Publication1

Cuprins
Violența domestică…………………………………….....…3
Charlie St. Cloud……………………………….……….......8
Concussion……………………………………....................10
Legislația cu privire la droguri………………………..........12
Girl online……………………………………….................16
Girl, Interrupted…………………………………………....18
Legislația cu privire la sexualitate……………...…….……20
Pathology……………………………………...……….…..26
Hokahey ……………………………………………...…....27
Pielea în care trăiesc…………………………………….…29
The Soloist……………………………………....…….…...30
Patologia sistemului nervos…………………….……….…32
Rain Man………………………………………..………....38
Still Alice……………………………………...……….…..40
Cancerul ………………………...…………...……….…...42
Flori pentru Algernon…………………………..…….……46
Cum rezolvăm un conflict? ………………….....……….…48
We need to talk about Kevin...……....………………….…52
Dermatografia………………………………...……………55
The Machinist………………………………….…………..58
Diversitatea sexuală în timp şi în societate….………..……61
Lucy……………………………………………………......66
Sicko…………………………………………………..…...68
Oboseala şcolară……………………………..…………….70
Danish Girl…………………………………………….…...74
The Physycian………………………………………...........76
Parcuri şi rezervaţii naturale din România…………………78
Pagina 2

Violența domestică
V
iolența domestică, cunoscută și sub numele de
violență în familie sau violență intimă, poate fi
definită ca orice act sau omisiune comisă în interiorul
familiei de către unul dintre membrii acesteia,
care aduce atingere vieţii, integrităţii corporale sau psihologice
sau libertăţii altui membru
al acelei familii, şi
vatămă în mod serios dezvoltarea
personalităţii lui/ei.
Violența este un comportament
ce poate fi influențat
de anumiți factori, ca
de exemplu: discriminarea,
alienarea socială, inechitatea
socialã generatoare de frustrări care îi fac pe cei ce se simt
dezavantajați să devinã ostili, și apoi, în situații date, violenți,
sărăcia și imposibilitatea de a dobândi nivelul material minimal,
sciziunea maritală sau șomajul.
Violența poate fi de mai multe feluri: fizică, sexuală, psihologică,
economică și socială. Violența fizică constă în atingeri
sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizică îndreptată
asupra victimei. Aceasta include și distrugerea bunurilor care
aparțin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc și le utilizează
împreună. Violența sexuală constă în atingeri neplăcute și
diverse injurii, provocate victimei în timpul sau în legătură cu actul
sexual, incluzând și violul marital. Violența psihologică precede
și acompaniază celelalte forme de violență, dar se poate
manifesta și izolat, prin injurii, amenințări, intimidări, privarea de
satisfacerea nevoilor personale esențiale.
Pagina 3

V iolența economică duce la scăderea resurselor și autonomiei
victimei. Se manifestă prin controlul accesului victimei la
bani sau lucruri personale, hrană, mijloace de transport, telefon și
alte surse de protecție sau îngrijire de care ar putea beneficia. Violența
socială implică sistarea activităților și relațiilor sociale.
Acest tip de violență duce la izolarea victimei și lipsirea ei de suport
social.
Abuzatorii folosesc o varietate de tactici pentru a manipula și
pentru a-și exercita puterea, în mare parte menite pentru a deține
controlul asupra victimei. Câteva observate în majoritatea cazurilor
ar fi dominanța, umilința, izolarea, amenințările, intimidarea,
negarea, fiecare având un anumit efect asupra victimei. Dominanța
se manifestă atunci când persoanele abuzive simt nevoia de
a deține autoritatea în relație, luând decizii pentru întreaga familie
și impunând fiecăruia ce să facă, fără să se discute alegerile lor.
Umilința este deseori folosită de agresor pentru a face victima să
se simtă inferioară, folosindu-se de insulte și jigniri pentru a o determina
să se simtă neputincioasă. Izolarea este cea prin care
agresorul va încerca să izoleze victima de lumea exterioară, îi va
limita contactul acesteia cu familia și prietenii. Amenințările sunt
utilizate frecvent de agresori pentru a intimida victima și pentru a
o speria. Intimidarea este reprezentată de amenințările, gesturile
brutale menite să transmită mesajul că în cazul în care victima nu
îl va asculta, vor exista consecințe violente. În final, negarea și
vina sunt metode prin care agresorii dau în general vina privind
comportamentul lor pe copilăria nefericită, o zi proastă și chiar pe
victimele abuzului.
Pagina 4

V ictimele și agresorii se deosebesc printr-o serie de caracteristici
ce vin una în opoziția celeilalte. În timp ce victima
manifestă dependenţă emoţională faţă de partener și asumare a
responsabilităţii pentru conduita acestuia, agresorul transmite
răceală afectivă şi distanţare emoţională. De asemenea există
unele caracteristici
întâlnite în mod
special la una dintre
cele două categorii.
Victimele sunt în
general caracterizați
de o stare de agitaţie
severă, anxietate,
stare de
nervozitate permanentă, gândire confuză, incapacitatea de a lua
decizii și lipsă de concentrare. Pe de altă parte, agresorii se evidențiază
prin lipsa unor bune abilităţi de comunicare, preocupări
obsesive, dependenţă de alcool şi de alte substanţe nocive și convingerea
că puterea şi controlul pot fi obţinute doar prin violenţă.
Cele două categorii au o caracteristică comună ce le influențează
comportamentul: stimă de sine scăzută.
Există anumite teorii în ceea ce privește fenomenul violenței
ce își propun să identifice principalele cauze ale agresivității. Prima,
teoria etologică ce susține faptul că agresivitatea răspunde
nevoilor de supraviețuire, indivizii mai agresivi sporindu-și șansele
de supraviețuire. A doua este teoria sociobiologiei care pune
accent pe transmiterea genetică a genelor ce desemnează comportamentul
agresiv și violent, de la o generație la alta. A treia teorie
este cea neurobiologică care are în vedere analiza structurilor anatomice
și a sistemelor ce sunt implicate în producerea comportamentului
agresiv:
Pagina 5

î n urma unor disfuncții ale unor formațiuni nervoase, al doilea
aspect se referă la particularitățile funcționării sistemului nervos,
agresivitatea stând la baza stărilor emoționale negative, iar al
treilea aspect îl reprezintă implicarea glandelor endocrine de
agresivitate, un rol important jucându-l testoteronul în manifstările
agresive ale omului, conform căruia bărbații sunt mai agresivi
decât femeile.
Traumele suportate de victimă pot fi fizice sau psihice. Friedrick
descrie următoarele categorii de efecte traumatice ale maltratării:
tulburări de somn, simptome tipice ale PTSD (amintirile
obsesive, evitarea, încremenirea, hiperexcitabilitatea), probleme
de concentrare, tulburari anxioase, anxietate generalizată, panică,
fobii, impulsivitate, comportament exploziv, autodistructiv, tulburări
de tip disociativ. Aspectele de personalitate care pot fi afectate
în urma relelor tratamente sunt (după Melanie Killén, 1997):
reacțiile emoționale, percepția de sine, reacțiile fizice și somatice,
planul sexualității, relaționare interpersonală, funcționarea și integrarea
socială, performanța socială.
Greenland (în anul 1980) a studiat tipologia faptelor antisociale
corelate cu diagnosticul pe 91 de pacienti din spitalul psihiatric
de mare securitate al statului Ontario. Au fost studiati 69
bărbați, 22 femei, care au comis printre altele 70 homicide asupra
a 50 de bărbați și 20 de femei. Jumătate din pacienți aveau istoric
de tratamente psihiatrice anterioare, tot jumătate mai avuseseră
internări obligatorii pentru fapte comise, iar o treime fuseseră
fapte violente. Lotul a fost comparat cu un alt lot randomizat format
din deținuți din penitenciare.
Pagina 6

A utorul descrie o tipologie a faptei pe care o vom reda
mai jos, nu înainte de a reproduce constatările sale de ordin general:
femeile au comis tentative/homicide aproape exclusiv asupra
membrilor familiei (copiii și soții au fost aproape totdeauna victimele),
aproape o jumătate din femei aveau antecedente de
depresie pentru care primiseră tratament, 47% din bărbați au comis
homicidul asupra unor străini. Autorul trage concluzia că fenomenologic,
homicidul comis de femei este diferit de cel comis
de bărbați.
În România, violența domestică este un fenomen des întâlnit.
Din această cauză s-au format mai multe asociații ce se ocupă de
combaterea acesteia și de ajutorarea familiilor implicate în astfel
de cazuri. De asemenea, au apărut programe gratuite de consiliere
online pentru persoane aflate în astfel de situații (Asociația Aleg
România).
Boandă Diana Luiza,
Bucovneanu Carmen,
Coșan Beatrice Ioana,
Zamfir Cătălina Elena,
clasa a XI-a A
Pagina 7

.
Charlie St. Cloud
F
ilmul „Charlie St. Cloud” produs
de către Marc Platt și Ben
Sheerwood, regizat de către
Bur Steers, a apărut în cinematografe
în anul 2010. Acesta
este un film de dragoste și dramă, bazat
pe romanul best-seller al lui Ben Sherwood:
„Viața și moartea lui Charlie St. Cloud”,
publicat în 2004.
În rolurile principale joacă Zac Efron,
Charlie Tahan, Amanda Crew, Kim
Basinger, Ray Liotta, Augustus Prew și
Donal Logue.
Filmul prezintă viața lui Charlie St. Cloud,
greutățile și încercările cu care se confruntă
acesta. Întorcându-se de la o
petrecere cu fratele său mai mic, Sam,
mașina în care se aflau ia parte la un accident grav, în urma căruia băiatul
moare. Acest lucru îi zdruncină lui Charlie sănătatea mintală, suferind
groaznic în urma pierderii. Alergând prin pădure pentru a se liniști, Charlie
simte prezența spiritul lui Sam și descoperă
că poate interacționa cu el. De
aici începe adevăratul declin în planul
psihic al tânărului, deoarece își
imaginează că practică baseball cu
fratele său, renunță la o bursă de
studii, devine îngrijitorul unui cimitir
și se izolează de familia și prietenii
săi.
Pagina 8

.
L a cinci ani după moarte lui Sam, Charlie o întâlnește pe Tess
Carroll, o tânără pasionată de marinărie. Acesta se îndrăgostește de ea și
își creează o poveste de iubire ireală, fiind doar o închipuire a lui Charlie,
datorată bolii mintale. Tess pleacă pe mare cu barca sa, unde suferă un
accident sever. Fără a ști de acest eveniment, Charlie presimte că s-a
întâmplat un lucru grav. Tânărul pleacă în căutarea lui Tess, găsind-o
rănită. Salvând-o de la moarte, între cei doi se înfiripă o adevarată poveste
de dragoste, Tess fiind cea care reușește să-l readucă pe calea cea dreaptă
a sănătații mintale.
Finalul filmului îl prezintă
pe Charlie în ipostaza
în care își ia adio de la Sam,
amândoi reușind să-și gasească
pacea.
Consider că acest film
prezintă un aspect al
sănătații psihicului cu care
fiecare om se poate intersecta.
Moartea, pierderea unei persoane dragi poate aduce un dezechilibru în
viața noastră, sentimente și trăiri puternice. Filmul „Charlie St. Cloud” ne
atrage atenția asupra acordării importanței unei boli mintale și modalitățile
prin care putem combate simptomele și manifestările acesteia. Este important
să discutăm despre dificultățile cu care ne confruntăm, cu familia,
prietenii și persoanele apropiate.
„Un om nu trebuie să încerce să scape de complexe ci să învețe să le
accepte pentru că ele îi conduc comportamentul în lume.” (Sigmund
Freud)
Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/Charlie_St._Cloud_(film)
http://www.imdb.com/title/tt1438254/
http://www.cinemagia.ro/filme/charlie-st-cloud-43848/
Leizeruc Diana, clasa a XI-a C
Pagina 9

.
Concussion
C
oncussion este un film inspirat
din fapte reale apǎrut în 2015,
prezentând incredibila dar
adevǎrata poveste a imigrantului
Benner Omalu, interpretat de Will Smith, un
strǎlucit neuropatolog, care fǎcând, o importantǎ
descoperire medicalǎ a ajuns sǎ
lupte împotriva uneia dintre cele mai puternice
instituții numitǎ NFL (National Football
League).
Acțiunea filmului începe în momentul în
care Mike Webster, un fost jucǎtor profesionist
de fotbal american, moare subit la o
vârstǎ relativ tânǎrǎ. Acesta s-a despǎrțit de
familie și locuia singur într-o mașinǎ la marginea orașului, drogându-se și
automutilându-se. Mike acuza cǎ aude voci în mintea sa.
Dupǎ o investigație amǎnunțitǎ pe propria cheltuialǎ asupra creierului
lui Mike Webster, doctorul Benner Omalu descoperǎ o nouǎ boalǎ numitǎ
CTE (Chronic traumatic encephalopathy) cauzatǎ de lezarea vaselor de
sânge din interiorul creierului datoritǎ ciocnirilor repetate și violente ale
fotbaliștilor în timpul meciurilor și antrenamentelor.
Simptomele pentru aceastǎ boalǎ apar în general dupǎ 8-10 ani de activitate
sportivǎ și includ: pierderea atenției, dezorientare, amețealǎ și dureri
de cap. De asemenea sunt prezente pierderi de memorie, instabilitate
socialǎ, un comportament haotic, iar în ultimele etape apare demența progresivǎ.
Pagina 10

.
D upǎ cazul Mike Webster
apar și alte cazuri ale foștilor
fotbaliști, ajunsi în ultimele faze
aceștia se sinucid deoarece nu mai
suportau vocile din mintea lor.
NFL mușamaliza toate cazurile,
ascunzând adevǎrul deși erau
conștienți de aceastǎ problemǎ. Ei falsificau testele, susținând cǎ aceste
cazuri ale jucǎtorilor de fotbal nu sunt datorate ciocnirilor, de teama
pierderii audienței, a profitului și a jucǎtorilor. Doctor Benner Omalu decide
sǎ înfrunte în instanțǎ aceastǎ instituție iar lumea începe sǎ-și punǎ
din ce în ce mai multe semne
de întrebare, reușind în cele
din urmǎ sǎ câștige procesul
și aducând o schimbare în
lumea fotbalului american.
Datoritǎ realizǎrilor sale,
acesta atrage atenția și
președintelui Statelor Unite
ale Americii, care îi oferǎ un loc de lucru ca examinator șef la Washington.
Într-un final, doctorul Benner Omalu a respins oferta preşedintelui.
În prezent locuieşte în Lodi, California, cu soţia şi cei doi copii ai săi.În
2011, veteranii din NFL au început să dea în judecată liga, după ce aceasta
a ascuns problemele cu contuziile cerebrale a peste 5000 de jucǎtori.
NFL-ul a fost de acord cu o singurǎ condiție, sǎ nu dezvǎluie ceea ce știu,
când apar efectele contuzilor la jucǎtorii de fotbal. Avocații angajați de
NFL, au ajuns la concluzia ca 28% din jucǎtorii profesioniști suferǎ de
handicap cognitiv sever inclusiv CTE.
Matasariu Cezar, clasa a-XI-a C
Pagina 11

Legislația cu privire
la droguri
D
rogurile au fost prezente pe tot parcursul evoluției
civilizației umane, de la mestecarea frunzelor
de coca ca ritual religios în antichitate și
până la războaiele anglo-chineze duse pentru
comercializarea opiului. Cauzele care au dus la experimentarea și
extinderea gamei
de stupefiante au
fost de regulă războaiele.
Astfel s-a
descoperit
morfina, utilizată
în calmarea durerii.
În încercarea
de a crea un drog
care să nu producă dependență, a fost introdusă heroina ce s-a
dovedit a fi de 7 ori mai puternică în efecte adverse decât morfina.
Utilizarea drogurilor era atât de „la moda” încât personajul Sherlock
Holmes a fost prezentat ca dependent de cocaină injectabilă.
Consumul liber, fără scop medical, a devenit o problemă abia la
începutul secolului XX, când a fost scos în afara legii de majoritatea
statelor. Reglementările împotriva stupefiantelor existente au
dus la crearea unor noi soiuri printre care amfetaminele și LCD-ul
– care se află astăzi pe locuri fruntașe în lista celor mai periculoase
și populare droguri. Această industrie, deși deseori ilegală, este
una dintre cele mai profitabile și productive, cu o multitudine de
noi droguri apărând în „magazinele de vise” în fiecare an. Oamenii
legii sunt depășiți de această expansiune și de aceea există o
abundență de substanțe periculoase, accesibile și legale până la
proba contrarie.
Pagina 12

