşti – Pipera – ValeaRaţei. Din cele două divizii ruseşti, doar diviziaZaarmuskaia dispunea de efective complete. 21 Trupeleromâno-ruse aveau în faţă unităţile de elită ale armateigermane, grupate în Corpul Alpin bavarez. Printreofiţerii acestui corp se află şi locotenentul ErwinRommel, viitorul mareşal al lui Hitler. El comandaCompania 20 a primei divizii. (În anul 1973, luiRommel i s-a a publicat lucrarea memorialisticăintitulată „Infanterie greiftan” (Infanteria atacă), undeprecizează că a luptat, mai întâi, în zona Bisoca –Dumitreşti – Pietrioanu, apoi pe cota 1001, dealulMăgura Odobeştilor). 22Forţele Puterilor Centrale înaintau pas cu pas. Pe 5decembrie, trupele inamice au fost semnalate însectorul Diviziei 1/17 infanterie în localităţileMânzăleşti – Vintilă Vodă – Niculeşti şi pe ValeaSlănicului. În aceleaşi zi, ele au pus stăpânire peînălţimile de la vest de Racoviţeni, respectiv sateleVadu Soreşti şi Fundeni. 23 Cu toate acestea, trebuiesă subliniem că unităţile Corpului 3 Armată român aureuşit să stăvilească înaintarea inamicului pe VăileHârboca şi Câlnău. Corpul ocupa un front relativ larg,începând de la cota 417, aflată la sud de satulRacoviţeni, şi până în valea Zăbalei, din zonaVrancei. 24În ziua de 7 decembrie, germanii au pus stăpânirepe satele Aldeni – Blăjani – Floreşti – Niculeşti - GuraPopii. Forţele române au trebuit să se retragă pepoziţiile de apărare anterioare. 25În sectorul Oituz – Vrancea - era linişte, dar însectorul Grupului Râmnic se continua organizareapoziţiilor. Unităţile Diviziei 21 infanterie controlaulocalităţile Jitia, Dumitreşti, Poiana Jariştei şi ocupauDealul Duiului. Ele dispuneau de piese de artileriepuţine şi cu bătaie scurtă. 26În aceeaşi zi, inamicul a înaintat spre satulMânzăleşti cu o coloană având puterea unui regiment.Forţele germane erau însă obosite, de aceea atacul afost amânat pentru data de 9 decembrie. Rolulprincipal îl aveau două grupuri. Primul, comandat degeneralul Kraft, a primit misiunea să ajungă pe ValeaRâmicului Sărat, la Dumitreşti, ocupând zona. Aldoilea grup, condus de generalul Kuhne, trebuia sămenţină frontul şi să respingă inamicul. În rezervă, segăsea Corpul de cavalerie. 27După un intens bombardament de artilerie, inamiculatacă furibund poziţia ruso-românădin văile Oituz şi Caşin.- 34 -