mai 2008 - Dacia.org

More documents

Recommendations

Info

nr. 52, mai 2008DACIA magazinTrimiterea solului se face în acest chip: unii din ei, stând în ºir, þin trei suliþi cu vârfurile în sus, pe când alþii îlapucã de mâini ºi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagãnã de mai multe ori ºi dupã aceea îi fac vânt aruncânduldeasupra vârfurilor de suliþi. Dacã omul acela, cãzând, moare strãpuns, ei sunt încredinþaþi cã zeul le este binevoitor;dacã solul nu moare, îl hulesc învinuindu-l cã e om rãu; dupã ce l-au învinuit, trimit alt [sol].Ei îi spun solului, cât acesta mai e în viaþã, tot ce vor sã cearã [de la zeu]. Când tunã ºi fulgerã, tracii de care evorba trag sãgeþi în sus, cãtre cer, ameninþându-ºi zeul, deoarece ei nu recunosc alt zeu în afarã de al lor.Dupã ceea ce am aflat de la helenii ce locuiesc în Hellespont ºi în Pont, fiind un om, acest Zamolxis ar fi trãit laSamos, ca sclav al lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos. Dobândind dupã aceea libertate, ar fi strâns multã bogãþie ºiastfel, cu averea câºtigatã, s-ar fi întors printre ai sãi, bogat.Deoarece tracii trãiau în cumplitã sãrãcie ºi erau lipsiþi de învãþãturã, acest Zamolxis, întrucât trãise printreheleni, îndeosebi în preajma lui Pythagoras, omul cel mai înþelept al Heladei, cunoscând astfel modul de viaþã ionianºi moravuri mai de soi decât cele din Tracia, a cerut sã i se clãdeascã o salã de primire unde oferea ospeþe cetãþenilorde vazã; în timpul ospeþelor, îi învãþa cã nici el, nici oaspeþii lui, nici urmaºii lor nu vor muri vreodatã, ci numai se vormuta în alt loc unde, trãind pururi, vor avea parte de toate bunurile. În tot acel rãstimp cât îºi gãzduia oaspeþii,vorbindu-le astfel, el dãduse poruncã sã i se facã o locuinþã subteranã. Când a fost gata locuinþa, a dispãrut ºi el dinmijlocul tracilor, coborând în adâncimea încãperilor subpãmântene, unde a stat ascuns trei ani.Tracii l-au regretat ºi l-au bocit ca pe un mort. Dar în anul al patrulea el s-a ivit iarãºi dinaintea tracilor, fãcânduiastfel sã creadã tot ceea ce le spunea. Iatã ce istorisesc helenii cã ar fi sãvârºit el.Întrucât îl priveºte pe Zamolxis, ca ºi locuinþa lui de sub pãmânt, eu nici nu tãgãduiesc toate câte s-au spus, nicinu le cred însã prea mult. Cred totuºi cã acesta a trãit cu mulþi ani înainte de Pythagoras.”Strabon – Geografia, VII – Despre ZamolxisAstfel se spune cã un oarecare get, numit Zamolxis, a fost sclavul lui Pythagoras. De la filosof a obþinut oarecariinformaþii despre fenomenele cereºti, iar altele de la egipteni, deoarece în peregrinãrile sale ajunsese chiar ºi în Egipt.Întors în patrie, Zamolxis a dobândit respectul cârmuitorilor ºi al poporului, ca tãlmãcitor al fenomenelor cereºti.În cele din urmã, a izbutit sã-l convingã pe rege sã ºi-l facã asociat la cârmuire, ca pe un om având însuºirea de adezvãlui voinþa zeilor. La început i s-a încredinþat doar funcþia de sacerdot al celui mai venerat dintre zeii lor, iar apoil-au proclamat zeu pe el însuºi. Zamolxis ºi-a ales o anume peºterã, inaccesibilã tuturor celorlalþi oameni, ºi acolo îºipetrecea viaþa, întâlnindu-se rar cu oamenii, afarã de rege ºi de dregãtorii lui. Regele îl susþinea, vãzând cã acumpoporul i se supune mult mai bucuros decât pânã atunci, în credinþa cã el îºi dã poruncile dupã povaþa zeilor.Acest obicei s-a pãstrat chiar pânã în vremea noastrã, întrucât ei au totdeauna un om de atare alcãtuire care, defapt, nu este decât un sfetnic al regelui, însã la geþi este venerat ca zeu. Tot astfel ºi muntele acesta a fost recunoscutsfânt ºi geþii aºa îl numesc; numele lui, Kogaion, era acelaºi cu numele râului care curgea în preajmã. Când peste geþia domnit Burebista, împotriva cãruia se pregãtise sã porneascã rãzboi divinul Caesar, funcþia aceasta înaltã o ocupaDeceneu. Aºa sau