Nr.7 - Armata şi societatea. - Fundaţia "Mareşal Alexandru Averescu"

ISTORIE, CULTURĂÎn legătură cu acest trist episod, jurnalul de operațiial Diviziei 13 Infanterie menționează: ”Regimentul 48Infanterie care trebuia să atace satul Roșia, nefiindsusținut pe flancul stâng de un batalion din Regimentul44 Infanterie(care trebuia să execute o mișcare deîntoarcere) deși pătrunsese în parte din tranșeeleinamicului din satul Nou Săsesc, a fost silit să se retragăcu mari pierderi” 2 .Ulterior, Regimentul 48 Infanterie Buzău, incompletrefăcut, în rezerva Diviziei 13, este trimis pe defileulOltului, spre Câineni, pentru a evita încercuirea întreguluiCorp 1 Armată (Grupul de Olt), prin remarcabila manevrăa Corpului Alpin Bavarez.Imaginea completă a situației frontului, după bătăliaSibiului și retragerea Corpului 1 Armată pe defileulOltului, este foarte bine redată de istoricul C.Kirițescu, înlucrarea Istoria războiului pentru întregirea României.Acesta prezintă atât situația inamicului, care, inițial seorientase cu forțele principale spre est, în intenția de arespinge unitățile Armatei a II-a române și a cuceriBrașovul, lăsând în poziție, în fața unităților Grupului deOlt, doar Corpul Alpin bavarez întărit, cu misiunea de apăstra aliniamentul câștigat și de a hărțui unitățileromânești demoralizate, cât și situația Corpului 1 Armatăromân, care reușise să se retragă cu greu prin defileulOltului, cu pierderi grele în oameni și mai ales în materialde război, înfrânt și slăbit, dar nu distrus 3 și, întărit cuFalkenhayn şi statul său major pe frontul românesc, 1916.Divizia 20 Infanterie, care-i sărise în ajutor dinspre sud,atunci când fusese în pericol de încercuire, bloca ambelemaluri ale râului Olt, pe vechea linie de graniță, în zonalocalității Câineni.După victoria de la Brașov, Falkenhayn identifică, înPitești, următorul punct de importanță strategică și celmai scurt drum spre capitala țării, spre care îndreaptă,peste Carpați, acțiunea convergentă 4 a două grupuri dearmate, Grupul Morgen, prin Câmpulung Muscel, șiGrupul Krafft, prin Curtea de Argeș.Astfel, Grupul Krafft, denumit astfel după generalulKrafft von Delmensingen, comandantul Corpului AlpinBavarez - unitate ce constituia nucleul acestei forțe, va fiîntărit considerabil cu mari unități germane și austroungare,dintre care unele odihnite, proaspăt debarcatepe front, altele specializate în lupta în teren muntos, darîn mod considerabil cu artilerie de mare calibru, bateriide calibrul 210 și 305 mm, domeniu în care germaniidețineau superioritatea absolută 5 .Pe lângă noul dispozitiv defensiv adoptat în maregrabă, o altă schimbare la Grupul Olt era și aceea acomenzii, în data de 18 septembrie/1 octombrie, MareleCartier General înlocuindu-l pe generalul Popovici, pentruezitările manifestate pe câmpul de luptă, precum șipentru incompetența în conducerea și organizareaforțelor aflate în subordine 6 , cu generalul DavidPraporgescu, un soldat de elită cu frumoase însușirisufletești și profesionale 7 .Din nefericire, după numai câteva zile, în data de 30septembrie/13 octombrie, generalul David Praporgescuva fi rănit mortal de schijele unui proiectil inamic, în timpce inspecta o poziție din linia întâi, în zona înălțimii Coți,fiind primul general român căzut la datorie în PrimulRăzboi Mondial. La comanda Grupului Olt a fost numitgeneralul Petala, fost comandant al Diviziei 9 Infanterie înDobrogea.Cât despre despre capacitatea combativă a trupelorGrupului Olt, C.Kirițescu 8 menționează că situația acesteimari unități era una aproape disperată, având unitățiamestecate, nepregătite pentru luptă, cu armamentmediocru și cu moralul scăzut.Tot istoricul C.Kirițescu descrie flancul drept aldispozitivului de apărare românesc, ce ocupa orisupraveghea înălțimile până la Valea Argeșului, ca fiindneomogen, format din elemente dezorganizate 9 alediviziilor 23 și 13, dispus pe un teren muntos deosebit dedificil, pe alocuri împădurit, și cu înălțimi, în general,peste 1500 m, străbătut de râurile Olt, Topolog și Argeș.La dificultățile terenului se adăuga și vremea nefavorabilăde toamnă, cu ploi, lapoviță și, mai ales în zonele înalte,cu ninsori abundente.Aceste caracteristici aveau să imprime luptelorangajate aici un caracter extrem de dur, mai ales că seînfrunta un adversar, care folosea numai trupespecializate și dotate corespunzător, dar mai alesînzestrate cu echipament adecvat, pentru lupta înmunți. 10Referindu-se la diferențele considerabile în înzestrareatrupelor române, comparativ cu cele ale PuterilorCentrale, pe frontul românesc în campania anului 1916,jurnalistul britanic Hamilton Fyfe, corespondentul derăzboi special al revistei britanice The Daily Mail, acreditatpe lângă Armata României, scria într-un articol apărut înmartie 1917: ”Este ca și cum i-ai ucide, să trimiți (la luptă– s.n) oameni atât de prost echipați împotriva unui inamicaprovizionat din abundență cu toate motoarele șidispozitivele tehnice necesare ducerii războiuluimodern” 11 .Dezorganizate din cauza pierderilor suferite în bătăliaSibiului și pe timpul retragerii prin defileul Oltului, 1subunitățile Regimentului 48 Infanterie Buzău se aflau- 55 -