Î n cazul României, legislația privitoare la droguri este
destul de stufoasă, cuprinzând o listă de substanțe ilegale
împărțite în două categorii:
droguri de risc și droguri de
mare risc, acestea reducând
sau sporind severitatea
pedepsei. Cultivarea, producerea,
deținerea sau alte
operațiuni privind circulația
drogurilor se pedepsește cu
închisoare de la 3-20 de ani. În
cazul exportului ori importului, pedeapsa începe de la 10 ani și
poate ajunge până la 25. Dacă substanțele stupefiante cumpărate
sau deținute sunt pentru propriul consum, sancțiunea este de 2
până la 5 ani de închisoare. Ceea ce mulți nu știu este că îndemnul
la consum este și el pedepsit. Aici există două cazuri: dacă persoana
vizată ajunge să ia droguri în urma imboldurilor primite, pedeapsa
începe de la 6 luni până la 5 ani, iar dacă îndemnul nu este
urmat de executare se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2
ani sau cu o amendă.
Privind la nivel global, politica abordată de România este
relativ blândă comparativ cu unele țări asiatice ce mizează pe
teroare pentru îndepărtarea substanțelor. În Vietnam, posesia a
500 g de heroină duce la execuție fără drept de apel. În Tailanda,
traficul de narcotice este urmat de pedeapsa capitală, pe când, în
Arabia Saudită, orice vânzare se pedepsește cu moartea. Dubai
este cunoscut pentru legile sale aspre ce se aplică chiar și
turiștilor, țările de origine neavând aproape deloc autoritate în
sancțiune. Multe medicamente prescrise care sunt legale în alte
țări te pot băga în închisoare pentru 4 ani, imediat după urmând
deportarea. Dacă ești prins chiar și cu o cantitate mică de droguri,
poliția singaporeză va concluziona că sunt pentru a fi vândute, iar
orice vânzare ilicită este pedepsită cu moartea.
Pagina 13

Î n cealaltă parte a spectrului, politica de decriminalizare
pare să dea roade. Aici avem exemplul Portugaliei care a devenit,
cu 10 ani în urmă, prima națiune care a abolit sancțiunile penale
pentru toate tipurile de droguri, fie ele slabe (marijuana) sau tari
(heroina, cocaina). Decriminalizarea
drogurilor
în Portugalia se aplică
însă doar consumului
personal de droguri;
traficul de droguri
rămâne o infracţiune
penală. Indivizii prinşi cu
droguri în Portugalia nu mai sunt arestați sau trataţi ca niște criminali.
În schimb, ei sunt trimişi în faţa unui tribunal de profesionişti
din domeniul medical unde li se oferă oportunitatea, dar fără a fi
constrânşi, de a primi tratament furnizat de guvern. În ceea ce
privește rezultatele, Portugalia, care se numără printre ţările cu
cele mai mari probleme în materie de consum de droguri, are cea
mai scăzută rată de consumatori de marijuana şi cocaină. Bolile
legate de consumul de droguri, inclusiv transmiterea virusului
HIV, transmiterea hepatitei şi decesele cauzate de consumul de
droguri, au scăzut semnificativ.
Consumul de droguri face tot mai multe victime în întreaga
lume, numai în Statele Unite numărul dependenților ridicându-se
în anul 2012 la peste 20 de milioane. România este una dintre cele
mai mari consumatoare din Uniunea Europeană, în doar trei ani
indicele urcând de la 1,47% la 4,3% în rândul populației. Cel mai
consumat drog este marijuana, aici înregistrându-se o creștere în
ultimii ani, în timp ce consumul altor droguri cum ar fi cocaina a
scăzut. Din cauza drogurilor injectabile, România a fost declarată
în anul 2014 focar HIV; în plus debutul consumului de droguri a
scăzut de la 16 la 14 ani.
Pagina 14

Î n general cei mai tineri consumatori sunt raportați în Ungaria,
Polonia, România, iar cei mai în vârstă în Italia, Portugalia și
Norvegia. Conform unui studiu, dacă o femeie gravidă consumă
substanțe pe bază de opiu în perioada sarcinii există riscul să se
formeze o dependență naturală a fătului. În prezent unul din zece
copii moare sau prezintă malformații grave datorită mamei sale
care a consumat etnobotanice sau droguri în perioada sarcinii.
Cu toate
acestea, în
momentul
în care un
toxicoman
își recunoaște
dependența, ceea ce se întâmplă foarte rar, acesta ajunge să
ceară ajutor. Cea mai simplă cale de a își reveni în
totalitate este de a apela la un centru pentru dezintoxicare. Reabilitarea
presupune foarte multă răbdare și înțelegere din partea celor
apropiați, dar cea mai importantă este voința însoțită de stăpânire
de sine. În momentul ruperii legăturii cu acele substanțe apare sevrajul,
adică răspunsul organismului la absența bruscă a drogului cu
care este obișnuit. Lipsa drogului produce stări de criză manifestate
prin violență și stări de nervozitate, fiind considerată cea mai
dificilă perioadă a recuperării.
Andrei Miruna, Bombea Delia, Cornea Alexandra,
Lungu Andreea, Murgoci Bianca,
Clasa a XI-a C
Bibliografie:
Codul Penal
Politica de decriminalizare
Istorie , Istorie
Tari cu legilatii stricte, Statistici
Pagina 15

.
Girl online
De Zoe Sugg
D
e curând am redescoperit frumuseţea
cititului. Sincer, am luat o
pauză considerabilă de la ultima
carte citită din plăcere
Vara trecută mi-am lărgit biblioteca din
cameră, acum semănând mult mai mult cu „o bibliotecă
adolescentină”. În vacanţa de primăvară, după
ce am terminat toate cărţile scrise de John Green, la
recomandarea unei foarte bune prietene, am pus
mâna şi pe această carte, „Girl online”, scrisă de o
celebră vloggeriţă, Zoe Sugg.
Romanul redă o poveste de dragoste tipic adolescentină,
a unei tinere bloggeriţe anonime,
Penny, ce îşi împărtăşea toate trăirile şi sentimentele
cu cititorii săi, sub pseudonimul de
„Girl Online”. Penny are o personalitate
timidă şi reprezintă genul de persoană introvertită
şi foarte stângace în preajma celor din
jurul său. Ea suferă de anxietate în urma unui
accident de maşină, având numeroase atacuri de panică. Singura persoană
căreia i se destăinuia în legătură cu trăirile confuze pe care le avea şi cu
viaţa ei online era cel mai bun prieten al ei, Elliot. În urma unei întâmplări
neplăcute prin intermediul căreia se face de râs în întreaga şcoală, dar şi în
mediul virtual, prezenţa atacurilor ei de panică este observată şi de familia
acesteia. Părinţii lui Penny primesc oportunitatea de a organiza o nuntă în
New York, propunându-i fiicei lor o pauză de la viaţa dură şi plină de critici
din Marea Britanie.
Pagina 16

.
P enny acceptă imediat, fiind nerăbdătoare să fotografieze fiecare
colţişor al marelui oraş american, fotografia fiind cealaltă pasiune a ei,
prin intermediul căreia se refugiază din lumea reală. Călătoria în New
York se dovedeşte a fi un mare success, Penny întâlnindu-l pe Noah, un
tânăr chipeş, ce o face să uite complet de atacurile de panică, ajutând-o în
depăşirea fricii de lume. Totul pare perfect, aşa că faimoasa bloggeriţă
„Girl online” scrie câteva articole despre băiatul de care se îndrăgosteşte,
Noah fiind misteriosul „Băiat din Brooklyn”. Povestea lor nu conţine doar
momente fericite, Noah având şi el un secret, în urma căruia se realizează
o adevărată încurcătură.
Din punctul meu de
vedere, această lectură a
fost foarte uşoară.
Povestea personajului
principal m-a atras din
primele clipe, regăsindumă
de foarte multe ori în
trăirile acesteia. Fiecare sfat primit de către Penny, a fost un sfat şi pentru
mine. Am fost foarte captată de această carte, renunţând chiar şi la ideea
de a dormi, numai pentru a descoperi mai mult din povestea protagonistei,
chiar dacă au fost oferite mult prea multe detalii ce au anticipat atât
sfârşitul cât şi unele părţi esenţiale ale cărţii.
Recomand cu căldură această lectură!
Cornea Alexandra, clasa a XI-a C
Pagina 17

.
Girl, Interrupted
(Tinerețe furatǎ)
G
irl, Interrupted este un
film dramatic american
din 1999, regizat de
James Mangold. Ȋn
aprilie 1967, Sussana Kaysan (Winona
Ryder), o fatǎ deprimatǎ în vârstǎ de 18
ani este internatǎ în Spitalul de Psihiatrie
Claymoore, dupǎ o cǎdere nervoasǎ în
care luase o supradozǎ de aspirinǎ.
O dată în secție, Susanna se împrietenește repede cu pacienții: Polly
Clark (Elisabeth Moss), o fată schizofrenicǎ; Georgina Tuskin (Clea Duvall),
o mincinoasǎ patologicǎ;
Daisy Randone (Brittany Murphy),
o fată răsfățatǎ cu agorafobie
și o tulburare de alimentație și Janet
Webber (Angela Bettis), o balerină
anorexicǎ. Ȋn special, este
atrasǎ de Lisa Rowe (Angelina
Jolie), o fată răutăcioasǎ și carismaticǎ, diagnosticatǎ ca sociopatǎ, manipulând
oamenii din jurul ei. Susanna este diagnosticatǎ cu tulburare de personalitate
borderline. Ea este dominatǎ de Lisa, o lasǎ sǎ hotǎrascǎ pentru
ea: o convinge sǎ-și întrerupǎ tratamentul și sǎ fugǎ din spital. Protagonista
se sperie când nu poate opri comentariile lipsite de inimǎ ale Lisei
adresate unei foste paciente ce se sinucide, nesuportând acuzațiile.
Doborâtǎ de vinǎ, Susanna se întoarce la spital și colaboreazǎ cu medicii.
Pagina 18

.
L isa este prinsǎ și readusǎ la secție, iar când aude de viitoarea
eliberare a Susannei, devine geloasǎ, ridiculizând-o și abuzând-o
emoțional pe tânǎrǎ, citind
jurnalul acesteia în fața
pacienților.
La sfârșitul filmului,
Susanna este eliberatǎ înapoi
în societate, lăsând Claymoore
în urmă și recunoaște
că nu va uita pe niciuna dintre
persoanele cunoscute în spital, ele deținând un loc important în inima
ei.
„Tulburarea de personalitate borderline afecteazǎ felul în care
persoana se vede pe sine, felul în care relaționeazǎ cu ceilalți și felul în
care se comportǎ.
Pacientul are sentimentul unei nesiguranțe fațǎ de cine este el. Uneori se
poate vedea ca fiind foarte rǎu, iar alte ori sǎ se simtǎ ca și cum nu ar exista
deloc. De obicei, pacientul are relații agitate de tip dragoste-urǎ cu
ceilalți. Persoanele cu personalitate borderline deseori se simt neînțelese,
singure, goale și lipsite de speranțǎ. Ȋn mod tipic, ei sunt plini de urǎ și de
repulsie fațǎ de propria persoanǎ. Ei pot fi deplin constienți de comportamentul
lor distructiv și sǎ fie tulburați de acest lucru, pot realiza cǎ multe
arii ale vieții lor sunt afectate, inclusiv relațiile sociale, profesia și școala.”
(www.sfatulmedicului.ro)
Ungureanu Bianca, clasa a XI-a C
Pagina 19

Legislația cu privire la
sexualitate
S
exualitatea (DEX: „Totalitatea
însușirilor morfologice, fiziologice
și psihologice care caracterizează
sexele și fenomenul sexual.”)
trezește adesea controverse când vine vorba
de stabilirea unei legislații, fie in cadrul unei
simple discuții.
De multe cele mai multe ori, acest subiect este tratat ca unul
tabu. Cel puțin în România, evitarea subiectului în cadrul discuțiilor
este destul de frecventă, lucru ce are consecințe grave de
natură socială și nu numai. Astfel, România a ajuns prima țară din
Europa la numărul de mămici sub 15 ani, cu alte cuvinte, copii
care au la rândul lor copii.
De-a lungul timpului, s-au dezvoltat mai multe subiecte ce
dezbat această temă; încă din antichitate a existat tendința
popoarelor de a trata cu inferioritate femeile, de la sclave la curtezane
și mai târziu la exploatare sexuală gravă. Ȋn urma acestor discuții
au apărut 2 grupuri mari: feminiștii (DEX: „Persoană care
susține drepturile femeii, care apără
drepturile ei, care aderă la feminism.”)
și misoginii (DEX: „Persoană care are
aversiune sau dispreț față de femei.”).
Unele țări, cum ar fi cele islamice discriminează
femeile, în ciuda conduitei
după care se ghidează secolul 21 și a
valorilor pe care le promovează timpurile
noastre.
Pagina 20

I ată părerea președintelui României cu privire la egaliteatea
între sexe: ”Respectul faţă de cei din jurul nostru este o virtute, iar
egalitatea de gen trebuie să devină realitate într-o Românie
modernă”, a transmis şeful statului, într-o postare pe Facebook,
potrivit ziarului Gândul.info.
Preşedintele aminteşte faptul că în luna martie, a promulgat
legea care declară 8 Mai Ziua egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi.
Legislația cu privire la sexualitate în România
Legile au rolul de a
îmbunatăți și de a păstra
buna conviețuire a oamenilor
dintr-o anumită
societate și de apărare a
drepturilor acestora.
Când vine vorba de sexualitate,
un subiect dificil
de tratat, românii sunt destul de reticenți. Codul penal însă, incriminează
orice abatere cu privire la respectarea drepturilor celor
din jur. Ȋn paragrafele următoare vor fi prezentate câteva dintre
prevederile ce urmăresc susținerea unui act sexual legal/ilegal.
Violul este o infracțiune pedepsită de lege, care se referă la
un act sexual ce are loc împotriva voinței unuia din parteneri.
Acest fenomen este cunoscut deja din antichitate, prin exploatarea
sexuală a sclavilor. Violurile au avut loc și în majoritatea războaielor
când, în afară de femei, au fost violați și copii, au uneori loc
în închisori sau lagăre. Persoana agresată este traumatizată psihic,
iar traumele pot dura toată viața.
Pagina 21

P otrivit art. 218 alin. 1 din Codul penal al României,
„raportul sexual de orice natură cu o persoană, savârșit prin
constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și
exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu
închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”.
Cel mai recent caz ce vizează
această temă este cel al tinerei din
Vaslui care a fost agresată sexual de
7 bărbați în noiembrie 2015. Traumele
suferite de aceasta au fost
imense, dar potrivit Euromedia, cu
ajutorul unui psiholog, aceasta a
reușit să se refacă. Iată cuvintele
psihologului, potrivit aceleiași surse
„Fiinţa umană are emoții, sentimente,
nu este un animal. Violul este un atentat la viața, securitatea și
demnitatea femeii. Aceste infracțiuni au luat amploare. Prin riscul
cauzat, produc panică în rândul părinților, copiilor noștri, induc o
stare de alertă și revoltă. Victimele care trăiesc în urma unui viol
rămân traumatizate mult timp. Viața alături de un bărbat, contactul
sexual, va reactiva trauma violului. Este aproape imposibil să
mai redevii femeie normală. Este necesară o perioadă lungă de
terapie centrată pe vindecarea traumei și readucerea la normalitate.
Persoanele abuzate au nevoie de siguranță, de protecție, de
înțelegere, de afecțiune, de încurajare. În cazul unui abuz sexual,
acesta produce traume pe viața în cazul victimei. De multe ori,
chiar și agresarea prin limbaj erotic traumatizează. Ființa violată,
chiar dacă ascunde această traumă, nu o poate face la infinit.
Corpul ei va somatiza, până va ajunge la boli organice, chiar autoimune.
Se face psihoterapie pentru vindecarea traumelor în cazul
ființelor abuzate, dar este foarte grea revenirea la o viață normală”,
a spus Maria Verdi.
Pagina 22

