mai 2008 - Dacia.org

DACIA magazinJurnal sentimentalCãlãtorie în Dacia, þara zeilornr. 52, mai 2008Motto : Legendele sunt un izvor permanent decunoaºtere a vieþii ºi a credinþeipopulare din timpuri strãvechi.O cãlãtorie de cercetare, la faþa locului, a trecutului îndepãrtat al patriei mele – mãreaþa Dacie – mi-aadus revelaþii uluitoare pe care sufletul meu însetat de adevãr ºi dreptate le-a primit cu recunoºtinþã ºiinfinitã mândrie.Dr. Napoleon SÃVESCU2De la Mãgura la Sarmisegetusa(Continuare din numãrul trecut)Mai departe, la Mãgura Cãlanului, privirea ne este atrasã de câteva terase imense ce se desfãºoarã întrepte, jos.Ei, dacii, tãiau, acolo, pe vârf, piatra, pe care apoi o «copileau» la vale. Chiar ºi acum, acolo, sunt sute de miide blocuri tãiate, parcã aºteptându-i pe daci sã revinã din negura istoriei ºi sã le ridice. Privind blocurile imensede piatrã, ai impresia cã te afli în faþa unor fantastice turme de oi pregãtite sã-ºi apere stãpânul, ciobanulmioritic... Pe platourile acelea, acolo, ele sunt de o perfecþiune greu de imaginat. De jos nu se vede aºa de bine,dar dacã mergi acolo…– Acolo se poate ajunge numai pe jos?– Nu, eu am ajuns cu Niva. Prin vale m-am ridicat. Ei m-au dus pe mine pe sus, cu un autobuz, ºi am ajunstot pânã aproape, dar cu Niva am mers pe vale, m-am ridicat pânã acolo.– Arheologii au fost doar în trecere pe acolo.– Da, pe la carierele de piatrã. Profesorul Glodariu, doamna Pescaru…– ªi un arheolog de origine maghiarã…cum îl cheamã pe cel care se ocupa de istoria dacilor?– Arheologul Ferenczi.– Da, un bãiat de treabã. Domnul primar a fost „deºtept”: aruncã zgura ca sã înfunde izvoarele! Dar nu areuºit cu natura. Bazine noi fãcute cu apã termalã...le vezi peste tot.– Mergem acum spre carierele de piatrã dacice. Aici curge râul Streisângeorz, satul Streisângeorz ºi, înstânga, la 500–600 de metri în linie dreaptã este Mãgura Cãlanului la 594 de metri altitudine. În vârful ei suntcarierele de piatrã ale dacilor. Sute de mii de blocuri de piatrã zac ºi acum aºa cum au fost tãiate de cãtre daci...iar mai jos sunt douã terase extraordinare pe care, probabil, dacii dãdeau pietrele jos ºi de acolo erau transportate– cine ºtie cu ce mijloace – la cetãþile dacice.– La ce distanþã?– La 18–20 de kilometri este prima cetate, cea de la Cetãþuia, unde am fost ieri, la primarul David de laOrãºtioara de Sus. A doua este Blidaru, la 600–700 de metri în linie dreaptã, pe alt vârf, ºi a treia este Cetatea dela Prisaca, tot acolo, la distanþã destul de mare una de alta.– Dar toatã piatra care a fost dusã pânã la marea cetate de la Sarmisegetusa Regia, deci 20 dekilometri de la Costeºti în sus, toatã a fost adusã de aici… Formidabil! E vorba de zeci de mii de blocuride piatrã care au fost duse pe vârfuri de munþi! Fiecare bloc cântãreºte 500–600 de kilograme! Uluitor!Pietrele au fost luate de aici ºi duse în munþi unde dacii s-au înconjurat cu piatrã! Ceea ce spune Dio