altminteri, obiceiul pitagoreic de abþinere de la folosirea animalelor ca hranã, introdus de Zamolxis,s-a mai pãstrat.Platon – Harmides – Despre Zamolxis(Vorbeºte Socrate) „ – Bine, Harmides, am zis, la fel este acum ºi cu descântecul nostru. L-am învãþat acolo, înarmatã, de la unul din medicii traci ai lui Zamolxis, despre care se spune cã îi face pe oameni nemuritori. Iar acel tracmã încredinþa cã au dreptate confraþii sãi din Helada sã sprijine ceea ce ziceam adineauri. Dar, a adãugat el, Zamolxis,care-i regele nostru, dovedeºte, ca zeu ce este, cã tot aºa cum nu se cuvine sã încercãm a vindeca ochii fãrã sã fivindecat capul, nici sã tãmãduim capul fãrã sã þinem seama de trup, cu atât mai mult nu trebuie sã încercãm avindeca trupul fãrã a cãuta sã tãmãduim sufletul; pricina pentru care cele mai multe boli nu se supun artei medicilorHeladei este cã ei nesocotesc întregul pe care s-ar cuveni sã-l îngrijeascã, iar dacã acestui întreg nu-i merge bine, nupoate sã-i mearga bine nici pãrþii. Aºadar, zicea tracul meu, de la suflet pornesc cele rele ºi cele bune pentru corp, caºi pentru omul întreg; de acolo purced acestea, aºa cum din cap purced cele privitoare la vãz. [...]Sã presupunem cã, aºa cum ne încredinþeazã Kritias, care este aici de faþã, ai ºi avea înþelepciune în tine ºi ai fiatât cât se cuvine de înþelept, tu nu mai ai nevoie nici de descântecele lui Zamolxis, nici de acelea ale lui AbarisHyperboreul; voi fi însã nevoit sã-þi dau numaidecat remediul împotriva durerii de cap.”Notã: Pentru a confrunta juxtapunerea pe care o face Platon între Zamolxis ºi Abaris, ne lipsesc elemente esenþiale,mitologic vorbind, cu privire la amândoi. Abaris era socotit un magician care trãia fãrã a se hrãni ºi cutreiera Greciazburând pe o sãgeatã de aur, dãruitã de zeul Apollon, ca sã vindece diferite molime; singurul raport ar fi fost, deci,practicarea medicinei care, la Abaris, spre deosebire de Zamolxis, se efectua pe calea miracolelor.21
DACIA magazinnr. 52, mai 2008Forma cea mai veche a ideii religioase a exprimat-o fetiºismul ºi a sugerat-o teama, ca adâncã manifestare ainstinctului de conservare. Fetiºiºtii nu adorã obiectele de fetiº pentru ele însele, pentru vreo însuºire a lorca mãreþie, forþã, frumuseþe etc., ci pentru cã în ei se naºte ideea cã aceste fetiºuri (fie obiecte inerte, fiefiinþe sau fenomene), sunt înzestrate cu voinþã ºi cu putere de acþiune. Pentru acest motiv li se adreseazã rugãminþiºi li se aratã ardoare ºi veneraþie. Rugãciunea a izvorât din nevoia de a cere, ºi abia mai târziu i s-a adãugat mulþumirea,recunoºtinþa pentru rugãciunea satisfãcutã. De aici nu a fost decât un pas pânã la sacrificiu, care a pãrut numai cao platã pentru cererea împlinitã, dar ºi o achitare anticipatã a lucrului cerut. Astfel, rugãciunea ºi sacrificiul au apãrutdin timpurile cele mai îndepãrtate ca baze fundamentale ale oricãrui cult religios.Drumul pe care l-a urmat fetiºismul, ca o concepþie religioasã, a fost foarte lung. Fetiºul a aparþinut domeniilorextrem de variate. Se adorau animalele (zoolatrie), arborii (phytolatrie), apele (hydrolatrie), pietrele (litholatrie), focul(pyrolatrie), apoi fenomenele ºi corpurile cereºti (astrologie), ca sã ajungã la concepþia superioarã a unei divinitãþispiritualiste universale. În acest complex de concepþii religioase nu se poate desprinde o regulã de evoluþie, dupã caresã putem spune cã zoolatria sau litholatria se aflã pe treapta cea mai de jos a acestei evaluãri.Omul, stãpânit de sentimentul fricii, a adorat în acelaºi timp un animal, o piatrã, un izvor sau un astru. Se pare cãfocul a avut de la început cultul sãu, care ar putea fi cel mai vechi cult omenesc. „Silexul lustruit ºi cioplit, descoperitla Thenay, fusese desigur supus acþiunii prealabile a focului. Aceste scule fuseserã ultima sforþare, capodopera