H ărțuirea sexuală poate fi extrem
de stresantă, pentru că ea pune
victima la colț, persoana respectivă
nu are de ales: ori se supune
capriciilor erotice ale unui superior
instabil emoțional, ori pleacǎ. Este o situație de presiune enormă,
din care, de obicei, victima nu are de ales. Din pacate însă, de
cele mai multe ori stă și îndură ironiile colegilor care se aratǎ
agresivi.
Codul penal prevede: „Hărțuirea unei persoane prin
amenințare sau constrângere, în scopul de a obține satisfactii de
natura sexuală, de către o persoană care abuzează de autoritatea
sau influenţa pe care i-o conferşă funcția îndeplinită la locul de
muncă, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amenda”.
Racolarea minorilor în scopuri
sexuale
„Fapta persoanei majore de
a-i propune unui minor care nu a
împlinit vârsta de 13 ani să se
întâlnească, în scopul comiterii
unui act dintre cele prevăzute în
art. 220 sau art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost
făcută prin mijloacele de transmitere la distanţă, se pedepseşte
cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.”
Coruperea sexuală a minorilor
Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel
prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit
vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte
ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la
unu la 5 ani.
Pagina 23

P rostituția este definită în general ca activitatea celor ce
oferă prestații sexuale în schimbul plății unei sume de bani.
Ȋn vechiul Cod Penal „fapta persoanei care își procură
mijloacele de existență, practicând în acest scop raporturi sexuale
cu diferite persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3
ani.” .
Din 2014 prostituția nu se mai pedepsește cu închisoare ci cu
amendă sau muncă în folosul comunității.
Incest. Prin incest se înțeleg raporturile sexuale între rude în
linie directă sau între frați și surori.
„Raportul sexual consimţit, săvârşit între rude în linie directă
sau între fraţi şi surori, se pedepseşte cu închisoarea de la
un an la 5 ani.”
Din păcate, în ultima perioadă, cazurile copiilor agresați de
membri ai familiei a crescut îngrijorător, lipsa de educație și dezvoltarea
într-un astfel de mediu afectează grav tinerii care crescuți
într-un astfel de mediu sunt mai
predispuși spre a săvarși ilegalități
la rândul lor, din cauza traumelor
suferite.
?Societățile umane diferă mult în
atitudinile lor față de incest. Deși
unele societăți sunt tolerante, majoritatea descurajează incestul
inclusiv prin codurile penale.
Franța, Olanda, Spania, Turcia, China, Rusia, Coasta de Fildeș,
Israel, Benelux și Portugalia nu au interdicții legale asupra incestului
între adulți. Relațiile incestuoase mai sunt interzise în țări
precum: Ucraina, Slovenia, Slovacia, Polonia, Norvegia, Suedia,
Ungaria, Grecia, Bulgaria, Irlanda, Elveția, Croația sau Cipru.
Pagina 24

P otrivit „One.ro”, de-a lungul istoriei au existat mai multe
personalități importante ce manifestau homosexualitatea. Printre
aceștia se numară: Alexandru cel Mare, Cezar, Platon, Leonardo
da Vinci, Goethe și Oscar Wilde.
?În ţările islamice, dacă o femeie întreţine relaţii sexuale cu
un bărbat cu care nu este măritată, aceasta comite un păcat faţă de
Allah, un păcat suprem. Pedeapsa este 100 de lovituri de bici, în
public. Desigur, în majoritatea cazurilor, pedeapsa la care femeia
este supusă este extraordinar de crudă, aceasta fiind omorâtă în
public cu pietre. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă femeia acuză un
bărbat că a violat-o, dar nu are martori pentru a-şi susţine
acuzaţia. Câteva ţări islamice îi permit unui violator să scape de
pedeapsă prin lege, dacă se însoară cu victima (evident, în cazul în
care femeia violată are
martori pentru a dovedi
fapta).
Femeia este considerată
de două ori mai puţin inteligentă
decât un bărbat,
motiv pentru care, în cele
mai multe cazuri, o singură
persoană de gen
feminin nu este considerată de justiţia islamică drept martor;
trebuie să fie minim două femei pentru a conta ca martor.
Bărbaţii au dreptul să îşi bată soţiile şi copiii, dacă ei sunt de
părere că atitudinea acestora nu este potrivită. Oricât de brutală ar
fi bătaia, dacă femeia nu este ucisă, legea nu impune niciun fel de
pedeapsă.
Iacomi Ştefan, Nedelcu Ştefan, Matasariu Cezar,
clasa a XI-a C
Pagina 25

.
Pathology
P
athology este un thriller medical realizat
în anul 2008 și are ca protagonist
pe Ted Grey (Milo Ventimiglia),
un strălucit absolvent la Harvard,
ce se alătură Centrului Medical al Universității
Metropolitane pentru un stagiu în
secția de patologie. Dar nu dupa mult timp,
talentul și inteligența sa stârnesc invidia lui
Jake Gallo (Michael Weston), liderul unui
grup de rezidenți. Acesta îl determină pe Ted
să participe împreună cu ceilalți patru rezidenți
într-un joc periculos și mortal, unde
fiecare trebuie să comită „crima perfectă”,
fără a lăsa nici un indiciu. Ceilalți membri au
rolul de a descoperi modul în care victima a fost omorâtă. Când logodnica
lui, Gwen (Alyssa Milano), se hotărăște să se mute în apartamentul lui
Ted, el decide să renunțe la grup dar este deja prea târziu. Când Jake descoperă
că prietena lui Juliette Bath (Lauren
Lee Smith) l-a înșelat și că este îndregostită
Ted, acesta își pierde cumpătul și o omoară
pentru următorul joc. În timp ce toți membrii
grupului, în afară de Ted, se pregătesc
să îi facă autopsia doctorului Juliette, are loc
o explozie în care toți membrii grupului își
pierd viața cu excepția lui Jake. Gallo
reușește să o omoare pe Gwen, iar Ted se răzbună, omorându-l în același
fel.
Filmul înfățișează într-un mod unic imaginea unei lumi dezumanizate
în care viața și moartea nu mai au aceeași valoare, acestea depinzând de un
simplu joc. Acesta este dus la extrem încât devine „o boală” de care nu se
poate scăpa cu ușurință.
Pagina 26

.
V ictimele deși inițial par persoane imorale, ce merită să fie
pedepsite pentru faptele lor, se dovedesc a fi de fapt oameni nevinovați
ceea ce zdruncină încrederea lui Ted, îl face să realizeze cine a devenit și
cât de periculos este acest cerc. Deși filmul poate părea violent, el merită
văzut, deoarece prezintă consecințele minciunii, a unei vieți trăite în viciu
și fără valori morale și dezvăluie acea parte a minții omului ce se încadrează
în sfera patologicului. De asemenea, recomand filmul persoanelor
interesate de medicină, în special de patologie.
Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/Pathology_(film)
David Georgiana, clasa a XI-a C
"Hokahey"
"Astăzi este o zi bună pentru a muri"
Ȋ
ndemnând la o cǎlǎtorie cǎtre o altǎ dimensiune,
cea spiritualǎ, replica atinge cea
mai controversatǎ parte a existenței: viața
dupǎ moarte, în cazul în care aceasta existǎ.
Filmul Flatliners din 1990, regizat de Joel
Schumacher ne propune un șiretlic, o cǎlǎtorie dusîntors
spre ceea ce se aflǎ dupǎ moarte, cǎlǎtorie din
care sǎ ne întoarcem cu rǎspunsuri ce ar putea face
ca acest eveniment inevitabil sǎ fie privit într-un
mod diferit. Perspectiva celor 5 protagoniști, anume
cei 5 studenți la medicinǎ (Nelson, Joe Hurley, David Labraccio, Randall
Steckle și Rachel Mannus), conferǎ atât gradul de maximǎ curiozitate și
implicit, adrenalinǎ filmului.
Pagina 27

.
I ată planul lor: acesta începe cu poveștile oamenilor care sunt în
moarte clinicǎ, dar readusi înapoi la viață o mulțime din ei raportează
aceeași experiență după
moarte. Ei vorbesc despre
un tunel de lumină, muzică
liniștită, și prezența primitoare
a celor dragi de pe
cealaltă parte. Tinerii eroi ai
"Flatliners" doresc să viziteze
țara aceea de lumină
și muzică, și să se întoarcă
pentru a spune povestea. Aceastǎ dorințǎ de a elabora un experiment periculos
în care, unul după altul, vor proba adevǎrul este foarte atractivǎ. Ei
vor crea în mod deliberat o stare de moarte clinică, vor proba experiența
de după moarte, și apoi vor fi readuși la viațǎ prin măsuri de urgență.
Ȋndrǎzneala acestui experiment este terifiantǎ și intrigantǎ, iar riscurile
sunt multe: nu numai moartea, desigur, dar chiar și expulzarea din școala
medicală.Este posibil să mori doar un pic și să vii înapoi fără a fi rănit de
orice fel de spirite rele? Este inteligent să te joci cu moartea? Cu siguranțǎ
cei 5 nu s-au gândit la aceste aspecte pentru cǎ lucrurile au luat o
întorsǎturǎ greșitǎ, propriul psihic întorcându-se împotriva lor prin intermediul
halucinațiilor. Din punctul meu de vedere, impactul filmului nu se
concretizeazǎ pe parcursul acestuia, ci în final, când asumarea responsabilitǎții
pentru toate faptele este singura metodǎ prin care pǎrtinitorii
experimentului își pot aduce pacea în minte.
Onofraşi Gianina Elena, clasa a-XI-a C
Pagina 28

.
Pielea în care trăiesc
regia Pedro Almodovar
L
a Piel Que Habito/ Pielea în care trăiesc este un thriller
cu accente suprarealiste, psihologic, sau un film horror,
bazat pe drama pe care poate să o provoace pierderea celor
dragi și pe o serie de enigme care stârnesc suspans.
Sexualitatea și închisoarea propriului eu sunt
temele filmului fantastic încâlcit al lui Pedro
Almodovar. Antonio Banderas joacă rolul lui
Ledgard, un chirurg plastic bogat și strălucitor,
care, în casa lui ca un palat, mobilată cu gust și
dotată cu propria sală privată de operație, face
în secret experimente pe frumoasa și supusa
tânără Vera (Elena Anaya), a cărei piele o înlocuiește
în întregime cu o substanță artificială
netedă derivată transgenic din piele de porc. Este
prizonierul soția lui mult iubită, considerată
arsă după un accident de mașină? Sau complet
altcineva, pe care el o reface chirurgical pentru
a semăna cu aceasta? Oricum ar fi, răpitorul și captiva par să fie
îndrăgostiți. Cu toate acestea, este o relație care nu se poate sfârși decât
așa cum a început: în acte de violență. Când filmul începe, el o ține captivă
pe frumoasa Vera în conacul său imens din orașul spaniol Toledo. Ea
are parte de fiecare lux, cu excepția libertății.Povestea chirurgului Robert
Ledgard e lungă și întunecată. O soție care a murit prematur, o fiică violată
care și-a pus capăt zilelor. Ura lui imensă e vătuită de înfățișarea îngrijită,
de locuința impecabilă, de gesturile chirurgicale pe care le face. În
spatele geniului științific, ura s-a structurat în forme greu de bănuit din
afară, la fel și obsesiile sale, care, cu cât își desăvârșește opera, cu atât
devin mai vizibile și mai bolnave.
Pagina 29

.
T ot devotamentul și metodele folosite de acesta pun multe
întrebǎri de eticǎ în ceea ce privește limitele pe care trebuie sǎ și le impunǎ
un cercetǎtor, indiferent de scopul studiului sǎu. Antonio Banderas
este interpretul ideal pentru acest personaj aseptic și agreabil pe dinafară,
monstruos pe dinăuntru. Combinație de savant dement și de părinte iubitor,
el ajunge să manifeste față de victimă o pasiune maladivă.
În film, Almodovar atinge diverse teme polemice de actualitate: bioetica,
răzbunarea, identitatea sexuală pentru a încheia, însufleţindu-ne pe
fiecare că putem fi liberi în pielea în care trăim. „Pielea în care trăiesc”
este adaptat după romanul „Tarantula” de Thierry Jonquet.
Este un film care arată psihologia cruzimii umane și a lipsei de scrupule,
oferind o experiență autentică a unei drame tulburătoare, fiind destinat
să marcheze și să șocheze pentru a transmite un mesaj profund.
Bârsan Livia, clasa a XI-a B
The Soloist
T
he Soloist - este o dramă americană,
apărută în 2009, regizată
de Joe Wright, cu Jamie Foxx
si Robert Downey Jr. în rolurile
principale. Filmul este bazat pe o
poveste reală și prezintă povestea unui
jurnalist, Steve Lopez (Robert Downey
Jr.) care în căutarea unui subiect pentru
un articol dă peste Nathaniel Ayers
(Jamie Foxx), un muzician care suferă de
schizofrenie. Este un film în care doi mari
actori reuşesc cu trudă şi talent să prezinte
două caractere complexe.
Pagina 30

.
U n reporter din Los Angeles
pe nume Steve Lopez (Robert
Downey, Jr.) încearcă să ajute un
om al străzii pe nume Nathaniel
Ayers (Jamie Foxx). Ayers suferă de
schizofrenie paranoidă, însă cândva
el a fost la Julliard şi acum încă mai trăieşte şi respiră muzica lui Beethoven..
Ayers, care-şi transportă „avuţia” într-un cărucior de cumpărături,
hoinăreşte pe străzi şi cântă pentru a alunga zgomotul oraşului, fiind
mulţumit în această lume proprie. Comportamentul neobişnuit atrage
atenţia lui Lopez. Neliniştile si frământările lui Lopez îl duc şi spre ideea
iniţierii unui tratament medicamentos şi se sfătuieşte în acest sens cu David,
experimentatul administrator al Comunităţii Lamp. Oare „două
săptămani de medicamente i-ar putea salva viaţa?” Sfatul competent al lui
David este însă că „Dacă-i trădezi prietenia, distrugi singurul lucru pe care
îl are în lumea asta”. Între cei doi s-a format o frumoasă legătura de prietenie
si intr-ajutorare reciprocă, care avea să le schimbe existenţa amândurora
pentru totdeauna.
În finalul filmului ni se spune că: „Domnul Ayers continuă să cânte
la violoncel precum şi la vioară, tobă, contrabas, chitară, pian, trompetă,
corn francez, acordeaon. Domnul Lopez continuă să-şi scrie rubrica Los
Angeles Times. Acum învaţă să cânte la chitara.”
„Miracolul muzicii” sunt cuvintele cheie pentru a descrie acest film
deosebit! Povestea este emoţionantă şi asta datorită interpretărilor de excepţie
ale celor doi protagonişti. Drama prezentată de acest film este cât se
poate de realistă şi sensibilă despre prietenie, despre viaţa trăită cu un
scop, încât este greu să ramâi indiferent şi să nu trăieşti alături de personajele
implicate. Este un film ce trebuie văzut pentru a-l putea aprecia la
adevărata sa valoare.
Bibliografie:
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Soloist
Macrinici Lia, clasa a XI-a C
Pagina 31

Patologia sistemului
nervos
C
onform unui studiu publicat în anul 2005 în
Jurnalul European de Neurologie, aproximativ un
miliard de persoane suferă de afecțiuni ale sistemului
nervos, fie că vorbim despre maladii des
întâlnite, precum autismul și epilepsia, sau rare, ca sindromul Cotard.
Astfel, vom prezenta, în cele ce urmează, cele mai interesante
aspecte legate de 7 dintre cele peste 600 de afecțiuni neurologice
documentate.
Puține se cunosc despre Sindromul Capgras, o tulburare neurologică
neobișnuită, denumită după Joseph Capgras, un psihiatru
francez care a descris pentru prima dată afecțiunea în anul 1923.
Persoanele afectate, care sunt preponderent cele de sex feminin,
au convingerea că oameni cunoscuți, obiecte familiare sau animale
de companie au fost înlocuite de impostori cu înfățișare
identică. S-a observat faptul că, în cele mai multe cazuri,
„dublura” este o persoană importantă din viața individului afectat.
Astfel, dacă bolnavul este căsătorit, soțul sau soția acestuia vor fi,
cel mai probabil, ținta iluziilor. Ceea ce este foarte interesant legat
de acest sindrom este faptul că pacientul nu halucinează, acesta
fiind conștient de anormalitatea percepțiilor, iar iluziile se axează
doar pe unul dintre simțurile individului.
Deși cauza exactă a Sindromului Capgras nu este cunoscută,
s-a observat faptul că acesta este frecvent asociat cu boli neurodegenerative
(Alzheimer) sau, în absența acestora, cu boli psihiatrice
(schizofrenie și tulburări schizoafective).
Pagina 32

Î n ceea ce privește tratamentul, simptomele au fost ameliorate,
în unele situații, prin terapie individuală sau prin administrarea
unor antipsihotice.
Primul caz documentat a fost cel al Doamnei M., descris de
Joseph Capgras în anul 1923. Pacienta era convinsă că prietenii,
familia și vecinii au fost înlocuiți de impostori. Mai mult decât
atât, aceasta susținea că dublurile se schimbau periodic și că nu
avea un singur soț, ci era căsătorită, de fapt, cu 80 de bărbați.
O altă boală a sistemului nervos este autismul, afecțiune
severă de dezvoltare de natură neurobiologică, cu o incidență tulburătoare
de 1 la 166 de copii în 2010. Există diferite moduri în
care boala se poate manifesta, însă principalele semne la copiii
afectați sunt că aceștia nu spun niciun cuvânt până la vârsta de 16
luni, nu combină 2 cuvinte pana la vârsta de 2 ani și își pierd
limbajul sau abilitățile sociale.
Ceea ce este interesant, însă, despre aceasta boala este faptul
că cercetătorii nu au reușit nici până în ziua de azi să se pună de
acord asupra unei unice teorii privind autismul. Una dintre cele
mai cunoscute este cea propusă de Simon Baron-Cohen in 2002.
Simon Baron-Cohen a lansat termenii de creier empatic,
corespunzând femeilor, respectiv creier sistematic, asociat
bărbaților. Partea empatică se ocupă cu identificarea emoțiilor și
gândurilor altor persoane și cu generarea unui răspuns în conformitate
cu acestea. Sistematizarea se ocupă cu analizarea variabilelor
unui sistem pentru a dezvolta reguli dupa care se ghidează acesta.
Astfel, o persoana echilibrată ar trebui sa aibă o combinație din
aceste două proprietăți, dar un om cu autism are partea sistematică
mult mai bine dezoltată decat cea empatică, acesta având un creier
masculin (extreme male brain).
Pagina 33

Sindromul Cotard reprezintă o alta boală rară a sistemului
nervos și este caracterizat de o stare de delir în care pacientul
insistă că a murit sau că o parte a corpului său a putrezit.
Fiind intâlnit de obicei la pacienții care suferă de schizofrenie și
tulburări bipolare, acest sindrom nu are cauze cunoscute, însă specialiștii
consideră că originea tulburării se află la nivelul amigdalei
și a girusului fusiform. Amigdala joacă un rol important în
procesul memoriei, în luarea unor decizii și în reacțiile
emoționale, în cazul pacienţilor care suferă de sindromul Cotard
volumul ei fiind considerabil mai mic. Simptomele specifice acestei
afecţiuni sunt anxietatea, convingerea inexistenței, a nemuririi,
tendința spre automutilare și suicid. În ultimul stadiu al bolii, pacientul
prezintă simptomele depresiei severe pe fondul tulburărilor
emoționale și paranoice, precum și forme accentuate de delir.
Ceea ce reprezintă un mister și pentru neurologii implicați în
studiul acestei maladii este tratamentul acesteia. Antidrepesivele,
antipsihoticele, medicamentele stabilizatoare ale dispoziţiei şi terapia
cu electroșocuri nu duc decât la dispariția temporară a stărilor
de delir.
Astfel, Sindromul Cotard rămâne până în ziua de astăzi una
dintre cele mai neobișnuite boli ale sistemului nervos, determinând
persoanele afectate să nu mai poată identifica repere
emoționale și expresive.
La fel de interesantă este și schizofrenia, boală care afectează
modul în care o persoană gândește, simte și acționează, multe
dintre persoanele cu schizofrenie fiind incapabile să facă diferența
între real și imaginar. Aproximativ 1% din populația lumii suferă
de această afecțiune, boala apărănd, în general, între 15-35 de ani
și manifestându-se mai rapid la bărbați decât la femei.
Pagina 34

P rimele semne ale schizofreniei sunt tulburări ale somnului,
izolare socială, implicare emoțională scazută, interes crescut
pentru idei abstracte, filosofice, religioase, oculte, neglijarea
igienei și a aspectului fizic, iritabilitate, anxietate, tulburări de
atenție. Simptomele descrise de un bolnav de schizofrenie includ
recurența halucinațiilor și ideilor delirante, dezorganizarea limbajului
si gândirii sau lipsa unui comportament normal, care include
retragerea socială, lipsa implicării emoţionale și absența interesului
față de viață.
Depistarea timpurie a semnelor schizofreniei și aplicarea
rapidă a unui tratament au o importanță deosebită în ameliorarea
bolii. Tratamentul
schizofreniei este un
proces care se întinde
de cele mai multe ori pe
toată durata vieții, constând
în administrarea
de antipsihotice tipice
sau atipice. Acesta este
individualizat, în funcție de fiecare pacient, iar sprijinul familiei
pe parcursul întregului proces este vital. Odată ce simptomele s-au
diminuat, trebuie să se înceapă reintergrarea socială, recâștigarea
personalității și autonomiei. Cu cât există mai multă implicare în
activități sociale și asumare a mai multor responsabilități, cu atât
va fi și recuperarea mai eficientă.
O altă afecțiune aparte este epilepsia, o dereglare a sistemului nervos
care produce descărcări bruște și intense de activitate electrică
in creier, acestea ducând la disfuncții cerebrale temporare sau permanente,
în unele cazuri.
Pagina 35

A proximativ 2% dintre persoanele adulte prezintă o criză
la un moment dat în cursul vieţii. În două treimi dintre cazuri criza
este unică. De cele mai multe ori crizele epileptice debutează în
prima parte a copilăriei sau târziu la vârsta adultă. Termenul de
„criză” este preferat faţă de termenul „epilepsie”, deoarece se consideră
în mod incorect că în cazul epilepsiei există leziuni cerebrale
sau tendinţa pacienţilor de a fi violenţi.
Cum epilepsia nu este o afecțiune comună, este vital să cunoaștem
modul corect de a reacționa în cazul în care suntem martorii
unei astfel de crize. Pacientul trebuie așezat pe o suprafață dură,
iar capul acestuia trebuie să fie poziționat pe o parte și pus pe un
material moale. Este necesară îndepărtarea obiectelor ascuțite din
jurul bolnavului. Criza nu trebuie întreruptă, însă, în cazul în care
aceasta durează mai mult de 5 minute, persoanele care asistă sunt
nevoite să cheme un echipaj de salvare.
Afecțiunea despre care vom vorbi în final este bipolaritatea,
o tulburare mintală ce se caracterizează prin modificări anormale,
pe lungi perioade de timp, ale dispoziției, energiei și abilității de
funcționare a unei persoane. Bolnavul trece printr-o alternanță de
stări depresive și de exaltare, acestea fiind ușor de identificat, asemănându-se
cu urcușuri și coborâșuri în dispoziția afectivă a individului.
Pagina 36

C eea ce diferențiază boala maniaco-depresivă (cum mai
este cunoscută această afecțiune) de alte boli ale sistemului nervos
este faptul că, în afara acestor episoade extreme, comportamentul
pacientului va fi perfect normal. Astfel, dacă bolnavul este dispus
să utilizeze mijloacele de menținere sub control ale acceselor și de
limitare a consecințelor lor, prognosticul poate fi unul foarte bun,
iar individul va avea posibilitatea să funcționeze bine în societate
Ca numeroase boli ce țin de domeniul psihiatriei, originea
bolilor maniaco-depresive este puțin cunoscută. Numeroase studii
subliniază însă ipoteze conform cărora tulburarea afectiv bipolară
se datorează unor afecțiuni genetice, întrucât mai multe gene pot
provoca o proastă funcționare a neurotransmițătorilor din creier,
responsabili de reglarea dispoziției.
Complexe și surprinzătoare în aceeași măsură, tulburările
sistemului nervos șochează prin manifestările bizare și continuă să
ridice întebări în lumea medicală, cele prezentate fiind doar o
mică parte din multitudinea de astfel de afecțiuni.
Bibliografie:
http://www.invingemautismul.ro/ce_este_autismul
http://iancommunity.org/cs/understanding_research/
cognitive_theories_explaining_asds
http://autismspectrumtest.com
http://www.babble.com/entertainment/famous-people-withautism-2/#lewis-carroll
http://www.romedic.ro/sindromul-capgras
http://www.damninteresting.com/an-impostor-in-thefamily/
http://www.psychnet-uk.com/x_new_site/DSM_IV/
capgras_syndrome.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Cotard_delusion
https://www.newscientist.com/article/dn23583-mindscapesfirst-interview-with-a-dead-man/
http://www.sfatulmedicului.ro/Boala-Alzheimer-si-alte-boli
-degenerative/sindromul-cotard-cauze-simptome-sitratament_13878
https://schizofrenia.ro/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tulburare_bipolară
Caluschi Miruna
Caluschi Mara
Diaconu Cristiana
Rotaru Teodora
Bujor Raluca
Ciocârlan Eliza
Berinde Ilinca
Clasa a XI-a B
Pagina 37

.
Rain Man
R
ain Man este un film american din 1988. El prezintă
povestea unui om egoist, Charlie Babbitt, care descoperă
că tatăl său a murit și și-a lăsat moștenire întreaga avere
de milioane de dolari
celuilalt fiu al său, Raymond, un
savant autist de a cărei existență
Charlie nu avea cunoștință.
Charlie Babbitt, un dealer auto
din Los Angeles, în vârstă de 20 și
ceva de ani, este în mijlocul unei afaceri
de import a patru mașini Lamborghini. Afacerea este amenințată de
Agenția de Protecție a Mediului și, în cazul în care Charlie nu poate îndeplini
cerințele agenției, el riscă să piardă o sumă importantă de bani. După
un subterfugiu rapid cu un angajat, Charlie pleacă într-o excursie de sfârșit
de săptămână la Palm Springs, cu prietena sa, Susanna.
Călătoria lui Charlie este anulată ca urmare a veștii că tatăl său
înstrăinat, Sanford Babbitt, a murit. Charlie merge la Cincinnati, Ohio,
pentru a soluționa problema averii lăsate de tatăl său; el află acolo că un
fond mandatar moștenește 3 milioane de dolari, pentru un beneficiar nenumit,
în timp ce tot ceea ce primește el este o mașină decapotabilă. În cele
din urmă, el află că banii sunt direcționați către o instituție de boli mintale,
unde este internat fratele său autist, Raymond, de a cărei existență Charlie
nu avea cunoștință. Deși Raymond are autism, el are, de asemenea, o memorie
prodigioasă, deși, de obicei, cu puțină înțelegere a subiectului și abilități
extreme în matematică. El este declarat a fi savant de către unii medici.
Raymond este speriat de schimbare și are o rutină strictă. Cu excepția
cazului când este în primejdie, el arată puțină expresie emoțională și evită
contactul cu ochii. Indiferent la ideea că are un frate și determinat să
obțină ceea ce credea că este partea sa echitabilă din averea lui Babbitt,
Charlie îl ia cu el pe Raymond în ceea ce devine o excursie de străbatere a
țării cu mașina către Los Angeles pentru a se întâlni cu avocații săi.
Pagina 38

.
C harlie intenționează să înceapă o luptă pentru custodie, în scopul
de a-l determina pe medicul lui Raymond, dr.Bruner să accepte o înțelegere
în afara instanței pentru a-i ceda jumătate din averea lui Sanford Babbitt,
astfel ca instituția de boli mintale să-și poată menține custodia asupra lui
Raymond.
În cursul călătoriei, Charlie află multe lucruri despre autismul lui Raymond,
de care îl credea inițial că este vindecabil - rezultând în frustrarea lui
frecvent cu ideile fixe ale fratelui său. El află, de asemenea, despre modul în
care fratele său a ajuns să fie separat de familia sa, ca urmare a unui accident
suferit când a fost lăsat singur cu Charlie, pe când acesta din urmă era un
copil mic. Raymond cântă "I Saw Her Standing There" al formației The
Beatles așa cum o făcea când Charlie era mic, determinându-l pe Charlie săși
dea seama că Raymond este protectorul său din copilărie, de care și-a
amintit în mod greșit ca fiind un prieten imaginar numit "Rain Man". Charlie
se dovedește a fi uneori superficial și exploatator, ca atunci când îl ia cu el
pe Raymond la Las Vegas pentru a câștiga bani la blackjack, profitând de
memoria excelentă a acestuia. Cu toate acestea, spre sfârșitul călătoriei lor,
Charlie devine el-însuși un protector al lui Raymond și ajunge să-l iubească
cu adevărat.
Charlie se întâlnește în cele din urmă cu avocatul său pentru a încerca
să-și obțină partea sa de moștenire, dar decide apoi că nu-i mai pasă de bani
și vrea doar să aibă custodia fratelui său. Cu toate acestea, la o întâlnire cu
un psihiatru numit de tribunal și cu dr. Bruner, Raymond nu este în măsură
să decidă exact ceea ce vrea. În cele din urmă, psihiatrul îl presează pe Raymond
să ia decizia, supărându-l pe acesta și determinându-l pe Charlie să-i
ceară doctorului să renunțe. I se permite lui Raymond să se întoarcă acasă la
Cincinnati. Charlie, care a câștigat un frate nou și s-a domolit considerabil, îi
promite lui Raymond că-l va vizita în două săptămâni.
Incărcat de emoţii, de acţiune şi de originalitate, filmul ''Rain Man'' surprinde
o viziune asupra autismului, boală care necesită faţă de cel bolnav
multă grijă şi afecţiune din partea celorlaţi. Puteţi să pătrundeţi în această
lume în care sentimentele vă vor copleşi numai dacă veţi fi curioşi să căutaţi
acest film.
Huţanu Teodora, clasa a XI-a A
Pagina 39

.
Still Alice
A
lzheimer este o afecţiune degenerativă
progresivă a creierului care apare la
persoane cu vârsta înaintată constând
în tulburări de memorie şi de vorbire şi
în incapacitatea de a identifica şi numi persoane
sau obiecte uzuale.
Imaginaţi-vă ce ar însemna dacă, în urma unui control,
aţi afla că suferiţi de această boală cu debut
precoce în condiţiile în care v-aţi construit o carieră
de succes şi aveţi o familie împlinită. Aceasta este
şi realitatea dureroasă pe care o aduce în prim-plan
cartea „Still Alice’’ scrisă de Lisa Genova şi publicată în 2007. Protagonista
romanului este Alice Howland, o profesoară de psihologie cognitivă
la Harvard. Ea are tot ceea ce şi-ar dori un om în viaţă, şi anume o carieră
de succes, un soţ pasionat de cercetări şi 3 copii realizaţi în diferite domenii
precum medicina, avocatura şi teatrul. Totul a început să se năruie în
momentul în care Alice uită anumite cuvinte în timpul unei importante
prelegeri legate de limbaj. Dând vina pe faptul că a consumat puţin alcool,
neglijează acest aspect. Acesta era însă doar începutul unei serii de evenimente
precum: rătăcirea în mijlocul unui bulevard pe care îl ştia de mai
bine de 25 de ani, uitarea locului anumitor obiecte, neparticiparea la anumite
conferinţe din cauza faptului că a uitat de ele. Speriată, apelează la
ajutorul unui neurolog care în urma unor examene psihologice şi al unui
RMN îi pune un dureros diagnostic. Alice suferea de Alzheimer cu debut
precoce, o boala degenerativă provocată de o mutaţie pe gena presenilină-
1 pe care a moştenit-o de la tatăl său şi pe care o putea da mai departe
copiilor săi. Vestea a schimbat viaţa atât a protagonistei, cât şi a membrilor
familiei sale. Un moment de cumpană întâmpinat de aceasta este
reprezentat de renunţarea la viaţa ei activă şi la poziţia de profesor din cadrul
universităţii cauzată de feedback-ul negativ acordat de elevi:„
Pagina 40