uneirase quasi-umane, care trãia în epoca terþiarã, cu trei mii de secole în urmã. Adorarea focului a început chiar dinmomentul ce a fost provocat de om. Rãmâne cu totul nesusþinutã pãrerea cã omul nu a avut idei religioase decât înneolitic. Din trãsnet, din erupþia vulcanilor, omul primitiv a cucerit focul, dându-ºi seama de imensa putere a lui ºi deprimejdia permanentã ce i-o oferea. De aici a început adorarea; iar când omul a putut avea la îndemânã focul, dupãlibera sa voinþã, aceastã adorare a îmbrãcat forme de cult extrem de variate ºi de complexe.Indo-europenii au avut cultul focului încã de când triburile nu apucaserã cãile migraþiilor ºi nu se separaserã unelede altele. Stã scris în Riga–Veda: ”Înaintea tuturor celorlalþi zei trebuie invocate Agni. Sã pronunþãm numele sãuvenerabil înainte de al tuturor celorlalþi nemuritori. O! Agni ori cine ar fi zeul pe care-l cinstim cu sacrificiul nostru,mereu cãtre tine se îndreaptã jertfa noastrã”. La venirea lor în Europa, arienii au dus cu ei cultul focului. Dacã nuputem spune ce cult a avut prioritate în alcãtuirea unei concepþii imaginare a lumii, totuºi înclinãm a vedea în focprimul concept de adorare, centrul ºi pivotul oricãrui organism religios la indo-europeni.Un alt cult al cãrui început se pierde în viaþa cea mai primitivã a omenirii, este fãrã îndoialã cultul morþilor.Fetiºistul desprins sã acorde voinþã obiectelor anorganice, vede ºi în cadavru o asemenea voinþã, care se poatemanifesta pentru binele sau pentru rãul celor din jurul sãu. Sufletul nu pãrãseºte niciodatã corpul, deoarece viaþacontinuã ºi dupã moarte. Corpul pierde numai facultatea de a se miºca, pe când tot ceea ce alcãtuieºte viaþa continuã,cu aceleaºi nevoi, cu aceleaºi sentimente, cu aceleaºi aspiraþii. De aici se trage izvorul cultului morþilor, fiindcã ceeace se adorã în acest cult nu este decât ”fiinþa invizibilã care este în noi, forþa moralã ºi gânditoare care însufleþeºteºi care cârmuieºte corpul nostru”. ªi aceastã forþã nu piere niciodatã.Soarele a avut de asemenea cultul sãu din timpurile cele mai strãvechi. Toate popoarele lumii vechi, începând cuchinezii, indienii, egiptenii, asiro-chaldeenii, au adorat soarele ca sigurul principiu de viaþã. Indo-europenii au ºi eiacest cult al soarelui. Aºa ne putem explica rolul deosebit pe care l-a avut marele astru în mitologia elenicã ºi romanã.Galii, germanii ºi slavii au adorat soarele printre zeii lor. Pentru preamãrirea lui, druizii aprindeau focul solstiþial ºisacrificau oameni pe rug de rãchitã. Sfâºiitorul Gargantua a fost un zeu solar. Ambasadorii germani la Roma au juratpe Soare în faþa Senatului roman.Dar în afarã de aceste credinþe care au alcãtuit fondul religios al indo-europenilor, se poate vorbi chiar de unpanteon indo-european din timpurile cele mai strãvechi. Un cercetãtor al mitologiei universale, Alexandre Krappe,22Fondul primitiv religios al geto-dacilorCredinþe, rituri ºi superstiþii geto-daceAlexandru NOUR
Page 2 and 3: nr. 52, mai 2008EDITORIALDACIA maga
Page 4 and 5: nr. 52, mai 2008Casius despre munca
Page 6 and 7: nr. 52, mai 2008magazin DACIA- Nu,
Page 8 and 9: nr. 52, mai 2008DACIA magazin- Poþ
Page 10 and 11: nr. 52, mai 2008DACIA magazinContex
Page 12 and 13: nr. 52, mai 2008DACIA magazinÎn ju
Page 14 and 15: nr. 52, mai 2008DACIA magazin“civ
Page 16 and 17: nr. 52, mai 2008DACIA magazinaºeza
Page 18 and 19: nr. 52, mai 2008DACIA magazinSãla
Page 20 and 21: nr. 52, mai 2008DACIA magazinmare d
Page 24 and 25: nr. 52, mai 2008DACIA magazinurmãr
Page 26 and 27: nr. 52, mai 2008DACIA magazinprea a
Page 28 and 29: nr. 52, mai 2008DACIA magazinBleste
Page 30 and 31: nr. 52, mai 2008DACIA magazinatât
Page 32 and 33: nr. 52, mai 2008DACIA magazinexcese

mai 2008 - Dacia.org

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?