.
O dată a venit la curs şi nu a predat. A stat jos câteva minute şi
apoi a plecat. Altă dată a predat acelaşi curs pe care îl predase cu o
săptămână în urmă. Nu m-aş gândi să îi irosesc timpul doctorului Howland,
dar nici dumneaei nu ar trebui sa îl irosească pe al meu.”
Ceea ce atrage atenţia cititorului este atitudinea pozitivă şi de acceptare
a situaţiei afişată de Alice care, pentru a observa în mod obiectiv evoluţia
bolii sale, işi face un program bine stabilit, începând fiecare zi cu un
test legat de familia sa. Interesant este şi modul în care sunt expuse anumite
întâmplări în concordanţă cu stadiul bolii, fiind foarte bine redat momentul
sfâşietor în care protagonista
începe să nu îşi mai recunoască
copiii.
În opinia mea, „Still Alice”
oferă o imagine completă a bolii
Alzheimer cu tot ce presupune
aceasta. Simptomele şi episoadele
descrise sunt veridice şi
specifice unei persoane care suferă de acest tip de demenţă. Astfel, cartea
impresioneaza prin puterea protagonistei de a renunţa la ceea ce a fost şi
de a îmbraţişa o nouă viaţă plină de necunoscut, facându-mă să văd ceea
ce înseamnă cu adevărat să ai sufletul măcinat de o boală în faţa căreia nu
poţi lupta.
„Să fii diagnosticat cu Alzheimer e ca şi cum ai fi însemnat cu un A
stacojiu. Asta sunt acum: o persoană cu demenţă. Aşa m-aş defini pentru o
vreme şi ăsta este felul în care ceilalţi continuă să mă definească, dar nu
sunt ceea ce spun sau ceea ce fac sau ceea ce îmi amintesc. […] Sunt
soţie, mamă, prietenă şi, în curând, bunică. Încă simt, înţeleg şi sunt
demnă de dragostea şi bucuria acestor relaţii, încă sunt un participant activ
în societate. Creierul meu nu mai funcţionează bine, dar îmi folosesc urechile
pentru ascultare necondiţionată, umărul pe care se poate plânge şi
braţele care pot îmbrăţişa alte persoane cu demenţă.”
Bujor Raluca Alexandra, clasa a XI a B
Pagina 41

Cancerul
O multitudine de boli sub acelaşi nume
Î
n primul rând, trebuie să începem
prin a defini această
afecţiune. Etimologia cuvântului
provine din limba
greacă KARKINOS, ceea ce
înseamnă crustaceu. Cancerul reprezintă
un proces biologic complex
prin care o clonă celulară
dobândeşte proprietăţile de creştere continuă, scapă de sub controlul
mecanismelor de reglare homeostatică, devine invazivă local
şi metastazează.
Cu toții ne-am întrebat de ce oamenii se îmbolnăvesc de cancer.
Datorită complexității sale, este foarte greu de stabilit o cauză
exactă, aceasta fiind diferită de la individ la individ. Printre factorii
de risc se cunosc substanțele chimice cunoscute drept carcinogene,
dieta și stilul de viață deficitar, radiațiile, unele infecții virale,
ereditatea, unii factori fizici sau cauze de natură hormonală.
Care sunt șansele să ne îmbolnăvim de cancer? Riscul este
impărțit, de obicei, în două categorii: riscul absolut și riscul relativ.
Primul reprezintă probabilitatea ca o persoană să dezvolte
boala într-un anume interval de timp. De exemplu, una din 8
femei (12,5%) se va îmbolnăvi de cancer mamar pe toată durata
vieții. Riscul relativ compară șansa unor persoane ce prezintă anumiți
factori de risc cu cea a persoanelor fără aceștia. Astfel,
bărbațiii care fumează sunt de 23 de ori mai predispuși la cancerul
pulmonar decât cei nefumători .
Pagina 42

F iind extrem de complex, nu se poate vorbi despre cancer
ca despre o singură boală, ci despre mai multe tipuri de cancer,
care se diferențiază în funcție de organul pe care îl afectează, de
celulele care sunt implicate și de persoana care este afectată,
astfel încât fiecare persoană deține gene diferite. Din acest motiv
nu pot exista două
cazuri de cancer
identice. O modalitate
de a clasifica
tipurile de cancer o
reprezintă țesuturile
pe care această maladie
le afectează.
Astfel, un asemenea tip de cancer este carcimonul, definit ca fiind
o tumoare malignă a celulelor epiteliale. Atunci când celulele
canceroase afectează țesutul conjunctiv, aceste forme de cancer
sunt numite sarcoame. Sarcoamele nu sunt atat de frecvente și se
împart în două mari categorii: sarcoame osoase și sarcoame ale
țesuturilor moi. Limfoamele reprezintă cancerele sistemului limfatic
și sunt două tipuri de limfoame maligne, cunoscute drept
boala Hodgkin și boala Non Hodgkin.
În funcție de tipul de celule, există peste 200 de tipuri de
cancer, fiind atâtea tipuri de cancer câte celule există în organism.
Cele mai răspandite tipuri de cancer sunt cancerul de sân la
femei, cancerul de plămân, de pancreas, de ficat, de vezică, de
colon și rect, cât și de esofag, de laringe sau de piele, iar la
bărbați cel mai răspândit este cancerul de prostată.
Pagina 43

F ormele mai rare de cancer sunt: cancerul urechii, cancerul
nazal, cancerul
glandelor
salivare sau cancerul
ocular.
Cine poate oferi
un diagnostic
corect? Medicul
oncolog, în urma
testărilor, va
urmări gradul de evoluție al bolii, șansele la viață ale pacientului
și va stabili tratamentul
optim. În oncologie,
diagnosticul
trebuie să îndeplinească
următoarele
condiţii esenţiale:
certitudinea diagnosticului
de cancer,
precocitatea diagnosticului,
formularea
completă a diagnosticului.
Pagina 44

C um se poate trata? Scopul tuturor tratamentelor împotriva
cancerului este de a distruge sau de a îndepărta tumoarea
sau toate celulele canceroase din organismul pacientului. Acest
lucru este posibil prin folosirea corectă a tratamentelor adecvate,
de obicei în asociere. Tratamentul cancerului este un tratament
multimodal (presupune colaborarea dintre chirurgul oncolog, radioterapeut
şi oncologul medical). Tratamentul este necesar chiar
și în stadiile avansate, pentru a obține o prelungire a supraviețuirii
cu o calitate bună a vieții (tratament paliativ). Printre
principalele modalități de tratare a cancerului se află chirurgia,
radioterapia și chimioterapia.
Stavarache Antonio, clasa 11-A
Țucaș Adela-Ioana, clasa 11-B
Bibliografie:
http://www.cancer.org/cancer/cancercauses/index
http://www.cancer.net/navigating-cancer-care/prevention-and-healthy-living/
understanding-cancer-risk
http://romaniancancerleague.org/romana/?page_id=21
Pagina 45

.
Flori pentru Algernon
de Daniel Keyes
F
lori pentru Algernon este romanul unei
ipoteze deopotrivă fantastice şi terifiante,
aceea de a avea puterea să ne sporim
artificial inteligenţa. Deşi a fost
respinsă de 5 ori înainte de a fi publicată,
povestea lui Charlie Gordon şi a şoricelului Algernon
este una profundă, emoţionantă şi în
acelaşi timp provocatoare, care ne vorbeşte
despre supremaţia sufletului în faţa minţii, oricât
de impresionantă ar fi aceasta din urmă.
Romanul spune povestea lui Charlie Gordon, un
tânăr retardat mintal în vâstă de 30 şi ceva de ani, care acceptă să fie
supus unui experiment de sporire artificială a inteligenţei în speranţa că,
odată devenit deştept, mama sa îl va iubi. În loc de capitole, cartea se
împarte în rapoarte de progres, pe care Charlie le scrie încă dinainte să
aibă loc operaţia. Începutul poveştii este greu de înţeles, cu numeroase
greşeli de exprimare şi de scriere. După intervenţia chirurgicală, rapoartele
devin modul prin care Charlie reuşeşte să îşi exprime sentimentele
care apar odată cu inteligenţa. Tânărul naiv, analfabet aproape, lipsit de
capacitatea de a înţelege lumea care îl înconjoară se transformă într-o persoană
cu o inteligenţă sclipitoare, nemaiîntâlnită până atunci. Charlie nu
rămâne inteligent decât o perioadă scurtă de timp, ascensiunea sa impresionantă
sfârşindu-se cu un declin, atât mental, cât şi fizic.
„Nu trebuie să intru în panică. Vor apărea curând primele semne ale
epuizării combustibilului, instabilitatea emoţională şi pierderea memoriei.
Le voi recunoaşte oare la mine? Tot ce pot face acum este să consemnez
şi mai departe cât se poate de obiectiv starea mea mintală, având
în vedere că acest jurnal psihologic va fi primul de felul său, poate şi ultimul.”
Pagina 46

.
D eşi teoria prezentată în carte nu are şanse de reuşită, autorul
doreşte de fapt să atragă atenţia cititorilor săi asupra unor idei importante,
dar prea puţin cercetate. Charlie ne dovedeşte că, deşi inteligenţa este unul
dintre cele mai mari daruri ale omului, mai necesară în viaţa noastră este
capacitatea de a primi şi de a dărui afecţiune. De asemenea, autorul ne atrage
atenţia asupra unui aspect important al realităţii în care trăim: modul
inuman în care sunt tratate persoanele întârziate mental. o greşeală a naturii
şi o povară pentru societate, aceste persoane sunt considerate fiinţe
inferioare, cu un compartament iresponsabil, iraţional, de care lumea ar
trebui să se teamă. Prin Charlie, autorul încearcă să dezmintă acestă concepţie
şi reuşeşte pe deplin.
„Sunt o fiinţă omenească, o persoană - cu părinţi şi memorie şi un
trecut - şi tot aşa eram şi înainte de a fi băgat, pe un scaun cu rotile, în
sala de operaţie.”
Ce mi-a plăcut la acest roman?
Pe lângă teoria sporirii artificiale a inteligenţei, povestea lui Charlie
şi a lui Algernon abordează numeroase alte aspecte importante ale vieţii
precum familia, iubirea şi importanţa cunoaşterii trecutului propriu. De
asemenea, romanul este o introducere fascinantă în universul ştiinţei, întrun
spaţiu al experimentelor şi al descoperirilor în stare să schimbe lumea.
Povestea ne vorbeşte despre evoluţia atât de căutată în zilele noastre, dar
care ar putea afecta în mod negativ şi definitiv ceea ce ne face să fim fiinţe
umane: sentimentele. Flori pentru Algernon este un roman ce merită
citit, un jurnal psihologic complex, care emoţionează şi revoltă în acelaşi
timp.
Magda Elena Rotaru, clasa a XI-a C
Pagina 47

Cum rezolvăm un
conflict?
M
âniile, supărările
şi jignirile au fost
întotdeauna pricina
conflictelor.
Conflictele necesită soluţionare
pentru ca relaţia între două persoane
să nu fie pierdută.
Cum procedăm?
Începe cu tine. Cercetează-ţi emoţiile şi sentimentele ce te
deranjează. Este situaţia chiar atât de gravă, în ce măsură eşti
supărat? Ai grijă să nu reacţionezi prea dur la probleme care de
fapt nu merită atenţia şi efortul tău sau să reacţionezi la probleme
serioase într-un mod superficial.
Nu acţiona în grabă. Nu te grăbi să acţionezi până nu ştii
sigur ce vrei să rezolvi sau ce ai de spus persoanei cu care eşti în
conflict.
Identifică de ce eşti supărat pe persoană. Încearcă să identifici
cauzele care te-au determinat să te mânii sau să te superi. Ia
toată situaţia de la început şi vezi cum de ai ajuns unde eşti.
Gândeşte acţiunea. Nu te grăbi să ataci persoana sau să
pleci şi să nu mai ai legături cu ea. Fă-ţi un plan pentru a fi sigur
că rezolvi conflictul în limitele decenţei şi a bunului simţ.
Confruntă! Spune-i persoanei sentimentele tale şi respectiv
ceea ce te-a supărat. Nu vorbi numai tu, ci lasă şi pe celălalt să-şi
spună punctul de vedere. Confruntarea de obicei este un lucru
neplăcut, dar trebuie făcută în limitile dragostei şi respectului. Şi
dacă persoana a înţeles atunci...
Pagina 48

I artă! Pentru că Dumnezeu ne iartă nouă ori de câte ori
greșim, de aceea şi
noi trebuie să fim
iertători cu cei din
jur. Asta dă speranţă
persoanelor care neau
greşit şi respectiv
noi ne simţim eliberaţi.
Cel mai mare conflict din viața mea
-Studiu de caz-
În clasa a XI-a venise timpul pentru mine să-mi aleg o carieră,
iar cea mai mare dorință a mea era sa plec în străinătate. Ar fi
fost un mare pas pentru mine, eram extrem de entuziasmată, dar
părinții mei nu au avut aceeași părere. Cuvinte precum: „Nu vei
avea bani!”, „Va trebui să muncești zi de zi!” auzeam în fiecare zi.
Mi-am făcut curaj și i-am rugat să accepte să poarte o discuție cu
mine. Oricât de mult am încercat să îi fac să înțeleagă ei pur și
simplu respingeau orice idee a mea. Eu și ei eram într-un conflict
intermidabil şi nerezolvabil.
Furioasă fiind după ultima ceartă, am decis să plec fără încuviințarea
lor, doar eram deja majoră. Știam foarte bine că asta va
provoca o neînțelegere uriașă, dar locul de muncă pe care îl primeam
ulterior era imposibil de refuzat. Decisă și sigură pe mine,
mi-am cumpărat biletul de avionşsi urma să plec în scurt timp.
Întâmplarea a făcut că mama a găsit biletul, dovedindu-mi faptul
că, deși aveam 18 ani, nu aveam dreptul la o viață personală. A
urmat o ceartă îngrozitoare, au fost spuse cuvinte urâte, iar relația
deja șubredă a devenit un calvar..
Pagina 49

N eștiind ce să fac, am cerut ajutorul unui prieten psiholog,
acesta îndrumându-mă să abordez o conversație normală cu
ei, încercănd să le ascult opiniile și la final ajungând la o
înțelegere. Pentru început, le-am acordat lor cuvântul: tata mă
considera încă fetița lui, nepregătită să înfrunt singură anumite
probleme existențiale, fiind o pradă ușoară pentru anumiți violatori
sau traficanți de persoane; mama era de părere că îndepărtândumă
fizic de ei, voi ajunge să uit de existența lor și nu mă voi mai
intoarce acasă, la familie, ci voi găsi un „străin” bogat care îmi va
acapara toată atenția. Mi-am dat seama că, deși spusele lor dădeau
dovadă de egoism, totuși îmi doreau binele, voiau să mă știe în
siguranță. Le-am prezentat avantajele unice ce mi se ofereau, importante
pentru cariera mea, le-am explicat faptul că doream să
îmi îndeplinesc un vis, să ies din sfera mediocrității, iar pentru
acest lucru aveam nevoie de toată încrederea lor. De asemenea, leam
reamintit educația pe care mi-au oferit-o și rolul important al
acesteia, făcându-i să înțeleagă că toată munca depusă ar fi fost în
zadar. Mă consideram pregătită pentru acest pas, destul de matură
și sigură pe faptul că voiam să evadez din căminul părintesc, să
îmi trăiesc viața. Au încercat să mă înțeleagă, să se pună în locul
meu și într-un final să fie de acord cu plecarea mea. Am promis să
îi sun în fiecare zi să le comunic noutățile, să revin în fiecare vacanță
acasă; dupa ce mă stabilizez din punct de vedere financiar,
în fiecare weekend.
Sunt fericită că am reușit să îmi înțeleg părinții și să am o
discuție calmă și potrivită situației. Având sprijinul lor, sunt convinsă
că voi reuși tot ce mi-am propus.
Pagina 50

C um elimini stările de conflict interior?
Conflictul interior este situația în care o parte din tine vrea
să o ia într-o direcție, iar alta vrea să stea pe loc sau să o ia în sens
opus. Cum alegi, cum decizi care e direcția buna? Chiar trebuie să
iei această decizie? Cum vei ști că e o decizie bună? Ce informații
ai nevoie pentru a lua această decizie? Pentru a elimina acest conflict,
una dintre cele mai bune metode este tehnica întrebărilor pe
care ți le autoadresezi, mult mai importantă decât răspunsurile pe
care le cauți!
Cele 3 întrebări simple:
Ce este bine în această situație? Întodeauna concentrează-te pe
lucruri pozitive. E cel mai ușor mod de a găsi calea potrivită
și corectă în orice conflict te-ai afla. Păstrează-ți calmul și
încearcă să-ți liniștești mintea.
Ce nu este perfect încă? Încearcă să înțelegi că nu se vor rezolva
problemele tot timpul așa cum îți dorești. Nu trebuie sa
dorești perfecțiune, ci indicat este să te adaptezi condițiilor și
să accepți cu ușurință un compromis.
Ce sunt dispus să fac în cel mai ușor și plăcut mod posibil?
Ieși din aria ta de confort, încearcă activități ce îți fac plăcere.
Astfel vei câștiga experiență în diferite domenii , reușind să ai
o dezvoltare personală armonioasă prin descoperirea unor noi
orizonturi. De asemenea, poți vorbi cu cineva apropiat sau cu
cineva care are experiență în rezolvarea problemelor asemănatoare
cu ale tale.
Alexandru Mădălina, Doru Georgiana, Gherghiceanu Paula,
Sandu Bianca, Țaga Irina, clasa a XI-a C
Bibliografie:
https://bogdanmandru.wordpress.com/managementul-conflictelor-clasificariabordare-si-strategii-de-rezolvare/
https://familiad.wordpress.com/2009/12/20/8-pasi-in-rezolvarea-unui-conflict/
Pagina 51

.
We need to talk about Kevin
F
ilmul We need to talk about Kevin
(2011), regizat de Lynne Ramsay
şi adaptat după romanul cu
acelaşi titlu, scris de Lionel
Shriver, este o psihodramă care expune evoluţia
unei mame ce se confruntă cu incapacitatea
ei de a-şi iubi fiul psihopat.
Povestea se desfăşoară în mai multe
planuri temporare, firul epic fiind fragmentat şi
prezentat din punctul de vedere al Evei
Khatchadourian, o femeie pasionată de călătorii care renunţă la stilul ei de
viaţă bohemian, liber, şi la cariera de reporter şi jurnalist de călătorii
pentru a-şi întemeia o familie.
Relaţia atipică mamă-copil ilustrată este de la bun început sortită
eşecului, încă de la momentul naşterii băiatului, când Eva este înfăţişată
drept pasivă şi apatică în timp ce soţul ei este exaltat de venirea micuţului
pe lume. De fiecare dată când Eva interacţionează cu bebeluşul, acesta nu
se opreşte din plâns, frustrând-o pe mama sa. Discrepanţa dintre cei doi
creşte cu timpul: Kevin nu vorbeşte, nu vrea să folosească toaleta chiar
dacă este suficient de mare, nu răspunde la încercările mamei de a comunica
şi de forma o legătură între ei. Eva consideră opţiunea că fiul ei ar
putea avea autism, însă doctorii îi spun că baiatul este perfect sănătos şi că
nu suferă de niciun fel de boală ce i-ar afecta interacţiunea cu lumea
înconjurătoare. Şi totuşi, Eva nu este capabilă să îşi iubească fiul în mod
necondiţionat, simţind că acesta nu o iubeşte nici el şi că nu sunt compatibili,
iar lipsa de afecţiune din partea mamei îl face pe Kevin să dezvolte o
abilitate de manipulare şi o înclinaţie spre sadism. În unul dintre puţinele
momente de empatie dintre Eva şi Kevin, băiatul arată interes în povestea
lui Robin Hood, primind în cele din urmă drept cadou un arc cu săgeţi,
tirul cu arcul devenind o pasiune a sa pe care o perfecţionează.
Pagina 52

.
T atăl, Franklin, este mai mult absent în viaţa de familie, lăsând-o
pe Eva să se îngrijească de Kevin, şi refuză să o creadă când aceasta îi
spune despre răutăţile lui Kevin ce devin din ce în ce mai grave. Insensibil
la vorbele soţiei, relaţia lui cu băiatul
nu are de suferit în niciun fel, ba chiar
dimpotrivă, cei doi înţelegându-se,
aparent, de minune.
Apariţia unei surioare, Celia, îi displace
lui Kevin, băiatul dezumanizându-se
şi mai tare, devenind mai
sfidător, îndată ce observă că fetiţa
veselă şi plină de viaţă opusă radical lui îl privează de puţina dragoste ce
venea din partea mamei. Mariajul părinţilor este distrus treptat de Kevin,
în urma unui incident care a dus la pierderea vederii într-un ochi a Celiei,
faptă pentru care Eva îl învinovăţeşte pe drept pe fiul lor, însă Franklin nu
o crede.
Filmul culminează cu scenele ce prezintă masacrul comis de Kevin,
devenit un adolescent cu grave tendinţe psihopate şi sadice, la liceul lui,
unde îşi atacă colegii cu arcul şi cu săgeţile primite în dar de la tatăl său,
sfârşind multe vieţi. Şocul suferit de mamă
în urma întâmplării este amplificat exponenţial
atunci când ajunge acasă pentru a
da vestea soţului ei, însă îl găseşte pe acesta
şi pe fiica ei morţi pe peluză în acelaşi mod
în care Kevin şi-a ucis colegii.Povestea continuă
cu Eva, lăsată singură să sufere ruşinea
publică, fiind asaltată de vecini dezgustaţi şi revoltaţi împotriva ei. Femeia
încearcă să-şi reconstruiască viaţa şi să refacă o conexiune care nu a existat
vreodată cu adevărat între ea şi fiul ei, aflat acum la închisoarea pentru
minori. Finalul filmului îi reuneşte pe cei doi printr-o discuţie scurtă, dar
emoţionantă, înainte ca Kevin să fie transportat la o închisoare adevărată
din moment ce urmează să împlinească optsprezece ani. Eva îl întreabă de
ce a făcut toate acele fapte odioase, iar adolescentul, prins într-o rară ipostază
a vulnerabilităţii, îi răspunde, spunând că ştia în trecut de ce, însă
acum nu mai este sigur.
Pagina 53

.
D iscuţia se încheie cu o îmbrăţişare între cei doi, prin care personajele
acceptă într-un final afecţiunea pe care o poartă unul pentru celălalt,
chiar dacă este în proporţii mici şi existentă doar din pricina relaţiei familiale
care îi leagă.
Coloana sonoră se află în contrast cu
scenele filmate în culori monotone, reuşind
să mai reducă din impactul atmosferei
apăsătoare. Muzica country, veselă, se
îmbină într-un mod interesant şi atipic cu
drama psihologică trăită de mamă. Această
combinaţie este unică şi conferă filmului o personalitate aparte, nemaiîntâlnită
la alte filme de acest calibru. Jocul actoricesc este fascinant la
rândul său, dintre actori distingându-se Tilda Swinton (Eva) şi Ezra Miller
(Kevin, în ipostază de adolescent), cei doi punând excelent în scenă relaţia
disfuncţională între mamă şi fiu.
Este uşor de observat felul în care Kevin se lasă ghidat de tendinţele
sale psihopate, adolescentul având principalele trăsături ce caracterizează
această afecţiune mintală: comportamentul anti-social, capacitatea redusă
de a avea remuşcări şi control comportamental redus. Din acest punct de
vedere, filmul este şi o dramă a psihopatului, surprins în evoluţie de la copilărie
până aproape de maturitate.
Aşadar, filmul We need to talk about Kevin este o capodoperă a cinematografiei
moderne, ce m-a făcut să îmi pun diverse întrebări precum
„Cine este cu adevărat vinovat?” sau „Cum s-a ajuns la asta?” şi m-a impresionat
prin simplitatea, dar şi profunzimea poveştii prezentate, prin
tehnicile cinematografice, prin talentul actorilor şi felul în care aceştia şiau
interpretat rolul, şi nu în ultimul rând, prin tema tratată, anume relaţia
mamă-fiu şi cum aceasta este afectată în cazul incompatibilităţii între cei
doi.
Recomand cu deosebită căldură vizionarea acestui film, din moment
ce nu numai că este un film din care se pot învăţa multe, dar şi pentru că
prezintă o dramă cu adevărat tragică, o poveste de viaţă ce şochează şi impresionează
profund.
Andreea-Sînziana Guţă, clasa a XI-a B
Pagina 54

Dermatografia
C
e este dermatografia?
Dermatografia sau urticaria dermatografică este o
alergie a pielii de care suferă mulţi tineri şi adulţi
în ziua de astăzi. Numărul exact al persoanelor
care suferă de dermatografie nu este cunoscut exact, dar se presupune
că aproximativ 5% din populaţie este afectată. Dacă în cazul
altor alergii ale pielii există anumiţi factori declanşatori, precum
mâncarea, condiţiile meteo sau un anumit material, în cazul
acesteia elementul care o declanşează este propria atingere a
pielii, de aici venind şi denumirea bolii, din limba greacă, care se
traduce „skin writers” (cei care scriu pe piele). Rezultatul este o
erupţie roşie a
pielii, însoţită de
mâncărimi, care
poate dura între
15 minute şi ore
întregi, sau chiar
zile (în cazuri
foarte rare). Deşi
nu este o afecţiune
gravă şi nici
contagioasă,
dermatografia
poate cauza probleme serioase de încredere, poate crea izolare şi
poate îngreuna socializarea de zi cu zi, mai cu seamă în rândul
adolescenţilor. Această afecţiune apare mai ales la persoanele
tinere cu vârstă cuprinsă între 15 şi 30 de ani.
Pagina 55

Factorii care influenţează dermatografia
P ână în prezent nu s-a aflat
exact ce declanşează acest tip de
alergie, însă se presupune că este
rezultatul histaminei eliberată de
celulele ţesutului conjunctiv, responsabile
şi pentru alte alergii,
care se prezintă printr-o piele
umflată, roşie, cu mâncărimi. Factorii care influenţează dermatografia
sunt: emoţiile puternice, căldura excesivă sau băile cu apă
fierbinte, hainele şi materialele aspre şi activităţi precum lucrul
manual, boxul, interacţiunea cu alte persoane etc. Aceştia diferă
de la individ la individ în funcţie de sensibilatea fiecăruia, iar persoanele
afectate se vindecă de obicei în câţiva ani.
Tratament
Vizita la doctorul
alergolog este obligatorie indiferent
de gradul de severitate
cu care se maniferstă
această alergie. De regulă,
testul pentru acest tip de
alergie constă într-o atingere
fină cu un obiect tocit pentru ca apoi să se urmărească apariţia
oricărei urme sau linii. Ca formă de tratament aplicată pentru
acest tip de alergie sunt antihistaminicele, pacienţii neavând la
îndemană prea multe opţiuni.
Persoanele care suferă de dermatografie îşi pot spune poveştile
pe pagina de Facebook „I’m a skin writer, I have
dermatographism” sau pot vizita site-ul www.skintome.com,
creat special de o tânăra cu urticarie dermatografică, pentru toţi
cei care „scriu pe piele”.
Pagina 56

P oveşti de viaţă
O poveste interesantă este aceea a Arianei Page Russell din
Brooklyn, New York, care şi-a
transformat boala într-o operă
de artă, desenând pe pielea ei
diverse lucruri sau scriind citate.
Imaginile realizate de ea
au ajuns în mai multe galerii
din SUA, fiind apreciate de
publicul larg.
Cu ajutorul unei tije metalice, ea îşi trasează pe corp modele
decorative sau litere, iar pe urmele lăsate de instrument, pielea se
umflă şi se înroşeşte, dând naştere unor „creaţii artistice” efemere,
pe care Ariana le fotografiază,
postând apoi imaginile pe site-ul
ei. Imaginile sunt şi printate la
dimensiuni mari, putând fi
achiziţionate sub această formă.
Deşi pare dureros, ea nu simte
nimic, întrucât doar atinge suprafaţa
pielii. Aceasta mărturiseşte
într-un interviu că „unii cred că e
destul de ciudat ceea ce fac. Alţii cred că este frumos sau interesant...
sau dezgustător”.
Ciocîrlan Eliza, clasa a XI-a B
Bibliografie:
www.descopera.ro
www.consultadoctorul.ro
Pagina 57

.
The Machinist
F
ilmul „The Machinist”
prezintă povestea lui
Trevor Reznik, un lucrător
la o fabrică de
mașini, a cărui insomnie îi cauzează
o degradare treptată a
sănătății fizice și psihice.
Insomnia sa durează de aproape un an. Aspectul și comportamentul
său cauzate de aceasta, îi țin departe pe colegii de muncă, ajungând la un
moment dat să se întoarcă împotriva lui în urma unui accident în care unul
din muncitori, Miller, își pierde un braț, el fiind considerat vinovat. Trevor
susține că fusese distras de unul din colegi, si anume de Ivan, despre care
nimeni nu știe nimic, cu atât
mai puțin că nici în registrele
fabricii acesta nu apărea. Singurul
loc în care își găsește pacea
este alături de Stevie, care este
o prostituată și cu Maria, o
chelneriță de la o cafenea din
aeroport.
De aici Trevor începe să fie bântuit de diverse flash-uri scurte de imagini
și de o serie misterioasă de notițe post-it care apar pe ușa frigiderului
său ilustrând un joc de spânzuratoarea.
Au loc o serie de incidente care nu fac de cât să-i alimenteze lui Trevor
paranoia. Începe să-i bănuiască pe toți cei din jurul său ca făcând parte
dintr-un complot împotriva sa. În încercarea de a aflat cine este Ivan, îl
urmărește reținându-i numărul mașinii.
Pagina 58

.
A junge chiar să se
arunce în fața unei
mașini pentru a putea
obține informații de la
poliție, de unde află că
de fapt este chiar
numărul mașinii lui
despre care a declarat acum un an ca fiind pierdută. În fuga sa, ajunge la
cafeneaua din aeroport unde descoperă lipsa Mariei. Chelnerița cea nouă
îi marturisește faptul că nu există nici o Maria și că ea a lucrat acolo
dintotdeauna, crezând despre el că este mut pentru că singurul lucru pe
care îl făcea era să se holbeze la ceașca de cafea de fiecare dată când
venea acolo.
Punctul culminant
al filmului este atunci
când Trevor, întorcându
-se acasă îl vede pe
Ivan cu băiețelul Mariei
intrând în apartamentul
său. Are loc o confruntare
între el și Ivan, acesta din urmă fiind omorât. Dorind să ascundă cadavrul,
Trevor îl înfășoară într-un covor și pleacă cu el către apă. După ce
împinge covorul în care se afla trupul lui Ivan, acesta se desface iar Trevor
descoperă cu uimire că nu e nimic în covor, Ivan fiind doar o
plăsmuire a imaginației lui.
Filmul îl readuce pe Trevor în baia sa, și privindu-se în oglindă își
repetă: "Știu cine ești". Este dezvăluit faptul că acum un an, Trevor a fost
implicat într-un accident în care a omorât un băiețel identic cu fiul Mariei,
fapt petrecut sub ochii mamei acestuia care arăta exact ca Maria, chelnerița.
A fugit de la locul incidentului și a ales să reprime această amintire
care nu i-a dat pace transformându-se în insomnie și paranoia.
Pagina 59

.
R eușește să completeze
literele lipsă din cuvântul
spânzurătorii dezvăluind
"criminal". Trevor se
predă poliției, încheind astfel
filmul.
Filmul este unul destul de
dur, creat într-un peisaj sumbru
fără prea multe culori.
Ceea ce este impresionat
despre acest film este modul în care actorul principal, Christian Bale
(Trevor) s-a dedicat în totalitate rolului. Pentru a îndeplini viziunea regizorului,
Christian Bale s-a comportat ca un profesionist fiind capabil de
compromisuri uriașe, și anume,
a slăbit 30 de kilograme
pentru a ilustra cât mai exact
condiția deplorabilă în care
se afla Trevor Reznik,
șocându-și fanii. „Dacă ai fi
mai slab, nu ai mai exista”
este replica repetată de două
ori în timpul filmului, Christian
arătând mai mult ca un schelet viu.
Zamfir Cătălina, clasa a XI-a A
Pagina 60

Diversitatea sexuală în
timp şi în societate
Î
nţelegerea diversităţii sexuale implică în primul rând
înţelegerea termenilor specifici pe care îi atrage după sine.
Orientarea sexuală indică sexul persoanelor faţă de
care cineva este atras, se mai numeşte preferinţă sexuală
sau înclinaţie sexuală. Identitatea sexuală arată percepţia faţă de
sine, aceasta poate coincide cu genul biologic sau nu. Expresia
genului este modul în care cineva alege să-şi arate sexualitatea.
Din nou, aceasta poate coincide cu genul biologic sau nu şi de
cele mai multe ori este cea care atrage critică din partea altora. O
persoană transsexuală este cea care are identitatea sexuală sau expresia
genului diferită faţă de genul biologic. Tranziţia sexuală
este sistemul de procese psihologice şi medicale de adaptare sau
schimbare a genului biologic. Tulburarea identităţii de gen, cunoscut
şi ca sindromul disforic de gen, se manifestă atunci când
identitatea sexuală este diferită de genul biologic.
Studii asupra diversităţii sexuale la animale
Conform spuselor lui Bagemihl, comportament homosexual
nu importă doar activitate sexuală, ci şi curtare, afecţiune,
relaţionare sau creşterea odraslelor. De asemenea, natura ar fi
eliminat genele homosexualităţii dacă nu şi-ar fi avut rolul lor în
evoluţie. Comportamentul homosexual se găseşte mai rar la
speciile de animale cu o puternică activitate socială, aşadar ca exemplu
avem lebedele negre, unde 25% dintre cupluri sunt homosexuale
iar masculii fură ouăle altor femei sau chiar se
împerechează şi după o gonesc şi clocesc, respectiv cresc puii. De
asemenea, un studiu american a afirmat că 8% dintre berbeci sunt
atraşi exclusiv de masculi, iar cauza este o porţiune a creierului
care e mai puţin dezvoltată decât la berbecii atraşi de femele.
Pagina 61

S tudii asupra diversității sexuale la oameni
Este orientarea sexuală o alegere sau genetică? Studiile arată
că o combinaţie de factori psihologici, fiziologici, genetici şi sociali,
împreună cu alegerea umană contribuie în grade diferite,
care diferă de la persoană la persoană, la cauzarea homosexualităţii.
Specialiştii au descoperit că un factor important în apariţia
homosexualităţii este cel genetic, şi anume modul în care este influenţată
expresia unor
gene, aspect numit
epigenetică. Expresia
genelor se referă la
modul în care se manifestă
acţiunea lor,
efectul lor în ceea ce
priveşte trăsăturile
morfologice, comportamentale,
fiziologice etc.
Eforturi de reducere a diversităţii sexuale
Terapia de conversie - Viziunea oamenilor asupra diversităţii
sexuale nu a fost dintotdeauna aceeaşi, ea schimbându-se de-a
lungul timpului datorită mai ales a dezvoltării psihanalizei. Sigmund
Freud este considerat părintele acestui nou domeniu şi cel
care a contribuit semnificativ la evoluţia oamenilor în ceea ce
priveşte raporturile non-heterosexuale. Înainte ca acesta să
promoveze ideea că homosexualitatea era ceva normal, toate aceste
manifestări erau considerate ca fiind din cauza unei boli, aşadar
erau şi tratate ca atare. Psihoterapia, metodele religioase, psihoterapia
aversivă (terapia cu şocuri), lobotomia precum şi alte metode
chirurgicale sunt doar unele dintre metodele folosite pentru a
schimba orientarea sexuală.
Pagina 62

C eea ce este îngrijorător este faptul că şi în ziua de astăzi
mai sunt aplicate terapii de conversii, chiar dacă nonheterosexualitatea
a fost scoasă în anul 1973 din lista bolilor mentale.
Dezvoltarea și adaptarea societății
la diversitatea sexuală
Mişcări de acceptare a persoanelor
LGBT la nivel legislativ
Homosexualitatea în lumea antică:
Istoricii susţin că în Grecia Antică
relaţiile între persoanele de acelaşi
sex erau o realitate comună. În lumea
romană relaţiile homosexuale erau
permise iar legiuitorii consideraseră
de cuviinţă să introducă norme care să
ofere legitimitate unor asemenea
legături, iar în Asia activitatea sexuală
era privită numai în termeni ai plăcerii, homosexualitatea fiind
practicată la scară largă.
Viziunea religiei asupra comunităţii LGBT
Cea mai controversată relaţie cu homosexualitatea o are
religia, singurii oameni care încă mai practică terapia de conversie
fiind adepţii acesteia. Desigur că în ultimii ani cele două au început
să se accepte una pe alta, ba chiar să se sprijine. Hinduismul
este şi în ziua de astăzi unul dintre cei mai mari susţinători ai
mişcării LGBT, alături de Biserica episcopală, Biserica Presbiteriana,
Biserica Luterană a Germaniei şi altele. Pe de altă parte sunt
religii care pedepsesc oamenii non-heterosexuali cu moartea precum
islamismul sau care îi excomunica, catolicii.
Pagina 63

D iversitatea sexuală în artă şi cultură
Dezvoltarea societăţii de-a lungul timpului a fost mereu influenţată
de mişcările culturale şi artistice. De aceea, artiştii reprezintă
o componentă decisivă în felul în care sexualitatea a fost
valorificată, tolerată sau condamnată. Am ales câteva dintre cele
mai relevante cazuri de confruntări între artist şi societate în ceea
ce priveşte diversitatea sexuală de la momentul respectiv ca să
putem observa cum normele societăţii s-au adaptat ori, dimpotrivă,
s-au sedimentat.
Piotr Ilici Tchaikovski (1840 - 1893) – Unii istorici afirmă
că Tchaikovsky era confortabil cu orientarea sa sexuală datorită
poziţiei sociale înalte şi cercurilor de aristocraţi în care trăia. Alţii
afirmă că era frustrat şi nu putea accepta natura sa sexuală, fapt
pentru care se ţinea la distanţă de bărbaţi. În 1877 se căsătoreşte
cu Antonina Milyukova, însă este nefericit şi încearcă să se sinucidă.
Oscar Wilde (1854 - 1900) – În 1884 se căsătoreşte cu Constance
Lloyd şi în acelaşi an are prima relaţie homosexuală cu
Robbie Ross. În 1891 îl întâlneşte pe Alfred Douglas cu care începe
o relaţie. În 1895 este condamnat la 2 ani de închisoare
pentru “ultragiu la moralitatea publică” din cauza relaţiei sale cu
Alfred Douglas.
Keith Haring (1958 - 1990) – A fost creator de artă urbană.
Opera sa are o puternică încărcătură politică, cu referire la lipsa de
toleranţă faţă de homosexualitate.
Pagina 64

D iversitatea sexuală astăzi în media
Două personalităţi mondene care au avut un impact asupra
societăţii în care trăim şi asupra susţinerii homosexualităţii au fost
Conchita Wurst şi Caitlyn Marie Jenner. Conchita Wurst este o
cântăreaţa travestită în vârstă de 25 de ani, care a reprezentat Austria
la Eurovision, câştigând. Această a avut de suferit la primirea
mai multor și petiţii de
a fi scoasă din show,
cum ar fi de la Rusia,
Belarus şi Armenia.
Totuşi, nimic nu a
împiedicat-o de a aduna
290 de puncte şi de a
câştigă Eurovision.Caitlyn
Jenner
are 66 de ani şi este cel
mai frumos atlet LGBT.
Ea afirmă că rolul ei
este de a deveni un
model pentru comunitatea
transexuală.
Creţu Alexandra,
Măgureanu Irina,
Nastasă Silvia,
Oloeru Diana,
clasa a XI-a A
Pagina 65

.
Lucy
L
ucy este un film realizat într -un studio
din Franța, avându-l ca regizor și
scenarist pe Luc Besson. Filmul este
de acțiune, science fiction (SF) și a
avut un mare success în rândul tinerilor și nu numai,
acesta a fost lansat în cinematografe la data de 25 iulie
2014.
Pelicula se bazeazǎ pe ideea de folosire a creierului în cantitate limitatǎ,
de numai 10%; întrebarea este însǎ: ce s-ar intâmpla dacǎ am putea
utiliza mai mult de atât și am reuși sǎ ne depǎșim condiția umanǎ? Luc
Besson încearcǎ sǎ ne ofere o variantǎ de rǎspuns și creeazǎ personajul
Lucy, interpretat de actrița Scarlett Johansson. Aceasta dǎ viațǎ unei studente
libertine ce urmeazǎ sǎ devinǎ personajul în jurul cǎruia se rotește
acțiunea filmului. Convinsǎ de “un amic” (Amr Waked), livreazǎ un diplomat
unui mafiot coreean, ea transportǎ de fapt 4 pungi dintr-un drog nou,
CPH4 ce urma sǎ ajungǎ în marile orașe ale Europei. Lucy este rapitǎ
alǎturi de alți 3 oameni care se vor transforma în colete vii de trecere a
drogului peste granițe. Aceasta are
ghinionul a fi închisǎ, este agresatǎ
fizic, iar punga din interiorul ei se
sparge; de aici începe aventura tinerei
ce va cǎlca pe urmele teoriei
Profesorului Norman interpretat de
Morgan Freemen. El este pasionat de
capacitǎțile umane și încearcǎ sǎ descopere
ce s-ar întâmpla dacǎ am învǎța sǎ ne uitilizǎm creierul la capacitate
maximǎ. Dupǎ ce corpul protagonistei absoarbe drogul, ea ajunge la
abilitatea de a folosi creierul în proporție de 20%, ceea ce îl uimește pe
profesor atunci când o intâlnește pe fatǎ. Lucy își descoperǎ noi capacitǎți
și devine avidǎ dupǎ informații, își schimbǎ scopul inițial de a distruge
celelalte 3 pungi de CPH4 în cel de a le consuma.
Pagina 66

.
A ceasta dezvoltǎ o forțǎ de
memorare incredibilǎ și are informații
despre lucruri pe care nu își aduce
aminte sǎ le fi învǎțat; la un moment dat
ajunge la o prietenǎ, Caroline (Analeigh
Tipton), pe care o ajutǎ sǎ descifreze o rețetǎ
scrisǎ într-o limbǎ asiaticǎ fǎra sǎ întâmpine vreo
dificultate. Filmul are un final controversat; dacǎ
spectatorii s-ar fi așteptat ca dupǎ consumul tuturor
dozelor de drog, Lucy sǎ devinǎ un fel de
super-erou care sǎ apere dreptatea, producǎtorul a avut o cu totul altǎ viziune
lǎsând un sfârșit deschis; protagonista reușește sǎ contoleze orice
obiect din jur numai cu ajutorul minții, inclusiv gatget-urile, pânǎ se cotopește
cu acestea, în acest mod este dezumanizatǎ, ceea ce ia din sclipirea
inițialǎ a personajului. Toate transformarile ei de la începutul filmului pânǎ
la final sunt prezentate în detaliu, pânǎ la modificarea fiecǎrei celule,
sunetul și culorile îndrǎznețe captând atenția și interesul spectatorilor.
Ȋn ciuda poveștii nonconformiste,
filmul are un substrat destul de puternic.
Pe mine m-a impresionat foarte
mult și mi-a oferit o temǎ de gândire
destul de complexǎ. Este ceva ce pe
mine, personal, m-a motivat sǎ încerc
sǎ îmi dezvolt capacitǎțile și sǎ profit la maxim de aptitudinile pe care le
am. Recomand cu insistențǎ acest film tutuor amatorilor de acțiune.
Bargan Cristina, clasa a XI-a C
Bibliografie:
https://www.google.ro/search?
q=poze+lucy&espv=2&biw=1280&bih=675&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ah
UKEwil5IXtz-fMAhXLvhQKHbCMBkwQ_AUIBigB#tbm=isch&q=lucyfilm&imgrc=xrI6DHdDhfEPDM%3A
http://www.imdb.com/title/tt2872732/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucy_(film_din_2014)
Pagina 67

.
Sicko
S
icko este un film documentar apărut la
data de 22 iunie 2007 și realizat de Michael
Moore. Michael este cunoscut pentru
documentarele sale care prezintă
plângeri cu privire la aspectele mai ascunse ale
societății americane. Acest documentar înfățișează
sistemul de sănătate american în comparație cu cel
din alte țări precum Canada, Marea Britanie,
Franța și Cuba. SUA, despre care se crede că este
o mare putere mondială, din punct de vedere al
sănătății, vom rămâne uimiți să vedem cât de josnic
sunt tratați pacienții. Există o mare instabilitate și disfuncție a sistemului
medical; companiile de asigurare medicală nu au niciun interes de a
oferi servicii medicale adecvate și necesare pentru o bună sănătate, ci se
luptă pentru cât mai multe beneficii economice. Din păcate, cei care nu au
bani nu se pot bucura de o îngrijire a sănătății corespunzătoare, iar în final,
destinul lor este tragic deoarece se încheie cu decesul. Este surprinzător
modul în care se realizează această comparație cu alte țări mult mai mici și
mult mai slabe din punct de vedere economic, dar care se bucură de solidaritate,
de medici foarte buni și un serviciu liber.
Comparația realizată cu Franța arată că media de viață în SUA este de
77 de ani, în timp ce media franceză este de 80 de ani. Un studiu realizat
de către “Organizația Mondială a Sănătății” în anul 2000 pentru acoperirea
universală, care satisface nevoile de sănătate, libertățile pacientului și longevitatea
populației situeazǎ Statele Unite ale Americii pe locul 37. Moore
descoperă că guvernul francez oferă multe servicii sociale și drepturi în
plus față de îngrijirea sănătății, spre exemplu o persoană primește 1$ pe
oră pentru serviciile acordate educației copiilor, un minim de cinci
săptămâni de concediu plătit de lege, iar pentru tinerele mămici pun la dispoziție
o persoană care le ajută cu gătitul, curățenia și supravegherea copiilor.
Pagina 68

.
Î n Regatul Unit, o țară a cărei
Serviciu Național de Sănătate este
un sistem complet de îngrijire a
sănătații publice finanțate de sistem,
Moore ia interviuri câtorva
pacienți cu privire la cheltuielile pe care trebuie să le plătească spitalului.
Aceștia au fost uimiți când au auzit întrebarea, răspunzând că nu există
niciun fel de plată. Moore vizitează o farmacie obișnuită din Marea Britanie,
unde descoperă că produsele farmaceutice sunt gratuite pentru toate
persoanele din Irlanda de Nord, Scoția și Țara Galilor care au sub 16 ani,
16-17 în învățământ cu normă întreagă, cu handicap, șomeri, sau peste 60
de ani în Anglia. Toate celelalte persoane care nu se încadrează în aceste
categorii vor plăti doar o sumă fixă de £6,65 (aproximativ 10 $) pentru
fiecare medicament.
Revenind în Statele Unite
ale Americii, Moore face cunoștință
cu cei care au ajutat voluntar
la acțiunile de salvare și
degajare a spațiului în urma incidentelor
din 11 septembrie,
oameni cu statutul binemeritat de
eroi, în prezent, bolnavi din cauza inhalării de gaze toxice în timpul intervențiilor.
În propria țară, ei nu găsesc îngrijire și sprijin nicăieri, așa că
hotărăsc să plece în Cuba. Grupul ajunge la canalul de intrare la "Gitmo"
unde Moore solicită accesul pentru a primi un tratament necesar pentru
eroi. Încercarea încetează atunci când o sirenă pornește, iar grupul se mută
la Havana, unde cumpară medicamente ieftine și primesc tratament medical
gratuit la Spitalul Hermanos. Filmul se încheie cu Moore care merge
pe jos spre guvern cu un coș plin cu haine, spunând sarcastic că le va oferi
pentru a i le spăla până când va sosi o zi mai bună și pentru cei bolnavi
fără de speranță.
Andrei Miruna Ştefania, clasa a XI-a C
Pagina 69

Oboseala şcolară
F
iercare elev se confruntă în viața de zi cu zi, la
școală, cu oboseala, stresul, depresia sau anxietatea.
Factorii şi cauzele generatoare de suprasolicitare
şi în consecinţă de oboseală pot fi: supraîncărcarea
cu activități școlare și extrașcolare, lipsa unui stil de
lucru adecvat ritmului
propiu de învățare și rezolvare
a temelor, nerespectarea
unui program
de somn sau insuficiența
preocupare din partea
familiei pentru îndrumarea
și controlul copiilor.
Manifestările pe termen scurt includ: dureri de cap,
nervozitate, scăderea activităților fizice și phisice, neliniște, izolare,
depresie, scăderea
capacității de memorare,
un somn agitat, apariția
neurasteniei, umflarea
ganglionilor, tensiune arterială
mărită, cefalee,
amețeală, senzația de
leșin, dureri musculare și
articulare sau transpirații
Pagina 70

P revenirea oboselii:
Combaterea stării de oboseală a devenit o prioritate în secolul
vitezei, când extenuarea afectează cea mai mare parte a populației.
De vină pentru
rezervele tot mai sărace de
energie sunt, în principal,
dieta dezechilibrată, lipsa
somnului, a exercițiului
fizic și stresul.
De asemenea, alte metode
de prevenire pot fi: Yoga şi
Tai Chi, aromaterapia, fitoterapia, hidroterapia şi terapia
prin culori.
Yoga şi Tai Chi
Bazate pe filozofia indiană, Yoga și Tai Chi-ul sunt un mod
excelent de a dezvolta
conștientizarea cu privire la
propriul corp și de a declanșa
reacția de relaxare. Aceste
două activități au în comun:
pranayamas (respirație
ritmică), meditația și asanas
(poziții de întindere). Tai
Chi și Yoga cresc flexibilitatea și coordonarea, eliberează tensiunea
din mușchi și întăresc senzația de liniște. În Iași putem face
Yoga la Clubul CFR (Râpa Galbenă, etajul 1, vineri de la 17:30-
19:00), iar cursuri de Tai Chi lunea de la 18:00-19:30.
Pagina 71

A romaterapia
Terapia care utilizează uleiuri esențiale și coloizi pe bază de
apă extrași din plante, pentru
susținerea sănătății, echilibrului
fizic, emoțional și spiritual. Uleiurile
esențiale sunt lichide volatile
obținute prin distilarea diferitelor
părți ale plantelor: frunze,
scoarță, semințe, fructe, rădăcini,
flori, rășini. Aromele pot fi
folosite sub forma de uleiuri (pentru baie, masaj, comprese, inhalații),
esențe volatile (eliberează arome prin vaporizare în lămpi
odorizante), bețisoare parfumate sau ierburi uscate (elibereaza
arome prin fumigații).
O şedinţă de aromaterapie costă între 15 şi 30 de lei. În Iaşi
putem merge la o şedinţă de aromaterapie la cabinetul doamnei
Chaumont Cornelia (Şoseaua Nicolina 155 B, număr de telefon:
0747.792.701).
Fitoterapia
Fitoterapia este terapia
experimentată în mii de ani,
bazată pe plante. Tehnica se
bazează pe extracția principiului
sau grupului de principii
active folosindu-se dizolvanți
ca apa, vinul, alcoolul, oțetul sau uleiul. Împreună cu principiul
activ al plantei se extrag și unele substanțe secundare, care au proprietatea
de a mări efectul terapeutic al plantelor. Procedeele de
preparare pot fi: infuzia, maceratul, tinctura, siropurile, vinurile,
uleiurile, inhalațiile sau băile din plante.
Pagina 72

T erapia prin culori
Culorile îți pot afecta
emoțiile și starea de spirit. Nuanțele
de albastru, de exemplu,
sunt odihnitoare și pot fi
folosite pentru reducerea presiunii
sanguine prea mare, pot
îmbunătăți somnul și reduce
durerea. În opozitie față de albastru,
expunerea la culoarea roșie tinde să stimuleze creșterea
tensiunii sanguine și să producă o stare de agitație pentru că determină
secretarea adrenalinei în organism. Alegerea culorii în
funcție de starea de spirit este foarte importantă.
Cartas Sorana, Ilaşcu Ana-Maria Alexandra, Leizeruc Diana,
Macrini Lia, Sîrbu Oana, clasa a XI-a C
Bibliografie:
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/yoga-tai-chi-si-qigong-id-1106-
cmsid-403
http://www.helpguide.org/articles/stress/how-to-practice-yoga-and-tai-chi.htm
https://ro.wikipedia.org/wiki/Fitoterapie
http://www.romedic.ro/hidroterapia-terapia-cu-apa-0C32877
http://www.sfatulmedicului.ro/dictionar-medical/hidroterapie_3738
http://www.csid.ro/lifestyle/psihologie-si-cariera/terapia-prin-culori-2780348/
https://www.google.ro/imghp?
hl=ro&tab=wi&ei=fTnPVpLcJIKpsAHZiJjYCw&ved=0EKouCBEoAQ
Pagina 73

.
Danish Girl
despre acceptare
A
părut în 2015 şi nominalizat la mai multe festivaluri de
film la nivel internaţional, filmul „Daneza” spune
povestea lui
Einer Wegener,
prima persoană
din istorie care suferă o
operaţie de schimbare de sex.
Anul 1910 îî prezintă pe
soţii Wegener, Gerda şi Einer,
la Copenhaga, lucrând ca pictori.
În lipsa unui model necesar pentru a termina un tablou, Gerda îşi
roagă soţul să o ajute, îmbrăcându-se în haine de femeie pentru a substitui
lipsa modelului. Modul în care Einer se regăseşte în această
îmbrăcăminte, simţindu-se comfortabil, îi face pe cei doi să încerce un
joc care pare iniţial amuzant, urmând ca Einer să participe la un eveniment
monden îmbrăcat în haine de femeie, spunându-şi Lili şi
pretinzând că este o rudă. Lucrurile evoluează în modul în care Einer realizează
că s-a simţit mereu în neregulă cu propria identitate şi că se
identifică mai mult cu Lili decât cu statutul lui de bărbat. Mutarea celor
doi soţi la Paris îl prezintă din ce în ce mai distant de soţia sa, abandonând
pictura şi prezentându-se tot mai mult ca femeie. De cealaltă
parte, Gerda devine disperată de absenţa soţului şi a susţinerii de care are
nevoie, prinsă între a vrea ca acest „joc” să se termine şi a-şi dori să îşi
protejeze şi inţeleagă soţul. După ce consultă mai mulţi medici care îl
diagnostichează cu homosexualitate sau schizofrenie, Lili îşi găseşte
speranţa într-un medic german care îi promite o operaţie revoluţionară de
schimbare de sex.
Pagina 74

.
Î ntreaga producţie este bazată pe un caz real. Eddie Redmayne, actorul
principal, face un rol extraordinar în a reuşi să se transpună în ambele
genuri şi transmite într-o forma cât se poate de reală drama pe care
personajul o suferă, dramă care nu este în acest context moartea personajului
în urma operaţiei, ci suferinţa de a trăi cu o identitate în care nu
se regăseşte.
Lăsând deoparte jocul actorilor, exagerarea poziţiei şi sexualităţii
feminine şi a acceptării pentru efectul artistic, filmul supune dezbaterii o
problematică complexă şi intens discutată, aceea a minorităţilor sexuale şi
a integrării acestora în comunitatea din care provin. Într-o societate care s-
a lăsat până recent guvernată mai degrabă de nişte reguli tradiţionale, începe
să devină, totuşi, din ce în ce mai răspândită această comunitate
LGBT. De la a fi omorâţi sau închişi la a fi alungaţi sau dezavantajaţi în
societate, de la privirile piezişe aruncate pe stradă, până la a fi parte a unei
societăţi ca oricare alta, statutul persoanelor de o orientare sau identitate
sexuală diferită a evoluat de-a lungul timpului.
Conflictul exterior de a nu găsi un loc în lume unde să fii acceptat se
transpune în multe cazuri în conflictul interior de a-ţi fi frică să recunoşti
cine eşti sau cum eşti. Combinaţia stereotipurilor şi a stigmei sociale cu
frica de ceea ce nu înţelegem - având în vedere că până recent, acest subiect
nu se punea în discuţie - face ca, de multe ori, persoanelor LGBT să le
fie teamă să „iasă la lumină”.
Astfel, Einer Wagner şi „Danish Girl” sunt un model de acceptare a
sinelui diferit şi a societăţii în care trăim şi un exemplu de a-ţi urma visele
şi identitatea reală, fără a te ascunde în spatele unei măşti, indiferent ce
înseamnă asta.
Berinde Ilinca, clasa a XI-a B
Pagina 75

.
The Physycian
(2013)
A
m vizionat acest film
în urmǎ cu câteva
sǎptǎmâni, la recomandarea
unui prieten.
Primul lucru care m-a atras la acest
film a fost tematica sa și anume modul
în care era practicatǎ medicina în Evul Mediu, fiind dominatǎ de anumite
reguli impuse de cǎtre religiile timpului. Filmul urmǎrește evoluția unui
tânǎr din Anglia, care dorește sǎ schimbe aceastǎ situație, sfidând restricțiile
religiilor.
Protagonistul își începe cǎlǎtoria imediat dupǎ moartea mamei sale,
care suferea de boala în parte (apenidicita). Acesta întâlnește un vraci care
practicǎ anumite tratamente ce
se dovedeau a fi ceva mai eficiente
decât ceea ce era permis
în acele locuri. Devine ucenicul
sǎu și în decurs de câțiva ani
reușește sǎ îi afle toate tainele.
Cu toate acestea, dorește sǎ afle
și mai mult și pleacǎ cǎtre Orientul
Apropiat, cǎtre cea mai
importantǎ școalǎ de medicinǎ
din acea vreme. Se deghizeazǎ
în straie evreiești, deoarece creștinii nu erau tolerați în acea parte a lumii.
Dupǎ o lungǎ și periculoasǎ cǎlǎtorie, ajunge în orașul dorit și este acceptat
în școala lui Ibn Sina tocmai pentru entuziasmul sǎu. Devine elevul
sǎu preferat, însoțindu-l pânǎ și în momentele în care merge sǎ-l trateze
pe șeic.
Pagina 76

.
T ocmai în perioada în care Jonathan ajunge în Istfahan, localnicii
erau în conflict cu un trib nomad, care aduc un bolnav de ciuma în cetate
pentru a rǎspândi molima. Eroul rǎmâne în cetate împreunǎ cu ceilalți studenți
pentru a învinge epidemia și, în final, reușesc.
Curiozitatea sa il împinge sǎ facǎ prima disecție pe un corp omenesc,
ceea ce îi aduce lui și profesorului sǎu o condamnare la moarte. Ȋn acest
moment al filmului apare o scena reprezentativǎ pasiunii pentru cunoaștere,
cei doi fiind legați cu
lanțuri și discutând despre
ceea ce reușise Jonathan sǎ
vadǎ în interiorul corpului
uman. Ȋn finalul filmului,
orașul este invadat de tribul
nomad, iar cei doi sunt
salvați din mâinile musulmanilor
de cǎtre șeic, care avea
nevoie de îngrijire medicalǎ,
fiind diagnosticat cu boala în parte. Astfel, are loc prima operație de acest
fel, șeicul fiind salvat de la moarte. Ibn Sina preferǎ sǎ moarǎ în Madrasa,
școala pe care el o înfiintase, o data cu toate cǎrțile ce ardeau în biblioteca
acesteia. Jonathan se întoarce la Londra, unde înființeazǎ un spital,
reușind sǎ trateze “orice boalǎ”.
Jonathan este tipului omului perseverent, ambițios, animat de dorința
de cunoaștere, fiind capabil de sacrificiul suprem în favoarea acesteia.
Iacomi Ştefan, clasa a XI-a C
Pagina 77

Parcuri şi rezervaţii
naturale din România
D
e-a lungul timpului am realizat că atât eu, cât şi
alţi tineri sau în general români, nu cunoaştem
toate bogăţiile teritoriului României şi modul în
care acestea sunt protejate de lege. Pentru
protejarea zonelor a căror vegetaţie sau faună prezintă caractere
deosebite au fost înfiinţate parcurile naţionale, parcurile naturale,
rezervațiile științifice şi rezervaţiile naturale. Am urmărit în primul
rând diferenţele dintre acestea şi ce ne este permis să facem în
interiorul lor.
Rezervaţiile biosferei sunt arii mult mai speciale
protejate, care îmbină conservarea,
reprezentând ecosistemele majore ale globului şi dezvoltarea
durabilă, servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare.
Ele formează o reţea mondială pentru cercetarea şi monitorizarea
ecologică şi reprezintă zone pentru conştientizare, educaţie şi instruire
în domeniul mediului. În Romania au fost declarate
următoarele zone: Delta Dunării , Parcul Naţional Retezat, Parcul
Naţional Munţii Rodnei. În prezent Parcul Natural Porţile de Fier
a obţinut aprobarea UNESCO pentru a deveni a doua rezervaţie a
biosferei din România.
Parcurile naţionale sunt zone bine delimitate care au
scopul de a proteja și conserva eșantioane reprezentative pentru
spațiul respectiv. Aceste zone sunt protejate tocmai pentru că ele
cuprind elemente naturale cu valoare deosebită. Parcurile se întind
în general pe suprafeţe mari de teren, iar în interiorul lor sunt
permise doar activităţile tradiţionale, practicate numai în comunităţile
din zona parcului naţional. Parcurile naţionale pot fi vizitate
şi se percepe o taxă de vizitare pentru 7 zile (de obicei de 5 lei), la
intrările în trasee sau la principalele cabane.
Pagina 78

D elta Dunării
Delta Dunării (3446 km²),
aflată în mare parte în Dobrogea,
România și parțial în
Ucraina, este a doua ca mărime
și cea mai bine conservată dintre
deltele europene. Delta
Dunării a intrat în patrimoniul
mondial al UNESCO în 1992,
fiind clasificată ca rezervație a
biosferei la nivel național în
România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN.
Situl Delta Dunării (începând din 21 mai 1991) este protejat prin
Convenția Ramsar (The
Ramsar Convention on
Wetlands) ca zonă umedă
de importanță internațională.
Acest parc
național este încadrat în
regiunea biogeografică
panonică și stepică a Dobrogei
şi prezintă o arie
naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată
atât la nivel de specii, cât și la nivel de ecosisteme terestre și
acvatice.
Parcul Naţional Retezat
Parcul Național Retezat este o arie protejată de interes
național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), situată
în sud-vestul țării, pe teritoriul județului Hunedoara. Retezatul
este cel mai complex și mai grandios masiv montan din
toate sectoarele geografice ale Carpaților româneşti.
Pagina 79

O riginalitatea sa constă în existența unor spectaculoase
creste alpine care depășesc 2000 de m înălțime și un relief sculptural,
în care s-au imprimat
urmele a două mari glaciații,
făcându-se remarcată existența
unei puternice modelări
climatice, sub formă de
trepte.
Parcul Național Retezat s-a
înființat în anul 1935 la inițiativa
profesorului Alexandru Borza, fondatorul Grădinii Botanice
din Cluj-Napoca și Emil Racoviță. În prezent parcul are statut de
arie naturală protejată de interes național și internațional, fiind
recunoscut ca Rezervație a Biosferei din anul 1979. Prin constituirea
Parcului Național Retezat se urmărește protecția și conservarea
unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic
național, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită
sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic,
paleontologic, speologic, pedologic și peisagistic. În interiorul
său există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m și peste 80 de lacuri
glaciare, între care Lacul Bucura, care este cel mai mare lac glaciar
din ţară.
Parcul Naţional Munţii Rodnei
Localizat în extremitatea
estică a judeţului Maramureş şi
în cea nord-estică a judetului
Bistriţa-Năsăud, este o arie
protejată, de interes naţional.
Geomorfologia munţilor şi numeroasele
specii de faună şi
floră şi relicte glaciare dau importanţa
acestui parc.
Pagina 80

F lora: bujorul de munte, floarea de colţ, narcisa, bulbucul
de munte, angelica, ghintura galbenă şi arnica, bradul,
stejarul, fagul, carpenul. Fauna: acvila de stâncă, ierunca, barza
neagră, barza albă, bufniţa, corbul, ploierul de munte, sfrânciocul
roşiatic, şopârla de câmp,
guşterul, broasca roşie de
munte.
Spre deosebire de parcurile
naționale, în parcurile naturale
se urmăreşte menţinerea interacţiunii
armonioase a omului cu
natura prin protejarea așezărilor
şi peisajelor, promovându-se păstrarea tradiţiilor şi a activităţilor
specifice pentru a conserva cultura locală. Teritoriul este delimitat
de atribute naturale, istorice şi culturale, formând ansambluri
peisagistice în care interacţiunea omului cu natura a creat de-a
lungul timpului o zonă distinctă, cu valoare importantă. Turiştii
pot vizita parcurile naturale și se percepe taxă de vizitare, ca și in
parcurile naționale. Câteva dintre acestea sunt:
Parcul Natural Bucegi
Zona munţilor Bucegi, despre care
există referiri din secolul al XV-lea, a
fost propusă pentru protejare încă din
anul 1936, datorită peisajelor inegalabile
şi a diversității speciilor de plante
şi animale specifice acestui masiv.
Pagina 81

P arcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina
Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina
reprezintă o arie naturală protejată
cu statut de parc natural, al cărei scop este
protecţia şi conservarea unor habitate şi
specii naturale importante sub aspect floristic,
faunistic, forestier, hidrologic, geologic,
speologic, paleontologic sau pedologic. În
peşterile din perimetrul parcului au fost
identificate mai multe specii de lilieci, dintre care: liliacul mare de
amurg (Nyctalus noctula), liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus),
liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), Rhinolophus
hipposideros, Myotis myotis.
Am aflat deci că putem vizita
parcurile naționale, parcurile naturale
și rezervațiile naturale, dar trebuie
să respectăm niște reguli impuse
prin lege. Administraţia parcurilor
asigură menţinerea cadrului natural, protejarea ecosistemelor şi
are grijă de conservarea resurselor şi a diversităţii biologice.
Bombea Alina, Iacomi Ștefan, Irimia Teodora, Onofrși Gianina,
Petrică Bogdan,
Bibliografie:
clasa a XI-a C
www.bucegipark.ro, www.parcrodna.ro, www.gradiste.ro, www.retezat.ro,
www.calimani.ro, www.deltadunarii.ro
Pagina 82

Echipa:
Profesor coordinator:
Lorela Caradan
Elevi:
DTP&Tehnoredactare:
Cornea Alexandra
Coperta:
Irimia Teodora
Corectori:
David Georgiana
Rotaru Magda
Ungureanu Bianca
Pagina 83